Munca, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 7114-7140)
1970-10-20 / nr. 7130
Pagina a 2-a Prin cele 15 tipuri de instalaţii de foraj realizate pînă în prezent, prin cele 4 medalii de aur cîştigate la diverse tîrguri internaţionale şi prin produsele cu marca „UPETROM“ cunoscute în peste 30 de ţări ale lumii, colectivul uzinei „1 Mai“ Ploieşti şi-a creat o prestigioasă carte de vizită. Evident, printre cei care se remarcă în evoluţia pozitivă a utilajului de foraj românesc se numără în primul rînd inginerii, tehnicienii şi maiştrii de inaltă calificare, mobilizaţi în permanenţă — pentru traducerea în fapt a sarcinilor trasate de partid — de către organizaţia sindicală. In cadrul largului activ obştesc, organizat pe comisii, care sprijină comitetul sindicatului în toate acţiunile sale, un rol de frunte revine Comisiei inginerilor şi tehnicienilor (C.I.T.). Atrăgînd la rîndul său şi alţi ingineri şi tehnicieni, C.I.T. contribuie la introducerea tehnicii noi în producţie, organizarea propagandei şi informării tehnice, bunul mers al cursurilor de perfecţionare profesională, organizarea consfătuirilor tehnice şi simpozioanelor. C.I.T. sprijină cabinetele tehnice şi cercurile inovatorilor la atragerea maselor în mişcarea de invenţii, inovaţii şi raţionalizări, organizează „luna inovatorilor" şi colaborează la organizarea lectoratelor, universităţii muncitoreşti, folosirea filmului tehnic, răspîndirea cărţii tehnice etc... Cînd, cum şi de ce este folosită COMISIA INGINERILOR ^ 1 ^EfJ^î 0Slî^îI» 0^ in acţiunile iniţiate de comitetul sindicatului realizeze un film intitulat „Război împotriva risipei de metal“, în care se ia poziţie faţă de încălcarea proceselor tehnologice — principala „sursă“ a rebuturilor, a risipei de metal, a calităţii slabe a unor produse. Apoi a fost organizată o consfătuire cu colectivul turnătoriei de oţel, secţia în care procentul de rebut se menţinea ridicat. In locul unui referat, poate neconvingător, a fost prezentat mai întîi filmul, apoi, prin intermediul magnetofonului, au fost" ascitaţi specialiştii, criticii ei şi părerile lor. DiScuţiile au fost de această dată deosebit de fructuoase. In prezent, ‘ lă tuzina „1 Mai“ sunt reluate unele dintre principalele acţiuni iniţiate la începutul trimestrului II de comitetul sindicatului, prin comisia inginerilor şi tehnicienilor. Cei care au vorbit la începutul anului despre ce măsuri vor iniţia pentru reducerea consumurilor specifice şi a rebutului vor arăta ce au făcut, ce eficienţă au avut aceste măsuri. Roadele unei asemenea perseverenţe, care se manifestă pe diverse planuri, se materializează în fapte. In uzină se înregistrează o scădere substanţială a procentului de rebuturi, care a fost redus la mai puţin de jumătate faţă de anul trecut. La turnătoria de oţel, s-a înregistrat in ultimele luni cea mai mică cifră de rebut din ţară, iar faţă de 2 355 tone, cit reprezintă sarcina de reducere a consumului de metal, colectivul uzinei, pe baza măsurilor iniţiate, la care şi-a adus aportul şi C.I.T., va obţine în plus o economie de 920 tone, maiştrii să arate cum trebuie executată corect una sau alta dintre operaţii, în condiţiile respectării riguroase a normelor de calitate şi de tehnica securităţii muncii. „Asemenea lecţii ne spunea maistrul oţelar DUMITRU POPA — au o influienţă deosebită şi asupra ridicării calificării, maiştrilor. Puşi într-o asemenea situaţie, mulţi maiştri au fost nevoiţi să studieze ei înşişi literatura de specialitate, îmbogăţindu-şi astfel cunoştinţele profesionale“.Perioada de dublare a volumului de cunoştinţe tehnice, în condiţiile actualei „furtuni informaţionale“, este de patru ani. Pentru a se asigura reciclarea cunoştinţelor, trebuia găsită o formă de pregătire a specialiştilor cu studii superioare şi medii. Aşa au apărut lectoratele