Munca, noiembrie 1965 (Anul 21, nr. 5594-5618)

1965-11-02 / nr. 5594

Pag. 2-a Adunările generale şi conferinţele de dări de seamă şi alegeri sindicale Lecţii mai bune -elevi mai bine pregătiţi De curâd a avut loc la Şcoala profesională petrol din Tg. Căr­­buneşti, raionul Gilort, adunarea sindicală pentru dare de seamă şi alegeri. Adunarea ne-a oferit un bun prilej pentru a analiza munca desfăşurată de biroul gru­pei sindicale în mobilizarea în­­tregului colectiv al şcolii la îm­bunătăţirea continuă a procesului de învăţămînt, pentru ridicarea nivelului profesional al profesori­lor şi maiştrilor-instructori, pen­tru creşterea conştiinţei lor socia­liste. Cei douăzeci de participanţi la discuţii au scos în evidenţă fap­tul că, printr-o activitate perma­nentă, biroul grupei sindicale a sprijinit conducerea şcolii în asi­gurarea bunului mers al instruirii şi educării viitorilor muncitori petrolişti. In acest sens, s-a re­marcat atenţia acordată studierii şi generalizării experienţei pozi­tive a unor profesori din şcoală, care au obţinut rezultate bune de-a lungul anilor pe ogorul şco­lii şi se bucură de prestigiu. De­oarece un număr mare de cadre didactice din şcoală sunt formate din ingineri care lucrează şi în schele­ petrolifere, avînd o expe­rienţă pedagogică mai restrînsă ca a celorlalte cadre didactice, biroul grupei a sprijinit organi­zarea unor consfătuiri în care s-a vorbit pe larg despre experienţa acumulată privind întocmirea planificărilor calendaristice, alcă­tuirea unui plan de lecţie, apli­carea sistemului de notare a ele­vilor etc. Prin referatul „Tipurile de lecţii, metode şi procedee fo­losite în cadrul fiecărei lecţii", susţinut de prof. Ion Zorlescu, s-a urmărit familiarizarea ingineri­­lor-profesori şi cu aceste proble­me. Drept rezultat a crescut efi­cienţă lecţiilor predate de Ion Po­­pescu­, Constantin Tudorache, Pe­tre Nicolae şi de alte cadre. N-a fost neglijată nici spriji­nirea organizării lecţiilor deschise şi interasistenţele. Pentru ca a­­ceste forme ale muncii metodice să nu aibă caracter ad-hoc, fără finalizare, au fost întocmite gra­fice în care au fost prevăzute lecţiile deschise cu interasistenţă la clase, stabilindu-se ca lecţiile să fie ţinute de cadrele didactice cu experienţă didactică şi pedago­gică. Majoritatea acestor lecţii au fost precedate de referate adec­vate. In ceea ce priveşte Interasis­­tenţele s-a urmărit ca în cadrul lor să se poarte discuţii princi­piale, iar acolo unde se iscă con­troverse să fie solicitată şi păre­rea altor cadre didactice. In anul expirat, studiul indivi­dual a cunoscut o importantă îm­bunătăţire. Majoritatea cadrelor didactice au ţinut seamă că este necesar să se studieze şi acele probleme care nu fac obiectul lec­ţiilor la clase, dar care le ajută să înţeleagă mai just unele feno­mene, să ţină cadenţa cu ritmul dezvoltării tehnico-ştiinţifice, să-şi îmbogăţească şi lărgească o­­rizontul de cunoştinţe. In acest scop, şi avînd sprijinul biroului grupei sindicale, cadrele didactice studiază în mod organizat o sea­mă de publicaţii de specialitate. Ca rezultat al acţiunilor între­prinse pentru perfecţionarea muncii pedagogice, s-a constatat o îmbunătăţire calitativă a pro­cesului de învăţămînt. Procentul elevilor promovaţi a fost în anul expirat de 99 la sută, iar numărul elevilor cu situaţie mediocră la învăţătură s-a redus simţitor. Dar participanţii la discuţii şi adunarea în ansamblul ei nu s-au oprit