Munca, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 6495-6521)
1968-10-01 / nr. 6495
Pagina a 2-a Cerinţe legitime ale Casei de cultură din Sinaia Despre Casa de cultură din Sinaia — unul dintre principalele puncte de atracţie pentru oamenii muncii veniţi la odihnă în pitoreasca staţiune de la poalele Bucegilor — nu se poate vorbi decît prin comparaţie. Cîndva, acest minunat lăcaş de cultură era „valorificat“ la întreaga sa capacitate, cunoscînd o mare afluenţă de vizitatori. Programe bogate, variate, iniţiate şi pregătite de un colectiv de activişti bine organizat, veneau în întâmpinarea gusturilor şi preferinţelor celor care frecventau Casa de cultură, oferindu-le posibilitatea de a-şi petrece timpul într-un mod tot mai plăcut şi mai folositor. Epocă a „apogeului“ ? Cine ştie !... Ceea ce se ştie astăzi este faptul că în decursul ultimilor ani Casa de cultură din Sinaia a suferit cîteva „restructurări“ de pe urma cărora nu s-a restabilit pe deplin nici în prezent. Expediată din splendida clădire în care fiinţase de la bun început, instituţia ca atare, preschimbată brusc în „cenuşăreasă“, a fost un timp „săltată“ cu tot carabalîcul undeva mai pe deal, într-un imobil cu totul necorespunzător. Ea a revenit în cele din urmă în „casa“ ei de drept, acolo unde îi era în chip firesc locul. Revenirea s-a făcut însă cu cîteva pierderi regretabile , de materiale şi mai ales de săli pentru diferite activităţi, a căror restituire nu se întrevede încă. In ciuda acestui fapt, Casa de cultură din Sinaia a reuşit — prin eforturile depuse de directorul (acelaşi director entuziast, priceput, energic) şi de activiştii ei — să-şi refacă vechiul prestigiu în faţa sutelor şi miilor de oameni care îi păşesc pragul zi de zi, străduindu-se să ţină neîncetat pasul cu cerinţele şi exigenţele lor în continuă creştere. Prestigiu plătit însă, în unele privinţe, destul de scump, mai ales cînd e vorba de spaţiul necesar desfăşurării unor activităţi cu multă priză la public... Dintre amplele şi antrenantele manifestări de odinioară, foarte apreciate erau serile de dans săptămînale, organizate în marea sală din aripa stingă a clădirii. Asemenea seri de dans au loc cu regularitate şi astăzi, dar în aşa-numita „sală de marmură“, recunoscută pentru frumuseţea ei arhitectonică. Unul dintre interlocutori dizgraţia acest fapt prin termenul de „profanare“. Cuvîntul este poate prea „tare“, dar el conţine în sine o bună doză de adevăr. Din dorinţa de a continua buna tradiţie a serilor de dans, conducerea Casei de cultură s-a văzut nevoită să recurgă la această soluţie, întrucît vechea sală a fost transformată, prin hotărîrea organelor administrative locale, în... restaurant cu autoservire ! Și cît prejudiciu adus muncii culturale printr-o asemenea măsură abuzivă !... Mai întîi că serile de dans organizate — din motivul arătat — în impunătoarea sală de marmură duc de fiecare dată la perturbarea întregului program al serii respective, la paralizarea activităţilor paralele din sălile în vecinătate, ca să nu mai vorbim de imposibilitatea bunei conservări a acestei săli, de fumul şi mirosul gastronomic care se infiltrează în întreaga clădire. Mai apoi, că un rău nevenind niciodată singur, citeva dintre sălile din apropierea actualului restaurant, rezervate înainte vreme diferitelor activităţi sportive şi cercuri artistice, sunt preschimbate în prezent în dormitoare pentru bucătari şi ospătari. Din această cauză, de pildă, cercul de pictură, (ca de altfel şi biblioteca, în locul căreia a fost amenajat un... bar de zi) a fost obligat să-şi mute atelierul la etaj într-o