tehnice ale inginerilor şi tehnicienilor, la serviciile tehnoleComitetul sindicatului uzinei se străduieşte să găsească noi forme şi mijloace eficiente pentru dezvoltarea mişcării inovatorilor şi direcţionarea acesteia spre soluţionarea principalelor probleme din producţie. Prin C.I.T., comitetul sindicatului a organizat la sfîrşitul anului trecut o discuţie cu inovatorii. I-a întrebat : „La ce vă gîndiţi pentru anul 1970“ ? Aşa este aici. Sunt zeci, sute de oameni care gîndesc, creează. Unii sunt cunoscuţi de acum ca adevărate personalităţi, alţii sunt mai tineri. Dar fiecare îşi intensifică eforturile pentru realizarea unor produse noi, sau pentru perfecţionarea celor aflate în fabricaţie curentă. „Ne situăm bine în competiţia de pe piaţa externă şi n-am vrea să pierdem locul...“ — ne spunea ing. ALEXANDRU TEODORU, locţiitorul responsabilului C.I.T. A fost însă o vreme, pe la începutul anului, cînd în uzină finalizarea unora din ideile valoroase ale inovatorilor întîrzia. Aceasta a şi făcut ca, la indicaţia comitetului sindicatului, comisia inginerilor şi tehnicienilor şi cercul inovatorilor să iniţieze o revedere agii şi metalurgic, la atelierul tehnic remorci, serviciul tehnic sape, la sectorul de proiectări — separat, pentru proiectanţi şi desenatori. Ele sunt organizate anual, pe cicluri de probleme — stabilite de C.I.T., după o prealabilă consultare cu conducătorii procesului de producţie — şi au loc odată pe lună. Ce probleme sîunt abordate ? De pildă, în anul 1969— 1970 s-a acordat o atenţie deosebită sistemului de toleranţe. De ce ? „Pentru că s-a modificat, am trecut pe sistemul I.S.O. şi era necesară o reciclare generală a cunoştinţelor în acest sens — ne-a răspuns ing NICOLAE TOMULESCU. Viitoarele lectorate vor avea alt profil. Cu ajutorul tovarăşilor profesori de la Politehnica bucureşteană vom organiza discuţii despre modul de exploatare a maşinilor moderne cu care a fost utilată uzina în acest an“, dosarelor restante, multe sortite respingerii. „Pînă «tăiem», s-a spus atunci, să mai măsurăm o dată“. Acţiunea în sine a fost de natură să contribuie la stimularea gîndirii creatoare. Inovatorii au găsit în organizaţia sindicală un apărător al intereselor lor. Totuşi, inginerul DUMITRU ENE, şeful serviciului de invenţii şi inovaţii, e supărat şi acum : „Cercul inovatorilor să dea ajutor mai concret, nu să vină să vadă ce face cabinetul tehnic !“ Comitetul sindicatului, după cum se vede, n-a reuşit să convingă conducerea serviciului de specialitate că ajutorul dat prin controlul obştesc nu e o „verificare“ a activităţii serviciului, ci un mijloc concret şi eficace de sprijinire a Discutam cu tovarăşul VIRGIL SPATARU, membru în Biroul executiv al Consiliului judeţean al sindicatelor Prahova, despre cultura tehnică. Şi dinsul a fost de acord cu noi că actul de cultură nu poate fi identificat cu simplul act de acumulare a cunoştinţelor, mai ales cînd este vorba de „tehnică“. Omul nu este maşină electronică, în stare să acumuleze un volum imens de informaţie şi să rezolve orice problemă, însă, spre deosebire de computer, este în stare „să pună probleme“. La uzina „1 Mai“ a fost declanşată la începutul anului 1969 o amplă acţiune de investigare şi valorificare tocmai a acestor calităţi umane. Cu doi ani în urmă (16 noiembrie 1968 — n.n.) — ne spunea tovarăşul Spătaru — într-o anchetă publicată în „Munca“, directorul general al uzinei „Electroputere“ arăta că cea mai chinuitoare întrebare pe care o putea pune majorităţii covîrşitoare a inginerilor era tocmai „Ce aţi inovatorilor şi deci, a producţiei. De asemenea, se pare că nici C.I.T. nu prea este „pe fază“ la ora actuală cu activitatea inovatorilor şi a cercului. Una dintre sarcinile sale constă în a ţine evidenţa, pe sectoare, a economiilor realizate prin inovaţii. Nu o are. Şi apoi prea acţionează fiecare membru al C.I.T. numai pe „tarlaua“ lui. Nu vrem să o luăm în nume de rău, dar ni s-a părut curios că tovarăşul ing. Teodoru nu şi-a putut aduce aminte că responsabilul cercului inovatorilor este inginerul HARALAMBIE MAREŞ, membru al... comisiei inginerilor şi tehnicienilor, creat ca ingineri ?