Mişcarea, februarie 1929 (Anul 23, nr. 25-41)

1929-02-02 / nr. 26

* ■. y f li­m lite şi b­ibiric Partidele politice, Coroana şi Regenţa Cum era firesc, şi ca unul care şi-a făcut educaţiunea politică în rândurile partidului naţional-liberal, d. Iunian, ministrul justiţiei, înche­ind discuţia la Mesaj, a făcut, în Cameră, declaraţiuni prin care le­ga, indisolubil, simţimintele (inexis­tente) partidului cărui aparţine as­tăzi de Coroană şi Regenţă, afir­mând că partidul naţional-ţărănist este fond­armente dinastic. Dl. I. G. Duca, în răspunsul pe care la­­st d-lui ministru al jus­tiţiei, pentru a pune la punct afir­­maţiunile d-lui Iunian—după ce a arătat încă odată atitudinea parti­dului naţional-liberal faţă de gu­vern şi de lucrările Parlamentului, a fost silit—silit de însuşi d. Iu­nian—să puna la îndoială devota­mentul sincer pe care la exprimat în cuvâ­tarea sa faţă de Coroană. Cu strălucitul­­ talent oratoric şi cu toată vasta experienţă poli­tică pe care o are, nu i-a fost grea d-lui Duca să demonstreze a­­ceastă lipsă de sinceritate a parti­dului asuzi dinastic la cârmă, şi ieri în conflict cu Coroana. Dl. Duca a amintit d-lui Iunian că acum câteva luni, partidul na­­ţional-ţârănist, în opoziţie, susţinea în ţară şi peste hotare o luptă an­­tidinastică făţişă, nerecunoscând si­tuaţia de drept a Ina­tei Regenţe şi abţinându-se ostentativ în Par­lament, de câte ori se vorbia de M. S. Regele Mihai I. Reamintirea acestor fapte, fire­­reşte, a înlăturat orice replică din partea d-lui Iunian, iar d-nii Vaida, Mihalache ca şi membrii majorităţii au încetat subit orice întreruperi, pe cari d. Duca le-a pus îndată la punct, în cursul strălucitei d-sa­­le cuvântări, continuându-şi firul expunerii întro logică de fel. Această discuţiune asupra dinas-­­ tic­smuluî partidelor politice a fost dureroasă pentru partidul astăzi la cârmă, şi ieri în conflict public cu Coroana—şi este de neînţeles cum d. Iunian,—elementul cel mai con-j derat din guvern—a provocat dis- j cuţiunea de sigur fără să se aştep- j te la admirabila şi spontana inter- j j venţiune a d-lui I. G. Duca. Proba bil că d. Iunian, convins­ă că partidul liberal şi-a spus cuvân-­­ tul la Mesaj prin declaraţia cetită­­ în ambele Adunări, nu se mai aş- \ teaptă la această intervenţiune prin­­ care d. Duca a restabilit adevi- \ rurile ocoli te de actualul ministru al justiţ­ii.­­ Cuvântul rostit cu toată autori­tatea şi în deplina siguranţă a ade­vărului de către d. Duca, poate servi ca o lecţie de moralitate şi civilizaţie politică cu care partidul liberal, la guvern ca şi în opoziţie îşi susţinea co­nvingerile în luptă cu adversarii. Lecţiunea e cu deo­sebire interesantă şi folositoare pentru partidul n­aţional-ţărănist.­­ In ce priveşte dinasticismul par­tidelor politice, rezultă—după due­lul oratoric dintre d-nii Iunian şi Duca—că cel învins n’a fost d.­­ Duca şi că d. Iunian ar fi fost mai­­ j prudent dacă n’ar fi ridicat acea­stă chestiune, pentru a fi fost dis­pensat de evocarea unor fapte prea grave şi tot atât de recente cari mai grevează organizaţia guverna­mentală a d-lui Maniu. ASUPRA CELOR JJOUfl ÎMPRUMUTURI — al Stabilizare! și al trustului Suedez — Se pare ci împrumutat s’ar fi is­călit erl la Paris, Iasă nu ua împru­mut, ci două împrumuturi. împrumutul cu sindicatul ds bănci franco-aegro-americane ia valoare de 80 milioane dolari, a cărui negociere lucrpuse