Munca, ianuarie 1963 (Anul 19, nr. 4716-4740)
1963-01-03 / nr. 4716
Pag. 2-a IUBIT ÎN CINSTEA PARTIDULUI Din furnalele înalte, din cuptoarele oţelăriilor Hunedoarei străbat în adincul nopţii suliţi de lumini, semn că aici, fonta şi oţelul se plămădesc neîncetat. Furnaliştii, oţelarii, laminoriştii şi cocsarii, din schimbul de noapte sunt prezenţi la posturi. Pregătesc elaborarea primei tone de metal din producţia noului an. In marele combinat siderurgic sirenele vestesc sfîrşitul anului 1962. Pe platforma oţelăriei Martin nr. 2 topitorii din schimbul inginerului Octavian Pălăceanu se felicită călduros, îşi doresc un nou an fericit, un an cu o producţie bogată de metal. Din cuptorul 6 cei din echipa prim-topitorului Paul Horia descarcă prima şarjă de oţel. La fina bifurcată a cuptorului cele două oale de turnare se umplu cu metalul incandescent. Oţelarii sunt bucuroşi. Prima şarjă a anului 1963 depăşeşte tonajul planificat cu 24 de tone. In hala laminorului de 800 mm, echipa prim-laminoristului Ion Andrieşu, trece prin cala laminorului primele lingouri de oţel. Pe grafic ei au înscris în noaptea aceasta un plus de 11 tone oţel laminat peste sarcina de plan. In timp ce din agregatele siderurgice ale Hunedoarei continuă să se descarce şarjă după şarjă de metal, în sălile clubului muncitoresc ,,Siderurgistul“ şi la cantina grupului şcolar profesional, peste 2.000 de muncitori, maiştri, ingineri şi funcţionari ai Combinatului Siderurgic Hunedoara, împreună cu familiile lor, ciocnesc pahare cu vin în cinstea partidului, în cinstea victoriilor repurtate de harnicul nostru popor în anul care a trecut. Printre cei prezenţi la revelion îi întîlnim pe maistrul oţelar Aurel Stanciu, pe prim-topitorul Dumitru Grigoroaie, pe inginerul oţelar Sabin Faur şi pe mulţi alţi fruntaşi ai întrecerii socialiste care în cursul anului 1962 şi-au adus din plin contribuţia la sporirea producţiei de metal, la îmbunătăţirea calităţii fontei, oţelului şi laminatelor. Ei se afirmă cu toţii hotărîţi de a munci şi mai bine, de a îndeplini cu cinste sarcinile ce le au pentru noul an. Ei îşi exprimă încă o dată încrederea nestrămutată în partid, în viitorul luminos al poporului nostru muncitor, în viaţa fericită care şi aici la Hunedoara îşi găseşte expresia în mii de apartamente confortabile, în cinematografe, stadioane, care toate la un loc formează noul oraș muncitoresc în care trăiesc în prezent peste 20.000 de oameni. (Coresp. „Munca") Pînă în zori de zî In sala spaţioasă şi frumos amenajată a cantinei uzinei „Electroputere" din Craiova sute de muncitori, ingineri, tehnicieni şi funcţionari cu familiile lor au petrecut împreună noaptea de Anul Nou. Muncitorii Virgil Cucu, Ion Vitan, cobinatori, Dumitru Popescu, maistru, ing. Ilie Năzdrăvan şi Ilie Tănăsescu şi-au dat mina plini de voioşie şi hotărîţi ca în noul an să obţină noi victorii în muncă. Formaţia de muzică a uzinei a prezentat un frumos program artistic. Nu au lipsit nici răvaşele adresate fruntaşilor în întrecerea socialistă. Intr-o atmosferă frăţească, plină de veselie petrecerea s-a prelungit pină în zori de zi. Marcu Ştefan activist al Casei de cultură a sindicatelor Craiova Familia marinarilor laolaltă In sala gării maritime din Constanţa s-au adunat în seara revelionului aproape 500 de familii: marinari, docheri, portuari. La