Munca, iulie 1965 (Anul 21, nr. 5489-5515)

1965-07-01 / nr. 5489

Pag. 2-a RAID prin locurile pitoreşti ale Capitalei CU ŞI FĂRĂ MUZICĂ Zeci de mii de bucureşteni au „emigrat“ duminică spre locu­rile pitoreşti din Capitală şi din împrejurimile ei, căutînd adă­post de caniculă, sub umbra pădurilor sau în apa răcoroasă a ştrandurilor şi lacurilor. Spre seară, pe unele estrade amenajate în aceste locuri, formaţiile artistice de amatori ale sindicatelor au oferit celor veniţi aici frumoase şi variate programe artistice. O scurtă incursiune spre locurile de agrement şi de odihnă, cit şi părerea unor cetăţeni privind organizarea petrecerii timpului liber, ne-a îndreptăţit să inserăm cîteva din aceste aspecte, încep programele. Lipsesc indica­toarele, lipsesc afişele. Cine să se intereseze de toate acestea cînd une­ori responsabilii estradelor nu dau pe acolo cu săptămînile, lăsînd total în baza tehnicienilor cu staţiile de amplificare ?! • Deşi unităţile comerciale dis­pun, în general, de spaţiu suficient de desfacere, totuşi de la anumite ore nu se mai găseşte nici un strop de bere, apă minerală sau sifon, băuturi răcoritoare mult solicitate. • Timpul liber al cetăţenilor nu se rezumă numai la orele de odihnă pe plajă, în pădure sau în jurul estradelor de amatori. Se pot orga­niza de sindicate felurite manife­stări atractive şi utile , serbări cîm­­peneşti la care să participe nu­meroase colective, seri de dans. Se pot organiza împreună cu organiza­ţiile U.T.M. şi U.C.F.S. manifestări sportive cum ar fi, de pildă , între­ceri nautice, concursuri de înnot, meciuri de volei şi alte jocuri cu mingea, concursuri de şah etc. Şi, din păcate, aceste manifestări sînt­ complet neglijate. Ar fi deosebit de interesant dacă întreg colectivul unei fabrici, uzine ori instituţii ar organiza o ieşire cu salariaţii şi familiile lor, într-unul din locurile de agrement duminical. In acest fel ar participa toate for­maţiile artistice de amatori res­pective care ar răspunde de tot pro­gramul de dimineaţă pînă seara. In felul acesta se creează condiţii care duc, implicit, la ridicarea cali­tăţii manifestărilor artistice. Timpul liber al oamenilor muncii constituie o problemă de im­portanţă majoră atit pentru sindicate, cit şi pentru sfaturile populare, organizaţiile U.T.M. şi U.C.F.S., care pot şi trebuie să-şi aducă con­tribuţia împreună pentru organizarea în chip cit mai plăcut, recrea­tiv şi instructiv a zilelor şi orelor de odihnă ale cetăţenilor. Lipsurile semnalate scot in evidenţă slabul control exercitat de Consiliul local al sindicatelor Bucureşti şi de consiliile raionale ale sindicatelor din Capitală asupra felului cum se desfăşoară activitatea cultural-artistică în parcurile şi locurile pitoreşti din oraş şi împre­jurimi. Ele nu privesc cu destul simţ de răspundere programarea formaţiilor artistice ale sindicatelor. Duminică de exemplu, au fost programate la cite o oră interval pe trei estrade in trei locuri dife­rite, aceleaşi formaţii artistice. Au uitat tovarăşii care s-au ocupat cu această programare să achiziţioneze şi trei elicoptere pentru că oricum, distanţele între estrade nu pot fi neglijate. Din birou, nu se poate şti că uneori calitatea spectacolelor lasă de dorit, că uneori, programele se alcătuiesc pe loc, la voia intimplării. Lipsuri în asigurarea unor zile de odihnă recreative are şi Sfatul popular al Capitalei, îndeosebi în ceea ce priveşte organizarea trans­porturilor, aprovizionarea unităţilor comerciale, administrarea estra­delor, programarea formaţiilor artistice ale caselor de cultură raio­nale. Timpul nu aşteaptă, iar vara e scurtă. Măsurile trebuie luate urgent. D. NEGOIŢA, C. ANDREI, P. IGNAT Aplauze în inima pădurii Un nesfîrşit convoi de motoci­clete, maşini, autobuze s-a scurs în­că din zorii dimineţii spre lacul şi pădurea Snagovului, unul dintre cele mai plăcute şi pitoreşti locuri de odihnă din