numai la ceea ce s-a făcut bine. Nu ! Şi pe bună dreptate. Biroului grupei sindicale ii revin sarcini multilaterale şi datoria lui era să se ocupe cu aceeaşi grijă de îndeplinirea fiecăreia. Vor­beam mai înainte de unele acţiuni culturale. Da, au fost bine primite aceste acţiuni. Numai că organi­zarea lor s-a făcut în mod spora­dic. Or, tocmai acest lucru a fost combătut de cei care au luat cu­­vîntul. Ei au dreptate. Activitatea culturală trebuie să aibă caracter permanent. In adunare s-a criticat şi o altă preocupare slabă a­ biroului gru­pei. S-a spus, de pildă, că el nu a dovedit suficientă perseverenţă pentru trimiterea la odihnă şi tra­tament a membrilor de sindicat din şcoală. Nu încape îndoială că oamenii au dreptate. In tot cursul anului nici un cadru didactic nu a fost trimis în vreo staţiune. Subliniind munca pozitivă şi, totodată, lipsurile, participanţii la adunare au avut în vedere premi­sa că biroul ales va avea astfel posibilitatea să desfăşoare o mun­că mai judicioasă în folosul şcolii, al membrilor de sindicat din a­­ceastă instituţie care pregăteşte numeroase cadre pentru Industria de petrol a ţării noastre. Prof. SEBASTIAN POPESCU corespondent voluntar In sectorul Rusca al întreprinderii forestiere Vatra Dornei Nu vom rămine datori al muncitorilor. Ce ne puteţi spune în această privinţă ? — Pînă în prezent, au urmat cursurile de ridicare a calificării peste 50 de motorişti pentru fe­­răstraie mecanice, fasonatori şi sortatori cherestea răşinoase. Pen­tru a ridica, în continuare, nivelul profesional al muncitorilor de la gurile de exploatare sunt organi­zate, la ora actuală, cursuri de ri­dicare a calificării pentru fasona­tori şi corhănitori. De asemenea, pentru muncitorii din unităţile de industrializare vor fi organizate cinci cursuri de ridicare a califi­cării, care vor fi frecventate de 135 de muncitori (circularişti, pen­­dularişti, gaterişti, sortatori etc.). Cu ajutorul comitetului de partid şi cu sprijinul comitetului sindica­tului, noi am stabilit o tematică strîns legată de nevoile producţiei. De asemenea, s-a avut în vedere ca unele lecţii să fie urmate de demonstraţii practice. Aş vrea să subliniez faptul că aproape toate expunerile sunt însoţite de preci­zări şi explicaţii amănunţite pri­vind normele de tehnica securită­ţii muncii. — In afară de problemele dezbătute în legătură cu pro­tecţia muncii la cursurile de ridicare a calificării, ce alte măsuri s-au luat ? — Anul acesta s-au cheltuit pentru protecţia şi igiena muncii 555 000 lei. Cu toate acestea nu ne putem declara întrutotul mulţu­miţi de situaţia care a existat. De aceea, au fost luate măsuri con­crete care să ducă la uşurarea e­­fortului fizic, la înlăturarea cau­zelor care produc accidente. In nici un parchet nu se admite în­ceperea lucrului fără autorizaţia de exploatare şi a pregătirilor conform N.T.S. (curăţirea uscătu­rilor, scoaterea arborilor dezrădă­cinaţi şi aninaţi, deschiderea pîr­­tiilor de corhănit şi îndepărtarea bolovanilor periculoşi). De aseme­nea, se va extinde folosirea meca­nismelor şi utilajelor la toate ope­raţiile cu volum mare de muncă. Măsurile luate ne vor permite înfăptuirea cu succes a planului pe anul în curs, premisă sigură a realizării sarcinilor mobilizatoa­re ce ne revin în anul viitor, cînd va trebui să realizăm, faţă de 1965, un spor de 7 milioane lei la pro­­ducţia-marfă şi să creştem cu 60 000 m.c. volumul masei lemnoa­se. De pe acum, în