Munca, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 7114-7140)

1970-10-20 / nr. 7130

Pagina a 2-a Prin cele 15 tipuri de instalaţii de foraj realizate pînă în prezent, prin cele 4 medalii de aur cîştigate la diverse tîrguri internaţionale şi prin produsele cu mar­ca „UPETROM“ cunoscute în peste 30 de ţări ale lu­mii, colectivul uzinei „1 Mai“ Ploieşti şi-a creat o pres­tigioasă carte de vizită. Evident, printre cei care se remarcă în evoluţia pozitivă a utilajului de foraj ro­mânesc se numără în primul rînd inginerii, tehnicienii şi maiştrii de inaltă calificare, mobilizaţi în perma­nenţă — pentru traducerea în fapt a sarcinilor trasate de partid — de către organizaţia sindicală. In cadrul largului activ obştesc, organizat pe comisii, care spri­jină comitetul sindicatului în toate acţiunile sale, un rol de frunte revine Comisiei inginerilor şi tehnicieni­lor (C.I.T.). Atrăgînd la rîndul său şi alţi ingineri şi teh­nicieni, C.I.T. contribuie la introducerea tehnicii noi în producţie, organizarea propagandei şi informării tehnice, bunul mers al cursurilor de perfecţionare pro­fesională, organizarea consfătuirilor tehnice şi simpo­zioanelor. C.I.T. sprijină cabinetele tehnice şi cercu­rile inovatorilor la atragerea maselor în mişcarea de invenţii, inovaţii şi raţionalizări, organizează „luna inovatorilor" şi colaborează la organizarea lectoratelor, universităţii muncitoreşti, folosirea filmului tehnic, răspîndirea cărţii tehnice etc... Cînd, cum şi de ce este folosită COMISIA INGINERILOR ^ 1 ^EfJ^î 0Slî^îI» 0^ in acţiunile iniţiate de comitetul sindicatului realizeze un film intitulat „Război împotriva risipei de metal“, în care se ia po­ziţie faţă de încălcarea pro­ceselor tehnologice — prin­cipala „sursă“ a rebuturi­lor, a risipei de metal, a calităţii slabe a unor pro­duse. Apoi a fost organizată o consfătuire cu colectivul turnătoriei de oţel, secţia în care procentul de rebut se menţinea ridicat. In lo­cul unui referat, poate ne­convingător, a fost prezen­tat mai întîi filmul, apoi, prin intermediul magneto­fonului­­, au­ fost" asc­itaţi specialiştii,­ criticii ei şi păre­rile lor. DiSc­uţiile­ au fost de această dată deosebit de fructuoase. In prezent, ‘ lă tuzina „1 Mai“ sunt reluate unele din­tre principalele acţiuni ini­ţiate la începutul trimestru­lui II de comitetul sindica­tului, prin comisia ingine­­rilor şi tehnicienilor. Cei care au vorbit la începutul anului despre ce măsuri vor iniţia pentru reducerea consumurilor specifice şi a rebutului vor arăta ce au făcut, ce eficienţă au avut aceste măsuri. Roadele u­­nei asemenea perseverenţe, care se manifestă pe diver­se planuri, se materiali­zează în fapte. In uzină se înregistrează o scădere sub­stanţială a procentului de rebuturi, care a fost redus la mai puţin de jumătate faţă de anul trecut. La tur­nătoria de oţel, s-a înregis­trat in ultimele luni cea mai mică cifră de rebut din ţară, iar faţă de 2 355 tone, cit reprezintă sarcina de reducere a consumului de metal, colectivul uzinei, pe baza măsurilor iniţiate, la care şi-a adus aportul şi C.I.T., va obţine în plus o economie de 920 tone, maiştrii să arate cum tre­buie executată corect una sau alta dintre operaţii, în condiţiile respectării ri­guroase a normelor de ca­litate şi de tehnica secu­rităţii muncii. „Asemenea lecţii ne spunea mai­strul oţelar DUMITRU POPA — au o influienţă deosebită şi asupra ridică­rii calificării, maiştrilor. Puşi într-o asemenea si­tuaţie, mulţi maiştri au fost nevoiţi să studieze ei înşişi literatura de specia­litate, îmbogăţindu-şi ast­fel cunoştinţele profesio­nale“.