Munca, august 1958 (Anul 14, nr. 3344-3370)

1958-08-01 / nr. 3344

Vineri 1 august 1958 — nr. 3344 FILMELE SAPTAMINII nmroVo o cymTOmmyya a tnnnnnnnnnnrYYTnrrB'înnnnnnnn^ »»Simpaticul nostru doctor" Dacă am încerca să definim cărui gen aparţine noua producţie a studioului cinematografic din Alma-Ata, am putea-o situa între comedia muzicală şi filmul-concert, fiindcă realizatorii ei (scenariu : I. Ziskind ; regie: S. Aimanov) au dăruit ,,Simpaticului nostru doctor" umor din belşug, muzică şi dans, dragoste şi ,,săgeţi“ satirice op­­intă precisă. Doctorul Lavrov (I. Pomeraniev), medicul-şef al sa­natoriului ,,Gorn­ia Roza“, împlineşte 60 de ani. Bătrî­­nelul acesta înalt şi slab, cu ochii plini de bunătate şi inteligenţă, are o înfăţişare comică şi înduioşătoare toto­dată, mai ales cînd îl vedem discutînd cu cea mai mare seriozitate cu motanul lui Vasil Vasilîci, sau cînd se a­­runcă de la trambulină în apă pentru a demonstra bol­­navilor că... exerciţiul nu e prea greu. Toţi îl iubesc şi îl stimează pentru că, la rîndul lui, simpaticul doctor iubeşte mai presus de orice oamenii. Pentru a răsplăti munca neobosită şi devotamentul lui, personalul sanatoriului şi foştii lui pacienţi se pre­gătesc să-l sărbătorească într-un chip deosebit. Birocra­tul- director al sanatoriului (E. Diordiev) consideră că o felicitare şi un premiu în bani ar fi de ajuns. Dar Bi­­bigul, instructoarea de educaţie fizică, pictorul Murat şi cîntăreţul Takent pun la cale o sărbătorire conformă cu o ,,reţetă“ pe care doctorul o aplică de multe ori : ,,O­­mul se vindecă şi cu bucurii, nu numai cu medicamen­te“ — şi de aceea se străduiesc să organizeze un con­cert. Organizarea acestui concert devine astfel pentru realizatorii filmului un pretext cît se poate de potrivit pentru prezentarea unor cîntăreţi, dansatori sau artişti de circ din R.S.S. Kazahă, al căror talent şi măiestrie încîntă pe spectatori. Vreţi să vă amuzaţi copios două ore, să învăţaţi ceva, vreţi să ascultaţi cîteva cîntece încîntătoare ? "Vă reco­­mandăm să faceţi o vizită... „Simpaticului nostru doc­­tor“. „Adevăraţii sfîrşir al războiului" Cele mai multe din filmele realizate de cineaştii po­­lrival în ultimii ani au fost impresionante pledoarii îm­­potriva războiului dezlănţuit de hitlerişti, împotriva oro­­rilor comise de fascişti în lagărele de exterminare , şi în acelaşi timp chemări înflăcărate la pace şi înţelegere în­tre popoare. Se simţea din fiecare imagine a „Ultimei etape“, a zguduitorului „Strada hotarului“ sau a atît de impresionantului „Ei iubeau viaţa“ („Canalul“) dorinţa­­fierbinte a celor care au văzut crematoriile de la Ausen, Switz şi ruinele fumegînde ale Varşoviei, ca aceste gro­zăvii să nu se mai repete niciodată şi nicăieri. Tema ororilor războiului şi a urmărilor lui nefaste continuă să stea în atenţia cineaştilor polonezi, deoarece ei sunt conştienţi că prin evocarea lor ei lansează un ve­hement avertisment și contribuie la­­ intensificarea luptei pentru pacea lumii. Eroul noului film „Adevăratul sfârșit al războiului" realizat de regizorul Jerzy Kawalerowicz, arhitectul Iulian Zborski (admirabil Interpretat de Roland Glowacki) este o victimă a războiului. Cu toate că au trecut mulţi ani de cînd s-a întors din lagăr, din mintea şi conştiinţa lui nu s-au şters încă suferinţele îndurate şi ele îi revin în crize de-a dreptul halucinante. Realizatorii filmului au reuşit, atît prin felul în care au filmat aceste scene cît şi prim jocul expresiv al actorului, să transmită atmosfera de coşmar a înfiorătoarelor „petreceri ale mor­­ţii“ şi să trezească ura şi revolta spectatorilor împotriva monştrilor fascişti care au ucis cu sînge rece milioane de oameni, supunîndu-i unor chinuri aproape de neînchi­puit pentru o minte omenească normală. Dar cazul lui Zborski are o valoare acuzatoare şi demascatoare luat doar ca atare, deoarece, închizînd drama lui între patru pereţi, izoh­odu­l de restul societăţii şi împingîndu-l spre sinucidere, cretorii filmului i-au dat o rezolvare netipică pentru o lume care şi-a înfrînt curajos durerea şi şi-a vindecat rănile pricinuite de război construind şi luptînd pentru fericire şi viaţă. Faţă de soţia lui Zborski (Lucyna Winnicka) personaj