planul iniţial de măsuri tehnico-organizatorice sunt cuprinse 23 de prevedri, din care marea majoritate o vom rea­liza încă din primele luni ale­ anu­lui viitor pentru a putea obţine o eficienţă economică sporită. Sclipesc macarale Vorbeşte şi pe chipul lui smead tresar luminile unei satisfacţii ce se apropie de împlinire. Nici nu vrea să se gîndească la piedicile ce s-ar putea ivi în respectarea angajamentului luat. încrederea î­n succes are o arie mult mai largă şi ea ţine de oameni sîrguincioşi ca zidarul Ion Craina, mozaicarul Nicolae Negoiţă, zugravul Vasile Burada sau dulgherul Oprea Cop­­cea, evidenţiaţi în întrecerea so­cialistă. Nume cinstite la panou, muncitori stăpîni pe profesia lor, artişti puşi în slujba utilului şi plăcutului cu sufletul, cu trupul. Nicolae Tudorache discută ,după acelaşi clasic tipic, o ia la început cu cele bune, ca să intre direct, fără rezerve, în tot ceea ce îi dis­place şi-l frămîntă pe el şi pe cei din jur. Nu este omul care să o­­colească lipsurile, să se ascundă după paravanul realizărilor şi să-şi ameţească interlocutorul cu fraze pozitive. Firea lui deschisă, comu­nicativă, calitatea lui de comunist, îl îndeamnă să insiste, să nu trea­că cu vederea nici un amănunt, ci să te facă să înţelegi că nu există lucruri limită, mărunţişuri negli­jabile. Ii obsedează o ţeava de apă care s-a spart şi din pricina căreia suferă aprovizionarea blocului. — S-a vorbit cu­ maistrul, cu şeful de bloc, cu inginerul. Se ştie şi la direcţie. Toată lumea este de acord că din cauza conductei ace­leia se iroseşte timp cu deplasarea pînă la blocul vecin, cu statul la coadă pentru o găleată de apă şi totuşi au trecut opt zile fără să se ia vreo măsură. Pe fruntea lui au apărut cute aspre. — Tocmai aici, în lucruri consi­derate mai puţin însemnate, su­feră organizarea, rosteşte el cu o undă de amărăciune în glas. Şi în privinţa economiilor sunt unele neajunsuri. Mai vezi saci din care curge cimentul, găleţi din care se revarsă mortarul, material lemnos răspîndit la întîmplare,­ agregate ce se amestecă la descărcare cu p­ămîntul şi-şi pierd utilitatea. Expresia „termen“ răsună ca un ecou ce acoperă totul. Conduce­rea s-a obişnuit cu ea şi nu mai vede nimic dincolo de „termene“. — Nimeni nu vede decît blocuri în predare, ţi se spune la Între­prinderea de construcţii şi montaj nr. 2. Termenele sunt termene, ele bat la uşă, în şedinţe, în consfă­tuiri, în grupele sindicale nu pu­tem să nu punem întrebarea : cînd predăm ? Ciudat fel de a vedea lucruri­le. „Cînd predăm ?“ este, desigur, o problemă importantă. Dar nu este la fel de importantă şi pro­blema economiilor de materiale, sau grija pentru un spaţiu dega­jat, pentru ordine şi rînduială ? In Drumul Taberei, la blocul C. D. J., pînă nu de mult risipa şi lipsa de organizare erau în „floa­re“. Comitetul sindicatului între­prinderii de construcţii şi montaj nr. 3 a convocat la faţa locului, după orele de lucru, cîţiva maiştri de la finalele vecine. S-a discutat pe larg, au fost criticate execuţi­ile de mîntuială, pierderile de ma­teriale, neorînduiala. Responsabi­lul de bloc, Constantin Olaru, maiştrii Mircea Santini şi Dezide­­riu Bojidar au trecut prin clipe de jenă şi ruşine. Consfătuirea a avut o eficienţă hotărîtoare. După trei zile, la panou erau scrise ur­mătoarele : „Colectivul de condu­cere al blocului O.D. 1, în urma criticii aduse, a luat toate măsuri­le şi la ora actuală a pus gospo­dărirea şi curăţenia