în ă din anul trecut şi care avea ca principal obiectiv stabiliza­rea monedei noastre naţionale; şi, un Împrumut de 30 milioane dolari cu truatul suadez de chibrituri Krue­ger şi care are la b­azi concesionarea fabricaţiunei chibritelor. Dacă ştirea se confirmi nu putem decât repeta ce am spus dija odată: suntem mulţumiţi că negocierile în­cepute sub guvernul liberal in vade­­rea împrumutului stabilizirei au pu­tut fi duse la bun sfărşit. Ne rezer­văm numai dreptul da a ne rosti de­finitiv dipă ce vom cunoaşte Io amă­nunte condiţiile şi vom vedea dacă guvernul actual a menţinut cel puţin condiţiile obţinute pănă la momen­tul Venire! sale la putere. In schimb, nu putem decât să pro­testăm Iu contra oricărui Împrumut bazat pe cot­cesiunea veniturilor sta­tului. Mai ales acum căaci stabiliza­rea se face, când prin urmare credi­tul statului se restabileşte, când cu alta cuvinte se deschide pentru Ro­mânia poarta unor împrumuturi nor­mele si mai favorabile, este inadmi­sibil, absolut inadmisibil, si sa con­tracteze împrumuturi in condiţiuni in care numai statele ajunse in pra­gul falimentului con­tractează si care de altfel sunt anticonstituţionale. , Pe de altă parte trustul Krueger urmăreşte un scop bine definit: să acapareze toată producţia de chibri­turi din Europa. România nu are nici un motiv ca să se preteze la jocul onor­atori combinaţiuni periculoase.­­ Este cal puţin o anomalie ca In mo­mentul la care Statele­ Unite ale A­­mericei nu ştia cum si combată mal eficace şi să scapă da marele trus­turi ce acapareazi d­oaritala ramuri ala produ­ţiei lor naţionale, noi să ne f cem instrumentul celor ce vor să institue la Europa un mare trust internaţional. Chiriaşii la d. ministru al Justiţiei­­ Buc.—In urma declaraţiilor fă­cute în parlament, preşedintele ligii chiriaşilor din Bucureşti s’a prezen­tat d-lui Iunian ministrul justiţiei, care la întrebarea pusă a răspuns astfel cu privire la noul regim al chiriilor: — Declaraţiile făcute în Cameră, a spus d. Iunian, exprimă inten­­ţiunile mele nu ale întregului guvern. Vom veni cu un nou proiect de lege. După ce se va termina cu adu­narea materialului statistic, a spus Excelenţa sa, voi forma o comisiune compusă din reprezentanţi ai cate­goriilor interesate , spre a aranja chestiunile de amănunt ale noului proect. — Ministerul comunicaţiilor a trimis ori, tuturor organelor c. f. r. o circulară prin care anunţi, că toate permisele ziariştilor sunt prelungite până la 31 Martie. Execuţia de la Senat IRONIZAREA „ALE­GERILOR LIBERE“ Interpelarea d-lui C. Argetoianu. .Poate să mergeţi cu dizolvările aşa de de­parte Încât să ajungeţi şi la disolvarea consi­liului de miniştri". Intr’o formă cu totul deosebită şi fără a avea caracterul unei declara­ţi­uni de războiu adresată guvernului, dl. C. Argetoianu, fostul ministru, a executat ori întregul regim în chip de­licios. „ Cu umorul său ~4tural şi cu un spirit da observaţie care-i cu atăt mai tăios cu cât e exprimat cu acea bon­homie caracteristică fostului ministru al Agriculturei, d­na şi-a desvoltat a­­nunţata interpelare în chestiunea „a­ Iigerilor liberi“. Ca unul care a conlucrat în parti­dul astăzi la cârmă, deci cunoscând în­deaproape mentalitatea şi moravurile conducătorilor partidului naţional-ţă­­rist,­ni l amintim pe dl. Argetoianu, la guvern fiind, rostind o cuvântare la o întrunire publică ţinută la Iaşi, în care a