“ Nu ştiu cum au evoluat lucrurile la Craiova, dar la „1 Mai“ ideea a găsit teren şi a prins rădăcini adinei. „Cu ce te ocupi, tovarăşe inginer aşa şi-a formulat inginerul DUMITRU NISTOR, fost director general al uzinei şi actualul director general al Centralei industriale de utilaj petrolier, întrebarea adresată fiecărui inginer din uzină. In gazeta de uzină „Metalurgistul“, am întîlnit numeroase anunțuri despre plecarea şi înapoierea din diverse ţări de pe toate continentele a multora Şi in faţa sa şi a tovarăşilor din comitetul de partid, mulţi ingineri au roşit sau, în cel mai bun caz, şi-au... justificat inactivitatea. Li s-a dat să rezolve cite o problemă tehnică, strîns legată de producţie. Iniţiativa s-a extins şi la începutul acestui an, au fost chemaţi inginerii tineri. 43 de tineri specialişti au fost invitaţi să-şi aleagă cite o temă de studiu şi să o rezolve. C.I.T. şi-a îndreptat atenţia şi spre această acţiune, sprijinind-o mai ales prin exemplul direct al membrilor săi. Inginera MARIA ŞERBAN a depus studiul „Reorganizarea sectorului S.D.V. din secţie“ cu 15 zile mai devreme, soluţiile date încadrîndu-se, după părerea tovarăşului ing. NICOLAE CONSTANTIN, proiectant-şef, responsabilul comisiei economice a comitetului de partid, în contextul unei gîndiri raţionale, eficiente, inginereşti. Exista totuşi părerea la unii ingineri că numai „şefii“ au datoria să se ocupe de creaţia tehnică. Atunci, la propunerea ing. PETRE ŞTEFANESCU, şeful turnătoriei de oţel, susţinută de comitetul sindicatului şi C.I.T., din „Cu ce te ocupi, tovarăşe inginer“, a derivat o altă iniţiativă : „Fiecare specialist — un cadru de concepţie , fiecare inginer să realizeze anual câte 100 000 lei economii prin rezolvarea problemelor uzinei“. Tonul l-a dat chiar dinsul. Prin refolosirea nisipului, a economisit în numai 3 luni, 2 063 tone de nisipuri pentru turnătorie. Mai mulţi specialişti au rezolvat problema folosirii şpanului la cuptoarele electrice. In curînd, C.I.T. va organiza un simpozion pe această temă. Promitem că vom reveni cu amănunt©... dintre specialiştii uzinei. Unora dintre ei, redacţia le-a solicitat să-şi împărtăşească impresiile de prin locurile pe unde au umblat. Am fi dorit însă să găsim în coloanele gazetei măcar o informaţie de acest fel. „La solicitarea comisiei inginerilor şi tehnicienilor, inginerul „X“ a vorbit în faţa salariaţilor din secţia „Y“ despre comportarea instalaţiei de foraj montată în „Z“, aprecierilor de care s-a bucurat şi ce mai trebuie făcut...“ Dar aşa ceva n-am întîlnit. Ing. Nicolae Tomulescu, membru al comisiei, ne mărturisea că nu „s-a prevăzut“ aşa ceva. — De ce să nu recunosc — ne-a spus inginerul şef de concepţie, PETRE RAŢA — de doi ani şi jumătate, de cînd plec în străinătate, am tot fost „ ameninţat“ că voi vorbi oamenilor. Cei de la U.T.C. ne-au chemat la o întîlnire la club. Dar ar fi necesar nişte consfătuiri de lucru, în secţii, despre condiţiile diferite în care funcţionează instalaţiile noastre în Algeria, R.A.U. Libia, Nigeria, R.D.G., Brazilia sau Argentina, despre furnitură, despre cum au rezolvat şi alţii nişte probleme, despre aprecierile unora şi, mai ales, despre ce mai avem de făcut. S-ar crea emulaţie în rîndul oamenilor, spiritul de creativitate ar avea de cîştigat. Noi, pe linie tehnică, avem destul de lucru dar avem destul loc şi pentru alte idei. Există în uzină diverse iniţiative, unele ale comitetului sindicatului, altele ale organizaţiei U.T.C. Există şi manifestări organizate sub egida comitetului de direcţie. Dar se spune cam aşa : „Dacă U.T.C.