principal al dramei, atît autorii sce­nariului cît şi regizorul nu au o atitudine clară. Ea este supusă — ca şi Zborski de altfel — unei analize psiholo­­gice care estompează ideile esenţiale, produce confuzie şi nemulţumire printre spectatori, care se întreabă pe bună dreptate dacă această femeie este sau nu vinovată de nefericirea soţului ei. Este regretabil că un regizor cu mari posibilități crea­toare ca Jerzy Kawalerowicz — care ne-a transmis prin ecranizarea romanului „Amintiri de la „Celuloza“ un me­­saj luminos de încredere în viață și în oameni — ne-a dat de data aceasta un film sumbru, apăsător, denaturând printr-o manieră de lucru extravagantă şi încîlcită, boga­­tul conţinut de idei pe care l-ar fi putut avea filmul „A­­devăratul sfîrşit al războiului“. „Spioana din Hongkong" Noua producţie a studiourilor din R. P. Chineză, fi­l­mul ,,Spioana din Hongkong", are o acţiune trepi­dantă, bogată în surprize şi momente dramatice. Lupta aprigă dintre ap­ionii subvenţionaţi şi conduşi de serviciul de spionaj american — care încearcă să saboteze realizările poporului chinez eliberat de exploatare şi de jugul colonialist — şi organele securităţii din R. P. Chineză — care dejoacă cu abilitate toate acţiunile diversioniştilor — dau filmului un conţinut educativ, dezvoltă în spectatori curajul şi vigilenţa. Prin personajul principal­ al filmului, ofiţerul de securitate Fen Guan Fa (interpretat cu mult talent de actorul Yan Sin Can) creatorii filmului ne oferă o minunată pildă de dragoste de ţară,­ curaj şi abnegaţie pentru cauza poporu­lui. Din întreaga desfăşurare a acţiunii se simte forţa de neînfrînt a marelui popor chinez care cu calm şi eroism reuşeşte să taie ghiarele tuturor celor care îşi mai închi­­puie că­­mai pot întoarce vremurile de mult apuse. Ritmul susţinut al acţiunii, varietatea episoadelor ca şi calitatea imaginii (operator Pao-Cie) contribuie la reu­şita acestui interesant şi instructiv film. LUCIA BOGDAN Inf­ortificaţii * 1 Ca urmare a Acordului de colabo­rare tehnico-ştiinţifică între R. P. Ro­mina­­ şi Republica Democrată Vietnam încheiat la 30 iunie a.c. a avut loc la Bucureşti,­ la sfîrşitul lunii iulie, prima sesiune a Comisiei de colabo­rare tehnico-ştiinţifică romino-vietna­­meză.‘ La sesiune s-a încheiat un proto­­col care a fost semnat de: Nguyen Van Tran, preşedintele Comisiei de Stat a Planificării din R.D. Vietnam, şi de Gaston Marin, preşedintele Co­mitetului de Stat al Planificării. Delegaţia vietnameză a făcut vizi­tte la Comitetul de Stat al Planificării, "Academia R. P. Romíne şi in unele uzine şi fabrici din R. P. Romînă. Lucrările sesiunii s-au desfăşurat în­­tr-o atmosferă de înţelegere recipro­că şi caldă prietenie.­­ In nopţile trecute la Observatorul Astronomic din Bucureşti al Academiei Informaţii­­ R.P.R. s-au efectuat o serie de observa­ţii ale rachetei purtătoare a celui de-al treilea satelit artificial sovietic. Numai în dimineaţa zilei de 30 iulie s-au ob­ţinut 17 poziţii vizuale ale rachetei, care au fost comunicate telegrafic la Moscova. Pentru sîmbătă 2 august se anunţă trecerea rachetei purtătoare la ora 1 şi 13 minute în direcţia sud-vest, avînd azimutul 58 grade şi înălţimea deasu­pra orizontului de 72 grade. Satelitul se va observa la 2 august la ora 1 şi 43 minute in direcţia sud-vest, avînd azimutul 58 grade şi înălţimea deasu­pra orizontului de 68 grade.­­ Recent a plecat în Dobrogea un co­lectiv de cercetători de la Centrul ex­perimental de îngrăşăminte bacteriene din Capitală pentru a întreprinde studii de microbiologie a principale­lor feluri de sol din această parte a Informaţii tării. Pe baza studiilor efectuate in gospodăriile agricole de stat şi în gos­podăriile agricole colective în regiu­­nea Constanţa se vor raiona îngrăşă­­mintele bacteriene pentru a le spori eficacitatea. ■k De cîteva zile se află în ţara noas­tră o delegaţie de specialişti în cul­tura porumbului din R. P. Chineză. Oaspeţii vizitează staţiuni experimen­tale agricole, institute de cercetări, gospodării agricole de stat şi gospo­dării colective, interesîndu-se de rea­lizările obţinute în cultura porumbu­lui.