­Perioada de dublare a volumului de cunoş­tinţe tehnice, în condiţiile actualei „furtuni informaţi­onale“, este de patru ani. Pentru a se asigura recicla­rea cunoştinţelor, trebuia găsită o formă de pregătire a specialiştilor cu studii­­ superioare şi medii. Aşa au apărut lectoratele tehnice ale inginerilor şi tehnicie­nilor, la serviciile tehnole­Comitetul sindicatului u­­zinei se străduieşte să gă­sească noi forme şi mijloa­ce eficiente pentru dezvol­tarea mişcării inovatorilor şi direcţionarea acesteia spre soluţionarea principa­lelor probleme din produc­ţie. Prin C.I.T., comitetul sindicatului a organizat la sfîrşitul anului trecut o­ dis­cuţie cu inovatorii. I-a în­trebat : „La ce vă gîndiţi pentru anul 1970“ ? Aşa este aici. Sunt zeci, sute de oameni care gîndesc, cre­ează. Unii sunt cunoscuţi de acum ca adevărate perso­nalităţi, alţii sunt mai ti­neri. Dar fiecare îşi inten­sifică eforturile pentru rea­lizarea unor produse noi, sau pentru perfecţionarea celor aflate în fabricaţie curentă. „Ne situăm bine în competiţia de pe piaţa externă şi n-am vrea să pierdem locul...“ — ne spu­nea ing. ALEXANDRU TEODORU, locţiitorul res­ponsabilului C.I.T. A fost însă o vreme, pe la începutul anului, cînd în uzină finalizarea unora din ideile valoroase ale inova­torilor întîrzia. Aceasta a şi făcut ca, la indicaţia co­mitetului sindicatului, co­misia inginerilor şi tehni­cienilor şi cercul inovatori­lor să iniţieze o revedere a­gii şi metalurgic, la atelie­rul tehnic remorci, servi­ciul tehnic sape, la secto­rul de proiectări — sepa­rat, pentru proiectanţi şi desenatori. Ele sunt organi­zate anual, pe cicluri de probleme — stabilite de C.I.T., după o prealabilă consultare cu conducătorii procesului de producţie — şi au loc odată pe lună. Ce probleme sîunt abordate ? De pildă, în anul 1969— 1970 s-a acordat o atenţie deosebită sistemului de to­leranţe. De ce ? „Pentru că s-a modificat, am trecut pe sistemul I.S.O. şi era necesară o reciclare gene­rală a cunoştinţelor în a­­cest sens — ne-a răspuns ing NICOLAE TOMULES­­CU. Viitoarele lectorate vor avea alt profil. Cu a­­jutorul tovarăşilor profeso­ri de la Politehnica bucu­­reşteană vom organiza dis­cuţii despre modul de ex­ploatare a maşinilor mo­derne cu care a fost utila­tă uzina în acest an“, dosarelor restante, multe sortite respingerii. „Pînă «tăiem»­, s-a spus atunci, să mai măsurăm o dată“. Acţiunea în sine a fost de natură să contribuie la sti­mularea gîndirii creatoare. Inovatorii au găsit în or­ganizaţia sindicală un apă­rător al intereselor lor. To­tuşi, inginerul DUMITRU ENE, şeful serviciului de invenţii şi inovaţii, e su­părat şi acum : „Cercul ino­vatorilor să dea ajutor mai concret, nu să vină să vadă ce face cabinetul tehnic !