Munca, septembrie 1967 (Anul 23, nr. 6159-6184)
1967-09-16 / nr. 6172
A SUNAT PRIMUL CLOPOŢEL! Soare de septembrie, galben ca o gutuie, zi de toamnă caldă, cu miros de nucă şi de crizanteme... Aşa arată, în mod obligatoriu, prima zi de şcoală din fiecare an, aşa ne-o amintim noi, aşa o simt copiii noştri... Şi totuşi, de fiecare dată ea este altfel, mai plina, mai profundă, mai vie. Anul acesta ţara are aproape 4 milioane de elevi, dintre care peste 351 000 de copii au păşit pentru prima oară cu paşi înfioraţi pe lespezile bătrîne sau foarte proaspete ale şcolilor, lăsînd mina bunicului sau a mamei şi dînd primul „Bunăziua" tovarăşei învăţătoare. Şi patru milioane de perechi de ochi au început azi să înveţe... La şcoala generală nr. 123 din Capitală, şcoală cu vechi tradiţii, sărbătorindu-şi in toamna aceasta centenarul, curtea OLGA ŢICLEANU (Continuare în pag. 2 a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL Al UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIII 11 nr. 6172 1 sâmbătă 16 IX 1967 1 4 pagini 1 25 bani SINDICATUL - verigă de bază in organizarea controlului obştesc Sindicatele sunt prin excelenţă organizaţii menite să croiască matcă largă şi curgere liberă spre limanul valorificării spiritului de iniţiativă al maselor. In lumina preţioaselor indicaţii ale partidului, ele îşi adaptează structura organizatorică potrivit cerinţelor din fiecare etapă a construcţiei socialiste, adîncirii profundului democratism al orînduirii noastre. Spiritul înnoitor al celui de-al IX-lea Congres al Partidului, care a dinamizat evoluţia pe toate planurile vieţii politice, economice, ştiinţifice, social-culturale, de la concept pînă la organizarea de detaliu şi-a pus amprenta şi asupra principiilor organizatorice ale sindicatelor, a activităţii ce o desfăşoară aceste cuprinzătoare organizaţii profesionale ale oamenilor muncii. Un astfel de principiu fundamental elaborat şi adoptat în unanimitate de Congresul din mai 1966, îl constituie autonomia sindicatelor. Experienţa acumulată în răstimpul scurs de atunci a reliefat ce cadru prielnic perfectibilităţii creează aplicarea acestui principiu pentru activitatea sindicatelor din întreprinderi şi instituţii. Una din perspectivele deschise de experienţa dobînditâ pînă în prezent se plasează pe tărîmul controlului obştesc asupra deservirii populaţiei, în articolul de faţă, pe baza opiniilor unor oameni cu îndelungate stagii de activitate în controlul obştesc, ne propunem să examinăm numai relaţia sindicat-consiliu local (raional) al U.G.S.R. Atribuţiile şi volumul de muncă al organelor teritoriale ale U.G.S.R., în ce priveşte controlul obştesc, au crescut în lărgime şi complexitate de la an la an datorită dezvoltării reţelei de deservire. Sunt oraşe mari şi raioane în care acţionează mii de oameni ai muncii, aleşi membri în echipe. Organizarea pînă la cel mai mic amănunt a repartizării unităţilor de controlat, a instruirilor teoretice şi demonstrative, a investigaţiilor pe cartiere sau profile de deservire, procurarea mijloacelor de transport pentru deplasarea în staţiunile balneo-climaterice, decontările unor asemenea călătorii şi multe alte sarcini mari sau mărunte revin în conglomerat consiliului local sau raional. Acestea, după cum se ştie, cu puţine excepţii, nu au un membru al biroului executiv salarizat special pentru îndrumarea activităţii de control obştesc. Cum volumul muncii necesare pentru coordonarea activităţii pe oraş sau raion este deosebit de mare, s-a recurs la activul obştesc constituindu-se în comisii formate din zeci de oameni, cu subcomisii pentru protecţia muncii, deservirea în comerţ, deservirea în unităţile medico-sanitare etc. Ele constituie desigur un important sprijin pentru organele teritoriale ale U.G.S.R. şi nu o dată neam exprimat admiraţia pentru dăruirea şi priceperea cu care mii de oameni ai muncii, membri ai sindicatelor din întreprinderi şi instituţii consacră o bună parte din timpul lor liber activităţii din aceste comisii. Aportul de inteligenţă, pasiune şi simţ gospodăresc s-a făcut simţit în îmbunătăţirea deservirii populaţiei. Privind însă în VICTOR BOTEZ (Continuare în pag. 