­­ La tragerea de amortizare a asigu­rărilor de viaţă A.D.A.S. din 31 iulie 1958 au ieşit următoarele opt combi­naţii de litere: P.S.E. D.B.I. R.M.U, M.U.O. C.D.S. G.E.C. B.B.G. W.G.D. * \ 80 de ani de la apariţia operei lui J. ENGELS „Anti-DÜhriDg“ Se împlinesc 80 de ani de la apa­riţia în volum a operei lui F. Engels „Anti-Dittaring“, un­a din cele mai im­portante creaţii ştiinţifice ale fondato­rilor socialismului ştiinţific. Eugen Diehring, un obscur docent berlinez, era o voce poate mai stridentă din corul duşmanilor socialismului ştiinţific care se afirmau pe la sfîrşitul deceniului­ al VIHea din secolul XIX. „Elaborînd“ un amalgam de idei hege­­liano-kantiene, pozitiviste şi materia­­list-vulgare, din ce aveau acestea mai reacţionar, Dühring a decretat cu emfa­ză că sistemul sau — menit să de­monstreze în ultimă analiză imposibi­litatea revoluţiei proletare — reprezin­tă „adevărul definitiv de ultimă in­stanţă“, o „ştiinţă radicală“ care pă­trunde pînă „în ultimele rădăcini ale lucrurilor“. Mascate fiind, cu lozinci pretins socialiste, cuvîn­tările şi lucră­rile lui Dühring, un timp, au căpătat popularitate în rîndurile social-demo­­craţiei germane, stîrnind derută şi şo­văieli ideologice în condiţiile gr­ele ale luptei clasei muncitoare germane, cau­zate de legea excepţională a lui Bis­­mark care a pus în afara legalităţii partidul social-democrat german abia format. Ideologiei burgheze trebuia să i se dea riposta cuvenită. Engels a îndeplinit această sarcină istorică, pu­­blicînd o suită de articole în organul central al social-democraţiei germane „Vorwärts“, care peste un an au fost înmănunchiate într-o ediţie separată. Lucrarea lui Engels „Anti-Dühring“ este o operă în care se expun, într-o sinteză genială, principiile de bază ale filozofiei marxiste, ale eco­nomiei politice marxiste şi ale socia­lismului ştiinţific- Bogăţia de idei cu­prinsă în această lucrare a lui En­gels nu ne permite ca în cadrul unui articol să ne oprim asupra fiecăreia dintre ele. Una din ideile centrale ale elucubra-| iilor teoretice ale lui Dühring şi adep­­ilor săi, căreia i se subordonau în general toate speculaţiile filozofice, e­­conomice şi politice, era încercarea de a prezenta drept socialiste teoriile bur­gheze „despre unitatea dintre muncă şi capital“, despre „armonia şi bună­starea generală“ care încă în acea vre­me erau dezminţite categoric de a­­dîncirea continuă a contradicţiilor din­tre muncă şi capital, de ascuţirea lup­tei de clasă. Ridicolul dühringianismului apare poate cel mai evident în încercările de a camufla esenţa exploatării capitali­ste. După teoriile subiectiviste ale lui Dühring, la originea exploatării ar sta „legile naturale ale oricărei economii", acestea avînd la bază „violenţa“. Com­­bătîndu-l, Engels scria: „Orice munci­tor socialist, indiferent de naţionalitate, ştie foarte bine că violenţa nu face de­cit să ocrotească exploatarea, dar nu o cauzează­­ că raportul dintre capi­tal şi munca salariată este cauza ex­ploatării sale şi că acest raport s-a născut pe cale economică, nicidecum pe calea violenței" (pag. 172). Demon­­strînd mecanismul exploatării capita­liste, Engels a arătat că acesta are la bază proprietatea privată, faptul că va­loarea forţei de muncă este totdeauna mai mică decît valorile create prin munca muncitorilor. Realităţile cotidiene din lumea ca­pitalistă de azi atestă fără echivoc justeţea învăţăturii marxist-leniniste despre caracterul de neîmpăcat al contradicţiilor lumii capitaliste. Prin sudoarea şi truda milioanelor de oameni ai muncii între anii 1937— 1956 averea familiei miliardarului Dupont a crescut de 8 ori, a lui Rockefeller de 9 ori, a lui Mellon de 9,6 ori, în timp ce nivelul de trai real al masei muncitoare a scăzut conside­rabil Pe de altă parte, in prezent, în S.U.A. numărul șomerilor totalizează cifra de 6 milioane. In primii 10 ani de după război, In 11 ţări capitaliste, inclusiv S.U.A., Anglia Franţa şi Ger­mania occidentală, numărul grevelor a crescut faţă de deceniul antebelic de o dată şi jumătate, iar numărul par­ticipanţilor la greve de trei ori şi jumătate. Cel mai pregnant apare caracterul reacţionar al teoriilor lui Dühring în concluziile de natură politică care se refereau la trecerea de la capitalism la socialism.El susţinea, nici