“ Comitetul sindicatului, du­pă cum se vede, n-a reuşit să convingă conducerea serviciului de specialitate că ajutorul dat prin con­trolul obştesc nu e o „veri­ficare“ a activităţii servi­ciului, ci un mijloc concret şi eficace de sprijinire a Discutam cu tovarăşul VIRGIL SPATARU, mem­bru în Biroul executiv al Consiliului judeţean al sin­dicatelor Prahova, despre cultura tehnică. Şi dinsul a fost de acord cu noi că actul de cultură nu poate fi identificat cu simplul act de acumulare a cunoştinţe­lor, mai ales cînd este vor­ba de „tehnică“. Omul nu este maşină electronică, în stare să acumuleze un vo­lum imens de informaţie şi să rezolve orice problemă, însă, spre deosebire de computer, este în stare „să pună probleme“. La uzina „1 Mai“ a fost declanşată la începutul anului 1969 o amplă acţiune de investi­gare şi valorificare tocmai a acestor calităţi umane.­­ Cu doi ani în urm­ă (16 noiembrie 1­968 — n.n.) — ne spunea tovarăşul Spă­­taru — într-o anchetă pu­blicată în „Munca“, direc­torul general al uzinei „E­­lectroputere“ arăta că cea mai chinuitoare întrebare pe care o putea pune majo­rităţii covîrşitoare a ingi­nerilor era tocmai „Ce aţi inovatorilor şi deci, a pro­ducţiei. De asemenea, se pare că nici C.I.T. nu prea este „pe fază“ la ora ac­tuală cu activitatea inova­torilor şi a cercului. Una dintre sarcinile sale constă în a ţine evidenţa, pe sec­toare, a economiilor reali­zate prin inovaţii. Nu o are. Şi apoi prea acţionea­ză fiecare membru al C.I.T. numai pe „tarlaua“ lui. Nu vrem să o luăm în nume de rău, dar ni s-a părut curios că tovarăşul ing. Teodoru nu şi-a putut aduce aminte că responsa­bilul cercului inovatorilor este inginerul HARALAM­BIE MAREŞ, membru al... comisiei inginerilor şi teh­nicienilor, creat ca ingineri ?“ Nu ştiu cum au evoluat lucrurile la Craiova, dar la „1 Mai“ i­­deea a găsit teren şi a prins rădăcini adinei. „Cu ce te ocupi, tovarăşe inginer aşa şi-a formu­lat inginerul DUMITRU NISTOR, fost director ge­neral al uzinei şi actualul director general al Centra­lei industriale de utilaj pe­trolier, întrebarea adresată fiecărui inginer din uzină. In gazeta de uzină „Me­talurgistul“, am întîlnit numeroase anunțuri despre plecarea şi înapoierea din diverse ţări de pe toate continentele a multora Şi in faţa sa şi a tovarăşi­lor din comitetul de partid, mulţi ingineri au roşit sau, în cel mai bun caz, şi-au... justificat inactivitatea. Li s-a dat să rezolve cite o problemă tehnică, strîns le­gată de producţie. Iniţiativa s-a extins şi la începutul acestui an, au fost chemaţi inginerii tineri. 43 de tineri specialişti au fost invitaţi să-şi aleagă cite o temă de studiu şi să o rezolve. C.I.T. şi-a îndreptat aten­ţia şi spre această acţiune, sprijinind-o mai ales prin exemplul direct al membri­lor săi. Inginera MARIA ŞERBAN a depus studiul „Reorganizarea sectorului S.D.V. din secţie“ cu 15 zile mai devreme, soluţiile date încadrîndu-se, după păre­rea tovarăşului ing. NICO­LAE CONSTANTIN, pro­­iectant-şef, responsabilul comisiei economice a comi­tetului de partid, în con­textul unei gîndiri raţio­nale, eficiente, inginereşti. Exista totuşi părerea la unii ingineri că numai „şefii“ au datoria să se o­­cupe de creaţia tehnică. A­­tunci, la propunerea ing. PETRE ŞTEFANESCU, şeful turnătoriei de oţel, susţinută de comitetul sin­dicatului şi C.I.T., din „Cu ce te ocupi, tovarăşe ingi­ner“, a