împrejurimile Capi­talei. Program nautic, plaje, jocuri cu mingea, grătar cu mititei, bere rece şi muzică. Spre seară, lingă estrada artiştilor amatori şi-au dat întîlnire toate vîrstele, oameni ai muncii din Capitală şi satele înveci­nate, nelipsind, fireşte, nici amatorii de frumuseţi ale naturii veniţi din Ploieşti sau chiar din localităţi mai îndepărtate. Şi-a făcut apariţia pe scenă or­chestra de muzică uşoară a sindica­tului uzinelor „Autobuzul“ din Ca­pitală. O clipă de linişte şi bagheta dirijorului a zvîcnit scurt. Melodie după melodie se revarsă în imensi­tatea pădurii. Ai impresia că te afli într-o uriaşă sală de concerte cu o rezonanţă perfectă. Aplauzele spec­tatorilor au răsplătit cu prisosinţă pe talentaţii artişti amatori. Nu mult după aceea şi-au dovedit măiestria echipa de dansuri şi fanfara de la aceeaşi uzină. La Snagov, oamenii s-au simţit bine, plecînd voioşi şi mulţumiţi de organizarea plăcută a timpului lor liber. ...Estrada artiştilor amatori din noul cartier Niţu Vasile. Aici, o dată cu apusul de soare au suit pe scenă artiştii amatori de la întreprinderea „Flamura Roşie“ din Capitală. Ce­tăţenii ştiau că se va prezenta un program artistic şi, tocmai de aceea, veniseră încă din vreme pentru a ocupa locuri cit mai aproape de scenă. Rind pe rînd, alte formaţii, ca cele ale sindicatelor de la între­prinderea „Tiparul“ şi Fabrica de bere Rahova au evoluat cu măies­trie, stîrnind admiraţia spectatori­lor. Vine? Nu vine! Pe pajiştea din faţa estradei gră­dinii Băneasa sutele de oameni aş­teaptă. Minutele se scurg cu încăpă­­ţînare. Ceasurile sunt tot mai des consultate. De la un timp, nerăbda­rea îşi face loc, discuţiile se aprind, unii se lasă păgubaşi, alţii însă... mai aşteaptă. A trecut mai bine de o oră. Ca un refren, se reia întreba­rea : „Vine ?“ Pînă la urmă n-au venit. Pe bună dreptate, cetăţenii s-au supărat de neseriozitatea membrilor orchestrei sindicatului I.U.C.T.-Otopeni care s-au lăsat în van aşteptaţi. ...La estrada din prelungirea Fe­rentari, la ora 19 singura persoană — de altfel dusă pe gînduri — era Anton Tăvală, tehnicianul staţiei de amplificare. Oamenii, obişnuiţi ca programele să înceapă la timp, şi-au pierdut răbdarea aşteptînd în za­dar echipa artistică şi soliştii între­prinderii de blănuri „Republica“. ...De pe scena estradei Izvor n-a izvorît nici o melodie, Vlaicu Cor­­lătescu, responsabilul estradei, e supărat. Răsfoieşte o carte, o în­chide, iese afară, se uită în zare, dar degeaba. Cînd şi cînd dă explicaţii celor care aşteaptă : — Dacă n-au venit pînă acum... nici nu mai vin, îmi pare rău ! Erau anunţaţi cei de la „Electro­magnetica“. ...La ştrandul Buda-Argeş, acolo unde se află o frumoasă estradă, ce­tăţenii au ascultat doar muzica transmisă de staţia de amplificare pentru că, nici aici, formaţiile arti­stice de amatori programate n-au catadicsit să priceapă că sunt aştep­tate de peste 1 000 de oameni. De altfel, aici se întîmplă fenomenul invers : uneori artiştii amatori îşi aşteaptă zadarnic spectatorii. Cu o duminică înainte, la ora 19, cei mai mulţi din oamenii veniţi la ştrand au plecat la autobuz, deşi formaţia artistică sosise. E şi firesc , sunt prea puţine maşini şi rişti să rămîi fără loc. S-ar cuveni ca spectaco­lele să fie programate mult mai de­vreme şi să se popularizeze temeinic. O situaţie asemănătoare s-a petrecut şi la Pădurea Pustnicul. Aici cu chiu cu vai, Ion Georgescu, secre­tarul comitetului sindicatului de la Uzina de pompe Bucureşti, a reuşit să improvizeze o aşa zisă orchestră formată din... 4 instrumentişti şi un solist. Atît! Vă închipuiţi ce fel de spectacol a fost dat. Echipa de dan­suri a aceleiaşi uzine... lipsă la „apel“! Ce fel de obraz au tova­răşii vizaţi mai sus ? Asaltul autobuzelor ••• Desigur, e greu să te încumeţi a lua cu asalt maşinile arhiaglomerate. Riscul e prea mare. Dimineaţa a­­glomeraţie, seara la