la punct". Oare comitetele sindicatelor, împreună cu conducerile întreprin­derilor de construcţii şi montaj nr. 1, 2, 3, 4 ş 1 5 de pe şantierul Balta Albă, nu pot organiza astfel de consfătuiri ? O altă problemă importantă ce se cere grabnic rezolvată este cea a relaţiilor şi colaborării nemijlo­cite dintre întreprinderile ce de­servesc şantierul. Nicolae Bercaş ne pune direct în temă. El este omul corectitudinii de ceasornic şi deserveşte, ca încărcător, o macara. E supărat cînd autocami­onul plin ochi cu beton soseşte cu intîrziere, şi mai supărat cînd se trezeşte cu cinci maşini pline deo­dată. Pentru el, graficul aprovi­zionării e literă de lege, nu pentru că ar fi un om tipicar, ci pentru că ştie mai bine decît oricine se­cretul cimentului umed, ga­ta să se întărească dacă nu e urcat la timp pe paliere, să-şi piardă forţa în dauna rezistenţei şi a calităţii. Şi el, şi maistrul Bartha Gyula, şi nu numai ei, au adeseori cuvinte de reproş la adresa celor de la staţia de betoane „Ecaterina Teo­­doroiu“. „ Am comandat două cupe pentru ora 7 dimineaţa şi cite una din oră în oră, ne spune fiecare, aproape cu aceleaşi cuvinte. Pri­mul autocamion a sosit la 9,30, încă două, la 10. In jurul orei 17 m-am pomenit cu cinci autocami­oane deodată. Rezultatul, noi am lucrat pe rupte, autocamioanele au pierdut şi ele vremea aşteptînd să le vină rîndul, iar betonul a suferit calitativ. Oare cei ce răspund de această problemă, dispecerii şi funcţionarii staţiei, nu au nimic de spus ? Dar conducerea întreprinderii respec­tive ? Legat de aprovizionare, o lipsă poate fi constatată şi la Întreprin­derea de utilaj şi transport. Aici există o problemă ce ţine de edu­carea profesională a unora dintre şoferi. Cîteodată se abat de la iti­nerant, iar uneori, ca să nu piardă timp, cînd e aglomeraţie la descăr­care, fac ce fac pentru a obţine semnătura de primire din partea recepţionerului, că să abandoneze încărcătura la întîmplare. Cită risipă ! De undeva, dintr-un munte sau dintr-un rîu s-a dislocat piatră, ea a fost transportată cu vagoa­nele, trecută prin cupe, în care s-a amestecat cu cimentul produs în fabrici, cantitate de beton arun­cată apoi fără milă într-o margine de cimp. Construcţiile vor fi terminate, se vor apuca grădinarii să amenajeze spaţii verzi şi se vor lovi de cele patru movile de beton întărit, care le va cere un efort în plus pentru a fi dislocate. Sunt cîteva lipsuri dincolo de impresionante realizări, de succese mari în opera de înfrumuseţare a Capitalei. Ele pot fi eliminate cu un plus de grijă pentru organizare şi economie, printr-o conlucrare mai strînsă între întreprinderile ce concură în construcţiile de pe şantierul Balta Albă, ori de pe alte şantiere. Şi se mai cere ceva. Mai puţină şedere prin birourile întreprinderilor (amplasate în cen­trul oraşului) şi mai multă pre­zenţă din partea directorilor, ingi­­nerilor-şefi şi inginerilor acolo, pe şantier, unde se hotărăşte de altfel soarta producţiei şi unde o serie de neajunsuri se cer eliminate. MUNKA Activitate intensă la cercul de artă plastică al clubului sindicatului uzinei „Steagul Roşu“-Braşov Foto: ST. AL­BESCU Controlul obstesc in unitatile sanitare Intre afirmaţii si constatări Mă aflam la comitetul sindica­tului de la Spitalul unificat de a­­dulţi nr. 2 din Ploieşti cînd uşa în­căperii s-a deschis, iar o soră a a­­nunţat: — A venit echipa de control ob­ştesc. Aşteaptă jos, la fişier. Profit de prezenţa