derivat o altă ini­ţiativă : „Fiecare specialist — un cadru de concepţie , fiecare inginer să realizeze anual câte 100 000 lei eco­nomii prin rezolvarea pro­blemelor uzinei“. Tonul l-a dat chiar dinsul. Prin refolosirea nisipului, a e­­conomisit în numai 3 luni, 2 063 tone de nisipuri pen­tru turnătorie. Mai mulţi specialişti au rezolvat pro­blema folosirii şpanului la cuptoarele electrice. In cu­­rînd, C.I.T. va organiza un simpozion pe această temă. Promitem că vom reveni cu amănunt©... dintre specialiştii uzinei. Unora dintre ei, redacţia le-a solicitat să-şi împărtă­şească impresiile de prin locurile pe unde au um­blat. Am fi dorit însă să găsim în coloanele gazetei măcar o informaţie de a­­cest fel. „La solicitarea comisiei inginerilor şi teh­nicienilor, inginerul „X“ a vorbit în faţa salariaţilor din secţia „Y“ despre com­portarea instalaţiei de fo­raj montată în „Z“, apre­cierilor de care s-a bucu­rat şi ce mai trebuie fă­cut...“ Dar aşa ceva n-am întîlnit. Ing. Nicolae To­­mulescu, membru al comi­siei, ne mărturisea că nu „s-a prevăzut“ aşa ceva. — De ce să nu recunosc — ne-a spus inginerul şef de concepţie, PETRE RA­ŢA — de doi ani şi jumă­tate, de cînd plec în străi­nătate, am tot fost „ ame­ninţat“ că voi vorbi oame­nilor. Cei de la U.T.C. ne-au chemat la o întîlni­­re la club. Dar ar fi ne­cesar nişte consfătuiri de lucru, în secţii, despre condiţiile diferite în care funcţionează instalaţiile noastre în Algeria, R.A.U. Libia, Nigeria, R.D.G., Bra­zilia sau Argentina, despre furnitură, despre cum au rezolvat şi alţii nişte pro­bleme, despre aprecierile unora şi, mai ales, despre ce mai avem de făcut. S-ar crea emulaţie în rîn­dul oamenilor, spiritul de creativitate ar avea de cîş­­tigat. Noi, pe linie tehnică, avem destul de lucru dar avem destul loc şi pentru alte idei. Există în uzină diverse iniţiative, unele ale comi­tetului sindicatului, altele ale organizaţiei U.T.C. Există şi manifestări orga­nizate sub egida comitetu­lui de direcţie. Dar se spune cam aşa : „Dacă U.T.C.-ul face asta, de ce să o mai facă şi sindica­tul ?“ Şi... invers. Mulţi dintre interlocutori au fost de părere şi pe bună dreptate, că asemenea ac­ţiuni ar trebui într-un a­­numit fel să fie coordona­te şi corelate de comisia inginerilor şi tehnicienilor, să se acţioneze pe un front mai larg pentru du­cerea la bun sfirşit a unei iniţiative. Pentru că, de pildă, reducerea consumu­lui de metal nu este un scop in sine, ei trebuie să rezulte din ceva : din teh­nologie, din reproiectare, din produs nou. Or, aceas­ta trebuie să stimuleze cre­aţia, nu rutina — genera­toare de lene intelectuală, manifestată, din păcate, şi la unii tineri ingineri. Trebuie creat un cadru vast fiecărei acţiuni. Fără acesta, iniţiativele rămîn nişte deziderate lipsite de perspectivă. Mobilul creaţiei— competitivitatea • Prestigiul colectivului — factor animator al mişcării de inovaţii şi invenţii • C.I.T. şi „Cercul inovatorilor" au mai măsurat o dată... • Nu-i vorba de „verificare", tovarăşe ing. Ene, ci de „control obştesc" • Şi totuşi, în ceea ce priveşte miş­carea de inovaţii, comisiei ingi­nerilor şi tehnicienilor nu i-ar strica un... „accelerator“. „Cu ce te tovarăşe inginer?" • Poziţia unui