Munca, iunie 1970 (Anul 26, nr. 7011-7035)

1970-06-30 / nr. 7035

Pagina a 2-a SĂRBĂTOAREA SLUJITORILOR ŞCOLII prof. MARIA STANESCU, vicepreşedinte al Comitetului Uniunii sindicatelor din învăţămînt şi cultură, încheierea fiecărui an şcolar este marcată de un e­­veniment trăit cu intensă emoţie deopotrivă de sluji­torii şcolii cit şi de acei care s-au aflat pe băncile ei. Moment festiv, „Ziua învăţătorului" constituie o mo­destă recunoştinţă pentru toţi acei care printr-o neostenită activitate modelează cu pricepere artiza­nală forţa intelectuală a viitorului patriei noastre. Popas sărbătoresc, „Ziua învăţătorului“ este, în a­­celaşi timp şi, un minunat prilej de rememorare a izbînzilor dobîndite în ultima vreme de învăţământul românesc, dar şi răgazul necesar înaintea avîntării spre noi ascensiuni, în efortul neîntrerupt de plămă­dire a conştiinţelor şi caracterelor noilor generaţii, de instruire a lor. Peste 200 000 de slujitori ai şcolii, educatori, învăţători, profesori, cadre didactice din în­­văţămîntul superior, îşi văd astăzi străduinţele lor în­cununate de preţuire unanimă. In societatea noastră nouă, pe care o făurim în fie­care clipă, omul de la catedră a devenit un factor e­­senţial, ce se integrează perfect politicii partidului şi guvernului. Anul şcolar 1969 1970 a constituit un pas important spre ridicarea nivelului pregătirii generale a tineretului, un adevărat salt în dezvoltarea instruc­ţiei şi educaţiei sale, prin trecere la înfăptuirea şcolii generale de 10 ani. O atenţie deosebită a fost acordată învăţămîntului profesional şi tehnic şi liceelor de specialitate. S-au căutat şi, în bună măsură s-au şi găsit, forme cît mai variate de pregătire teoretică şi practică a muncito­rilor calificaţi, în concordanţă cu cerinţele dezvoltării economiei naţionale, înnoiri concludente s-au adus, în dorinţa unei for­me de existenţă cît mai stabilă, şcolilor generale şi li­ceelor de cultură generală prin definitivarea regula­mentului lor de funcţionare. Aceluiaşi proces de primenire e supus şi învăţă­mântul superior, în scopul modernizării şi diferenţie­rii profilului de pregătire a studenţilor în toate sec­toarele, pentru a le crea absolvenţilor capacitatea unei adaptări rapide la progresele ştiinţifice şi culturale. Recent, elaborarea unei noi concepţii asupra practi­cii în învăţămîntul superior evidenţiază încă o dată legătura trainică ce s-a stabilit între şcoală şi viaţă, necesitate subliniată încă de la Congresul al X-lea al P.C.R. In acest efort general de modernizare, sindicatele au contribuit substanţial la îmbunătăţirea actelor norma­tive, menite să influenţeze pozitiv organizarea supe­rioară a procesului de învăţămînt, s-au preocupat în­deaproape de optimizarea climatului de muncă din cadrul colectivelor didactice, ceea ce s-a reflectat în eficacitatea sporită a activităţii educative a corpului profesoral. Reuşite ale sistemului de învăţămînt din ţara noas­tră sunt şi îmbunătăţirea modalităţilor de perfecţio­nare a cadrelor didactice, crearea Centrului de cer­cetare pedagogică şi perfecţionare a personalului di­dactic din învăţămîntul profesional, tehnic şi liceal de specialitate, precum şi înfiinţarea în mai multe ju­deţe a „Caselor corpului didactic“. Un deosebit ecou a avut şi iniţierea de către Biroul executiv al Comi­tetului Uniunii noastre a simpozionului naţional cu tema „Rolul şi locul educatorului în procesul de per­fecţionare şi modernizare a învăţământului. Sporirea contribuţiei sindicatelor din învăţămîntul de cultură generală în pregătirea şi perfecţionarea profesională a cadrelor didactice“. Poate nimic n-ar fi confirmat cu atîta tărie profi­lul moral al tinerii generaţii, al şcolarilor mari şi mici de pe tot cuprinsul ţării ca în acel ceas de restrişte, cînd întregul popor a fost atît de