3-a) Să presărăm cu flori primii paşi ai „bobocilor“ în lumea cărţii. (Şcoala generală nr. 99 din Capitală) Foto : S. ALEXANDRU ! Diversitatea exagerată sau avatarurile funcţionarismului S-a încetăţenit — în ciuda stridenţei fonetice jjj 1 — expresia „a munci cu cartea“. Biblioteci, du- El îjj buri, case de cultură — iată numai cîteva din Ej I instituţiile pentru care expresia în cauza este H I un instrument de lucru, care, folosind-o în mod B |j obişnuit, au impus-o. Desemnînd o necesitate, a K! activitatea cu cartea devine realitate prin uti- H I lizarea unei multitudini de forme, de la simpla jjfl II prezentare a unei cărţi, pînă la întîlnirile cu B H scriitorii şi simpozioane. Se întîmplă însă ceva cu totul neaşteptat: ■ din dorinţa lăudabilă a prezentării unor acţiuni BS interesante, atractive, menite în ultimă instanţă şi să familiarizeze cit mai mulţi cititori cu mirigrafica lume a cărţilor, se ajunge la o inflaţie de ja i manifestări stereotipe, diferenţa constînd doar || B în denumirile pe care le poartă. Pentru că, în jj jj tre „seară literară" şi „şezătoare literară”, între H jjg „recenzie” şi „prezentare de carte“, între „meda- jjj H lion literar” şi „moment poetic“ deosebirile sînt S || minime, neesenţiale. Şi nu mai e de loc prilej || ş| de uimire cînd o bibliotecară afirmă senin că : | g| „Oamenii vin (la unele din aceste manifestări fc H — n. n.) ca la un fel de şedinţă“. (Elena Haită, | g clubul „Republica“). Evident, este vorba de fl fi acele acţiuni a căror existenţă este motivată jS jjj printr-o înţelegere strict funcţionărească, de ne- |j Ij voia înşirării pe lungi coloane a titlurilor, aco- H B perire a unei munci formale, lipsită de am- S prenta priceperii şi a pasiunii. Şi chiar dacă în t t I dreptul lor sunt trecute cifre mari, atestînd o IS largă participare, oare coeficientul valoric de- 1 pinde de cel numeric ? Pentru că „mobilizarea“ g — nu sună cam. curios acest termen ? — capătă gj in cele mai multe cazuri un caracter de obliga- | * tivitate, ceea ce asigură artificial, un larg audi- g f| toriu. Dar ce folos ! g „A venit vremea ca aceste acţiuni să capete I ii un caracter mai activ, mai dinamic" — spune I Cornel Dincuţă, directorul bibliotecii raionale în „Nicolae Bălcescu“ (de remarcat poziţia foarte „pitorească" a acestei biblioteci, înghesuită între MIRCEA IORGULESCU (Continuare în pag. 3-a) FAMILIA — constelaţia celui mai intim univers . Ancheta socială de faţă redă — în continuare — concluziile investigaţiilor etice şi sociologice, pe tema vieţii de familie. Părţile III—IV ale anchetei au fost publicate în numerele 6166 şi 6167 ale ziarului nostru. Asemuisem familia unei constelaţii. Stelele „universului intim" — condensări incandescente ale unui imens omenesc se dezvăluiau în plenitudinea strălucirii lor. încercam satisfacţia astronomului care, îndreptîndu-şi luneta spre boltă, reevalua prin ochiul ei magic, sclipiri şi tării de lumină, cărora privirea obişnuită nu le intuise splendoarea. Există însă clipe, cînd aştrii se refuză vederii.IV sau răspund cu sclipiri întunecate. Pete negre şi dire de întuneric umbresc orizontul vizual Ele vestesc drama care refractă admiraţia şi înăbuşe entuziasmul privitorului Luneta cade în jos, cu amărăciunea unei revelaţii dureroase , şi pe boltă, stelele se sting, se dezintegrează... Desigur că, aşa cum remarcă înţelepciunea noastră populară de veacuri, „pădure fără uscături, nu există“. Şi tot la fel de explicabil este faptul că în societatea socialistă, aceste cazuri sunt foarte puţine şi apar izolat. Asemenea părinţi — căci despre ei este vorba — dintr-un egoism obtuz şi meschin, îşi iubesc mai mult propria persoană decît pe acei cărora le-au dat viaţă. Egoismul lor îşi trage rădăcinile, din mediul de viaţă viciat în care au trăit unii dintre ei, din influenţe ale ideologie, burgheze ce mai persistă în conştiinţa lor şi asupra cărora, colectivul imediat în care aceştia trăiesc, nu a acţionat cu toată fermitatea. Numai aşa se explică de ce unii părinţi, se mai găsesc în situaţia de a-şi neglija copiii. Cum societăţii noastre în mod obiectiv, îi sunt străine asemenea manifestări, rolul activ al