Mişcarea, octombrie 1929 (Anul 23, nr. 221-246)
1929-10-02 / nr. 222
ARUL XXIII 222 MERCURI 2 OCTOMBRIE 1929 .........................................................................................................................................................—---------------— ............................................................................ Brimari Prima Ziarul „Dreptatea“ ne aduce la cunoştinfă că dl. Prefect al judeţului Iaşi. Înfierează victimile schingiuirilor şi banditismelor din timpul alegerilor dela Camera Agricoli, printr’un Interview a cărei savoare depăşeşte Însăşi intelectualitatea d-lui Petrovanu. Prefectul judeţului Iaşi, înfierează in termeni aspri pe toţi acei cari au primit lovituri crunte, in urma cărora au fost internaţi In spitale. Din fericire pentru sufletul meschin al d-lui Petrovanu, victimele s-a întâmplat a fi din rândurile noastre. Că d. Prefect Petrovanu înfierează victimele şi Îmbrăţişează pe agresori, se poate deduce din „categorica" de aminţire ce o dă afirmaţiunilor controlate ale d-lui Ch. Brătianu, îndrăsuind a le pune la îndoială, cu alte cuvinte a tăgădui onestitatea care l’a călăuzit pe şeful nostru atunci când a dat un vileag metoda şi maniera ţărănistă. Prefectul judeţului, se ia la harţă cu d. profesor Bratianu. Câtă obrăznicie! Certificatele medicale eliberate celor stâlciţi la bătăi de ţărănişti; mărturiile oamenilor de bună credinţă şi imparţiali; buletinele medicale Întocmite de către personalul spitalicesc la internarea vicţimelor; strigătele disperate ale celor loviţi; bandele de declisaţi trimişi la localurile de vot pentru a favoriza; alcoolul pe care exponenţii partidelui ţărănist îl debitau până şi la localurile de vot—toate acestea înseamnă pentru pestriţul domn Petrovanu, că ingerinţe nu au existat şi că alegerile de la 19 Septembrie, s’au petrecut la cea mai desăvârşită legalitate. Prefectul judeţului tăgăduind ororile săvârşite, se aşează în rândul oamenilor pentru care minciuna este unica armă de luptă. Prefectul judeţului îndrăsnind să nege afirmaţiunile verificate ale şefului nostru, lipseşte de la acea onestitate de care trebue să dee dovadă un profesor, chiar când ocupi o funcţiune administrativă. Lumea cunoaşte atât pe d. profesor Brătianu cât şi pe actualul prefect de judeţ. Unul conduce cu mintea, celălalt cu părui; unul este un cald apărător al libertăţilor publice, celălalt un distins reprezentant al desfrâului electoral; unul este un educator cu inima largi, celălalt un meschin intrigant de cancelarie; cuvântul unuia poartă pecetea sfinţeniei, a celuilalt veninul viperei. „Câtă depărtare doamne, dela vierme poa’la astru“. ADNOTĂRI POLITICE Preşedintele comisiei municipiule a fost la Bucreşti cerând guvernului să vină în ajutorul olaşului edilitar. Dl. Cananău s’a întors cu un car de promisiuni... La Sfântul Aşteaptă! * Un ziar guvernamental afirmă că guvernul d-lui Maniu caută să-şi asigure simpatii în străinătate. ...Fiindcă în țară nu poate fi vorba decât de un oprobiu general. . . • Deși a condus personal campania electorală în buna tovărășie cu dl. C. Cerkez—dl. Crnanău Si hapădă astăzi de tot ce a făcut și pus la cale pentru alegerea camerei de comerț declarând, destul de timid, că n’a luptat în această alegere. Asta—după căderea ruşinoasă a coaliţiei naţional ţăranisto-averescane. * Ca să şi scuze risipa budgetară şi politica financiară care duce ţara la ruină—guvernul evoacă pn textul unei „moşteniri grele" pe care a preluat-o. Ce vor spune urmaşii regimului când vor lua succesiunea, de pe urma ruinei generale pe care o va lăsa guvernul d-lui Maniu ?! UNIUNEA STATELOR EUROPEIE — Proectul Briand.—Părerea unui savant sârb — Este cunoscut proectul d-lui Briand cu privire la o misiune a statelor europene. In această privinţă profesorul universitar dr. M. Novacovici, de la facultatea de drept, publică un articol în ziarul «Vreme» în care arată că această idee a mai fost studiată pe vremuri. încă la.