cîţiva zeci de metri de sala petrecerii stă nemişcată nava „Arad“ sosită din cursă doar cu o zi înainte. Comandantul ei, încercatul marinar de cursă lungă Alexandru Stoica, a înălţat paharul răspunzînd urărilor ce i le adresează marinarii, prieteni şi tovarăşi de muncă. Iată-i la masă pe Mihail Dogaru, Pop Filip şi alţi marinari de pe motonava „Transilvania“ sosită în port chiar în ziua de 31 decembrie.Au înfruntat în acest voiaj o furtună pe care au învins-o şi au sosit la timp). Ciocnesc acum paharul cu mecanicul Teodor Paulic şi cu alţi marinari de pe „Mamaia" care se pregătesc să plece zilele acestea într-o nouă cursă lungă. La mulţi ani, tovarăşi! Cuvintele calde, urările de drum bun, rostite la miezul nopţii de inginerul Augustin Stuparu, director al D.R.N.C., merg la inima marinarilor. (Coresp. „Munca") O TRADIŢIE SCUMPA A devenit o tradiţie ca familia unită a celor de la uzinele „Griviţa Roşie" din Capitală, împreună cu cei dragi lor, să sărbătorească laolaltă Anul Nou. Aproape 1000 de familii au făcut ca sala împodobită sărbătoreşte, cu ghirlande multicolore, feeric luminată, să răsune de veselie. Şi aveau de ce să fie veseli: uzinele „Griviţa Roşie“ au încheiat anul trecut cu realizări însemnate în producţie. ...Cu deosebită dragoste au ascultat cei prezenţi cuvîntarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, rostită la posturile de radio şi televiziune cu prilejul Anului Nou. Apoi, s-au ridicat paharele pentru măreţele progrese realizate în ţara noastră în toate domeniile de activitate, pentru cauza socialismului şi a păcii. ...Ne-am oprit la una dintre mese unde erau mai mulţi tineri. Era „masa cazangiilor“. Pe unul dintre ei, pe cazangiul Florea Oprescu, fruntaş în întrecere, l-am rugat să ne spună cîteva cuvinte. Pentru o clipă, ne-a privit visător, ca de-o aducere aminte, apoi a zîmbit : „Să vedeţi, veselia noastră e îndreptăţită. Munca de cazangiu nu e uşoară, dar e tare frumoasă. Anul care a trecut a fost un an de încercare pentru mine faţă de noile produse, de însuşirea noii tehnologii. Dar m-am străduit şi am încheiat anul cu succes. Nu-i prilej de bucurie ? Sărbătoresc împreună cu tovarăşii de muncă Anul Nou. Nu-i prilej de bucurie ?" Şi în încheiere, tovarăşul Florea Oprescu ne-a mărturisit : „Să nu credeţi că, la masa asta bogată, mă laud, dar, în curînd, în noul an mă căsătoresc... Nu-i şi acesta un prilej de bucurie?“ Aceleaşi lucruri frumoase despre muncă, despre proiectele lor de viitor ne-au spus şi cazangiul Aurel Coleaşă, lăcătuşii Ion Moldoveanu, Eugen Rusoiu, Vasile Neacşu, Fl. Dumitrescu, tablagiul Nicolae Vasile, sudorul Petre Lăzărescu şi preşedintele comitetului sindical de secţie de la centrul 3 vagoane, Dumitru Marin. ...De Anul Nou, nici cei din tura de noapte nu au fost uitaţi. Tovarăşii Iosif Nicolae, secretarul comitetului de partid, şi Dumitru Miron, directorul general al uzinelor, au trecut pe la ei şi le-au urat An Nou, fericit. ...Voia bună, jocul, dansul, domnesc în sala cantinei. Formaţiile de amatori ale uzinei sunt prezente prin cîntece. Cei cu „pluguşorul“ urează, aşa cum se cuvine, Anul Nou la toţi cu bine şi o viaţă cît mai luminoasă. Soseşte şi orchestra „Barbu Lăutaru“. Se dansează, se încing hori, nu lipseşte nici... Periniţa. Se petrece pînă-n zori. ...„La mulţi ani, dragi tovarăşi!