întoarcere, a­­glomeraţie. Care-i cauza ? între­prinderea de transporturi Bucureşti şi întreprinderea I.R.T.A. nu pun destule mijloace la dispoziţia călă­torilor spre Buda-Argeş. Spre­­Sna­gov sau pădurea Pustnicul circulă de asemenea prea puţine autobuze, dar nu numai atît. La Snagov, de pildă, atunci cînd oamenii se simt mai bine, cînd vor să mai petreacă cîteva ore la restaurant sau pe mar­ginea lacului, trebuie să plece. Ul­tima maşină îşi înghesuie călătorii la ora 19,30. Dar, ca să prinzi a­­ceastă maşină îţi mai trebuie o oră­­două de făcut coadă la casa de bi­lete. In această problemă deosebit de stringentă comentariile nu mai au rost. • •• şî alte deficienţe • La mai toate aceste locuri de agrement, e dificil să găsești scenele în aer liber sau să afli la ce oră Situat pe versantul prahovean al Bucegilor, Hotelul Alpin (cota 1400), este o bază turistică modernă, un loc excelent de odihnă și un punct principal de plecare în excursii pe masivul Bucegi Foto : ST. ALBESCU MUNKA POŞTA REDACŢIEI VASILE RADULESCU din Bucureşti întreabă dacă timpul cît a lucrat la un spital ca me­dic intern se consideră vechime în muncă. RĂSPUNS : Activitatea de in­tern şi extern de spitale consti­tuie vechime în muncă şi se înscrie, ca atare, in carnetul de muncă dacă se face dovada că cel în cauză a primit pe această perioadă salariu sau că a func­ţionat pe un post bugetar. COSTEL SOARE din Braşov, ţinînd seama că în timpul practicii, elevii şcolilor tehnice de maiştri participă efectiv la realizarea sarcinilor de plan ale locului de muncă unde îşi desfă­şoară activitatea, dispoziţiile le­gale prevăd că ei pot fi premiaţi o dată cu salariaţii de la locurile de muncă unde fac practica, bineînţeles dacă au fost îndepli­nite condiţiile şi criteriile prevă­zute în Regulamentul de premi­ere şi dacă au contribuit efectiv la realizarea sarcinilor de plan. Premiile acordate nu pot depăşi însă 30 la sută din indemnizaţia primită pe perioada efectiv lu­crată in timpul practicii. CRISTEA MORARU din Bra­şov, întreabă în ce grupă de muncă se încadrează vopsitorii daco, în vederea pensionării. RĂSPUNS: Vopsitorii care vopsesc permanent cu vopsele preparate pe bază de nitrocelu­loză sau săruri și oxizi de plumb — din rîndul acestora fac parte și vopsitorii daco — se încadrea­ză in grupa a H-a de muncă în vederea pensionării. llzina de aluminiu de la Slatina (Urmare din pag. ty cit or la presa de electrozi, an gigant cu o forţă de 25 de milioane de ocale. Ca să trăieşti cu el emoţia primului demaraj şi durerea în faţa rebuturilor din proba tehnologică trebuie neapă­rat să ştii cum a ajuns aici. Pînă acum un an s-a aflat printre constructorii de maşini din Bocşa, care s-au întrecut să trimită marelui şan­tier utilajele în grafic. Cu una dintre construcţiile metalice a ajuns aici şi montorul Ştefan Gheţi. N-a mai ple­cat. La Bocşa câştiga bine, avea o casă care nu era „la roşu“, cu instalaţiile neterminate, iar portar ca el n-a gă­sit nici azi echipa de fotbal „Metalul“. De ce a rămas ? Cum putea un tinăr ca Gheţi să nu fie prins de iureşul de pe Olt ? O întrecere care magneti­­zează valenţele elanului, pasiunii. Cine a mai văzut asemenea uzină ! Apoi, oamenii de aici au promis, cu greuta­tea pe care o dă angajamentului conştiinţa socialistă, cel mai scurt termen din cire s-au pomenit pe şan­tierele tarii. Să nu mai vorbim de competenţa profesională a lui Gheţi, care a şi lucrat la utilajele ce se mon­tează... — De ce te-au necăjit at­ta rebu­turile din probă ? — N-ai văzut ? Tocmai atunci ve­nise televiziunea. Parcă poţi să ex­plici un film că matriţei ii trebuie timp de încălzire ? Te vede ţara toată şi Bocşa... Electrozii au intrat in gheena celor 1 400 Celsius, s-au aşezat supuşi pe vetrele subterane pe care construc­torii le-au plămădit cu patru luni îna­inte de soroc. Primele tiraje sunt dirijate de in­gineri. Viitorii arzători sunt