mai mult nici mai puţin, că orice modificare în modul de repartiţie este o expresie a socia­lismului chiar dacă se menţine proprie­tatea capitalistă asupra mijloacelor de producţie. Marx şi Engels au dovedit în ope­rele lor că problema fundamentală a oricărei revoluţii este cea a puterii, că în consecinţă, pentru a realiza reor­ganizarea socialistă a societăţii, prole­tariatul, condus de partidul său de avangardă, trebuie, in primul rînd, să cucerească puterea de stat, să-şi in­staureze dictatura sa de clasa, să creeze în urma exproprierii capitalişti­lor relaţii de producţie socialiste. In această lumină Engels a combătut cu fermitate încercările lui Dühring de a atribui statului capitalist un rol de ar­bitru postat deasupra claselor, de „fac­tor“ al „introducerii spontane" a socia­lismului. Intr-o perioadă în care abia se con­turau elementele imperialismului, En­gels a prevăzut, în funcţie de cerinţele economiei capitaliste, apariţia capitalis­mului monopolist de stat. „Intr-un caz sau altul — scria Engels — cu sau fără trusturi, reprezentantul oficial a! societăţii capitaliste, statul, trebuie să preia în cele din urmă conducerea pro­ducţiei. Necesitatea transformării lor in proprietate de stat se manifestă în primul rînd la marile întreprinderi de comunicaţie: poştă, telegraf, căi fera­te“. (326—327). Unii revizionişti con­temporani, în „argumentarea“ lor pri­vitoare la faptul că sistemul capitalis­mului monopolist de stat ar duce la socialism, se referă oarecum la această indicaţie pe deplin justă a lui Engels. Călcîn­d însă cele mai elementare re­guli ale onestităţii, ei „uită“ să-l ci­teze în continuare pe Engels care ară­ta că : „nici transformarea societăţii pe acţiuni (şi trusturi), nici transfor­marea în proprietate de stat nu înlătură caracterul de capital al forţelor de pro­ducţie“. Engels a zdrobit încercările revizio­niştilor de a considera un fenomen so­cialist faptul că statul capitalist ia în mîinile sale unele ramuri economice. Criticînd aceste încercări, el scria: „...în ultima vreme, de cînd Bismark a luat calea etatizării, s-a ivit un fals socialis­t,„ care declară socialistă din capul locului orice etatizare... Dacă crearea monopolului tutunului ar avea un caracter socialist, Napoleon şi Metternich s-ar număra şi ei printre întemeietorii socialismului". La toate acestea mai adăugăm că în timp ce în U.R.S.S. şi în celelalte ţări care au păşit pe drumul socialismului, naţiona­lizările au dus la lichidarea bazei eco­nomice a burgheziei de la oraşe, la formarea relaţiilor de producţie socia­liste, etatizările care­ au avut loc în Anglia, Italia şi Franţa, după cel de-al 11-lea război mondial, n-au atins do­minaţia capitalului, n-au afectat cu ni­mic exploatarea clasei muncitoare,­­ din contra, au eliberat capitalurile mo­nopoliste imobilizate în unele ramuri nerentabile din cauza înapoierilor teh­nice. Este cît se poate de grăitor fap­tul că între 1947 şi 1950 industria car­boniferă etatizată în Anglia a obţinut 40 milioane lire sterline profit, şi pen­tru aceeaşi perioadă s-au plătit foşti­lor acţionari despăgubiri echivalente cu întregul profit. Engels arăta că statul capita­list, „indiferent de forma sa, este o maşină în esenţă capitalistă, este statul capitaliştilor, capitalis­mul colectiv ideal. Cu cît preia pro­prietatea mai multor forţe de produc­ţie, cu atît mai mult devine un adevă­rat capitalist colectiv, cu atît exploa­tează mai mulţi cetăţeni. Muncitorii rămîn muncitori salariaţi, proletari“ (pag. 328). Realităţile din zilele noastre dove­desc cît de justă este învăţătura lui Engels. Statul capitalist contemporan a rămas capitalistul colectiv ideal. In clasica sa lucrare, Engels a dat o seamă de indicaţii din cele mai im­portante privitoare la rolul statului so­cialist. El a demonstrat că socialismul creează cîmp liber creşterii neîngrădite a forţelor de producţie ale societăţii şi face posibilă dezvoltarea planifica­tă a producţiei sociale. Engels a ară­tat în acelaşi timp că în condiţiile socialismului, oamenii cunosc rezulta­tele activităţii­ lor, dirijează în mod conştient dezvoltarea socială în intere­sul lor, că numai în aceste condiţii relaţiile sociale dintre oameni devin relaţii