începutul secolului al 17-lea, ministrul francez şi consilier al lui Enric IV, Sully, a fost iniţiatorul ei. Serioasă este însă împrejurarea că această idee a fost adusă pe tapet tocmai acum, şi această desigur din pricini foarte importante. Spiritul pătrunzător al lui Briand vede în viitor un mare pericol pentru pacea Europei şi ar dori ca să se creeze o Uniune a ţărilor europene spre a se preveni acest pericol. Însăşi Liga Naţiunilor este într-o anumită măsură o astfel de Uniune. Ea cuprinde însă toate sentimentele şi nu numai statele europene. Dacă se va crea în sânul Ligii Naţiunilor o nouă Uniune a statelor europene, ea va forma un grup puternic şi strâns legat. Nu este însă nici o îndoială că în calea spre realizarea acestei idei sunt foarte multe obstacole. Una din ele o formează divergenţele de interese ale statelor europene, în urma războiului mondial. Consolidarea păcii poate fi realizată nu prin o schimbare a tratatelor de pace cum ar dori statele învinse, ci prin o înţelegere în baza acestor tratate. înţelegerea e posibilă în primul rând pe terenul economic şi cultural. Şi tocmai cu această înţelegere e necesar a se începe. Catastrofa horticulturii poloneze Varșovia—(C*ps).—Gtrnița din anul acesta au pricinuit horticulturii poloneza pagube imense. După o dare de seamă asupra stricăciunilor pricinuite, au fost distruse de ger 12.500.000 ppm*. Au degerat 90 la sută din peri, 30 la sută din vișini, 30 la sută din meri, etc. Recolta de fructa din anul acesta evaluată la 25 mii. xlt. a desanăgit complect. Deoarece fructele din străinătate sunt foarte scumpe, având la vedere tariful vamal ridicat, a survenit o complectă stagnare In comerţul de fructe din Polonia. Numeroase firme vechi pentru comerțul cu fructe sa dat faliment. Cei cari au luat grădini la arendă au pardut întregul lor capital și au vor mai putea încheia noul contract, la anul viitor. ! Starea de spirit la oraşe — Semnificaţia alegerii de la Camera de Comerţ din Iaşi — Rezultatul alegerii nouilor membri ai camerei de comerţ din Iaşi arată starea de spirit ce domneşte în clasa cea mai indicată să se pro- I nunţe asupra politicei economice şi financiare a guvernului naţionalţărănist. Dacă examinăm mai atent împrejurările în care s’a dat lupta şi toate maşinaţiunile întrebuinţate de cele două partide politice cartelate împotriva noastră, ne dăm seama de câtă hotărâre domneşte în rândurile industriaşilor şi a negustorimei, aceste două importante categorii atât de greu lovite prin incapabila gospodărie politică a guvernului. Căci împotriva listei sprijinită de partidul naţional-liberal au luptat atât guvernul cât şi organizaţia averescană, adică atât d. N. Cananău cutregul său partid, cât şi d. C. Cerez cu gruparea sa politică. Au căzut ambele nuanţe. Şi nici că se pitea astfel. Căci alegătorii acestei camere profesionale, cetăţeni liberi şi independenţi, în afară de partide şi de luptele politice, au trebuit să dea un vot de blam regimului naţional-ţărănist, şi -au dat, după cum au desconsiderat şi organizaţia averescană care a luptat nu ca să-l aleagă pe d. C. Corkiz, dar ca să-şi mai afirme existenţa. Votul de Duminică arată starea de spirit o domneşte la oraşe. El este un indiciu interesant—cel mai interesat — pentru conducătorii de astăzi cari îşi mai prelungesc agonia prin demagogie şi cu concursul bandelor de „voinici“ şi asupra a-cestei atitudini a celei mai importante clase sociale, care reprezintă organismul viu în stat, guvernul trebue să mediteze. Votul de Duminică exprimat de alegătorii din Iaşi şi Vaslui, mai este o dovadă de starea de spirit a oraşelor, și un indiciu pentru apropiatele alegeri comunale, când soarta regimului va fi definitiv condamnată. Intre Biserica bulgară şi Patriarhatul din Constantinopol la ultimul timp se poate observa o creştere a spiritului de concilianţă la diferitele Biserici din Balcani. Intoleranţa a scăzut considerabil şi Bisericele pravoslave, caută căi spre o nouă împăcare, spre o colaborare dacă nu chiar spre o nouă unire. Patriarhatul ecumenic de Alexandria şi Biserica pravoslavă greacă s’a pronunţat pentru desfiinţarea excomunicaţiei, care a fost pronunţată în 1870 împotriva exarhatului bulgar, care