“, îşi urează membrii familiei unite a muncitorilor uzinelor „Griviţa Roşie“. Şi cu acest „La mulţi ani, ei pornesc avîntaţi la muncă, sub conducerea partidului, pentru continua întărire şi înflorire a scumpei noastre patrii, pentru buna lor stare. N. ALEXANDRU La uzinele „Griviţa Roşie“ in munţi, la cabane Oficiul Naţional de Turism ,.Carpaţi" a organizat şi la sfîrşitul anului ce a trecut sărbătorirea revelionului la cabanele din munţi. Faţă de anii trecuţi numărul participanţilor a fost mai mare. Numai din Capitală peste 5.000 de oameni ai muncii şi-au petrecut noaptea Anului Nou şi celelalte zile de odihnă la munte. Peste 70 de excursionişti, salariaţi ai întreprinderii „Electronica" au fost oaspeţii cabanei „Poiana Stinei“ din masivul Bucegi. Pentru reglorul Gheorghe Frînculescu, ing. Emil Chioveanu, fiziciană Aurora Barca şi mulţi alţii va rămaîne de neuitat revelionul petrecut aici. In mod plăcut şi de neuitat şi-au petrecut revelionul şi turiştii care au urcat la cabanele Peştera, Babele, Caraiman, Vîrful cu Dor, Cota 1500 şi altele. Fototext : S. EMIL PENTRU NOII ÎMPLENDRII In şiragul de mărgăritare al vremii s-au aşezat, una lingă alta, încă 365 boabe strălucitoare. Pe răbojul zilelor din vechiul an au rămas crestături adinei, desluşindu-ne versurile celei mai frumoase şi mai adevărate poezii. Sunt slove din oţel şi fontă scrise cu litere de vagoane, motoare, locomotive miniere, compresoare. Se odihnesc în dulapurile vestiarelor de la uzinele „23 August" saUrarea se adresează, deopotrivă, turnătorului Andrei Marin care a eliminat din vocabularul său cuvintul „rebut", şefului de echipă Neagu Marin de la secţia forjă, ajustorului Ion Marin de la mecanică, electricianului Filip Panaitescu de la atelierul „Tehnica nouă", strungarului Gheorghe Stan de la sculărie, inovatorului Emil Zamfirescu de la motoare şi autor altora. Sunt cu toţii aici, la masa de sărbătoare sau pe platforma de dans, lopetele, martore fără grai ale unor fapte totalizate atît de laconic în cifre : economii — 10 milioane, inovaţii , aplicate — 784, planul anual de producţie al oţelarilor realizat la 15 decembrie... Pe masa îmbelşugată din sala cantinei uzinelor „23 August" din Bucureşti, 800 de pahare. Nu s-ar putea spune că-s pline, căci se golesc mereu, la îndemnul tradiţionalului pluguşor . Semnalul staţiei de radio vesteşte miezul nopţii. Prin urale şi jocuri de artificii cei de faţă îşi iau rămas bun de la anul cel vechi, care a fost trăit şi muncit aşa cum se cuvine, şi îl întîmpină pe 1963 — flăcăul voinic ce-şi scutură de pe umeri colbul de nea în prag. E ora visării cu ochii deschişi. Gîndul scrutează viitorul apropiat, dorinţele sînt rostite cu sau fără glas. Oare ce-şi doreşte maistrul Ion Rădulescu ? Ne-o spune chiar el: „Extinderea sudurii semiautomate, îmbunătăţirea tehnologiei de redresare a vagoanelor şi... mobila nouă pe care îmi voi lua-o în curînd". Cît de pline de poezie şi totuşi cît de reale sînt gîndurile oamenilor în noaptea aceasta de început a noului an. Pe sudorul Gheorghe Onose îl poartă gîndul către cele două inovaţii în curs de realizare — dispozitivul de rotire a virolelor şi noul cleşte de sudură, la televizorul pe care şi-l doreşte soţia. Marin Enache de la turnătoria de fontă e student în anul V la cursurile serale ale Institutului politehnic ! iată, aşadar, că unul din visurile sale — să înveţe, să devină inginer — e pe cale să se împlinească... Perechile se avîntă în dans. Valsurile, tangourile şi jocurile populare se înlănţuiesc. Concursul celor mai buni dansatori are mulţi concurenţi. „Periniţa" ridică de la mese chiar şi pe cei mai vîrstnici. Iar pluguşorul îşi continuă urarea : „Cît e-al ţării şantier Să clădim sub paşnic cer Mii şi mii de frumuseţi, Daruri scumpe acestei vieţi ! Să ne strîngem ca un zid Lîngă-al nostru scump partid Să trăiască an de an, La anul şi la mulţi ani ! AL. COM „Am multe de urat Toarnă-n cupe vin curat. Pentru munca avîntată ce-aţi depus în acest an Pentru normele -ntrecute, pentru depăşiri de plan Pentru toţi fruntaşi-n muncă, din uzina noastră mare..." -------------------- ★ Aspect de la Carnavalul tineretului MUNKA Carnavalul tinereţii Şi-au dat întîlnire, în noaptea aceea dintre ani, tinereţea, optimismul, dragostea de muncă, de învăţătură, veselia, rîsul, glumele şi dansul. Cîţi invitaţi au fost ? Poate peste 3.000... Aş încerca să povestesc cum s-a desfăşurat grandiosul revelion de la Palatul Republicii, dar în cuvinte poate n-o să încapă totul. Incepînd de la ora 21, tinerii din Capitală, fruntaşi în muncă, elevii şi studenţii fruntaşi la învăţătură, studenţii străini care studiază în ţara noastră, învăluiţi în luminile strălucitoare ale candelabrelor, costumaţi pentru carnaval sau în eleganţă ţinută de seară, au început să petreacă. O masă îmbelşugată, cu serviciu ireproşabil, o orchestră foarte bună! Mai e cazul să pomenim de „atmosferă"? Pe estradă urcă rînd pe rînd artişti cunoscuţi ca : Dan Iordăchescu, Gică Petrescu, Roxana Matei, Mara Jandi... Deodată, peste săli se aude un vuiet. Bat tobele, sună trompetele . E cortegiul carnavalului. După el, sute de tineri ocolesc vastele săli în ritmul unui marş tineresc. Nici n-am băgat de seamă cînd s-a apropiat miezul nopţii: cu emoţie, tinerii ascultă cuvîntarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, urările sale de bine, de succese, de fericire pentru întregul popor, rostite la posturile noastre de radio şi televiziune. Bătăile metronomului coincid cu bătăile fiecărei inimi tinere şi entuziaste prezente în această seară aici. Ura! Noul an, întîmpinat cu zîmbete pe buze, cu sclipiri de fericire în ochi, să ne aducă şi mai multe bucurii, şi mai multe succese în muncă şi învăţătură pentru a aduce mai aproape de noi comunismul ! In curtea Palatului, unde cu 15 ani în urmă poporul a întins o horă imensă, chiuind de bucurie pentru că ţara lui dragă a devenit Republică populară, se încinge şi acum, ca în fiecare an de atunci, o horă a bucuriei, mărturisind încă o dată că pe plaiurile patriei noastre a poposit, pentru totdeauna, împlinirea visurilor, fericirea. Se putea să lipsească Moş Gerilă tocmai de la revelionul tinereţii ? Nu! Iată-l cu nasul roşu, de frig — vine doar de la mari depărtări ! — cu barba albă, bătrîn dar falnic. Şi are o voce aşa de plină şi de tînără ! Ne urează şi el multe, multe succese şi bucurii, şi petrecere frumoasă. Mulţumim, petrecem minunat! Intr-un colţ, un bazin original, cu pescari amatori tot originali, cu o undiţă specială, se pescuiesc... sticle de bere ! — Costel, lasă, îţi ajunge o sticlă. Noi bem vin, Costel, dragă, vinul e mai bun ca berea ! — Costel, dragă, lasă