într-adevăr omeneşti, adică li­bere de orice asuprire şi exploatare. Cît de genială era previziunea lui Engels o confirmă de patru decenii realităţile din U.R.S.S. ca şi starea de fapte din celelalte ţări ale lagărului socialist, unde sub conducerea încer­cată a partidelor comuniste şi mun­citoreşti popoarele îşi făuresc con­ştient propria şi adevărata istorie. Pe baza unei profunde analize ştiin­ţifice, Engels a indicat necesitatea ca, luînd puterea, proletariatul să expro­­prieze pe expropriatori, să creeze re­­laţiile de producţie socialiste. Engels a subliniat rolul statului socialist ca instrument al construirii socialismu­lui. Engels s-a ridicat cu cea mai mare hotărîre împotriva anarhiştilor „antiautoritari“, care susţineau necesi­tatea de a se desfiinţa „peste noapte“ statul socialist. Indicaţiile lui Engels după care: „Statul nu este desfiinţat, el dispare treptat" (pag. 330) subliniază o dată mai mult justeţea poziţiei partidelor comuniste şi muncitoreşti care con­sideră că în etapa actuală popoarele care construiesc socialismul nu tre­buie să slăbească, ci, dimpotrivă, să-şi întărească statul, organele de stat, ar­mata, organele de informaţie, dacă nu vor să facă jocul duşmanilor din interior şi din afara graniţelor. Călăuzindu-se după învăţătura mar­­xist-leninistă, învăţînd din bogata ex­perienţă a P.C.U.S., Partidul Munci­toresc Român aplică în mod creator marxist-leninismul la condiţiile ţării noastre, respingînd cu hotărîre orice încercare a revizioniştilor de a lovi în ideologia clasei muncitoare, de a slăbi puterea noastră populară. El merge cu hotărîre pe drumul întăririi continue a dictaturii proletariatului, chezăşia construirii victorioase a so­cialismului, a apărării cuceririlor is­torice ale poporului muncitor. K1 Falsele teorii ale lui Dühring au fost reînviate în epoca imperialismului de către reformişti şi revizionişti. Revi­zionismul contemporan, care a căpă­tat o expresie concretă în programul U.C.I., a restaurat argumentarea falsă a lui Dühring. Revizioniştii şi refor­miştii consideră capitalismul monopo­list de stat drept germene al socialis­mului, iar statul capitalist o organiza­ţie situată deasupra claselor, un in­strument cu ajutorul căruia e posibilă realizarea căii evolutive spre socia­lism. Aceştia se ridică împotriva teo­riei marxist-leniniste a comunismului ştiinţific, care­­a demonstrat că vi sinul orînduirii capitaliste nu se pot coace relaţii de producţie socialiste, că sta­tul capitalist este în orice condiţii o dictatură a burgheziei şi nimic altceva. Încercând să acopere esenţa exploa­tării capitaliste, susţinînd posibilitatea căii evolutive spre socialism, negind revoluţia proletară şi dictatura prole­tariatului, revizioniştii contemporani îndeplinesc rolul de agenţi ai imperia­lismului, se pun în slujba încercărilor lipsite de perspectivă de a menţine capitalismul ajuns în putrefacţie. „Anti-Dühring“ constituie o puterni­că întruchipare a forţei creatoare a ideologiei revoluţionare a partidului clasei muncitoare, fundamentată de Marx şi Engels şi ridicată pe culmi noi de V. I. Lenin. Engels a dat prin această operă a sa un model strălu­cit al forţei polemicii partinice mar­xiste, al luptei intransigente împotri­va teoriilor duşmane clasei muncitoa­re. Opera lui Engels stă mărturie faptului că marxism-leninismul a fost creat în luptă necruţătoare împotriva tuturor duşmanilor proletariatului şi a partidului său, că nici un fel de dühringi n-au putut infirma măcar o teză a sa. Opera lui Engels îşi păs­trează deplina actualitate prin forţa ideilor sale geniale. In ea avem azi un sprijin ideologic de cea mai mare însemnătate în combaterea revizioniș­tilor contemporani. ALECU P. POP M­U­NKA PE OGOARELE PATRIEI ★ ★ G. A. S. pregătesc recolta viitoare în toamna acestui an gospodăriile agricole de stat vor însămânţa cu grîu şi secară aproximativ 3501000 ha, cu peste 163.000 ha mai mult decît suprafaţa insămînţată în anul 1955. Pentru însămînţarea acestei supra­feţe sporite şi în vederea obţinerii u­­nor producţii mai mari la hectar, în gospodăriile agricole de stat se fac intense pregătiri. Preocuparea princi­pală a specialiştilor este reducerea simţitoare a suprafeţelor pe care se