s’a despărţit pe atunci de patriarhatul grec din Constantinopol. De asemenea şi Mitropolitul Ştefan al Bulgariei s’a declarat de câteva ori pentru o împăcare între Biserica greacă şi bulgară. Cel mai important pas în această direcţie a făcut însă episcopii bulgari la conferinţa Irianuală care a avut loc de curând la Sofia. La această conferinţă s’a votat o rezoluţie în care se insistă pentru apropierea între bisericile pravoslave. S’a hotărât a se elabora un proect în această direcţie. Un înalt demnitar bisericesc bulgar va pleca în curând la muntele Athos, unde va conferi cu înalţi demnitari ai bisericii greceşti. După cum se anunţă în cercurile bisericeşti, Arhiepiscopul de Atena Crysostomos îşi va lua sarcina de a mijloci între Biserica bulgară şi Patriarhul din Constantinopol. E necesar de a se accentua că nu e vorba de a se înlătura conflictul dogmatic, ci e vorba de chestiuni de ordin politic. Aceasă împrejurare va contribui foarte mult la simplificarea tratativelor şi înlăturarea neînţelegerilor, care durează de aproape 60 de ani. Interviewul d-lui Rist Am comentat ieri Interviewul d-lui Ch. Rist, așa cum a fost publicat Tn ziarele guvernamentale. In legătură cu acest Interview confratele nostru „Viitorul“ publică ssî zi următoarele : „Un ziar oficios al guvernului a publicat un Interview pe care l-a atribuit d lui Rist. Nu putem crede Tn autenticitatea acestui Interview, fiindcă se ştie că d. Rist e consilier tecnic al Băncei Naţionale, că d-sa ca atare publică Tn mod regulat rapoarte Tn care Tşi spune părerile şi constatările ce face şl că prin urmare nu ar fi Tn cadrul activitâte! sale să Intre Tn discuţiile ce au loc Tn presa noastră zilnică“. Agravarea crizei agricole Guvernul nu are nici o soluţie. Ce-i cu standardizarea cerealelor ? A început să dispari din flarele guvernamentale ştirile senzaţionale cu privire la finanţarea recoltei, şi odată cu ele ştirile despre contractarea unor împrumuturi streine, în acelaş scop. De asemenea, cu toată bunăvoinţă ce o arată aceste ziere, ele nu pot opuna nimic despre hotărârile luate la consfătuirile ce se ţin la finanţe nu de specialiştii guvernului, să scapi de nevoile agriculturii şi ale agricultorilor. Aceasta pentru simplul motiv că şi aceste conferinţă.—la care d. Mihdlathe etirue decretarea martorului agricol—nu se face altceva decât se bate apă In piuă... De aceea se anunţă că unii proprietari au hotărât a nu mai cultiva grâu, că alţii vor să renunţe pur şi simplu la orice cultură, pe timp ce ramura agricolă—baza acestei ţări— se sbate la cea mai complectă criză. Guvernul nu are nici o soluţie ca să amelioreze cât de cât această criză. Fiindcă guvernul naţional-ţărănist la lac sa coatinue pe calea bătătorită, a apucat pe cil la portociclate—ducând ţara de râpă. In ce priveşte situaţia deficilă a agriculturii, vom aminti că guvernul d-lul Mania Ie luc eă pună In aplicare legea standardizării cereaUlor— vot*ti ds gnvsrații liberei tocmallu interesul «roducitoriior—emb nda- Mt «ce stă Lge fiiadcă nu este creațiunea s*. N fiind in stere să ia vre-o măsură pentru a veni ta »jatorul agricultorii, şi ignorfiad operele şi creeţianele positive ale pertidului liberal, guvernul a primit haosul şi dezorganizarea care lasemni o adevărată rulai economică. Intra conducătorii de sol şi marea clasă a agricultorilor se dusc de un proces care vn duce, fatal, le prăbușirea regimului. ECOURI POETUL Al. A. Philppide anunţă un volum de versuri „Popasuri pe marginea vremii“ şi un roman „Vocaţia lui Thomas Howe"—ambele în curs de apariţie. * PENTRU PREMIUL NOBEL candidează anul acesta : Maxim Gorki, Gaisworthy, Th. Mann, Ricardo Hitch şi scriitorul american Sinclair Lewis. * SUCURSALA PARISULUI, aşa denumeşte capitala ţării noastre criticul şi profesorul francez Fortunat Strovsky care întors de la Bucureşti—unde a participat la congresul criticei—descrie impresiile cu care a plecat din ţară. * SEROV unul din reputaţii artişti ai «teatrului de artă" din Moscova, a încetat subit din viață. Comicul în teatru ip*ii,s ' t— / CuirTse definește starea culturală a u- Trei epoci, a unui popor, sau a unui om? Cum pofi pătrunde în profunzimea eului seu ? In ceeace crede ? '■ Dar credința nu-i mai mult decât o închipuire silită. Adesea se crede mai mult decât se știe.