ridiculizat mordant aceste alegeri libere visate de guvernamentalii de astăzi, în timp de opoziţie. De a­­cu­a i-a fost lesne d-lui Argetoianu ca în şedinţa de ori a Senatului să iro­nizeze toată manopera acestor pretinse alegeri libere, spunând într’o formă ironică, adevărurile cele mai crude. Fostul ministru liberal a spus între altele : „Am recunoscut şi recunoaştem că aţi avut un extraordinar curent elec­toral. Cum era să contestăm acest cu­rent ? Nu veţi pretinde că sunteţi la guvern pentru servicii extraordinare aduse ţării. Nici că sunteţi pe această bancă pentru genialitatea d-voastră“. Proectând tabloul real al acestor a­­legeri libere, dl. Argetoianu a citat fapte pozitive după care a trecut la procedeele întrebuinţate de guvern prin sistemul disolvănlor. Din această parte a cuvântării ci­tăm : „DIn exemplu , trebue să protejaţi instituţiunile autonome. Recunosc d-lui ministru al industriei şi comerţului meritul de a fi încercat disolvarea ca­merelor de comerţ după ce a trecut o nouă lege prin Parlament. Poate să mergeţi cu dizolvările aşa de­parte în­cât să ajungeţi „şi la dizolvarea con­siliului da miniştri (ilaritate). Cu alte consilii aţi procedat ilegal. Aşa s’a făcut dizolvarea camerelor agricole“. Precum am spus, execuţiunea d-lui Argetoianu a fost cu atât mai ustură­toare, cu cât a fost redată într’o as­cuţită ironie, bazată de fapte precise şi indiscutabile care a tăiat majorită­­ţei orice întreruperi şi orice încercare zgomotoasă—şi ea, şi banca ministe­rială fiind definitiv ţintuite şi supuse unei încordate atenţiuni. ­ Aseară la orele 6 a avut loc la pre­­fectura de judeţ, şedinţa consiliului de higienă. Dl. dr. Vasiliu medicul şef al judeţului a făcut darea de seamă asupra mersului epidemiilor în decursul anului 1928, pre­cum şi a măsurilor de combatere a acestor epidemii. Informaţii — Au cunoştinţă d-nii Epitropi ai Casei Sf. Spiridon că mecanicul şef pe care l-au numit d-lor ca să conducă uzina de electricitate, este cu desăvâr­şire strein de aceste instalaţiuni ? Are, acest şef mecanic, cel p­uţin cu­noştinţele unui fochist de la Uzina E­­pitropiei ! Noi ştim că el a condus o moară într’o comună rurală, sau o simplă batoză de treer. Se spune că actualul ş­f mecanic al Epitropiei nu cunoaşte nici piesile ce compun instalaţiile, cât d­.spre func­ţionarea lor nici numai începi vorbă. p — Serviciul sanitar al jud­eului a fost încumştiinţat că­­în com. Stânca s’au declarat două cazuri de tifos ex­­­tematic. — Un cunoscut client al poliţiei a fost arestat aseară datorită unor împrejurări neobişnuite spărgătorilor cari operează în ultimul timp în oraşul nostru, fără jenă de paza poliţiei recunoscut insuficientă. Pe când dl. col. Neculcea se reintor­­cea acasă in str. Carol 41, a surprins o­­perând în faţa uşei case d-sale pe un in­divid care căuta s’o deschidă cu ajutorul unor chei false. Când imediat alarma, in­dividul a fost luat de guler şi condus la poliţie unde a fost recunoscut a fi Mihai Lipova din Chişinău, un cunoscut hoţ. Individul a mărturisit că furtul de la dl. col. Neculcea intenţiona să-l comită în complicitate cu un alt individ care a reuşit . Dl. S. Sanielevici profesor la catedra de „Calcul diferenţial şi integral" de la facultatea de ştiinţe din Iaşi, a fost mutat la catedra de „mecanică raţională şi apli­cată", vacantă la aceeaş facultate.