greu şi nedrept lo­vit de furia apelor. Zile în şir, tinerii, alături de pă­rinţii şi profesorii lor au ţinut piept apelor. A fost o dovadă incontestabilă a roadelor pe care le-a dat munca neostenită a zecilor de mii de slujitori ai şco­lii, sub conducerea partidului, în opera de formare şi educare a unui tineret care să fie în orice moment la nivelul înaltelor cerinţe ale societăţii noastre socia­liste. In această zi, prilej de bucurie şi admiraţie pentru munca lor înţeleaptă şi generoasă, cadrelor didacti­ce le dorim tuturor fericire, sănătate şi neîntrerupte succese profesionale. PREMIERELE SĂPTĂMÎNII „Timp pentru a trăi“ Abnegaţie, devotament, perseverenţă, iată calităţile esenţiale ale personajului acestui film, consacrat unei teme foarte generoase — viaţa unui încercat activist pentru care contează în primul rînd interesele co­lectivităţii şi nu cele per­sonale, deşi sănătatea îi este grav afectată. „Timp pentru a trăi­ este un film cu rezonanţe profunde în conştiinţă, dînd o imagine convingătoare a înaltei res­ponsabilităţi comuniste. Fiind vorba de un film în care rolul principal este deţinut de Sărită Montiei, se poate pronostica, fără nici o grijă, că admirato­rii ei —­ şi, vai, nu sunt de loc puţini! — vor fi din nou în stare de alertă. A­­şadar, prognoza cinemato­grafică prevede mari cozi la cinematografele „Patria“, „Bucureşti“, „Familia Toth“ Ecranizare a cu­noscutului regizor maghiar Zoltán Fabri după o pie­să cu acelaşi nu­me de István Ör­kény, această pro­ducţie a studiou­rilor din R. P. Ungară prilejuieş­te o plăcută reîn­­tîlnire cu un ci­neast mereu pre­ocupat de Înnoirea mijloacelor de ex­presie. „Această femeie“ Vitrina cărţii literare Intr-un moment în care „farfuriile zburătoare“ nu par de loc a fi o chestiune neserioasă, ci doar una controversată, într-un mo­ment în care atenţia este tot mai mult atrasă de enigmatice dovezi materia­le ale unor vechi civilizaţii apărute şi dispărute în chip misterios, cartea lui Vic­tor Kernbach reprezintă o îndrăzneaţă încercare de cercetare a celor mai vechi legende şi mituri, pornin­­du-se de la ideea că ele au avut un suport real, istori­sind, într-o formă rudimen­tară şi uneori inutil încăr­cată, fapte cu existenţă a­­utentică. Rigoarea ştiinţifi­că a explorării întreprinse de W. Kernbach nu înlătură însă caracterul fantastic al celor mai multe ipoteze, dar nu trăim, oare, într-o epocă dominată de fantas­tic ? A treia carte de versuri a lui George Alboiu nu este altceva decît o parte com­ponentă a ansamblului constituit pînă acum din volumele anterioare, Cînspia eternă şi Cel pierdut, pe care le continuă în modul cel mai vizibil. Sîntem, de fapt, cu­ Drumul sufletelor, în faţa unei trilogii poetice înălţate pe ideea unui pu­ternic specific autohton, idee convertită în simbolul aşa de sugestiv al „Cimpiei eterne“. CADRAN CULTURAL-ARTISTIC „O aniversare" 113 filme realizate, parti­ciparea la 16 concursuri şi festivaluri naţionale şi in­ternaţionale, 29 de trofee şi distincţii, obţinute de cei 61 de­­membri ai cineclu­­bului şi numeroşi artişti amatori din uzine. Un bi­lanţ bogat, o zestre spiri­tuală şi materială dobîndi­te de cineclubul sindicatu­lui uzinei „Oţelul Roşu" în zece ani de­ activitate. La sărbătorirea primului de­ceniu de activitate, cineclu­­bul a primit diploma pentru merite deosebite în activi­tatea artistică de amatori, acordată de Consiliul Cen­tral al U.G.S.R. iar mem­brii acestuia insigne de evi­denţiaţi în această activita­te, pentru contribuţia pe care cineclubul sindicatului uzinei Oţelul roşu a adus-o la educarea socialistă a oa­menilor. In aceeaşi zi a avut loc un interesant festival­­ al cineaştilor amatori din O­­ţelul roşu la care au fost prezentate 18 filme din pro­ducţia locală. Juriul festi­valului a acordat marele premiu filmului „Putere“, un film color care redă cu multă sensibilitate intensa activitate de construcţii pe şantierul Hidrocentralei de la Porţile de Fier. ION STELIAN „Trecea fanfara..." De cîtva timp fanfarele se afirmă, işi cer cu insisten­ţă locul ce li se cuvine în viaţa artistică. Duminică seară la „Arenele Romane“ din Parcul Libertăţii, sute de spectatori au urmărit­­cu încîntare un concert susţi­nut numai de fanfare. Spectacolul a fost organi­zat sub auspiciile Ansam­blului artistic al U.G.S.R., satisfăcînd gusturile atît ale celor foarte tineri, cît şi ale spectatorilor mai vîrstnici. Protagonistele (Fanfara sin­dicatului Combinatului de celuloză din Călăraşi, a sin­dicatului uzinei „Autobu­zul“, a Clubului C.F.R. Bu­zău şi a Fabricii de conser­ve Tecuci). Au interpretat,­ toate, numeroase lucrări în primă audiţie. Au fost exe­cutate însă şi cîteva bucăţi binecunoscute fără de care parcă ar fi lipsit ceva : un vals de Ivanovici şi „Cînta fanfara militară“, piesă in­terpretată cu plăcere şi de atîţia cîntăreţi de peste ho­tare. Lucrările inedite au tre­cut cu bine primul examen public. Fără îndoială, „Mar­şul cocsarilor“ de Carol Muntean sau „Viaţa nouă“ de Eugen Bertea, precum şi celelalte, vor figura în re­pertoriul permanent al altor fanfare ale sindicatelor. ADRIANA DARABAN MUNKA „Imaginaţia omului în serviciul umanităţii" Sale a filmului de animaţie (A.I.F.A.), Asociaţiei cine­aştilor din România şi Cen­trului naţional al cinemato­grafiei, care a avut ca devi­ză „Imaginaţia omului in serviciul umanităţii". Premiile acordate celor mai b­une creaţii selecţiona­te din filmele de scurt­­metraj reprezentate în festival de către 25 de ţări au fost înmînate de Ion Po­­pescu Gopo, preşedintele juriului. S-au­ acordat cinci premii „Pelicanul de aur“ pentru filmele realizate de producători din Franţa, Fin­landa, Cehoslovacia, Iugo­slavia şi Ungaria, 8 premii „Pelicanul de argint“, din­tre care unul şi filmului ro­mânesc „Pădurea lui Ion“ realizat de Adrian Petrin­­genaru, precum şi două menţiuni. Juriul a mai acor­dat un premiu special regi-­­ zorului Ivan Ivanov­eano, prezent în festival cu filmul „Anotimpuri“, pentru înde­lungata sa activitate în ci­nematografie, pentru apor­tul său la dezvoltarea fil­mului de animaţie. GHEORGHE DIMA Pe scena Teatrului de vară „Ovidiu" din Mamaia a avut loc duminică seara festivitatea de închidere a celui de al treilea Festival internaţional al filmului de animaţie desfăşurat sub egida Asociaţiei internaţio- „în slujba cîntecului" Clubul Complexului C.F.R.-Feteşti a găzduit dumini­că dimineaţa un eveniment cultural deosebit : împlini­rea a 25 de ani de activitate a corului sindicatului din Complexul C.F.R. Participant la 7 concursuri pe ţară — mărturie ftind diplomele expuse in holul clubului — prezent in Studioul televiziunii, solicitat pentru impri­mări la radio, corul celor aproape 100 de ceferişti din Feteşti are azi un bogat palmares. Oratoriile „Soarele păcii“ de Hilda Jerea şi „Cantata pădurilor“ de Şosta­­kovici, cantatele „Fantezia pentru cor şi pian“ de Beethoven, „23 August“ de Dragoş Alexandrescu şi, „Ceferiştii Bărăganului" de Claudiu Negulescu sunt numai cîteva din cele peste 150 de lucrări incluse în repertoriul corului. La jubileul corului sindical din Feteşti au participat reprezentanţi ai organelor locale de partid şi sindicat, compozitori şi muzicologi de frunte precum Laurenţiu Profeta, Constantin Palade, Constantin Rădulescu... Programul festiv a cuprins 10 bucăţi corale executate de corul din Feteşti şi de cel al Direcţiei regionale C.F.R.