emotivi. Şcoala, cu lecţiile de luni de zile, se materializează brusc, neaşteptat, prin cea mai prozaică apăsare de buton. De fapt, nici „profesorul“, inginerul Al­fred Catrain, nu-i atât de liniştit cit caută să pară. Deşi a topit neferoase la Întreprinderea de prelucrare a me­talelor neferoase Bucureşti, a cerce­tat procesele la unul din institutele Academiei, a lucrat la documentaţia noii uzine... Dar, pe măsură ce f­lacă­rile verzui se înteţesc şi pirtorul vuieşte constant muşchii feţei i se destină. Cu un gest prin care intră deopotrivă despovă­rarea şi bucuria, îşi invită elevii la pupitrele electronice. Cinstea primului schimb, de probă, ii revine lui Toader Ivăncescu, care s-a evidenţiat în timpul montajului. O asemenea preţuire i se face și lui Petre Costache, care o să preia electrodul după răcire, la pregătire. Mai are deci un răgaz. — Ți-ai schimbat meseria ? — De ! Eu sunt de aici, localnic... Localnic. Cu asta a spus totul. In oraș era o moară, un atelier de repa­rat site... Industrie, mă rog, ca intr-un centru cerealier. Costache încărca griu la siloz. Sigur, mecanizat. Tată-su ducea sacii in spinare. — Cred că ai reținut, zice proaspă­tul aluminist, ce spun despre noi, des­pre uzina noastră, documentele Con­gresului. încă II va crește capacita­tea... Costache Petre visează cu ochii des­chişi. Vede uzina in prima produc­ţie, ba încă şi dezvoltată. Vede ma­gistrala care va şterge definitiv izul provincial al localităţii. El o să fie un muncitor stăpin pe cea mai Înaltă teh­nică şi copiii lui chimişti cu şcoli inal­te. E îndreptăţit acest muncitor, ca oricare cetățean al patriei, să creadă in împlinirea celor mai scumpe năzu­inţe, din moment ce ele sunt cuprinse in programul partidului. a • • • • * * • Intri in hala de electroliză și nu-fi vine să crezi. Ce să nu crezi ? Multe. Mai Intil, că acum doi ani pe aici pu­­iau iepuroaicele. Ce să-i faci, Lunca Oltului e mare, o să-şi găsească ie­purii alt sălaş. Apoi, de ce n-am spu­ne-o, o hală la asemenea nivel teh­nic nu vezi la tot pasul. Nu pentru că topeşte aluminiu şi nici pentru lun­gimea ei (mai bine de o jumătate de kilometru), ci pentru aidomatizarea proceselor. Aici muncitorii stau în nişte fot­olii­ macdrale care se plimbă pe cablu. Munca constă in manevra­rea butoanelor. Poftim de caută com­paraţie ! Cum să nu te miri tu, care o vezi prima oară, dacă o admiră şi făurarii ei"­ După ce au predat-o in probe teh­nologice, constructorii nu mai au ce căuta in hală. Trebuie spus că incinta uzinei are de acum şi şosele betonate. Ei bine, toate drumurile constructori­lor (dimineaţa, seara, sau cu un pri­lej oarecare) trec pe la electroliză. Păşesc mineri şi, dacă au timp, sunt cei mai competenţi ghizi. — Aproape trei mii de tone conduc­tori sint montaţi la cuve. Şi Intr-un timp record. — Ne-am mai văzut undeva — De, am cu om... — Nu eşti de la Şantierul naval din Ba­laţi ? — De acolo. Dar acum, de aici. — Tot cu sudura ? — Ehe ! Aici să vezi sudură. Sub strat de argon. Fă-ţi timp şi vino In hala cealaltă, unde suntem in toi. Te duci să-l vezi la lucru, la mon­tat cuve de electroliză, pe Ion Ganea, vestit vaporean. Nu se putea să nu se şi aici In mare cinste. Conduce un lot care deţine diploma de fruntaş pe şantier şi care, bineînţeles, îşi supra­­indeplineşte angajamentele luate in cinstea Congresului partidului. Ca şi la vapoare, ca şi oriunde pe cuprinsul patriei ar munci, Ganea se înconjoa­ră de tineri, ii creşte, ti­căleşte, cum ii place să spună, la tocul întrecerii socialiste. Alături de el, nişte flăcă­­iaşi de prin partea locului, cum e Ştefan Stoica, Viorea Miu şi alţi ci­­ţiva au ajuns montori cunoscuţi. Vreo cinci sute de constructori au cucerit aici distincţiile ce se acordă fruntaşilor şi evidenţiaţilor în între­cere. Este şi asta o explicaţie a ra­murilor atinse in şantier. Excavato­­rişti, bet­on­işti, montări, electricieni, oameni care din