craiovean, în­rădăcinată la „1 Mai" Ploieşti • „Şefia" — etalon infailibil al inteligenţei ? • „Fiecare specia­list, cadru de concepţie !" — iată o iniţiativă a cărei derivată „po­tenţială“ va aduce economii de milioane. Operativitate = spirit de iniţiativă I • Ce n-am găsit în gazeta de uzină şi am fi dorit să găsim ! • „Coordonat" şi „corelat" — iată repere cam rar întîlnite în arsenalul C.I.T. MIHAI RADULESCU preşedintele comitetului sindicatului Ing. NICOLAE ANGELESCU responsabilul C.I.T. MIHAI BOBOCEA tehnician HARALAMBIE MAREŞ inginer PETRE PLEŞOIANU inginer MARIA ŞERBAN inginer GHEORGHE PERPELEA inginer FLOREA RAICU proiectant ALEXANDRU TEODORU inginer NICOLAE TOMULESCU inginer A fi „miezul problem iată esenţialul ® Încotro ne îndreptăm aten­ţia ? ® Comitetul sindicatului exclude rutina ® Comisia se do­vedeşte a fi cu adevărat a „ingi­nerilor şi tehnicienilor" ® A te întoarce de unde ai plecat, nu înseamnă (întotdeauna)... cerc vicios. La uzina „1 Mai“, lucrea­ză în prezent 254 de ingi­neri şi 650 de tehnicieni şi maiştri. O adevărată forţă tehnică. Cum reuşeşte co­mitetul sindicatului să a­­tragă această largă masă de specialişti în rezolvarea promptă a problemelor, e­­senţiale ale producţiei ? Di­recţiile în care acţionează comitetul sindicatului prin comisia inginerilor și teh­nicienilor sînt numeroase. Ne vom opri la cîteva din­tre ele. — Militînd pentru înfăp­tuirea sarcinilor desprinse din lucrările Plenarei C.C. al P.C.R. din decembrie 1969 și din llotăririle Con­siliului Central al U.G.S.R. — ne-a spus tovarăşul MI­HAI RADULESCU, preşe-­ dintele comitetului sindica­tului — ne-am propus, bu­năoară, să acţionăm perma­nent şi cu mai multă fer­mitate pentru reducerea consumului de metal. Am considerat că această pro­blemă este esenţială pen­tru o uzină care prelucrea­ză anual peste 50 099 tone de material feros şi ne­­feros. Prin C.I.T., comitetul sin­dicatului a organizat largi colective de specialişti, care au analizat în princi­palele secţii căile de redu­cere a consumurilor speci­fice. Odată cu aceasta, în secţiile forje şi prelucrări, cu ajutorul birourilor gru­pelor sindicale, au fost în­­mînate unui număr apre­ciabil de muncitori chestio­­nare-tip prin care erau so­licitat­ să spună cum văd ei reducerea adausurilor de prelucrare. Colectînd pro­punerile, comisia ingineri­lor şi tehnicienilor, antre­­nînd şi specialiştii din ser­viciul tehnologic, a anali­zat fiecare idee şi astfel, în cunoştinţă de cauză, comi­tetul sindicatului a putut recomanda conducerii uzi­nei să hotărască reproiec­­tarea unor piese şi produse, modificarea unor tehnologii — atît pentru piesele tur­nate cit şi cele forjate. Un alt exemplu : in pri­mul trimestru din acest an , cifra de rebut în turnă­toria de oţel se menţinea la un procent ridicat, fapt care a dat de gîndit comi­tetului sindicatului. Dar cum să procedeze pentru ca acţiunea proiectată a fi în­Realizările remarcabile obţinută de harnicul colec­tiv al uzinei au fost posi­bile, pe de o parte datori­tă asigurării unor condiţii tehnico-materiale cit mai corespunzătoare, iar pe de altă parte ca urma­re a grijii permanente ma­nifestată faţă de pregăti­rea de noi muncitori cali­ficaţi şi pentru îmbogăţi­rea permanentă a cunoş­tinţelor