cultivă grîu după grîu. In acest scop, încă din iarnă s-a stabilit ca fiecare gospodărie să cultive pe 30—40 la sută din suprafaţa cultivată cu po­rumb pentru boabe, porumb timpu­riu, eliberînd astfel mai devreme în­semnate suprafeţe pentru însămînţa­rea griului Aceasta va permite ca în toamnă sa se însămînţeze cu grîu după porumb peste 120.000 ha. în ace­laşi timp se vor însămînţa cu grîu toate suprafeţele care au fost cultivate anul acesta cu leguminoase, plante furajere anuale şi pentru siloz. O mare rezervă pentru însămînţarea griului o constituie terenurile desţelenite a că­ror suprafaţă va ajunge în toamnă la aproape 80.000 de hectare. Insămîntările de toamnă vor începe anul acesta mult mai devreme decît in anii trecuţi, deoarece s-a dovedit că cele mai mari productii se obţin pe terenurile cultivate în luna septembrie. In acest scop chiar la începutul lunii viitoare se vor însămînta primele su­prafeţe cu grîu în nord-estul ţării. O atenţie deosebită au acordat gos­podăriile de stat pregătirii seminţelor, in afara seminţelor din soiurile raiona­­te, anul acesta se vor însămînţa pe su­­prafeţe întinse soiuri de grîu importate care s-au dovedit de mare productivita­te şi rezistenţă la ger, secetă şi la că­­dere. Pentru prima oară în acest an însămînţările se vor face în terenuri pe care s-au executat două arături. Pînă acum au fost arate peste 150.000 ha. Odată cu arăturile vor fi adminis­trate în sol îngrăşămintele necesare pentru care s-a asigurat pînă acum circa 200 kg superfosfat la hectar şi cantităţi corespunzătoare de azotat de amoniu. Gospodăriile agricole de stat au a­­sigurate de asemenea utilajele cores­punzătoare pentru a executa însămîn­­ţările într-o perioadă mult mai scurtă decît în anii trecuţi, de cel mult 10 zile. (Agerpres). Echipele artistice de amatori la sate La ariile din cartierele oraşului A­­rad şi din comunele învecinate sosesc zilele acestea oaspeţi din întreprinde­rile din localitate. Sunt echipele artis­tice de amatori, care în ceasurile de răgaz ,ale colectiviştilor ori ţăranilor întovărăşiţi prezintă atractive progra­me de cîntece şi dansuri. In urma frumoaselor programe pre­zentate, echipele artistice ale uzinelor „30 Decembrie“, „7 Noiembrie“, Clu­­bului C.F.R. etc., care au răspuns de îndată la chemarea Consiliului Sindi­cal Local Arad de a veni în sprijinul campaniei de vară, sînt tot mai des solicitate de colectiviştii din Aradul Nou sau de întovărăşiţii din Pîrneava, Micălaca, Sînnicolau Mare etc., care, pe lingă faptul că rămnîn cu învăţă­minte preţioase, petrec totodată mai plăcut timpul din vremea prînzului sau serile, după ce munca a luat sfîr­şit. In prezent peste 20 de formaţii ar­tistice din Arad prezintă programe ar­tistice la ariile din împrejurimile ora­şului. (Coresp. „Munca") Colectiviştii îşi respectă contractele CONSTANŢA (coresp. „Munca“)­.— In prima regiune a ţării cu agricultu­ra complet colectivizată treierişul gri­ului este în plină desfăşurare. Cele mai multe gospodării agricole colec­tive au realizat în jurul a 2.000 kg. grîu la ha. Colectiviştii ştiu că suc­cesele pe care le înregistrează acum la strînsul recoltei se datoresc în bu­nă măsură statului care i-a ajutat cu maşini şi seminţe. De aceea chiar de la arie cu primele transporturi G.A.C. plătesc muncile către S.M.T. iar cele care au încheiat contracte cu statul predau de la arie direct la bazele de recepţie cantităţile contractate. Avan­tajele contractării de cereale cu sta­tul, de care s-au convins colectiviştii încă din anul trecut, i-au îndemnat ca anul acesta să contracteze cantităţi şi mai mari. Faţă de anul trecut gospo­dăriile agricole colective din regiunea Constanţa au contractat cu statul cu 23.000 tone de grîu mai mult. Gospo­dării colective ca cele din Miriştea, raionul Negru Vodă, Ciobanu din ra­ionul Hîrşova şi altele au predat de acum în întregime cantităţile de grîu contractate. După ce şi-a achitat mun­cile S.M.T., G.A.C. Kirov din Ţăndă­­rei a transportat la bazele de recep­ţie primele 40 tone grîu din cele 250 tone contractate pentru anul acesta cu întreprinderea Recolta. Colectiviştii din satul Strachina, raionu­l Feteşti, au predat pînă acum 132 tone grîu din contractări, cei din comuna Negru Vo­dă 102 tone ş.a.m.d. Pînă în prezent, în contul contractărilor încheiate nu­mai cu întreprinderea Recolta, G.A.C. din regiunea Constanța au predat a­­proape 800 tone grîu din noua recoltă. Achitarea plăţilor cuvenite muncilor S. N. T. GALAŢI (coresp. „Munca“). — Pa­ralel cu treierişul majoritatea gospo­dăriilor agricole colective şi a ţăra­nilor muncitori cu gospodării indivi­duale din regiune achită şi plăţile cuvenite S.M.T. pentru muncile efec­tuate. Pînă la 20 iulie s-au achitat pe întreaga regiune 55,3 la sută din plățile datorate S.M.T.