echipei ca s-o însoţesc în controlul său în această mare unitate spitalicească Mai întîi, cum era şi normal, membrii echi­pei, formată din lăcătuşul Vasile Dragomir, electricianul Constanţa Stoica, tinichigiul Nicolae Deme­­trescu, lăcătuşul Nicolae Georges­­cu, toţi de la Rafinăria Teleajen, şi medicul Vladimir Constantine­scu, s-au interesat de modul în care au fost rezolvate propunerile şi sesi­zările făcute cu prilejul controlu­lui anterior. Directorul spitalului, dr. Avram Weisman, afirmă că marea majo­ritate a propunerilor făcute au fost rezolvate favorabil. Cele care au mai rămas sunt in curs de realizare. Aşadar, după părerea conducerii toate sunt în regulă. Să vedem pe teren, în secţii. O primă consta­tare. 77 de salariaţi au semnat condica de prezenţă, dimineaţa şi pentru ieşirea din serviciu, 16 deşi prezenţi in instituţie n-o semna­seră deloc, în timp ce Gheorghe Roşu, ca să fie sigur, îşi pusese au­tograful şi pentru ziua următoare. — Cum vă explicaţi această si­tuaţie, întrebă responsabilul echi­pei pe director. Nu vi se pare că acest act de indisciplină repeta­,­ este şi o nesocotire a se­sizărilor echipelor de control ob­ştesc cuprinse în ultimele cinci procese verbale . — Intr-adevăr! Dar ce putem face ? Am dat şi dispoziţii scrise, am sancţionat. De fapt, lucrurile s-au clarificat cînd s-a discutat cu cîţiva medici. Doctorul Roze Weisman de la sec­ţia chirurgie, unul din cei 17 me­dici care fac zilnic naveta la Bucu­reşti, a răspuns cu vădită ener­vare în glas : „Ce vedeţi dv. rău în faptul că am semnat condica şi pentru ieşire ? Şi-apoi, să ştiţi că nu mă afectează cu nimic admo­nestările dv. In curînd voi lucra la spitalul de chirurgie toracică „1 Mai“ din Bucureşti“. Sigur că n-am avea nimic de zis dacă n-am fi aflat că dr. R. Weis­man părăseşte oraşul Ploieşti, cu 30-5-45 minute mai devreme, ceea ce înseamnă tot atîta timp mai puţin acordat îngrijirii bolnavilor. Mai departe, echipa de control obştesc a constatat că şi acum ma­şina de spălat vase cu care a fost înzestrat oficiul secţiei chirurgie nu funcţionează, deşi a semnalat aceasta de cîteva ori. Motivul e de-a dreptul pueril: tovarăşa care ar fi trebuit să lucreze cu ea nu a fost încă instruită asupra mo­dului de funcţionare... La bucătă­ria secţiei chirurgie, asistenta dieteticiană Elena Vartic, îmbră­cată intr-un halat de un alb ima­culat, supraveghea modul în care pregătea mîncarea ajutorul de bu­cătar Maria Andreescu, învesmîn­­tată cu o caricatură de halat care, se pare că nu a mai văzut săpu­nul şi apa de vreme îndelungată. Cum oare o răbda inima să stea pasivă cînd, între altele, are şi sarcina de a veghea la respectarea regulilor de igienă în bucătărie ? Nedumeriri trezeşte şi un alt as­pect. Dacă cineva vrea să împru­mute o carte de la biblioteca spi­talului, aşa cum a făcut bolnavul Dumitru Bobîrnac, lăcătuş la rafi­năria Teleajen, bibliotecara Ştefa­­nia Tănăsescu pretinde — drept garanţie — contravaloarea cărţii. Oare nu s-ar putea găsi o altă mo­dalitate ?! In sfîrşit, o altă chestiune a că­rei „rezolvare“ este de-a dreptul uimitoare. La controalele făcute de echipă la blocul alimentar s-a găsit în 16 aprilie a.c. un plus de 1,600 kg lapte praf şi un minus de 0,250 kg unt; pe ziua de 14 mai a.c. un minus de 4 kg carne şi un plus de 0,500 kg brînză; pe 9 iu­lie 5,700 kg carne pasăre lipsă; pe 20 august a.c. 10 kg carne minus, 0,350 kg unt plus şi 0,600 kg salam minus. Drept urmare a