opiniei publice trebuie să se facă simţit cu toată promptitudinea, pentru curmarea lor totală. „Nefericire familială“ — este modul obişnuit de clasare, al familiilor destrămate. Pare poetic şi stîrneşte compasiune, deşi în această situaţie poezia are mai puţin rost decît oriunde. Pentru că pînă la această amară rezultantă a unei căsnicii, au lucrat şi măcinat în ascuns, factori care scoşi la iveală şi supuşi analizei, sînt tot ceea ce poate contrazice mai mult poeticul şi umanul. Marele tragism al acestei dezvăluiri, constă în faptul că totuşi, unii oameni , în condiţiile arătate mai sus, sunt generatori şi purtători ai unor astfel de factori. Am defrişat cu conştiinţa cutremurată fapte şi motive pe care din respect pentru hîrtie, le denumim doar — jungla neomenescului. Chiar şi o asemenea decentă comparaţie pare indulgentă. Monstruozitatea... „părintească“la stîlpul infamiei Cuvintele acestea cad greu şi straniu. Alăturarea lor contrazice şi răstoarnă sensul binecunoscutei expresii : „dragoste părintească“. Antipodul ei, este fără îndoială cel mai sus menţionat, dezlănţuit de nişte inşi care-şi binemeritează — pentru comportare şi simţire — calificativul de „monştri cu chip de om“. Faptele acuză. Lui Nicolae B. i se spune pînă în preziua procesului, Ca oricărui om ce a zămislit alte fiinţe : tată. Tatăl a doi copii, un băiat şi o fată. Monstrul şi declasarea din el au biruit însă orice fărime de omenie şi simţire părintească , minat de josnice porniri animalice, a întreţinut relaţii imorale cu propria-i fată — minora Floarea B. — în vîrstă de 15 ani. Cinismul lui bestial nu s-a cutremurat în faţa fărădelegii săvîrşite, ci a declanşat o nouă mîrşăvie : l-a determinat — beat fiind — şi pe fiu să aibă asemenea relaţii cu sora lui. Pentru această zguduitoare infamie a fost pedepsit cum se cuvine de legile ţării. Au rămas însă în urmă doi copii traumatizaţi psihic, ce vor purta întreaga lor viaţă, stigmatul unei nenorociri de care se face vinovat cel care ar fi trebuit — AUREL CODREANU (Continuare in pag. 2 a) TOVARĂŞUL IM CEAUŞESCU, SECRETAR GENERAL AL C.C. AL P.C.R., A PRIMIT PE PRÍMRE MINISTRU AL REPUBLICII TURCIA, SUBEYMAN REMIRE! Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunst Român, a primit vineri la amiază pe primul ministru al Republicii Turcia, Suleyman Demirel, care face o vizită în ţara noastră. La întrevedere au participat Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, Alexandru Roabă, ministrul petrolului, Mihai Marinescu, ministrul industriei construcţiilor de maşini, George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe, Vasile Şandru, adjunct al ministrului afacerilor externe, Ion Drînceanu, ambasadorul României la Ankara. Primul ministru al Turciei a fost însoţit de Ihsan Sabri Caglayangil, ministrul afacerilor , externe, Mehmet Turgut, ministrul industriei, Refet Sezgin, ministrul energiei şi resurselor naturale, Kamuran Gürün, ambasadorul Turciei la Bucureşti, Uter Turkmen, secretar general adjunct în Ministerul Afacerilor Externe al Turciei. Abordîndu-se problemele relaţiilor bilaterale dintre România şi Turcia, s-a exprimat aprecierea pozitivă asupra cursului favorabil pe care acestea le-au luat în ultimul timp şi dorinţa comună de a le extinde şi mai mult în viitor în avantajul ambelor ţări. Au fost, de asemenea, discutate probleme ale situaţiei internaţionale, relevîndu-se că legăturile de colaborare bazate pe principiile independenţei, suveranităţii, neamestecului în treburile interne între state cu orînduiri politico-sociale diferite constituie o contribuţie importantă la crearea unui climat propice destinderii internaţionale. A fost subliniată, totodată, însemnătatea dezvoltării relaţiilor de înţelegere şi bună vecinătate între toate ţările din Balcani, de pe continentul european şi din lumea întreagă, rolul tot mai mare pe care ţările mici şi mijlocii sunt chemate să-l joace în promovarea unor asemenea relaţii şi în soluţionarea litigiilor internaţionale, spre binele păcii şi progresului. După întrevedere, care s-a desfăşurat intr-o atmosferă cordială, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia, au oferit un dejun