şi pe alţii, doar nu le vrei tu pe toate... Cu argumentul acesta, tînărul doctor Constantin Vasilescu a fost convins de soţia sa care, desigur, la locul ei de muncă, uzinele „Vulcan“, unde este inginer metalurg, este mai uşor înţeleasă! Alte rîsete lîngă estrada unde Horia Căciulescu şi Ciupi Rădulescu au citit răvaşe. Se potriveau celor prezenţi. ...Bat tobele, sună trompetele. Ne alăturăm cortegiului de încheierea carnavalului acestui minunat revelion al tinereţii, OLGA ŢICLEANU Nr. 4716 Optimism, încredere Aproape 1000 de metalurgişti şi siderurgişti din Reşiţa au petrecut revelionul in impunătoarea Casă de cultură din localitate. Printre cei veniţi să sărbătorească Anul Nou, se aflau cunoscuţii fruntaşi ai întrecerii socialiste: jurnaliştii Zaharia Victor şi Andrei Covacs, inginerul Ion Brediceanu, electricianul Francisc Simdalek, maistrul Pavel Voinea şi mulţi alţii. Artiştii amatori ai Casei de cultură — două orchestre de muzică populară şi uşoară, corul muncitoresc şi mai multe brigăzi artistice de agitaţie — au oferit invitaţilor un frumos program, presărat cu numeroase surprize. Deodată, în sală se face linişte. Sînt ultimele clipe ale lui 1962. Toţi cei prezenţi ascultă cu atenţie cuvîntarea rostită de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la posturile noastre de radio şi televiziune. Cuvîntarea a fost primită cu aplauze şi urale. Cei prezenţi au cîntat apoi „Mulţi ani trăiască“, au ciocnit pahare cu vin pentru succesele şi mai sporite în muncă, pentru fericire. In acest timp, la agregatele Combinatului siderurgic Reşiţa munca se desfăşoară normal. Cei din schimbul de noapte, printre care oţelarii de la cuptoarele conduse de prim-topitorii Iosif Bagy şi Ion Duică, elaborau primele cantităţi de metal din noul an. (Coresp. „Munca“) şi însufleţire Cintec, dans şi voie arumă în sala frumos Împodobită a Fabricii de ţevi din Roman, unde a avut Ioc petrecerea revelionului. Iţi atrage atenţia o pancartă pe care erau scrise următoarele: „Cinste harnicilor laminorişti care au sărbătorit anul nou in producţie încă la data de 10 decembrie 1962“. Laminoriştii au serbat, cum s-ar spune, de două ori începutul anului. Iată-l în mijlocul lor pe maistrul Gheorghe Apostoaie, şeful unei brigăzi de laminorişti, care s-a situat tot amil în fruntea întrecerii, pe laminoriştii Mihai Voiculescu şi cei doi fraţi Curpăn, pe ing. Mihai Roman( mecanicul şef al uzinei, şi pe alţi fruntaşi în întrecerea socialistă, care s-au evidenţiat prin contribuţia deosebită pe care şi-au adus-o la îndeplinirea înainte de termen a planului anual al întreprinderii. Ca o familie unită, ei petrec acum împreună, aşa cum tot împreună se străduiesc la rezolvarea cu succes a sarcinilor de producţie. Veselia şi voia bună nu au contenit nici o clipă. La aceasta au contribuit deopotrivă meniul bogat, vinul ales, programul artiştilor amatori, precum şi nelipsitele răvaşe de noul an, diferite surprize şi, bineînţeles, „pluguşorul“. Dedicaţii speciale — în catrene cu haz — au fost adresate unor bine cunoscuţi fruntaşi ca maistrul Gheorghe Goldan, Peltică Netoş şi alţii. Formaţia de muzică uşoară a clubului a cîntat pentru fruntaşii în întrecerea socialistă melodiile lor preferate, îndemnînd tot timpul perechile la dans. In cîntec, dans şi voie bună revelionul laminoriştilor a continuat