-Bucureşti, invitat la jubileu. Festivitatea s-a încheiat cu inmînarea a 97 de insigne de merit pentru activitate culturală îndelungată şi merituoasă, precum şi a diplomei pentru 25 de ani de activitate neîntreruptă şi merite deosebite in munca artistică conferită de Consiliul Central al U.G.S.R. DAN G GHEORGHIU „Folclor timişan" Timp de patru zile, în­tre 25—28 iunie, au avut loc la Timişoara „Zilele folclorului timişan“, un adevărat festival al cînte­­cului, jocului şi portului popular de pe aceste me­leaguri. Duminică, ultima zi a manifestării, începând de la orele 10, principalele bulevarde ale oraşului au fost străbătute de o lungă coloană. Erau cei 1200 participanţi la parada por­tului popular, care a prile­juit o amplă trecere In re­vistă a variatelor costume şi obiceiuri populare ro­mâneşti, şi ale naţionalită­ţilor care convieţuiesc In această parte a ţării. După amiază şi seara, pe scenele din parcuri şi sălile de concerte, au fost prezentate bogate programe folclo­rice, dintre care menţio­năm originalul spectacol intitulat „Salba datinilor noastre", precum şi con­certul soliştilor prezentat pe scena parcului de cul­tură şi odihnă In fața a peste 7 000 de spectatori. ION NIŢU Pictori clujeni In sala Dalles, expoziţia artiştilor plastici clujeni reprezintă unul dintre re­marcabilele evenimente plastice ale anului. Peste 130 de artişti plastici, de la maeştri de prestigiu ai ar­tei româneşti, la artişti consacraţi sau tineri debu­tanţi, expun mai mult de 400 de lucrări de o remar­cabilă ţinută artistică şi mare diversitate, astfel în­­cît expoziţia, îa întregul ei, constituie o afirmare in­contestabilă a Clujului ca unul din centrele plastice cele mai vitale ale ţării. Valoarea celor mai multe dintre lucrări, căutările u­nor artişti tineri în dome­niul limbajului plastic, consecvenţa de stil şi ma­niera unor maeştri, sunt do­vezi incontestabile ale an­gajării unor artişti clujeni pe drumul unei arte capa­bile să exprime valorile u­­mane ale epocii noastre, dar să şi răspundă spritua­­lităţii, culturii şi sensibili­tăţii omului modern. Pictori bucureşteni Deschis în sălile de ex­poziţie din B-dul 1 Mai nr. 2­4, salonul de primăvară al pictorilor bucureşteni are un caracter şi un scop special. El urmăreşte, in PETRE ABRUDAN : Ciudate porţi. Absenţa „premierelor de vară“ Vara este şi pentru domeniul cultural-artistic o invitaţie la iniţiativă, la îndrăzneală şi fante­zie. Sigur, pentru aceasta, se cere un spor de e­­fort. O eliberare de încorsetare a sălilor, adoptînd­­ spectacolele pentru scena din faţa largilor am­fiteatre ale grădinilor şi parcurilor. Întegrînd ar­monios şi util, în ansamblul spectacolelor, deco­rul evocator al unor monumente istorice şi de artă, cadrul specific natural. Experienţe în acest sens există. Mai exact, au existat : am vizionat un „Apus de soare“ la ce­tatea Sucevei într-un montaj superb al Teatrului „M. Eminescu“ din Botoşani ; „Io. Mircea Voie­vod“ pe malul Oltului, la Cozia ; un „Richard al IlI-lea“ în teritoriul de burg medieval al Sibiu­lui, un spectacol de sunet şi lumină la ruinele Tîrgoviştei, un altul în Bucureşti, la Muzeul de antichităţi. Surprinşi înregistrăm însă în această vară di­minuarea interesului pentru o prezenţă adecva­tă a spectacolelor de teatru în aer liber. Turneele instituţiilor de profil, îndeajuns de numeroase, unele susţinute — pe Litoral îndeosebi — pe es­trade nu sunt altceva decât simple translaţii ale spectacolelor de sală. Firesc, să se producă unele sesizabile alterări de interpretare, scenogra­fia să capete umbre sub povara peisajului natural, calitatea spectacolelor, în ultimă instan­ţă, să sufere. Este şi nu este prea tîrziu să inter­venim în favoarea unor inedite „premiere de vară“ ale teatrelor. Putem să fructificăm expe­rienţa acumulată, să reluăm spectacolele de suc­ces, dintre care pe unele le-am anunţat. Şi să avansăm pregătirile pentru viitoarea Stagiune estivală. Iată o propunere pe care o considerăm, de pe acum, oportună. OCTAVIAN NICA TELEX DUMINICAL GALAŢI Ansamblul