­­ Deoarece numărul proceselor la sec­ţiile de tribunal, este extraordinar de mare şi din această cauză foarte multe se amână, zilele acestea se va produce o interpelare în parlament, cerându-se în­fiinţarea secţiei a IV-a a Tribunalului, sau majorarea numărului judecătorilor de şe­dinţă la fiecare secţie. — In cursul lunei Ianuarie, epidemia de ecarlatină continuă a face ravagii Numărul total al bolnavilor, internaţi în spitalul de izolare se ridică la 76. Deasemeni s’au mai înregistrat de către organele sanitare, 35 cazuri de rujeolă (corn), 5 cazuri de tuse convulsivă, 11 cazuri de vărsat de vânt, 3 cazuri de dif­­terie şi 1 caz de pustulă malignă (căr­bune). Serviciul sanitar al oraşului a luat noi măsuri pentru combaterea epidemiilor. Experienţele cu serul „Dik" pentru combatarea scarlatinei, continuă. — Brigada de urmăriri, împreună cu circumscripţiile de poliţie I şi IV fac cer­cetări pentru descoperirea autorilor fur­turilor prin sparg­re comise în străzile Carol, la dr. col. Neculcea, Păcurari la dl. Georgescu și în strada Pomir la fa­brica de bomboane. A fost arestat în legătură cu aceste furturi, individul Mihail Lipsin din Basa­rabia, care pare a fi autorul. In urma anchetei făcute se crede că numitul a lucrat cu numeroși complici. — Pe ziua de astăzi s’au declarat 4 noui cazuri de scarlatină. Bolnavii au fost internaţi la izolare iar locuinţele acestora dezinfectate. — A fost arestat individul Ion Coianu, originar din Hotin, surprins pe când în­cerca să vândă unui comerciant din loca­litate, o mare cantitate de fontă furată de la triajul din Socola. — La instituţia pe care o dirijează dl. inspector Peniţă s’a înrădăcinat în dauna serviciilor, politica naţional-ţărănistă. Toţi funcţionarii cari nu împărtăşesc vederile politice a inspectorului au fost destituiţi fără nici un motiv de abatere de la ser­vieta. Nu-i suficient că funcţionarii sunt o­­bligaţi a-i secunda pe căile demagogiei ţărăniste, ci şi funcţionarele inspectoratu­lui sunt şi ele îndrumate spre politica d-lui Peniţă. E cazul unei d­­oare funcţionare cu si­lueta înaltă şi firavă şi cu nasul crescut în proporţie cu trupul Ochii mici şi rău­tăcioşi din fundul capului precum şi o­­brazul pistruit şi ciupit de vărsat îi ca­racterizează răutatea şi linguşirea. Crezând că va aduce o mână de m­ân­­gâere d-nului inspector s’a pronunţat în plină cancelarie cu cuvinte de apreciere care o caracterizează şi căruia i se atri­­bue în întregime. E d-ra Maria Cocătă. V. XILO o­­r LUMINI STINSE 1­1 IOAN NâDEJDE-JURIST de ANDREI RĂDULESCU A încetat din viaţă Ioan Nădejde. S’au reamintit—cu această ocazie—meritele lui ca gazetar, însufieţitor şi conducător al mişcării socialiste. Aproape nimic nu s’a spus, însă, de activitatea lui pe alte terenuri şi în special pe al Dreptului. Ioan Nădejde a fost totuşi un cărturar care a lucrat în diferite domenii. A scris cărţi şi articole de istorie naţională, de geografie, de ştiinţe naturale, de grama­tică română, de folklor, de filologie, de critică, de istoria limbei şi literaturei ro­mâne, a făcut cel mai bun dicţionar latin­­român, etc.