-urilor. Ziua Marinei R. P. R. Io aceste zile din preajma sărbă­torii marinarilor, e­­chipajele navelor militare, soldaţii, sergenţii şi ofiţerii întîmpină Ziua Ma­rinei R.P.R. cu noi succese in pregăti­rea de luptă şi po­litică, înfruntînd cu bărbăţie şi curaj greutăţile ce se i­­vesc pe mare, înde­plinind misiuni rea­­le de dragon pen­tru asigurarea secu­rităţii navigaţiei vaselor comerciale, executînd misiuni de tragere şi lan­sări asupra ţintelor navale şi aeriene, marinarii raportea­ză zi de zi noi suc­cese pe calea do­­bîndirii măiestriei de luptă. In clişeu, un scurt bilanţ după tragere. Vorbeşte comandantul de presă, soldat frun­taş de marină Hi­deg loan. Foto : T. MACARSCHI Printre marinari s­tau în portul Galaţi şi tot fixez pe omul din faţa mea. Mijlociu de stat, început de burtă, părul surit pe la tâmple... O fi vreun contabil care aşteaptă cursa de Brăila. Şi deo­dată îl văd pe „contabilul" meu că se îndreaptă spre chei şi apoi urcă cu dezinvoltură pe un vas de o albeață strălucitoare. Mă uit la numele vasului, ,Jdanov". Remorcher. Un sfert de oră mai tîrziu aveam să aflu că omul pe care-l categorisisem drept contabil este comandantul vasu­lui uJdanov‘‘. Gheorghe Stoica, 38 de ani, de 8 ani comandant de vas, de 19 ani în marina civilă. Acum, în timp ce maşinile remor­cherului începuseră să duduie (oamenii se pregăteau de cursă) încerc să dezleg cu proaspăta mea cunoştinţă o proble­mă de aritmetică: 6000 tone înmulţit cu 12, iar apoi rezultatul înmulţit cu 8... Problema o poate rezolva şi un ţînc din clasele elementare, dar de astă dată „cheia" problemei se află la Gheorghe Stoica, fiindcă rezultatul în­mulţirii cu multe zerouri în coadă ne redă limpede activitatea de coman­dant a tovarăşului Stoica. 6000 de tone transportă lunar cu remorcherul. Dar în 12 luni ? Dar în de 8 ori 12 luni ? C­el care a făcut o călătorie de plă­cere pe Dunăre nu ştie ce în­seamnă munca de cărăuş pe dru­mul cel fără de pulbere al aţei. Că­lătorul a gustat peisajul dunărean, a privit cu înaintare cerul de cleştar ce-şi pleacă fruntea în undele răcoroase ale apei... Pentru un marinar însă este cu totul altceva. Gîndiţi-vă că sînteţi­ în locul lui Gheorghe Stoica şi al echipa­jului său. Remorcherul tîrîie după sine şlepuri pîntecotise doldora de minereu. Destinaţia: Turnu Severin. Drumul este monoton, arareori cite o mică limbă de pămînt ivită parcă din adâncul fluviu­lui mai schimbă decorul. Remorcherul se află în dreptul kilometrului 907. Oamenii privesc cu nelinişte cerul. No­rii — ca nişte ciudate pinze de corabie — se lasă jos, tot mai jos. Apele Dună­­rii încep a bolborosi mintoase se zbat cu înverşunare. Şi deodată, un zig­zag de foc spintecă cenuşiul cerului, chemînd după sine bubuituri prelungi. Se despică văzduhul şi puhoaiele de apă se împreună cu­­ apele Dunării. După kilometrul 907 urm­ează alţi şi alţi kilometri, încărcătura ajunge totuşi cu bine la Turnu Severin. Iar apoi, la sfîrşitul lunii, se notea­ză: ,yEchipajul remorcherului aflat în întrecere socialistă a depăşit planul lu­nar la transporturi cu 30 la sută... rE­chipajul remorcherului... pilotul /­ Niculae Luţu este de 33 de ani în marină, iar Niculae Iordăcu­­ţă, marinar, abia a împlinit 5 ani de cînd este pe vas. Dar nu numai vîrsta îi diferenţiază. „Noi (povesteşte Luţu sau şeful de echipaj Gheorghe Goga) cînd am intrat în marină o duceam le miri cum! Dormeam pe jos, în paie, înghesuiţi cite 10—12 inşi. Ne sufocam de căldură şi de miros unt. Cabine se­parate, paturi, lumină electrică, colţ roşu ? Astea toate, frăţioare, nici un vis nu ni le închipuiam"... Iorr­ăcuţa, oltean de felul lui, ascultă dînd din cap