-ul face asta, de ce să o mai facă şi sindicatul ?“ Şi... invers. Mulţi dintre interlocutori au fost de părere şi pe bună dreptate, că asemenea acţiuni ar trebui într-un anumit fel să fie coordonate şi corelate de comisia inginerilor şi tehnicienilor, să se acţioneze pe un front mai larg pentru ducerea la bun sfirşit a unei iniţiative. Pentru că, de pildă, reducerea consumului de metal nu este un scop in sine, ei trebuie să rezulte din ceva : din tehnologie, din reproiectare, din produs nou. Or, aceasta trebuie să stimuleze creaţia, nu rutina — generatoare de lene intelectuală, manifestată, din păcate, şi la unii tineri ingineri. Trebuie creat un cadru vast fiecărei acţiuni. Fără acesta, iniţiativele rămîn nişte deziderate lipsite de perspectivă. Mobilul creaţiei— competitivitatea • Prestigiul colectivului — factor animator al mişcării de inovaţii şi invenţii • C.I.T. şi „Cercul inovatorilor" au mai măsurat o dată... • Nu-i vorba de „verificare", tovarăşe ing. Ene, ci de „control obştesc" • Şi totuşi, în ceea ce priveşte mişcarea de inovaţii, comisiei inginerilor şi tehnicienilor nu i-ar strica un... „accelerator“. „Cu ce te tovarăşe inginer?" • Poziţia unui craiovean, înrădăcinată la „1 Mai" Ploieşti • „Şefia" — etalon infailibil al inteligenţei ? • „Fiecare specialist, cadru de concepţie !" — iată o iniţiativă a cărei derivată „potenţială“ va aduce economii de milioane. Operativitate = spirit de iniţiativă I • Ce n-am găsit în gazeta de uzină şi am fi dorit să găsim ! • „Coordonat" şi „corelat" — iată repere cam rar întîlnite în arsenalul C.I.T. MIHAI RADULESCU preşedintele comitetului sindicatului Ing. NICOLAE ANGELESCU responsabilul C.I.T. MIHAI BOBOCEA tehnician HARALAMBIE MAREŞ inginer PETRE PLEŞOIANU inginer MARIA ŞERBAN inginer GHEORGHE PERPELEA inginer FLOREA RAICU proiectant ALEXANDRU TEODORU inginer NICOLAE TOMULESCU inginer A fi „miezul problem iată esenţialul ® Încotro ne îndreptăm atenţia ? ® Comitetul sindicatului exclude rutina ® Comisia se dovedeşte a fi cu adevărat a „inginerilor şi tehnicienilor" ® A te întoarce de unde ai plecat, nu înseamnă (întotdeauna)... cerc vicios. La uzina „1 Mai“, lucrează în prezent 254 de ingineri şi 650 de tehnicieni şi maiştri. O adevărată forţă tehnică. Cum reuşeşte comitetul sindicatului să atragă această largă masă de specialişti în rezolvarea promptă a problemelor, esenţiale ale producţiei ? Direcţiile în care acţionează comitetul sindicatului prin comisia inginerilor și tehnicienilor sînt numeroase. Ne vom opri la cîteva dintre ele. — Militînd pentru înfăptuirea sarcinilor desprinse din lucrările Plenarei C.C. al P.C.R. din decembrie 1969 și din llotăririle Consiliului Central al U.G.S.R. — ne-a spus tovarăşul MIHAI RADULESCU, preşe- dintele comitetului sindicatului — ne-am propus, bunăoară, să acţionăm permanent şi cu mai multă fermitate pentru reducerea consumului de metal. Am considerat că această problemă este esenţială pentru o uzină care prelucrează anual peste 50 099 tone de material feros şi neferos. Prin C.I.T., comitetul sindicatului a organizat largi colective de specialişti, care au analizat în principalele secţii căile de reducere a consumurilor specifice. Odată cu aceasta, în secţiile forje şi prelucrări, cu ajutorul birourilor grupelor sindicale, au fost înmînate unui număr apreciabil de muncitori chestionare-tip prin care erau solicitat să spună cum văd ei reducerea adausurilor de prelucrare. Colectînd propunerile, comisia inginerilor şi tehnicienilor, antrenînd şi specialiştii din serviciul tehnologic, a analizat fiecare idee şi astfel, în cunoştinţă de cauză, comitetul sindicatului a putut recomanda conducerii uzinei să hotărască reproiectarea unor piese şi produse, modificarea