clipa vestirii mare­lui eveniment din viaţa ţării n-au do­rinţă mai fierbinte decât aceea de a trimite o probă de aluminiu româ­nesc Congresului partidului. Angajamentul e al constructorilor dar şi al colectivului viitoarei uzine. Merită remarcat colectivul care intră în viaţă o dată cu angajamentul so­cialist. Oamenii uzinei există, mun­cesc alături şi paralel cu construc­torii, sint prezenţi in şcoală şi la mon­taj, in laboratoare şi la probe tehno­logice, lingă fiecare agregat.In timp ce şamotorii zidesc o parte dintre cuptoarele turnătoriei, in altele fierbe metalul. Metal cumpărat pentru probă , aşa cum are cumpărat zeci de ani pentru toate nevoile economiei, in cuptoare încă nu e aluminiul nostru. Dar izbinda dăinuie, pluteşte, o simţi la tot pasul. In fiecare dintre utilajele din ultimul furnal, in tot şantierul, in patosul muncii fiecărui om. Uzina de aluminiu e alinare pentru pămintul care a alimentat decenii cu minereu fabrici din ţări ce nu-l aveau. Noi aveam bauxită, dar cumpăram aluminiu, după cum cumpăram şi ma­caroane de la cei cărora le dădeam făină. O clipă şi încă o clipă. Apoi mo­dernele cuptoare vor primi de la elec­troliză intîia şarjă. O aşteaptă, se pre­gătesc pentru fastuoasa primire ingi­nerul Gheorghe Paraschiv, maistrul Constantin Popescu, turnătorul Nico­­lae Bildea şi alţi topitori care vor da Iniiiul aluminiu. Lingouri, bare, plăci, sirmă din aluminiu românesc, pentru tractoarele, autocamioanele, maşinile româneşti. Dacă stai şi te gindeşti bine, aici, pe Olt, şi-au dat întîlnire, la timpul potrivit, coaptele roade ale politicii partidului. Se putea oare face alumi­niu, mare consumator de electricitate, fără milioanele de kilowaţi care alear­gă azi pe drumurile noastre de ara­mă ? Dar să aruncăm şi o privire in cincinal, ca să vedem uzina aşezată in nodul energetic Craiova-Argeş-Por­­file de Fier. Cea mai nouă fabrică oră­­deană trimite, in nişte vagoane bisie­­rice, alumină. Un vlăstar al şesenalu­­lui, răsărit tot intr-lina din acbele în care nu se iriuimp­a nimic, combina­tul de la Turnu Măgurele, va trimite criolita. De la rainăriile Braziului şi oraşului Gheorghe Gheorgh­iu-Dej so­seşte cocsul de petrol, iar de la coc­­seria cea nouă a Hunedoarei smoală de huilă■ Cea mai mare parte din utila­jul uzinei poartă pecetea uzinelor noastre. Brăila, Sibiu, Piatra Neamţ, Satu Mare, Bocşa au mindria de a nu fi asistat pasive la renaşterea Slatinei. Urbea care găzduieşte titanul tră­ieşte ultimele zile de anonimat şi-şi leapădă curajoasă liniştea patriarhală. Dar viitorul, ca pretutindeni in marele şantier al ţării e şi aici prezent. Noua urbanistică şi-a croit impetuosu-i drum. Împleteşte schele şi dincolo de porţile şantierului, dezvăluie de sub cotraje locuin­ţele contemporaneităţii, blocuri splen­dide prin însăşi existenţa lor in preaj­ma căsuţelor cu prispă, prin arhitectu­ra, prin cromatica strălucitoare in soa­re şi in nopţile stişiate de luminile uzinei. ...Şi iată că dorinţa fierbinte a con­structorilor de a trimite o probă de aluminiu românesc Congresului Par­tidului s-a realizat. Prima şarjă de aluminiu a fost elaborată. Cinematografe SĂRITURA IN ÎNTUNERIC, rulează la Capitol, orele 9,30; 11,48; 14; 16,30; 18,45; 21. LALEAUA NEAGRA — film pentru ecran panoramic, rulează la Patria (bd. Magheru nr. 12—14, tel. 11­86 35) orele 9,00; 11,30; 14,00; 16,30; 19,00; 21,30. FIUL CĂPITANULUI BLOOD - cinemascop, rulează la Republica (bd. Magheru nr 2, tel. 11 03 72) orele 9,45; 11,45; 14,00; 16,15; 19,00; 21,15, Festival (bd. Gheorghe Gheorghiu-De.T- gr. 14, tel. 15,63.84), orele 8,45; 10,45; 13,00; 15,45; 18,00; 20,15, Melo­dia (sos. Stefan cel Mare, tel. 12 06 88) orele 10,00; 12,00; 15,00; 17,00; 19,00; 21,60. Flamura (şos. Giurgiului nr. 155, tel. 23 07 40) orele 10,00; 13,00; 14,00; 18,00; 18,00; 20,00. ORDINUL ANNA — cinemascop, rulează la carpaţi (bd. Magheru nr. 39, tel. 13 92 72) orele 10,00; 12,00; 14,00; 16,00; 18,15; 20,30. AMERICA, AMERICA — ambele serii — rulează la Luceafărul (bd. 1848 nr. 6, tel. 15 78 67) orele 10,00; 13,00; 15,00; 16,30; 20,00. Grivi­­ţa (cal. Grivitei, podul Basarab, tel. 17 08 58) orele 10,00; 1345; 16,30; 19,45. Mo­dem (Pţa G. Coşbuc nr. 1, b­l. 23 71 01) orele 10,00; 13,15; 16,30; 19,00. CAN­CAN — cinemascop — rulează la București (bd. Gheorghe Gheorghiu-Dej. nr. 6, tel. 15 61 54) orele 9,30; 12,00; 16,00; 18,30; 21. DE DOI BANI VIOLETE — rulează la Feroviar (cal. Grivitei nr­. 