încăpere cu totul improprie. Alte două săli, în care conducerea intenţiona să amenajeze „Clubul celor mici“ au fost şi ele înstrăinate, fiind puse la dispoziţia unei instituţii care n-are nici în clin nici în mînecă cu Casa de cultură... Acestea fiind unele dintre fapte, mă întreb dacă n-a sosit în sfîrşit timpul ca, după cîteva „experienţe“ amare, Casa de cultură din Sinaia să fie iarăşi repusă în drepturile salelegitime, redîndu-i-se faima şi strălucirea de mai înainte. Tendinţele de acaparare a spaţiului ei de către unele instituţii şi întreprinderi locale ni se par o impietate, un afront la adresa,, muncii culturale, o îngustare — premeditată ori nu — a sferei de acţiune a acesteia. Forurile tutelare ar trebui, să manifeste o mai mare atenţie faţă de acest aşezămînt cultural, îngrijindu-se de asigurarea tuturor condiţiilor optime pentru desfăşurarea unei activităţi cît mai fructuoase. Aceasta se impune cu atît mai mult, cu cît Casa de cultură din Sinaia, beneficiind de un sediu atît de atrăgător, a fost dintotdeauna — şi trebuie să fie deci şi în continuare — una dintre frumoasele „cărţi de vizită“ ale mult solicitatei staţiuni de pe Valea Prahovei... ION SEGARCEANU ISTORICE CĂDEREA IMPERIULUI ROMAN — Fotival (15 63 61) — 9,15 ! 12,15 : 16,30 : 20. — Modem (23 71 01) — 10 ; 14 ; 17,15 ; 20.30. DRAME ROATA VIEŢII — Cinemateca (13 02 72) — cu bilete la casă — 9,45, 12 ; 14,15 ; 16,30 ; 18,45 ) 21. — Mioriţa (14 27 14) — 0 ; 11,15 ; 13,45 ; 10 ; 10,30 ; 21. JURNALUL UNEI FEMEI IN ALB — Union (13 40 04) — 15,30 | 18 ; 20,30. NEÎNȚELESUL — Capitol (16 20 17) — 8,45 ; 11 1 13,30 ; 10 | 10.30 ; 21. — Floreasca (33 20 71) — 0 | 11,15 ; 13,30 ; 10 ; 18,15 | 20,30. — Arta (21 31 80) — 0,ISIS,45 in continuare ; 18 | 20,15 ) la grădini — 10. PRIETENELE — Bun|tl (15 62 70) — 15,30 ; IS | 20,30. INFRlNGEREA LUI ALEXANDRU CEL MARE — Progresa) (23 04 10) — 15,30 ; 18 ; 20,15. GIOCONDA PARASURIS — Cringast (17 31 01) — 15,30 ; 18 20,30. INIMA DE MAMA — Infrăţiree Intre popoare (17 31 04) — 15,30 ; 17,40 ; 20. PRINTESA — Contrai (14 12 24) — 0,30 ; 11 ; 13,30 ; 10 ! 10,30 ; 21. COMEDII MARUSIA ŞI NAPOLEON — Feroviar (16 22 73) — 6,30; 11; 13,30 ; 10 ; 13,30 ; 21. VIVA MARIA — Lira (21 71 7) — 15,30 ; 18 ; 20,30. TREI COPII „MINUNE" — Aurora (35 04 66) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18 ; 20,30 ; la grădină — 19,30. FANTEZIŞTII — Viran (21 39 82) — 15,30 ; 18 ; 20,15. OPERAŢIUNEA SAN GENNARO — Excelsior (18 10 88) — 9,15 ; 11,30 ; 13,45 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. — Melodia (12 06 88) — 8,45 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. SURPRIZELE DRAGOSTEI — Grivița (17 08 58) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. — Flamura (23 07 40) — 9 ; 11,15 ; 13,30; 16 ; 18,15 ; 20,30. MINUNILE DOAMNEI VENUS — Dacia (16 26 10) — 8—18,15 în continuare 13,45 ; 21. K.O. — Viitorul (11 48 03) — 15,30 ; 18 , 20,30. FRUMOASELE VACANTE — Republica (11 03 72) — 9,30; 11,45; 14 ; 18,30 ; 18,45 ; 21. — Victoria (16 28 76) — 9; 11,15; 13,45; 16,15 ; 13,30 ; 20,45. VIN CICLIȘTII — Drumul Sării (31 28 13) — 15 ; 17,30 ; 20. — Ciuleşti (17 55 46) — 15,30 ; 18 ; 20,30. — Moţilor (12 52 93) — 15,30 ; 18 ; 20,30 ; la grădină — 19. OSCAR — Ferentari (23 17 50) — 15,30 ; 18 ; 20,30. NEBUNUL DIN LABORATORUL nr. 4 — Pacea (31 32 52) — 15,45 ; 18 ; 20,15. AVENTURI CEI ŞAPTE SAMURAI — Unirea (17 10 21) — 16 ; 19,30. PLANETA MAIMUŢELOR — Patria (11 88 25) — 9 ; 11,30; 14; 16.30 ; 10 , 21,15. BELA — Cosmos (35 19 15) — 15,30 ; 18 ; 20,30. TESTAMENTUL UNUI PAȘĂ — Luceafărul (15 87 67) — 9 ; 11,15; 13,30 