tehnico—profesio­nale ale celor existenţi. In organizarea şi desfă­şurarea procesului de per­fecţionare profesională, comisia inginerilor şi teh­nicienilor este un factor activ. Canalizînd întregul potenţial în direcţia creşte­rii eficienţei economice a activităţii întreprinderii, comitetul sindicatului, a i­­niţiat o gamă largă de for­me şi metode de pregătire şi de specializare a cadre­lor, antrenînd C.I.T. la e­­laborarea unor tematici corespunzătoare, la selecţi­onarea celor mai buni lec­tori din rîndurile ingineri­lor şi tehnicienilor. Cu multă consecvenţă, în uzi­nă se aplică un sistem de pregătire mobil, adaptabil necesităţilor producţiei. A­­cesta este de fapt jalonul principal. Acolo unde s-au constatat lipsuri în pregă­tirea teoretică, accentul a fost pus pe înlăturarea a­­cestui neajuns. Se are în vedere ca teoria să fie le­gată de problemele concre­te ale producţiei. Comisia inginerilor şi tehnicienilor, în urma unui studiu, a re­comandat ca la cursurile de ridicare a calificării, in­dată cu lecţiile teor­ii:* ţi­nute de ingineri, să se or­ganizeze şi demonstraţii ale tehnologiei, în care treprinsă în această secţie în vederea reducerii rebu­turilor, să aibă eficienţă maximă ? Să ţină confe­rinţe la staţia de radioam­plificare ?... Dar dacă nu ascultau tocmai cei intere­saţi ? S-a mai făcut aşa !... Trebuia găsit ceva nou, a­­tractiv, care să se îndepăr­teze de la rutină. C.I.T. a găsit o soluţie antrenantă, ingenioasă. S-a acţionat concomitent în cîteva di­recţii principale. Una din­tre acestea a fost consulta­rea specialiştilor. Formu­­lînd întrebări concrete, li s-a cerut cadrelor de con­ducere din sectoarele calde să răspundă ce măsuri in­tenţionează să ia pentru preîntîmpinarea rebutului. Toate aceste păreri au fost înregistrate pe bandă de magnetofon. In acelaşi timp, cineclubul uzinei ,a fost sprijinit de C.I.T. să în amfiteatrele • C.I.T. — factor activ în or­ganizarea şi desfăşurarea pro­cesului de perfecţionare profe­sională • talonul principal: sis­tem de pregătire mobil, adapta­bil necesităţilor producţiei • O întrebare şi un răspuns în legă­tură cu lectoratele tehnice. MUNKA Concluzia care se impune este ca la uzina „1 Mai" Ploieşti, comisia inginerilor si tehnicienilor desfăşoara o activitate multilaterală şi, in general, consecventă. Comitetul sindicatului se bazează pe inimosul grup al celor 9 membrii ai C.I.T. pentru că aceștia antrenează la rîndul lor alte cadre, facilitînd astfel influenţa organizaţiei sindicale in rîndurile celor peste 900 de specialişti cu calificare medie şi supe­rioară. C.I.T. desfăşoară o activitate permanentă, după un plan şi o te­matică stabilite împreună cu organul sindical pe uzină, min­ţind pentru îndeplinirea hotărîrilor de partid şi ale Consiliului Central al U.G.S.R. Viaţa, anumite situaţii, cer însă uneori o ieşire din „cadru", o conlu­crare mai rodnică şi cu ceilalţi factori interesaţi in a sprijini o iniţiativă. Este vorba de un tot — o linie strategică, cu tactici corelate spre ace­laşi scop: atragerea fiecărui inginer şi tehnician din uzină la o parti­cipare activă in actuala revoluţie mondială a ştiinţei şi tehnicii. Pagină-anchetă realizată de ing. ARTUR IOAN şi NICOLAE BIVOLU Mării 20 octombrie 1970

Next