80, tel. 16 22 73) orele 9,30; 11,30; 13,45; 18,00; 18,15; 20,30. Excelsior (bd. 1 Mai nr. 174, tel. 81 10 88) orele 10,00; 12,15; 18,15; 18,45; 21,15. FE­MEIA NECUNOSCUTA — rulează la Victoria (bd. Gheorghe Gheor­­ghiu-De­j, nr. 7, tel. 16 28 79) ore­le 8,45; 11,15; 13,45; 16,15; 18,45; 21,15. Tomis­­cal Văcărești, nr. 21, tel. 21 40 46) orele 8,30; 11,00; 13,30; 16,00; 18,30; 21,00. Floreasca (str. J. s. Bach nr. 2, tel. 12 28 30) orele 10,30: 13,00; 15,30; 18,00; 20.30. SCARAMOUCHE — cinemascop — rulează la Lumina (bd. Gheorghe Gheorghiu-Dej nr. 12, tel. 16 23 35) orele 10,00: 12,00; 14,00; 16,00: 18,15; 20.30. Unirea (bd. 1 Mai nr. 143, tel. 1710 21) orele 16,00; 18.15. HANKA — rulează la Union (bd. 13 Decembrie nr. 5—7, tel. 13 49 04) orele 15,00; 18,00; 2­f,36. cînd martin AVEA 14 ANI — rulează la Doina (str. Doamnei nr. 9, tel. 61 35 38) orele 11,30; 14,30; 18,30; 18,30; 20,30 (Program pentru copii la ora 10,00). secolul gîn­­dIRII OMENEŞTI — Locuinţa — Soare in sticlă — Fictînd in tur» Iosef Kel­­monski — Artişti amatori — rulează la Timpuri Noi (bd. Gheorghe Gheorghiu- De.1 nr. 18, tel. 15 8110) orele 10,00; 17,00 in continuare 10,00; 21,00. RABY MÁ­TYÁS — rulează la Giuleşti (cal. Giuleşti nr. 56, tel. 17 55­48) orele 16,00; 10,15; 20,30. PE URMELE LUI AHMED — ru­lează la Cultural (Pta­vie Pintilie nr. 2, tel. 16 25 39) orele 16,00 18,15; 20,30). ASTA-I TOT CE S-A ÎNTÎMPLAT — rulează la înfrăţirea Intre popoare (bd. Bucureştii Noi, tel. 713164) orele 10,30; 18,00; 18,00; 20,00. Volga (sos. Iile Finti- Jie nr. 61, tel. 11 91 26) orele 10,00; 12,00; 14,15; 16,30; 18,45; 21,00. NUNTA CU PE­RIPEȚII — rulează la Dacia (cal. Gri­vitei nr. 137, tel. 16 26 10) orele 9,15; 16,15; în continuare 18,15; 21,00. Drumul Sării (str. Drumul Sării nr. 30, tel 14 10 37) orele 16,00; 18,15; 20,30. .TOE LIMONADA — cinemascop — rulează la Buzeşti (str. Buzesti nr. 9—11, tel 15 62 79) orele 14,00; 16,15; 18,30. NEVASTA NR. 13 — rulează la Crîngaşi (şos. Crîngaşi 42, tel. 17 38 81) orele 16,00; 1845; 20,30. NU TE ATINGE DE FERICIRE — rulează la Cosmos (şos. Fantelimon nr. 89, tel. 35 1945) orele 16,00; 18,15; 20.30. WINNETOU — cinema­scop — rulează la Bucegi (bd. 1 Mai nr. 57, tel. 17 05 47) orele 10,00; 12,15; 16,00; 1845; 20.30 Mioriţa (cal. Moşilor nr. 127, tel. 14 27 14) orele 9,30; 11,45; 14,00; 1645; 18,30; 20.45. ARENA CIRCULUI — rulează la Flacăra (cal. Dudesti nr. 22, tel. 21 35 40) orele 16,00; 1845; 20,30. BINE ATI VENIT! — rulează la Vitan (cal. Du­desti nr. 37. tel. 21 39 82) orele 16,00; 13,00; 20,00. SPRE CULMI — rulează la Munca (sos. Mihai Bravu nr. 221. tel. 21 50 97) orele 10,30; 14,30; 16,30; 18,30; 20,30. Raho­va (cal. Rahovei nr. 118, tel. 28 91 CD) orele 15,00; 17,00; 19,00. DOI BĂIEŢI CA PUNEA CALDA — rulează la Popular (str. Mătăsari nr. 31, tel. 35 15 17) orele 16,00; 18 4­5 ; 20,30­. ROŞU ŞI NEGRU — ambele serii — rulează la Arta, (cal. Că­lăraşi nr. 153, tel. 21 31 86) orele 11; 16,00; 1945. OLIVER TWIST — rulează la Mo­şilor (cal. Moşilor nr. 221, tel. 12 52 93) orele 15.30; 18.00. LOGODNICELE VĂ­DUVE — Gura lumii — rulează la Viito­rul (str. M. Eminescu nr. 127, tel. 11 48 03) orele 16.00; 1845 . 