semnalării acestor repetate nereguli, conduce­rea administrativă n-a găsit cu cale decît să ia una dintre cele mai „severe“ măsuri. L-a numit pe ma­gazinerul Romeo Dumitru în pos­tul de intendent!? E de mirare mai ales pasivitatea comitetului sindicatului, care n-ar trebui să se împace cu astfel de... rezolvări. Pe de altă parte, nici conduce­rea spitalului nu a fost ajutată mai îndeaproape de către secţia sani­tară şi prevederi sociale a Sfatu­lui popular al oraşului Ploieşti pentru rezolvarea unor probleme care depăşesc posibilităţile uni­tăţii. Am discutat toate acestea cu medicul şef al oraşului, dr. Mihai Nastasiu. O bună parte din aceste lipsuri îi erau cunoscute, dar nu a luat toate măsurile pentru lichida­rea lor. De altfel, în paranteză fie spus, la secţia sanitară şi de pre­vederi sociale a Sfatului popular al oraşului Ploieşti nu există o evidenţă clară a propunerilor şi sesizărilor făcute de echipele de control obştesc şi cu atît mai puţin a modului de rezolvare. Aşa s-a a­­juns ca în unele unităţi, echipele să întîlnească la fiecare control a­­celeaşi deficienţe şi să repete pro­punerile. Pînă cînd această des­considerare a unei activităţi ob­şteşti ? Faţă de această situaţie, o vină are şi biroul executiv al C.L.S. care nu şi-a exercitat cu toată exi­genţa dreptul de a urmări felul în care organele vizate îşi fac da­toria, trăgînd la răspundere pe cei vinovaţi. Propunerile şi sesizările făcute de echipele de control obştesc se cer rezolvate cu mai multă opera­tivitate şi competenţă de către conducerile unităţilor sanitare controlate, lucru perfect realizabil mai ales dacă secţiile sanitare şi de prevederi sociale vor urmări în­deaproape modul lor de soluţio­nare. De asemenea, comitetele sin­dicatelor din unităţile respective au datoria să sprijine mai mult conducerile administrative în a­­cest sens. SANDU DUMITRU corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Ploieşti I Poşta redacţiei EMILIAN MIHAILA din comuna Anza, raionul Huşi, ne scrie că a absolvit şcoala tehnică de maiştri în luna iunie a.c. şi s-a reîncadrat imediat în producţie, în­treabă dacă are dreptul la concediu de odihnă pe anul 1965. RĂSPUNS : Potrivit precizărilor Comitetului de Stat pentru Pro­blemele de Muncă şi Salarii şi Consiliului Central al Sindicatelor, angajaţii scoşi din producţie pentru a urma o şcoală în scopul pre­gătirii profesionale, (ca de pildă : şcoli tehnice de maiştri, cursuri postuniversitare etc.) sau politice, avînd vechime neîntreruptă în muncă, conform art. 133 lit. e din Codul Muncii, beneficiază în anul reîncadrării lor în muncă de concediu de odihnă integral, cu condi­ţia de a nu fi primit în acel an vacanţă şcolară de vară. Calculul in­demnizaţiei se face în acest caz luîndu-se în considerare cîştigu­­rile realizate în intervalul cuprins între data reîncadrării în muncă şi data plecării în concediu, care se împart la numărul de luni cuprinse în acest interval şi apoi la 25,5. Rezultatul se înmulţeşte cu numărul zilelor lucrătoare de concediu la care are dreptul an­gajatul în cauză, produsul constituind indemnizația de concediu cuvenită. Nr. 5594 Recenzia cărţii tehnice „MĂRIREA DURABILITĂŢII MATRIŢELOR“ Avînd ca obiect metodele da mărire a rezistenţei la uzură şi oboseală a pieselor active ale ma­triţelor, lucrarea semnată de ing. P. Bălan, apărută în Editura teh­nică vine în sprijinul muncitorilor şi al tehnicienilor din sectoarele da prelucrare prin