artistic al Combinatului siderurgic de la Galaţi a prezentat în faţa unei săli pline pînă la refuz un reuşit spectacol muzical coregrafic la casa de cultură a sindicatelor. Duminică dimineaţa, sălile acestui edificiu, cercurile organizate şi clubul au cu­noscut şi ele o acţiune sus­ţinută. Cei mici l-au avut în mijlocul lor pe cunos­cutul poet gălăţean Valeriu Gorunescu şi după lectura unor povestiri au participat în continuare la o gală de filme. „Agenda de activitate pe parcursul acestei săptămâni , ne relata lectorul uni­versitar, ing. Pavel Pina­che, directorul casei de cultură , se dovedeşte, de asemenea, bogată şi inedi­tă. Spicuind din program ne reţine atenţia sărbă­torirea „Zilei învăţătorului“ urmată de un spectacol cu piesa „Sicilliana“, specta­colul extraordinar „Umor la 30 grade“ cu participa­rea actorilor Cosma Braşo­­veanul şi Dem Rădulescu, simpozionul pe tema res­ponsabilităţii medicale, e­­tapa I a Cupei de vară la şah şi tenis de masă şi alte numeroase acţiuni. VASLUI O nouă casă de cultură a sindicatelor se află în con­strucţie la Vaslui, un nou cinematograf a fost proiec­tat, dar pină atunci... ? A­­genda cultural-artistică a Vasluiului e ţinută „la zi“ de mişcarea artistică de a­­matori din oraş şi din judeţ (peste 800 de artişti amatori). Sîmbătă seara, în sala de spectacol a Consiliului judeţean al sindicatelor, publicului i-a fost oferit un concert de selecţiuni din cele mai frumoase pagini muzicale din repertoriul folcloric şi din cel de mu­zică uşoară. Spectacolul „Pe gustul publicului“, sus­ţinut de toate formaţiile muzicale ale sindicatelor din Vaslui, s-a remarcat printr-un echilibru între genurile îndrăgite de pu­blic — şlagăr, cîntec popu­lar, romanţă — prin reper­toriul antologic cuprinzînd, totodată, şi cele mai noi piese din creaţia româ­nească şi cea străină. Fes­tivalul-concurs de muzică uşoară, ediţia a II-a, „Me­lodiile verii“ desfăşurat duminică pe scena grădinii de vară a sindicatelor Fa­bricii de mobilă a consti­tuit punctul de atracţie pentru publicul din Vaslui. • GIURGIU Sîmbătă seara adierile vîntului purtau peste ora­şul de la Dunăre acordu­rile sonore ale muzicii : la clubul Şantierului naval şi la Casa de cultură fu­seseră organizate tradiţio­nalele seri distractive. Bineînţeles, prioritatea ab­solută a avut-o dansul, din repertoriul orchestrelor, ne­lipsind nemuritorul vals al lui Ivanovici şi — cum spu­nea un tînăr — „parcă şi apele marelui fluviu undu­iau în ritmul acestei me­lodii care rămîne mereu tînără“. Duminică diminea­ţa, în holul Casei de cul­tură s-a putut vizita Expo­ziţia de artă plastică a ele­vilor Şcolii populare de artă, iar la clubul Şantie­rului naval a avut loc un concurs de tenis de masă pentru desemnarea echipei reprezentative a întreprin­derii. BRAŞOV Consiliul municipal al sindicatelor Braşov a or­ganizat duminică o serbare cîmpenească în renumitul peisaj al Poienii Nouă, unde au participat aproxi­mativ 10 000 de braşoveni, turişti din ţară şi de peste hotare. In cadrul manifes­tării au avut loc spectacole artistice prezentate de că­tre formaţiile de amatori ale sindicatelor de la Uzina nr. 2 şi „Metrom“. La Teatrul dramatic din Braşov s-a desfăşurat ieri sub egida Consiliului jude­ţean al sindicatelor Braşov, Inspectoratului şcolar ju­deţean şi Casei judeţene a corpului didactic simpozio­nul naţional — faza jude­ţeană — cu tema : „Rolul şi locul educatorului în pro­cesul de modernizare a în­văţămîntului“. La simpozi­on au participat sute de cadre didactice din toate formele de învăţămînt. BAIA MARE Brigada ştiinţifică a U.E.I.L. Vişeu alcătuită din medici, profesori, oameni de cultură, ingineri, s-a de­plasat la parchetul forestier Iza Izvor pentru a da răs­puns la întrebările ridicate de forestieri cum sunt : de ce se produc cutremure, despre cauzele