20.30. RACHETELE NU TREBUIE SA DECOLEZE — Şapte se­cole mai tîrziu — rulează la Colentina (sos. Colentina nr. 84, tel. 35 07 09) orele 16,00; 18,00; 20,00. NE ASUMAM RĂS­PUNDEREA — rulează la Progresul (șos. Giurgiului nr. 3, tel. 23 94 10) orele 15,30; 18,00; 30,15. CRONICA UNUI BUFON — rulează la Lira (cal. 13 Septembrie nr. 196, tel. 15 66 66) orele 15.30; 18.00. FER­NAND COW­BOY — rulează la Ferentari, (bol. Ferentari 86, tel. 23 17 50) orele 16,00; 18,15; 20,30. REGINA CÎNTECELOR — rulează la Cotroceni (str. Cotroceni nr. 9, tel. 13 62 56) orele 13,45; 16,00; 18,30; 21,00. Duminică ora 10,30. NEAMUL ŞOIMA­­RESTILOR — cinemascop — ambele se­rii — rulează la Pacea (bd. Uverturii nr. 70—72, tel. 31 32 52) orele 10,00; 16,15; 19,30. Nr. 5489 Trepte.. Fotó : N. ALEXANDRU Pe temele protecţiei muncii Automulţumirea nu are ce căuta! Ca în orice întreprindere asemănă­toare, la Fabrica de geamuri din Scăeni, condiţiile de muncă sunt în­­trucîtva mai dificile. Este ştiut doar că geamurile se fabrică la tempera­turi înalte, că manipularea este gre­oaie, că se lucrează cu pulberi care viciază atmosfera înconjurătoare. Cu atît mai mult se impune deci ca pro­tecţiei muncii să i se acorde atenţie deosebită. Acest subiect a făcut obiectul unei discuţii purtate cu in­ginerul V. Dragoş, directorul între­prinderii. El ne-a relatat următoa­rele : — „Faţă de anii trecuţi, la noi în fabrică s-au obţinut îmbunătăţiri substanţiale pe linie de protecţia muncii. Pentru acest lucru am şi fost evidenţiaţi la o şedinţă de colegiu a Ministerului Industriei Construcţii­lor, de care aparţinem. Aceasta s-a concretizat în scăde­rea numărului de accidente de mun­că, ele reducîndu-se cu peste 50 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anu­lui trecut. Rezultatul obţinut se da­­toreşte aplicării unor măsuri de pro­tecţia muncii cum sunt : verificarea apărătorilor de protecţie la maşini şi instalaţii, protejarea instalaţiilor electrice împotriva pericolelor de electrocutare, repararea pardoselilor şi pasarelelor în principalele hale de lucru,­­îmbunătăţirea iluminatului etc. Numai pentru lucrări de protec­ţia muncii, echipament şi alimentaţie de protecţie s-a cheltuit in trimestrul I/1965, suma de 248 000 lei. Nu au fost neglijate nici alte as­pecte. Astfel, pe linie de propagan­dă, au fost instalate 300 de tăbliţe avertizoare la locurile de muncă cu periculozitate sporită. S-a făcut reexaminarea cadrelor tehnice din fabrică privind cunoaşterea legisla­ţiei de protecţia muncii şi s-a anali­zat cu toată seriozitatea accidentele produse, stabilindu-se măsuri care să ducă la prevenirea lor. O contribuţie de seamă la realiză­rile obţinute a adus comitetul sindi­catului. Prin comisia de protecţia muncii şi prin inspectorii obşteşti cu protecţia muncii din birourile grupe­lor sindicale s-a urmărit cum se preocupă conducătorii proceselor de producţie de asigurarea unor condiţii optime de lucru, analizînd periodic modul cum sunt îndeplinite şi res­pectate normele de protecţia mun­cii“. Din cele relatate de tovarăşul Dra­goş s-ar părea că totul e bine, mai cu seamă că ni s-a subliniat în mai multe rînduri că numărul accidente­lor este în scădere. Spune însă asta totul ? O vizită în fabrică, o analiză mai atentă a situaţiei prezentate îţi arată că mai sunt destule de făcut, că faţă de cerinţele care se pun şi de posibilităţile existente nu poţi şi nici nu trebuie să te declari mulţumit. Cînd este vorba de a asigura condiţii tot mai bune celor ce muncesc pen­tru a da viaţă sarcinilor de plan, att­­tomulţumirea nu are ce căuta ! In desfăşurarea procesului de pro­ducţie în această fabrică un rol de seamă îl are secţia şamoterie. O de­plasare aici îţi arată însă şi unele lucruri neplăcute. La cioplitorie bu­năoară, unde se fasonează materialul refractar, unde praful de şamotă se împrăştie în toate părţile, ventilaţia este ca şi inexistentă. Faptul s-a semnalat de mult. S-a hotărît că se va amenaja un sistem de ventilaţie adecvat, dar pînă azi, deşi s-au sta­bilit mai multe termene de realizare, lucrurile au rămas