unor tehnologii — atît pentru piesele turnate cit şi cele forjate. Un alt exemplu : in primul trimestru din acest an , cifra de rebut în turnătoria de oţel se menţinea la un procent ridicat, fapt care a dat de gîndit comitetului sindicatului. Dar cum să procedeze pentru ca acţiunea proiectată a fi înRealizările remarcabile obţinută de harnicul colectiv al uzinei au fost posibile, pe de o parte datorită asigurării unor condiţii tehnico-materiale cit mai corespunzătoare, iar pe de altă parte ca urmare a grijii permanente manifestată faţă de pregătirea de noi muncitori calificaţi şi pentru îmbogăţirea permanentă a cunoştinţelor tehnico—profesionale ale celor existenţi. In organizarea şi desfăşurarea procesului de perfecţionare profesională, comisia inginerilor şi tehnicienilor este un factor activ. Canalizînd întregul potenţial în direcţia creşterii eficienţei economice a activităţii întreprinderii, comitetul sindicatului, a iniţiat o gamă largă de forme şi metode de pregătire şi de specializare a cadrelor, antrenînd C.I.T. la elaborarea unor tematici corespunzătoare, la selecţionarea celor mai buni lectori din rîndurile inginerilor şi tehnicienilor. Cu multă consecvenţă, în uzină se aplică un sistem de pregătire mobil, adaptabil necesităţilor producţiei. Acesta este de fapt jalonul principal. Acolo unde s-au constatat lipsuri în pregătirea teoretică, accentul a fost pus pe înlăturarea acestui neajuns. Se are în vedere ca teoria să fie legată de problemele concrete ale producţiei. Comisia inginerilor şi tehnicienilor, în urma unui studiu, a recomandat ca la cursurile de ridicare a calificării, indată cu lecţiile teorii:* ţinute de ingineri, să se organizeze şi demonstraţii ale tehnologiei, în care treprinsă în această secţie în vederea reducerii rebuturilor, să aibă eficienţă maximă ? Să ţină conferinţe la staţia de radioamplificare ?... Dar dacă nu ascultau tocmai cei interesaţi ? S-a mai făcut aşa !... Trebuia găsit ceva nou, atractiv, care să se îndepărteze de la rutină. C.I.T. a găsit o soluţie antrenantă, ingenioasă. S-a acţionat concomitent în cîteva direcţii principale. Una dintre acestea a fost consultarea specialiştilor. Formulînd întrebări concrete, li s-a cerut cadrelor de conducere din sectoarele calde să răspundă ce măsuri intenţionează să ia pentru preîntîmpinarea rebutului. Toate aceste păreri au fost înregistrate pe bandă de magnetofon. In acelaşi timp, cineclubul uzinei ,a fost sprijinit de C.I.T. să în amfiteatrele • C.I.T. — factor activ în organizarea şi desfăşurarea procesului de perfecţionare profesională • talonul principal: sistem de pregătire mobil, adaptabil necesităţilor producţiei • O întrebare şi un răspuns în legătură cu lectoratele tehnice. MUNKA Concluzia care se impune este ca la uzina „1 Mai" Ploieşti, comisia inginerilor si tehnicienilor desfăşoara o activitate multilaterală şi, in general, consecventă. Comitetul sindicatului se bazează pe inimosul grup al celor 9 membrii ai C.I.T. pentru că aceștia antrenează la rîndul lor alte cadre, facilitînd astfel influenţa organizaţiei sindicale in rîndurile celor peste 900 de specialişti cu calificare medie şi superioară. C.I.T. desfăşoară o activitate permanentă, după un plan şi o tematică stabilite împreună cu organul sindical pe uzină, minţind pentru îndeplinirea hotărîrilor de partid şi ale Consiliului Central al U.G.S.R. Viaţa, anumite situaţii, cer însă uneori o ieşire din „cadru", o conlucrare mai rodnică şi cu ceilalţi factori interesaţi in a sprijini o iniţiativă. Este vorba de un tot — o linie strategică, cu tactici corelate spre acelaşi scop: atragerea fiecărui inginer şi tehnician din uzină la o participare activă in actuala revoluţie mondială a ştiinţei şi tehnicii. Pagină-anchetă realizată de ing. ARTUR IOAN şi NICOLAE BIVOLU Mării 20 octombrie 1970