inundaţii­lor, despre eclipsele solare, cum trebuie prevenite bo­lile contagioase etc. „La sfîrşitul acestei săp­­tămîni — ne spunea tova­răşul Augustin Bile, mem­bru în Biroul executiv al Consiliului judeţean al sin­dicatelor Maramureş — va avea loc un Festival cul­­tural-sportiv în preajma pitorescului complex turis­tic Izvoarele. El se va in­titula „Izvoarele ’70“. Pro­gramul cultural-artistic şi sportiv va fi susţinut de cele mai bune formaţii ale sindicatelor din Maramu­reş, care vor oferi specta­torilor cîntece şi dansuri populare, muzică uşoară, balet, momente vesele etc. De asemenea, vor avea loc întreceri de volei, box şi fotbal". • BREZOI Locuitorii centrului mun­citoresc forestier din Bre­zoi au petrecut o minuna­tă zi de duminică. Pentru salariaţii întreprinderilor de aici şi familiile lor, Consi­liul judeţean al sindicate­lor Vîlcea a organizat, pe stadionul din localitate, o serbare cîmpenească. In tot cursul zilei, pînă seara tîrziu, muncitorii coborîţi din exploatările forestiere, mineri şi constructori ai Hidrocentralei de pe Lotru au petrecut împreună în tovărăşia cîntecului şi jo­cului. La reuşita serbării şi-au dat concursul forma­ţiile artistice de amatori de la Fabrica de piele şi în­călţăminte „Vîlceana“, Au­tobaza T. A. Rîmnicu Vîl­cea şi U.E.I.L. Brezoi. BRAZI Sălile Clubului sindica­tului constructorilor de pe platforma industrială de la Brazi au găzduit sîmbătă seara întîlnirea fruntaşilor şi evidenţiaţilor în întrece­rea socialistă, întîlnirea a oferit lui Constantin Bo­­bîlţea, maistru constructor, Alexandru Matei, fierar betonist, Dumitru Ciuma­­cenco, inginer, Dumitru Manea, electrician, ca şi tuturor celorlalţi construc­tori prezenţi, momente de neuitată şi binemeritată destindere. In cinstea frun­taşilor, tovarăşii lor de muncă, artişti amatori din formaţiile de muzică popu­lară şi uşoară, membri ai brigăzilor artistice de agi­taţie au prezentat un fru­mos spectacol. Soliştii de muzică populară Florica Curcă, Aurelia Micu, Ma­rin Stancu au fost aplau­daţi la scenă deschisă, primul rind ii oferă ama­torilor de pictură, de la cei avizaţi, pînă la cei ocazio­nali, posibilitatea alegerii şi achiziţionării unor opere de artă autentică. De aceea prezentarea lucrărilor s-a făcut la libera alegere a fiecărui artist, iar salonul are, cu puţine excepţii, ca­racterul unui mozaic repre­zentativ al activităţii picto­rilor bucureşteni. Vom în­­tîlni aici picturi de orien­tare net figurativă şi­­alte­le mai stilizate, mai moder­ne in limbaj, pînă la cele de o nuanţă declarat non­figurativă. „ Pictori ieşeni Intr-o nouă sală de expo­ziţii, de la C.C.A., trei pic­tori ieşeni, nume bine cu­noscute în plastica româ­nească se înfăţişează cu o succintă expoziţie a cărei semnificaţie aş vedea-o, in primul rînd, în afirmarea valorilor autentice ale pro­vinciei într-un circuit mai larg. Pictor şi grafician de mare talent, DAN HAT­­MANU pare să-şi fi găsit în ultima vreme o viziune şi un stil de mare expresivi­tate, afirmat întîiaşi dată în acel viu şi n­obil portret al lui Ştefan cel Mare. Cul­tivând cu predilecţie por­tretul, Hatmanu­ pare a e tentat de posibilităţile gre­­ţeşti ale expresionismului, înclinnat spre şarjă şi cari­catură. Impresia este însă aparentă căci in fond iz­voarele artei lui, vizibile in­tr-o măsură sau alta, în u­­nele lucrări trebuie căutate în vechea pictură de fres­că românească. Un pei­­sagist liric, in linia peisa­­giştilor moldoveni, este Petre Hîrtopeanu, autor şi al unor flori de o mare vi­braţie şi rafinament croma­tic, în subtile game de al­bastru. Foarte laborios şi productiv Ion Petrovici tinde spre un anumit sin­­tetism al expresiei într-o stilizare adecvată, în limita figurativului, de o ţinută plină de monumentalitate. r~ ION TATARU Mării 30 iunie 1970 R­E­LI­E­F

Next