*: In ceeace vrea omul? Dar oamenii vor atât de mult, atât de variat, azi una, mâine alta! Sau în ceeace ştie ? Dar şi aici o nălucire, cantitate , şi nu caitate! Aproape nu există un criteriu pozitiv. Dar poate că e unul negativ ? Poate că e caracteristic pentru un popor sau pentru un om ceea ce nu vrea, ceea ce îi repugnă, ceea ce râde? Poate că râsul e măsura necesară? Spune-mi despre ce râzi şi-ţi voi spune ce eşti. Arătaţi-mi arta comică a unui popor şi vă voi defini starea lui culturală, sau starea culturală a acelei epoci. Vechile cărţi greceşti povestesc de unul Filemon care a murit râzând fiindcă a văzut un magar mâncând smochine. Filemon a fost un filosof, un «înţelept» şi ni s’a părut atât de comic că un măgar, o vită, mănâncă ceea ce mănâncă oamenii, că o vită, adică, îşi asumă obiceiuri omeneşti, aşa că a murit râzând. Iarăşi se mai povesteşte despre What Whitman că n’a râs niciodată în epoca maturităţii sale. Câte a văzut şi auzit, totul ni s’a părut firesc, fiindcă aşa trebuia să fie,—susţinea el. Pentru mul lumea a fost atât de îngustă, atât de limitată, atât de glacială, încât cea mai mică schimbare, cea mai mică abatere dela «normă» ni s’a părut comic. Pentru al douilea lumea a fost atât de curgătoare, o mare sgomotoasă şi infinită, bogată în toate posibilităţile, şi toate nedreptăţile, o lume fără normă. Şi ce alta e «norma» dacă nu o linie desăvârşită ? Până aici şi nu mai departe, nici mai puţin, dar nici mai mult. Ceeace-i mai scurt sau ceva mai lung e anormal, e minunat—sau ridicol! «Dela admirabil până la comic nu-i decât un pas». Şi adesea «pasul» acesta e măsurat cu teamă. Admirabilul e comic când nu înspăimântă. Regele într’adevăr impune cu Coroana sa, cu mantia sa, cu toată aparenţa sa neobicinuită. Dar regele de pe scenă e o paiaţă fiindcă-i lipseşte puterea şi teama. Scurtaţi sau lungiţi linia—şi veţi râde. Depinde numai cât de departe trageţi Inia normală. Pentru Filemon ea a fost trasă pănă la smochinele mâncate de magar; pentru What Whiliman poate dincolo, peste toate posibilităţile, în lumea cealaltă, în lumea imposibilă lipsită de formă. E greu să stabileşti linia. Şi de aceea comedia e atât de gravă—comedia ca artă a râsului. Literatura e bogată în tragedii şi în drame, dar atât de săracă în comedii, ea sună în cuvinte mari şi înţelepte, prin simboluri—dar foarte rar răsună în lume ecoul râsului eliberator. Fiindcă râsul, râsul sănătos, eliberează. E destul ca un copil să vadă că Regele umblă gol şi Regele devine ridicol şi de batjocură şi în această batjocură cade autoritatea. Fiece epocă îşi are râsul ei, dar nu fiece epocă îl poate evidenţia, căci e prea greu Pentru aceasta e nevoe de o cultură complectă. Aşa a fost Aristophan cel mai mare ironist, poate unicul. Şi Aristophan a fost un mic burghez. Oare nu-i caracteristic că singura grupă de oameni cari pot râde sunt micii burghezi, clasa mijlocie, oameni de oraş, cari stau, ca să zicem aşa, în mijlocul drumului dintre cultura primitivă şi cea înaltă, între aceste două extreme ? Micul burghez e omul înţelepciunii, al logicei. Şi logica e instrumentul soluţiunelor, al liniei. «Poporul» e mare mulţime, ţărani, satul ; ei nu rând, sunt ca nişte copii. Lor li place grotescul. Fantezia poporului a dus acolo încât crede că un bolnav se poate însănătoşi, râzând. Poporul înţelege gluma când e grosolană, strigătoare. O paiaţă trebue să aibă pe cap un coif, cu clopoţei şi o faţă plină de făină. Iar când îi povesteşti unui om din popor o glumă ea trebue să fie vulgară, erotică, cinică Altfel nu găseşte întrânsa nici un gust. Intr’un cuvânt comedia populară e farsa, burlescă. In ce priveşte pe intelectuali, ei sunt săturaţi de glume, ei pricep prea mult. Nu pot râde, n’au de ce râde, acolo unde totul e cenuşiu şi variaţia culorilor e dispărută. Râsul e culoare, ca şi patosul. Numai acelea poate râde pentru care există