ştanţare-matriţara, Un bogat material grafic, ilustra-* tiv, fotografii, schiţe, tabele, exs­trase din STAS-uri etc. completea-­ ză şi uşurează înţelegerea problem­­elor tratate. Este pozitiv şi faptul că în lu­crare se fac referiri concrete la realizări valoroase în domeniul construcţiilor de maşini din ţara noastră, pe linia promovării con­tinue a progresului tehnic. De menţionat că la întocmirea lucrării autorul a folosit în afară de experienţa proprie, şi cele mai noi realizări în domeniul tehnicii construcţiei şi măririi durabilităţii matriţelor atît din ţară cit şi din străinătate. Capitolul I este dedicat analizei calităţii şi pregătirii materialului care trebuie matriţat scoţîndu-se în evidenţă factorii care influen­ţează durabilitatea matriţelor. Sînt descrise procedeele de decapare chimică, electrolitică şi de decapa­­rea cu ultrasunete. In capitolul al II-lea se face o amplă analiză, pe probleme, în ceea ce priveşte influenţa procesu­lui de fabricaţie asupra elemente­lor active ale matriţei, matriţarea de precizie, calculul durabilităţii matriţelor, influenţa uzurii, a ele­mentelor constructive. O atenţie deosebită este acordată (în capito­lul al IlI-lea) tipizării şi omologă­­rii matriţelor scoţîndu-se în evi­denţă avantajele acestora : îmbu­nătăţirea calităţii produselor, cre­şterea capacităţii de proiectare, re­ducerea manoperei de executare a matriţelor, economii de materiale, etc., toate acestea reflectîndu-se în final, printr-o scădere a preţului de cost.­ Sunt descrise în capitolul al IV- lea procedeele de mărire a rezi­stenţei la uzură a pieselor active ale matriţelor, durificarea prin scântei electrice, încărcarea prin sudură, cromarea dură, cromiza­­rea şi utilizarea de adaosuri de oţeluri dure. Era indicat ca în această parte să se fi descris şi procedeele de sulfizare şi în spe­cial de rulare care conduc la cre­şterea rezistenţei la oboseală şi la coroziune. Tratarea problemelor legate de montarea corectă a matriţelor, fac­tor important care asigură dura­bilitatea mai mare în funcţionarea şi posibilitatea realizării unor pro­duse de calitate superioară, face obiectul capitolului al V-lea. Sunt arătate aici şi metodele de deter­minare a centrului de presiune analitic şi grafic al matriţelor. Po­zitiv este faptul că la acest capitol autorul are în vedere aspectele le­gate de tehnica securităţii şi protecţia muncii. Lucrarea, de mare interes pentru ridicarea calificării şi specializării muncitorilor şi tehnicienilor, ar fi avut de câştigat dacă autorul ar fi fost informat mai îndeaproape a­­supra formei organizatorice a con­trolului în problemele de protecţie a muncii (în prezent nu există în întreprinderi tehnician cu pro­tecţia muncii) şi dacă în legătură cu creşterea nivelului profesional şi tehnic s-ar fi vorbit despre cursurile de ridicarea calificării. Ing. F. PETRE I Timpul probabil Institutul Meteorologic Central comu­nică timpul probabil pentru următoare­le 24 de ore în Bucureşti , vreme schim­bătoare, cu cerul temporar acoperit. Vînt potrivit din vest. Minimele vor fi cuprinse între 6 şi 8 grade, iar maxime­le între 16 şi 18 grade. Pentru următoarele trei zile în ţară , vreme schimbătoare, cu cerul temporar acoperit. Vor cădea ploi locale, mai frecvente în jumătatea de nord a ţării. Vînt slab pînă la potrivit. Temperatura în scădere începînd din n­ord-vestul ţă­rii. Minimele vor fi cuprinse între —5 şi +5 grade, iar maximele între 3 și 13 grade.

Next