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45 ; grădina Doina (18 35 38) — 19. Grădina Festival (11 50 84) — 19. RĂPIREA FECIOARELOR, RĂZBUNAREA HAIDUCILOR — Doina (18 35 38) — 11,30 ; 16, 19,30. ŞAPTE OAMENI DE AUR — Volga (11 91 26) — 9,30—16 în continuare ; 18,15 ; 20,30. ZECE NEGRI MITITEI — Munca (21 50 97) — 18 , 18 , 20. VICONTELE PLĂTEŞTE POLIŢA — Lumina (16 23 35) — 8,30— 10,15 în continuare ; 18,45 ; 20,45. TARZAN, OMUL-MAIMUŢĂ — Popular (35 15 17) — 15,30 ; 13 ; 20.30. — Rahova (23 01 00) — 15,30 ; la grădină — 19,30. WINNETOU III — Bucegi (17 05 47) — 9 ; 11,15; 13,30; 16; 18,15 ; 20,30. — Tomis (21 49 46) — 9—15,45 în continuare ; 18,15 ; 20,30 ; la grădină — 19. PIRAMIDA ZEULUI SOARE — Cotroceni (13 62 56) — 15,30 ; 18 ; 20.30. MARŢI 1 OCTOMBRIE 17.30 — Pentru şcolari : Cetatea strugurilor. 18.00 — TV. pentru specialiştii din Industrie. Cibernetica economică. 18.30 — Curs de limba engleză. 19.00 — Doi tineri interpreţi : pianistul Dan Grigore şi violonistul Eugen Sîrbu. 10.30 — Telejurnalul de seară. 20.00 — Film serial : Vikingii. 20.30 — In rariştea de lingă vil —- seară de romanţe. 21.15 — Program de varietăţi. Transmisiune directă de la Viena. Participă : Wenke Mibre, Roy Blecq, Lucia Trogg, Hana Patzeltova, Waldemar Matuskar Jo Dassin, Richard Anthony, Les Swingle Singers Louis Armstrong, Sandle Shaw, Peghl March şi alţii. . 13.30 — Numere de circ Înregistrate pe peliculă. ” 23.00 — Telejurnalul de noapte. MIERCURI 2 OCTOMBRIE 10.00 — Consultaţii la matematică (clasa a XH-a). 10.30 — Consultaţii la limba română (clasa a VIII-a). 11.00 — Curs de limba franceză (reluarea lecţiei de luni). 11.30 — Curs de limba engleză (reluarea lecţiei de marţi). 12.00 — TV pentru specialiştii din industrie „Cibernetica economică“ (reluare). 17.30 — Pentru copii. Micii meşteri mari . Cum să facem un robot (I). 18.00 — Telecronica economică. Probleme majore în atenţia comitetelor de direcţie. 18.30 — Curs de limba germană. 19.00 — Emisiune pentru tineret. O experienţă de viaţă. 19.30 — Telejurnalul de seară. 20.00 — Studioul de p poezie. 20.10 — Solişti de muzică populară. 20.25 — Transfocator. 20.55 — Estrada tinereţii. 21,10 — Avanpremieră. 21,20 — Teletemateca : „Viaţa lui Emile Zola“. 23,15 — Tele/itt înlui de noapte. Rod al fanteziei artiştilor populari Muzeul din Odorheiul Secuiesc şi-a inaugurat noul sediu cu o expoziţie de artă populară. Sunt prezentate aici numeroase obiecte, rod al fanteziei şi pasiunii artiştilor populari de pe meleagurile Tîrnavelor : lucrări în lemn, costume populare, cusături şi broderii, instrumente muzicale, în expoziţie se află amenajată şi o curte ţărănească în miniatură. La acest muzeu sunt în curs de amenajare alte săli şi expoziţii, care vor ilustra viaţa şi activitatea aşezărilor omeneşti din această parte a ţării, din cele mai vechi timpuri. (Agerpres) Filmai© lunii octombrie După secetoasele zile de vară, cu poliţe plătite de viconţi suspecţi unor inimi nebune, nebune de legat , după frumoasele vacanţe care ne-au adus nişte ciclişti epuizaţi; în sfîrşit, după atîtea şi atîtea anonime şi anodine pelicule programate exclusiv la cinematografele din centru, era de sperat ca luna octombrie să reverse o generoasă ploaie de filme remarcabile asupra ecranelor noastre. Şi totuşi, sunt puţine filmele de valoare pe care le vom vedea în această lună. Dintre ele, se detaşează net VARA CAPRICIOASA al cehoslovacului Jiri Menzel, care a obţinut anul acesta Marele Premiu la Festivalul internaţional de la Karlovy-Vary. O distribuţie impresionantă — Gary Cooper, Burt Lancaster, Sărită Montiei (tînără) — are înscrisă pe generic un western-poem narînd despre prietenie şi singurătate într-o lume a violenţei (VERA CRUZ, regia Robert Aldrich). Un interesant film poliţist realizat de Jean- Pierre Melville (autorul DENUNŢĂTORULUI), punînd accentul pe analiza psihologică a solitudinii, este SAMURAIUL, din a cărui distribuţie fac parte soţii Alain şi Nathalie Delon, alături de cunoscutul Francois Perrier. Pe ecranul panoramic de la Patria va rula o ecranizare după Lev Tolstoi — ANA KARENINA — avînd ca protagonişti pe Tatiana Samoilova şi pe Nicolae Griţenko. Tot în această lună şi tot ca şi pînâ acum — adică printr-o comedie — va fi reprezentată pe ecrane cinematografia românească —PANTOFUL CENUŞARESEI — film realizat de veteranul Jean Georgescu. Adăugind o comedie a cărei partitură e susţinută de ştiutul Norman Wisdom (VEŞNICUL ÎNTÎRZIAT) şi o ecranizare după o carte celebră (MINUNATA CĂLĂTORIE A LUI NILS HOLGERSSON), lista filmelor de oarecare răsunet se încheie, în rest... ca şi pînă acum ! Se pare că, pentru a se atenua cît de cît sărăcia unui asemenea repertoriu, s-a luat o bună măsură : aceea de a fi organizate „gale“ şi „zile ale filmului" din diverse ţări. După toate probabilităţile, în cursul lunii octombrie vor avea loc trei asemenea manifestări consacrate cinematografiilor din Cehoslovacia, R.D. Germană şi Marea Britanie, iar către sfîrşit vor începe tradiţionalele zile ale filmului sovietic. MIRCEA STAVRI MUNKA Institutul de petrol din oraşul care e centrul cel mai important al industriei noastre petroliere păşeşte în cel de al doilea an de activitate. Pentru a face faţă cerinţelor pe care le impune revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană consemnăm cîteva fapte din preocupările noastre, în primul rind lărgirea profilului institutului şi concomitent cu aceasta sporirea numărului de studenţi. Alături de Facultatea de maşini şi utilaj petrolier în anul de învăţămînt 1908—1969 va funcţiona o secţie de subingineri în specialitatea electromecanică petrolieră, reeditînd astfel specificul şcolii româneşti de subingineri. Numărul studenţilor a crescut de aproape două ori faţă de anul trecut şi o dată cu aceasta şi numărul cadrelor didactice. Ca urmare a măsurilor luate de partid şi guvern privind dezvoltarea învăţămîntului, conducerea institutului a revizuit planurile şi programele analitice. Referindu-ne la baza materială arătăm că s-au asigurat, de asemenea, două laboratoare (laboratorul de tehnologia materialelor — sudură — şi cel de maşini-unelte şi prelucrări mecanice) fiind în curs de amenajare laboratorul de electrotehnică generală şi de toleranţe şi măsurători. S-au asigurat, de asemenea, materialele didactice şi cursurile necesare. Studenţii au la dispoziţie cămine şi cantine moderne. Pregătire temeinică (Urhiare din pag. l-a) în continuare cunoştinţele care formează profilul viitorului specialist în creşterea şi ameliorarea animalelor. Acestea din urmă cuprind disciplinele de genetică şi ameliorarea animalelor şi a celor de zootehnie care privesc speciile de animale. De un real ajutor în formarea profilului profesional îl constituie ferma didactică, care, alături de biobaza proprie unor discipline, oferă studentului zootehnist posibilitatea consolidării cunoştinţelor prin lucrările făcute direct pe artmat, cit şi prin acelea cu caracter de cercetare ştiinţifică în cadrul cercurilor ştiinţifice studenţeşti. Exteriorul modernei construcţii a Facultăţii de zootehnie AZI SE DESCHIDE NOUL AM UNIVERSITAR Vom pregăti şi subingineri in ramura noastră STELIAN DUMITRESCU, rector al Institutului de petrol