în onoarea primului ministru al Turciei şi a soţiei sale. (Agerpres) LA FURNALUL NR. 2 CALAN Pe „drumul critic“ la scurtarea reparației capitale Reparaţia capitală a unui furnal este un eveniment de o deosebită însemnătate în viaţa colectivului care-l deserveşte, dar şi a constructorilor, eveniment care prilejuieşte nu numai demonstrarea unor virtuţi profesionale, dar şi proba de foc a capacităţii organizatorice a cadrelor din conducerea economică. Dacă toate sînt bine plănuite şi înfăptuite ca atare, colectivul are satisfacţia aducerii unei însemnate contribuţii la dezvoltarea economică a ţării, prin reducerea la minimum posibil a timpului de reparaţie, cîştigîndu-se pe această cale însemnate cantităţi de metal. O astfel de satisfacţie a avut nu de mult şi colectivul de la uzinele „Victoria“ Călan şi colaboratorul său apropiat, constructorul, de la I.C.S. Hunedoara care, împreună, au efectuat, la furnalul nr. 2 de aici, o reparaţie capitală într-un timp record de 67 de zile, cu 8 mai înainte de termenul planificat, înainte de a etala metodele care au făcut posibil acest succes, să ne oprim asupra unei chestiuni de o însemnătate la fel de mare. E vorba de concepţia înaintată a beneficiarului, care şi-a propus, ca o dată cu reparaţia respectivă să aducă furnalului și modernizările necesare pentru a-1 alinia în rîndul celor mai evoluate, ca tehnică, de pejian mondial. Pentru a elimina deficiențele constructive pe care le avea — gîtul foarte lung, „pîntecul" scurt, creuzetul cu capacitate mică de înmagazinare, răcirea prin stropire exterioară , care au determinat o exploatare greoaie şi o producţie mică, în comparaţie cu a altor furnale de aceeaşi capacitate, s-a procedat la modernizarea profilului agregatului, în care scop IPROMET- ul a realizat un proiect de ansamblu adecvat care a urmărit în primul rînd creşterea producţiei. Şi se poate spune că acest deziderat a fost atins din moment ce la furnalul menţionat se obţin 300 de tone de fontă în 24 de ore, în loc de 260—280 cît dădea cel vechi, la aceeaşi capacitate. Vorbind de meritele constructorului trebuie notat, pentru început, faptul că acesta, preocupat de a găsi procedee cit mai eficiente de organizare şi de conducere a procesului de execuţie în scopul reducerii duratei de execuţie şi sporirii productivităţii muncii, a apelat, şi aici, la metoda de planificare şi urmărire a lucrărilor, denumită graficul-reţea, o variantă a drumului critic, care şi-a vădit, în atîtea rînduri eficienţa. Pe baza experienţei acumulate şi a unui studiu mai aprofundat de planificare şi conducere a execuţiei s-a aplicat această metodă la elaborarea programării lucrărilor de reconstrucţie a furnalului, ceea ce a făcut posibilă urmărirea operaţiunilor celor mai importante, care condiţionau respectarea termenului de execuţie propus. Demolarea furnalului s-a făcut în elemente cît mai mari, folosindu-se macarale de mare capacitate, iar pen- ION MAGUREANU (Continuare în pag. 3-a) Primirea de către tovarăşii Chivu Stoica şi Ion Gheorghe Maurer a delegaţiei Parlamentului belgian Preşedintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, a primit vineri delegaţia Parlamentului belgian, condusă de Paul Struge, preşedintele Senatului. Au fost de faţă Ştefan Voitec, preşedintele Marii Adunări Naţionale, Constanţa Crăciun, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, membri ai Consiliului de Stat, deputaţi în Marea Adunare Naţională. Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a primit vineri dimineaţa delegaţia Parlamentului belgian condusă de Paul Struge, preşedintele Senatului. La întrevedere, care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, au luat parte acad. Şt. S. Nicolau, vicepreşedinte al Marii Adunări Naţionale, acad. Ştefan Milcu, preşedintele grupului parlamentar de prietenie România—Belgia, şi deputatul C. Paraschivescu-Bălăceanu. (Agerpres) în pag. 2-a : Concursul şi Festivalul internaţional „George Enescu“ • Recital Rostropovici • AGENDA CONCURSULUI în pag. 3-a : • Relatări de la etapa de ieri a Turului ciclist al României • Interviu cu prof. Victor Firea despre Campionatele republicane de atletism ..