plnă în zori. (Coresp. „Munca“) Printre colectivişti Colectiviştii petreceau cu veselie ultimele clipe ale vechiului an. Deodată, peste sală s-a lăsat linişte. La radio au răsunat cuvintele calde şi urările pentru noul an adresate de conducătorul nostru drag, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, tuturor oamenilor muncii din ţara noastră. Pe feţele colectiviştilor din G. A. C. „Al II-lea Congres al partidului“ din comuna Tudor Vladimirescu, raionul Galaţi, se citea prinosul recunoştin-ţei faţă de partidul nostru. Ei au toastat pentru continua dezvoltare a gospodăriei lor colective, pentru noi victorii în 1963. Horele, sîrbele, bătutele, mîncărurile, dintre care n-au lipsit tradiţionalele sărmăluţe, au dat ghes petrecerii, care s-a prelungit pînă dimineaţa, tîrziu. (Coresp. „Munca") Familia ceferistului Victor Niculae a sărbătorit noul an într-o nouă locuinţă, din Calea Griviţei Foto: P. COZIA Orăşelul b — Atenţiune, atenţiune ! Aici gara „Moş Gerilă“. Peste cinci minute trenul special va pleca înspre Orăşelul Copiilor! In faţa Ateneului din Capitală e forfotă mare. Prichindeii iau loc în vagoane. Un semnal şi trenul porneşte. A început călătoria spre lumea de basm. Trenul este condus de un mecanic „experimentat“, a cărui barbă albă îţi impune respect. Dar, ia stai ! Este chiar Moş Gerilă în persoană. Copiii îl aşteptau să apară din turnul crenelat şi cînd colo... Şugubăţ moşul! Trenul se angajează în curbă şi trece chiuind pe sub o arcadă maiestuoasă, bătută cu briliante strălucitoare. O feerie de lumini multicolore inundă întreaga piaţă a Republicii din Capitală, în mijlocul căreia se înalţă un brad falnic coborît din coamele Carpaţilor. Sub seara de ianuarie, bradul pare o uriaşă stalactită pe care luminile joacă în mii de sclipiri. Am ajuns în Orăşelul Copiilor. In faţa unei matahale, îmbrăcată în armură argintie, se îmbulzesc o droaie de ţînci. — Nene, nu ştii matale cînd apare Moş Gerilă ? — întreabă unul din ei. Ochii matahalei se colorează în verde, nasul i se face roşu ca un ardei şi o voce metalică răspunde accentuînd silabele: — I-me-di-at. Acum vor-bește la te-le-fon cu co-pi-ii. Vocea este a robotului mecanic, care îndeplinește rolul de ghid. Săltîndu-și feciorul pe umeri, strungarul Petre lonescu se apropie de silueta rachetei cosmice, ce stă parcă gata să-și ia startul. — Ia spune-mi, Paulică, tu știi ce e asta ? Paulică, un pici, răspunde cu importanță, sintetizînd răspunsul: — Gagarin! După un asemenea răspuns, eşti tentat să afli vîrsta piciului. — Dar cîţi ani ai tu, puiule ? — Patru ani — răspunde Paulică. Adică nu. Cinci ani — se corectează el repede. Strungarul, tatăl său, rîde cu poftă, făcînd completări. — E flăcău de-acu, ce mai / In decembrie a împlinit patru ani, dar cum am intrat în 1963, pricepi... Multe minunăţii îi mai aşteaptă pe copii în orăşelul lor! Şi nici nu ştiu unde să se împartă mai întîi ! li cheamă uriaşul televizor, unde pot vedea spectacole... li cheamă caleidoscopul, în interiorul căruia se amestecă toate culorile curcubeului... „Dar pe noi, nu ne-aţi zărit ?" — par a spune binecunoscutele personaje din poveşti. „V-am văzut, v-am văzut— răspund fericiţi copiii, dar mai avem vreme şi mîine şi poimîine, cînd vom reveni în orăşelul nostru ca să ne bucurăm de frumuseţile şi surprizele lui". GH. PANTAZI