Ploieşti Foto S. EMIL Proporţii grăitoare (Urmare din pag. 1-a)terială net superioară anilor precedenţi, studenţii vor lua contact cu aparatura modernă, cu biblioteci pline de noutăţi, vor întîlni o atmosferă de solicitudine firească spre descoperirea unor noi orizonturi. Potrivit indicaţiilor plenare a Comitetului Central al P.C.R. din aprilie a.c., noii Legi a învăţămîntului, au fost revizuite şi îmbunătăţite planurile de învăţămînt, s-au întocmit noi programe de cursuri, s-a perfecţionat procedeul practic în laboratoarele şi atelierele proprii, în producţie. Condiţiile superioare din acest nou an universitar permit cadrelor didactice şi studenţilor Institutului Politehnic din Braşov să ridice pe o treaptă şi mai înaltă activitatea de studiu şi cercetare ştiinţifică, răspunzind astfel prin fapte grijii deosebite pe care partidul şi statul o acordă învățămîntului de toate gradele din ţara noastră. Pasiune de colecţionar Foto I C. MARIN Mării 1 octombrie 1968 Spectacolele companiei franceze de teatru „Serreau-Perinetti" „AMEDEU“ de EUGEN IONESCU „Privind căderea zidurilor“ de guy foissy Compania franceză de teatru „Serreau-Perinetti“ şi-a deschis seria spectacolelor prezentate în turneu la Bucureşti cu două piese aparţinind teatrului de avangardă: „Amedeu sau cum să scapi de el“ de Eugen Ionescu şi „Privind căderea zidurilor“ de Guy Foissy, apropiate prin subtextul protestatar, prin intenţia demistificatoare, prin semnificaţiile esenţiale ale structurilor dramatice. Ambele piese construiesc tablouri abstract-realiste ale absurdităţii fundamentale a condiţiei umane. Amestecul comicului cu tragicul este reflexul firesc al angoasei sufocante create de o lume dezumanizată, care sub propaganda supercivilizaţiei acoperă un proces rapid de depersonalizare a individului social, reflexul opacităţii şi apăsării metafizice create de un univers sumbru. Piesa lui Guy Foissy porneşte de la constatarea duplicităţii ipostazelor umane, a libertăţii ca atitudine în faţa societăţii, care uniformizează, degradează şi epuizează fiinţa vie. Doi oameni — un tip meditativ, calm, retras, dominat de sofistică şi un tip spontan, anarhic, făcînd brutal apologia acţiunii, conversează în limitele conformismului şi ipocriziei propriilor firi despre necesitatea distrugerii planetei, care a devenit practic imposibil de locuit. Mijloacele lor sînt diferite cel care se arată agresiv, acaparat de o impulsivitate mecanică se dovedeşte, în fapt, mai inofensiv decît cel care îşi afirmă cu metodică raţionalismul, pentru că tocmai acesta din urmă va descoperi mijlocul exterminării totale. Jocul actorilor (Armand Abplanalp şi Ahmed Belaisa) şi excelentele proiecţii semnate de Jean- Michel Folon, au sintetizat într-un perfect echilibru natura conflictuală abstractă a scenetei, imprimîndu-i acea eleganţă expresivă şi acea concentrare a mijloacelor proprii filmelor de animaţie. Regia lui André Louis Perinetti a urmărit cu exactitate evidenţierea umorului negru şi a tezei foarte directe a dialogului. Amedeu sau cum să scapi de el se plasează în opera dramatică a lui Eugen Ionescu alături de Noul locatar — triste comentarii asupra presiunii universului inanimat, asupra prolifera- rii materiei, simbolizînd degradarea, inevitabila dispariţie a spiritului şi triumful lumii opace a lucrurilor. „Amedeu“ reprezintă eşecul cuplului etern. Un soţ obosit şi indecis, o soţie nemulţumită şi rea ascund de 15 ani în apartamentul lor un cadavru care creşte, le fură treptat tot spaţiul, îi desprinde de restul lumii şi îi terorizează. Cadavrul nu este altceva decît propria lor dragoste