în stadiul de proiect. La moara de preparare a materia­lului refractar situaţia nu este mai bună. Aici muncitorii care lucrează la măcinarea amestecului refractar, cern materialul cu ajutorul unor site de mină în timp ce o instalaţie me­canică, concepută tocmai în scopul uşurării acestei munci şi evitării de­gajării prafului, şade nefolosită de trei ani de zile. Am cerut explicaţii: —■ A fost greşit concepută de către Institutul de cercetări pentru cons­trucţii şi materiale de construcţii din Bucureşti. Am încercat noi s-o pu­nem la punct, dar a mers vreo două săptămîni şi a stat din nou, ne-a spus inginerul Marius Horşa, meca­nic şef al fabricii. In diferite adunări lunare ale gru­pelor sindicale şi cu prilejul unor controale medicale s-a criticat că starea unor vestiare, băi şi spălătoa­re este nesatisfăcătoare, că nu peste tot sunt asigurate condiţii igienice pentru servirea gustării de diminea­ţă. Dacă cercetezi spre exemplu grupul social de la secţia de ambalat geamuri te convingi de justeţea a­­cestor semnalări. Cu atit mai curios pare faptul că din fondurile prevăzute pe trimestrul 1 pentru protecţia muncii a rămas nefolosită suma de 28 000 de lei. Şi nu se poate spune, din cele constata­te, că aceşti bani nu erau trebuin­­cioşi. Atunci de ce nu s-au cheltuit ? Răspunsul e simplu : tărăgănarea de la o lună la alta, de la un trimestru la altul a efectuării unor lucrări de protecţia muncii. De altfel, această situaţie mai este confirmată şi de un alt fapt. Lot sfîrşitul anului trecut Inspecţia de stat pentru igiena şi protecţia muncii a indicat o serie de lucrări care tre­buiau executate în întreprindere Its termene precise. Revenind la sfîrşi­tul trimestrului I/1965, acelaşi organ a trebuit să încheie alte prescripţii cu noi termene de executare. De ce a procedat astfel şi nu a acţionat cu mai multă energie sancţionînd pe cei care nu şi-au făcut datoria ? In discuţiile avute in această între­prindere s-a subliniat că a crescut preocuparea conducătorilor produc­ţiei faţă de protecţia muncii. Nu ne­găm ! Dar această preocupare este încă departe de a atinge nivelul do­rit, de a deveni generală. La secţia vată de sticlă, unde este maistru Du­mitru Moraru, am găsit în prezenţa lui o muncitoare care lucra fără mască de protecţie şi alta care tre­băluia în jurul unui cuptor de topit sticlă, încins fără să poarte echipa­mentul prevăzut. Am întrebat de ce tolerează aşa ceva. — Ce să fac ? Noi le spunem să folosească materialul de protecţie, dar nu ascultă... Frumoasă poziţie, nu avem ce zice. Oamenii nu respectă regulile de protecţia muncii şi maistrul dă din umeri. Ce are de spus conducătorul între­prinderii care este obligat să contro­leze şi să înlăture astfel de abateri de la legislaţia de protecţia muncii . Constatările de mai sus au fost fă­cute împreună cu tovarăşul N. Han­­ganu, preşedintele comitetului sindi­catului şi Ion Micu vicepreşedintele acestui organ. Se pare că şi ei s-au molipsit de această stare de auto­­mulţumire, căutînd să ne convingă că trebuie să dăm neapărat o apre­ciere pozitivă activităţii de protecţia muncii. încă o dată spunem că nu negăm progresele făcute. Totuşi, co­mitetul sindicatului ar trebui să pri­vească această activitate în spirit mai critic, să fie mai combativ, să nu se lase furat de ideea... „lasă că stăm mai bine ca un trecut“, să menţină trează atenţia organizatorilor pro­ducţiei, să nu admită nici o slăbire a eforturilor ce trebuie depuse în ve­derea creării unor condiţii de muncă din ce în ce mai bune pentru cei ce lucrează in această fabrică. B. SEBASTIAN televiziune JOI 1 IULIE 19.00 Jurnalul televiziunii. 19,20 pentru tineretul şcolar :■ „Oaspeţii noştri”. 20,00 Debuturi. 21,15 Orizont 70. 21,45 Cîntece şi locuri populare româneşti în interpretarea forma­ţiilor casei de cultură a studenţilor din Bucureşti. In încheiere : Buletin de ştiri. Buletin meteorologic.

Next