­­). In mod deosebit şi mai ales către ma­turitate l-au atras cercetările de «istoria dreptului român». Acum 30 ani—când tre­cuse de 45 de ani—şi a luat licenţa în drept la Bucureşti, cu o teză intitulată : «Din dreptul vechiu român» 2) lucrare care a atras atenţiunea prin noutatea su­biectului, cunoştinţele şi metoda autoru­lui. L’a preocupat—apoi—problema obi­ceiului pământului şi mai ales chestiunea originei căreia i-a consacrat un studiu cu titlul: Originea dreptului consuetudinar român 3). Aci, afară de discuţii referitoa­re la influenţa slavă, expri­mă credinţa că unele din elementele dreptului consuetu­­dinar sunt de origină tracă , şi cercetările mai noi, par a-i da dreptate în unele pri­vinţe. O interesantă monografie a publicat, însoţind-o de numeroase note istorice, cu privire la dreptul de ctitorie al femeilor, coborâ oare din ctitori­e). In penultimul număr din c­andectele române» începuse publicarea unui studiu despre Istoria comparată a Dreptului ve­chiu românesc. Partea publicată, prin na­terialul de drept penal slav pe care-1 face cunoscut, arată însemnătatea ei şi folosul ce ar aduce pentru a vedea care este in­fluenţa slavă asupra dreptului nostru. Lu­crarea—după cât se pare—era menită să aibă proporţie şi întreruperea ei va fi o pierdere, afară de nu va fi rămas în ma­nuscris. Acestea câteva adnotări publicate în «Pandectele române» precum şi articolele publicate in diverse locuri dovedesc bo­­găția cunoştinţelor lui şi dorinţa de a munci pentru luminarea trecutului nostru juridic. Greutăţile vieţii, destul de sbucium­ată, lipsa de timp, jertfii altor îndeletniciri, l’au împiedicat să se con­acre numai a­­cestei specialităţi Probabil că dacă—la vreme—i s’ar fi dat mijlocul să stea în biblioteci şi ar­hive, scoţându-l astfel din redacţiile ga­zetelor, unde-şi cheltuia energia în lucrări pe care, le puteau face şi alţii, dacă i s’ar fi creat o catedră la Facultăţile noa­stre, o conferinţă măcar, ar fi fost absor­bit de cercetările istorico-juridice şi ne-ar fi lăsat azi o sumă de lucrări asupra ma­teriilor pe care el le cunoştea aşa de bi­ne. Căci era fără îndoială foarte pregă­tit ; mi-aduc aminte că marele nostru sla­vist, răposatul meu profesor I. Bogdan îl preţuia în mod deosebit şi-l socotea unul din cei mai buni cunoscători ai dreptului nostru vechiu. Avea uneori păreri discu­tabile, dar asta nu reduce valoarea meto­dei şi pregătirea lui. Afară de cercetările de Istoria Dreptu­lui este altă parte la activitatea lui care trebue pusă în relief, este contribuţia pen­tru aplicarea legi­or în Basarabia. După unire el a tradus din ruseşte în 1918 -1919 codul civil rus, codul comer­cial, codul penal, iar în 1921 legea nota­rilor, o muncă pe cât de grea pe atât de utilă şi pe care puţini ar fi făcut-o aşa de repede şi cu competinţa lui i-a fost dat să aducă o contribuţie şi mai folositoare ca jurisconsult de drept rusesc pe lângă înalta Curte de Casaţie. Şi aici, cu toată bătrâneţea a muncit 1) Cităm din lucrările sale, fie în broşuri, fie In „Contemporanul“, Viaţa lui Ştefan cel Mare 1883. Gramatia limbei române 1884. Geografia jud. Iaşi 1885. Elemente de Zoologie Ids­i. Isto­ria limbei şi literaturei române 1887. Schiţă des­pre Miron Cistin 1888. Elemente de botanică 1889. El­mente de geologie 1890. Gramatica ro­mână partea II 1897. Ta­tica social-democraţiei 1895. Dicţionar latin-român 11894. In „Contimporanul“: Din ce veac să fie graiul viu rus din ms. de la Voroneţ 1813? Despre strigoi 1­81. Dialectul moldovenesc 1881. şi 1884. Articolul hotărât în dialect al istrian 1884. Teoria lui Rossler de Xenopol 1884-bo. Limba literară 1889. O chestie de limbă literară 1869 - 1 90 etc. & 2) Buc. 18­8. . 3) Buc. 1900. hi 4) Buc. 1910 și 1911.

Next