moartă, supusă unei lente putreziri şi proliferări. A mai trăi alături de această materie dezgustătoare nu se mai poate, dar şi a te debarasa de ea este greu. Amedeu, fire sensibilă şi sentimentală, se simte legat de cadavru, de amintirea fostei iubiri.Eugen Ionescu spunea undeva că pentru a surprinde acel domeniu crepuscular, care nu este nici viaţă nici teatru, pentru a putea reda acel lucru mai adevărat decît viaţa însăşi, trebuie să exagerezi, să pui personajele, conflictele şi decorurile în afara limitelor adevărului şi autenticului. Jean-Marie Serreau, interpretul rolului Amedeu şi semnatarul totodată al regiei spectacolului, este un actor echilibrat, stăpîn pe toate posibilităţile de expresie dramatică, iar Edwine Moatti (Madeleine) posedă o forță autentică a gesticii și o capacitate constantă de concentrare. „Tragedia regelui Al doilea spectacol a fost consacrat reprezentării piesei „Tragedia regelui Cristophe“ de Aimé Césaire. Acesta, un strălucit poet negru de cultură europeană, este autorul unei piese cu multiple semnificaţii existenţiale, istorice şi etice, a unei puternice drame inspirate din evoluţia puţin lineară şi tulburătoare a popoarelor Africii. „Tragedia regelui Christophe“ sintetizează profundele conflicte ridicate de procesul complicat al decolonizării. Personaj istoric real, Christophe, fiu de sclav, şi fost soldat, încoronat după retragerea armatei franceze rege al insulei Haiti, simbolizează întreaga derută şi anarhie a emancipării naţionale. Piesa se desfăşoară după intenţiile autorului pe trei planuri distincte şi totuşi intersectate. Mai întîi, este drama politică născută pe de o parte din sincopa evoluţiei (Franţa, după retragerea din Haiti, dă „ajutor“ decolonizaţilor, trimiţîndule un maestru de ceremonii, ciudată soluţie diplomatică pentru o ţară care şi-a cîştigat independenţa), iar pe de altă parte din gravele disensiuni interne între Christophe, despotul cu largi idei iluministe şi Pation, apărătorul democratismului demagogic. Conflictul major se desfăşoară între fondul instinctual, primitiv şi generos totodată al unui popor oprimat de secole de sclavie şi influenţele culturii şi civilizaţiei europene. Stratificările conflictuale lărgesc cîmpul semnificaţiilor tragediei. Din păcate, se observă numeroase carenţe de construcţie dramatică pe care nici spectacolul viu, animat, susţinut de Compania franceză de teatru „Serreau-Perinetti“ nu le-a putut evita. Colectivul actoricesc şi regia semnată de Jean-Marie Serreau au accentuat pe alternanţa scenelor burleşti, de inteligentă ironie şi subtilă intuiţie a comicului, cu scenele de gravă meditaţie asupra structurii mitolgice, istorice, a conflictelor umane Ritmicitatea cîştigată astfel s-a spart însă din pricina trenării episoadelor complementare. Spectacolul, care are în ansamblu o inteligentă unitate de concepţie, începînd cu jocul actorilor şi terminînd cu interesantele soluţii scenografice găsite de Paul Emile Simon, are deseori lungimi aride. Eleganţa interpretării se datoreşte în mare parte viziunii subtile regizorale care a păstrat intactă, proaspătă, duplicitatea tragismului, organicitatea simbiozei umorului, larga respiraţie poematică a tiradelor. Compania de teatru „Serreau-Perinetti“, care şi-a încheiat seria spectacolelor la Bucureşti, a oferit publicului nostru seri de plăcută comunicare estetică. Salutăm, cu vădită încîntare, turneele care au început să se succeadă pe scenele noastre, pentru posibilitatea pe care ne-o dau de a veni în contact cu arta teatrului, aşa cum se desfăşoară el la ora actuală peste hotare. DANA DUMITRIU de AIMÉ CÉSAIRE