şi parcă se miră cum de au putut trăi cindva marinarii fără toate aceste lu­cruri elementare. Iordăcuţă a apucat alte vremuri. Vre­muri ce ii deschid un nou orizont. H. SORIN O consfătuire folositoare în scopul studierii şi generalizării celor mai bune metode de organizare a consfătuirilor de producţie, precum şi a formelor muncii politice de m­asa menite să intensifice participarea mun­citorilor la organizarea şi conducerea producţiei, la Consiliul sindical local Făgăraş a avut loc recent o consfă­tuire la care au participat conducători de întreprinderi, activişti sindicali şi numeroşi fruntaşi în producţie din lo­calitate. Consfătuirea s-a bucurat de un interes deosebit datorită şi faptului că cele trei referate prezentate au tra­tat aspecte diferite ale muncii de pre­gătire a consfătuirilor de producţie: „Din experienţa noastră privind orga­­nizarea şi desfăşurarea consfătuirilor de producţie" (referent tov. Ion Gheor­­ghiu, preşedintele comitetului de între­prindere de la grupul de şantiere nr. 4 Construcţii Făgăraş), „Metodele noastre de rezolvare a propunerilor făcute de muncitori în consfătuirile de producţie", (referent tov. Hidoş Par­ténie, director al întreprinderii indus­triale raionale Făgăraş) şi „Munca cultural-educativă de masă în spriji­nul producţiei" (referent tov. Gheor­ghe Vlad, preşedintele comitetului de întreprindere de la Combinatul Chimic nr. 1). Ascultînd referatele şi împărtăşind la rîndul lor din experienţa acumula­tă, participanţii la consfătuire au pu­tut desprinde de aici cîteva metode noi, interesante, atît in domeniul or­ganizării şi îmbunătăţirii conţinutului consfătuirilor de producţie, cît şi al măririi eficacităţii lor , printr-o con­tinuă preocupare pentru înfăptuirea propunerilor făcute de muncitori şi pentru desfăşurarea unei vii munci po­litice de masă. Consfătuirea a constituit un rodnic schimb de experienţă între comitetele sindicale şi conducerile administrative, mai ales în ceea ce priveşte colabora­rea acestora pentru mobilizarea tutu­ror muncitorilor la organizarea şi con­ducerea producţiei. (Coresp. „Munca") Pag. 3-a In legătură cu vinzarea manualelor şi uniformelor şcolare După cum s-a anunţat, vînzarea ma­nualelor şcolare pentru anul de învă­­ţămint 1958—1959 va începe la 15 au­gust. Pentru elevii din mediul sătesc vînzarea începe la 1 august prin libră­riile săteşti şi cooperative. In vederea deschiderii noului an şco­lar au fost editate 384 de titluri cărţi şcolare dintre care 124 lucrări origina­le şi 84 traduceri, într-un tiraj total de peste 12 milioane exemplare. Pînă acum s-au şi tipărit 10.591.000 exem­plare, restul urmînd să apară pînă la 15 septembrie. Un număr de 268 titluri s-au editat în 15 limbi ale naţionalită­ţilor conlocuitoare din ţara noastră. In afară de cărţile apărute pentru prima dată sau reeditate, în librării se vor găsi totodată şi manuale şcolare care au fost editate în anii trecuţi şi al că­ror tiraj poate acoperi o mare parte din necesităţile actuale. Totodată au fost asigurate din vre­me în librării cantităţi suficiente de rechizite pentru elevi şi au fost confec­ţionate noi uniforme şc°Iare’ Magazi­nele de confecţii vor primi zilele aces­tea în plus aproximativ 162.000 de ro­chii şi tot atîtea şorţuleţe pentru eleve şi 85.000 de costume pentru elevi. Ca şi în anul trecut, uniformele şcolare vor fi vindute la un preţ redus şi în rate elevilor care au părinţii salariaţi sau pensionari. Ştiri sportive Peste 30.000 de spectatori au asis­tat miercuri pe stadionul „Avangard“ din Odesa la întîlnirea internaţiona­lă prietenească de fotbal dintre echi­­pa Clubului militar din Odesa şi e­­chipa Rapid II Bucureşti. După un joc de bun nivel tehnic şi cu multe faze interesante, fotbaliştii sovietici au cîştigat cu scorul de 4—1 (4—1). Pentru echipa din Odesa au marcat Moskalenko (2), Mizernîi şi Nazarov, iar pentru Rapid, Mafteuţă­­★ Comitetul de conducere al echipei „Olimpiacos Pireu“, campioana de fotbal a Greciei, a hotărît să nu mai participe la „Cupa campionilor euro­peni“, date fiind actualele relaţii din­tre Grecia şi Turcia. După cum se ştie, „Olimpiacos Pireu“ trebuia să întîlnească în preliminarii pe cam­pioana Turciei, Beşiktaş — Istambul.

Next