Munca, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 7268-7293)

1971-04-01 / nr. 7268

Pagina a 2-a |p S-A MAI INTIMPLAT1 I I­ IN CAPITALĂ UL Şl in ŢARĂ Decontare De cinci ani încheiaţi, din primăvara lui '66, meş­terul Nicolae Vanea funcţionează benevol pe post de C.E.C. Aşa susţine dînsul. Zice că toţi oamenii din formaţia de lucru pe care o conduce l-au rugat, cu insistenţă, să le „ţină" nişte mici economii. Fie­care, la fiecare leafă, îi dădea vfte 50 de lei. Nu le elibera librete, dar le zîmbea părinteşte. Ieri, nu le-a mai zîmbit. Fiindcă băieţii i-au orga­nizat un flagrant delict de abuz de serviciu. Toţi dulgherii (Nicolae Manea e meşterul unei echipe de dulgheri la întreprinderea bucureşteană de materiale de construcţii „7 Noiembrie“) i-au dat bani înseriaţi şi l-au rugat pe un procuror să-l caute în buzunare. A fost ziua decontului. Nănasi­ De obicei, lucra la Hipodromul din Ploieşti. Se învîrtea printre filoturfi şi le şoptea, între două curse şi un event că a primit „un pachet" la vamă. Găsea amatori. Cînd nu era program la trap, îşi căuta clienţi în gara Ploieşti-Sud, îşi ridica „pachetul“ de la bagaterie şi-l desfăcea în faţa amatorilor de eti­chete poliglote. Nimic de zis, oferea marfă de pri­mă calitate : paltoane, pardesie, fîșuri, costume din stofe fine. Nu se știe exact din ce cauză, poate din grabă sau­ din neîndemînare, ultimul raglan l-a oferit cu dou­ă etichete. Deasupra era una australiană (re­clama unui magazin de cravate) și dedesubt panglica originală, cusută trainic, a fabricii de confecţii şi tri­cotaje­ „Bucureşti". Şi ofertantul a fost dus la mili­ţie, cu­ pachet cu tot. Unde s-a aflat că n-are nănaş în Oceania şi nici cumătru în Columbia. Mărfurile erau cu supărate vi rate de la magazinul bucureştean „Victoriei". Nouă (9) contracte avea neonorate. Fiindcă se potrivea la nume (şi la prenume) cu muncitorul Ion Vlad de la Uzina de utilaj chimic „Griviţa Roşiie". Nota bene pentru funcţionarii uzinei, care i-au dat escrocului documente de cumpărat confecţii în rate ! Nănaşii sunt dumnealor. Jignire Duminică dimineaţa, a fost o mică neînţelegere între cumpărători şi măcelarul de la boxa 62 a Ha­lei Buzeşti. Dumnealui, Costică Marin, a făcut apel la înţelegerea clienţilor puşi pa harţă. Li se luase un plus de 7 lei la fiecare kilogram de carne, însă nu cu intenţia de înşelăciune. De altfel, nici nu vînduse el, intrucît avea un ucenic, pe Gică Ilie, care poate greşi , ca oricare învăţăcel. Mai ales, că băiatul era şi cam greu de cap. Conflictul s-ar fi stins, întrucît o parte din clientelă înclina să creadă în prostia novicelui. Insă Gică s-a simţit profund jignit. S-a urcat pe butuc şi a strigat mulţimii : — Nu-i adevărat, oameni buni, nu sint tîmpit ! Nea Costică a tranşat carnea şi tot dînsul a pus pre­ţurile ! Şi măcelarul a fost nevoit să tragă obloanele. In vizită in drum spre depou,vatmana Anica Ghişa a tre­cut pe-acasă pe la Ioana Stancu, taxatoare pe ace­laşi vagon. A găsit-o făcînd cafea. Pînă s-au mai răcit ceştile, Ioana a acuzat un simptom de maternitate. Anica i-a spus că ştie ea un leac simplu şi eficient, o soluţie de săpun „Cheia" şi vitamina „PP". Ambele componente ale reţetei se aflau la îndemînă... După 35 de minute, Anica a ieşit singură din casa prietenei. Dar nu s-a mai dus la depoul Ilie Pintilie, unde trebuia să preia un­ tramvai la oră fixă. S-a prezentat la autorităţi, unde a explicat astfel scurgerea timpului : 15 minute au discutat, în 5 minute au preparat „elixirul", 5 minute a durat „baia“ şi 10 minute chinurile morţii. O dată cu Ioana, au pierit două vieţi. Divertisment cu Sub acest titlu a apărut la rubrica noastră „Ce s-a mai întîmplat în Capitală şi în ţară" o notă la adresa tovarăşului maior Vasile Popescu, domici­liat in Bucureşti, Intrarea Odobeşti, nr. 10, criticat pentru amestecul său „ilegal" într-un incident pe­trecut la capătul liniei de autobuze I.T.B. nr. 34. La vremea respectivă ştirea ne-a fost furnizată de o instituţie oficială centrală care a cercetat cazul în forma sa iniţială­ In urma contestaţiei adresată zia­rului de tov. maior Vasile Popescu, ziarul a solicitat informaţii suplimentare şi, pe această bază, suntem­ astăzi în măsură să facem cuvenita rectificare. Tov. maior Vasile Popescu nu a fost implicat în acel in­cident, ci dimpotrivă, dînd dovadă de o frumoasă atitudine cetăţenească, a intervenit pentru a calma spiritele, pentru reinstaurarea ordinei. Redacţia zia­rului „Munca" îşi cere scuze pentru daunele morale aduse tovarăşului Vasile Popescu. Rubrică realizată de GHEORGHE FILIMON cu sprijinul corespondenţilor judeţeni f (Urmare din pag. 1-a) martie a.c., cînd construc­torii nu intraseră în pose­sia a circa 25 la sută din documentaţia aferentă obiectivelor prevăzute în planul pe acest an, nu este de natură să permită orga­nizarea raţională a întregu­lui proces de execuţie şi fi­nalizare a lucrărilor. Prin mijloacele specifice de care dispunem, vom contribui, de asemenea, la orientarea proiectanţilor spre adopta­rea unor soluţii care să permită sporirea gradului de industrializare a con­strucţiilor şi instalaţiilor, utilizarea largă a prefabri­catelor şi a metodelor avan­sate de execuţie, micşora­rea continuă în ansamblul investiţiilor a ponderii chel­tuielilor afectate construc­ţiilor, eliminarea oricăror exagerări în dimensionarea şi finisajul construcţiilor. In contextul acestor pre­ocupări, vom folosi în şi mai mare măsură consulta­rea maselor, prezenţa re­prezentanţilor Uniunii şi ai sindicatelor în colegiul Mi­nisterului Industriei Mate­rialelor de Construcţii, în consiliile de administraţie şi în comitetele de direcţie ale centralelor industriale, respectiv unităţilor furni­zoare de materiale de con­strucţii pentru a influenţa şi ajuta în luarea măsurilor privind diversificarea sorti­mentelor, realizarea de produse noi, uşoare, cu ca­racteristici superioare, cu un grad avansat de prefa­­bricare şi finisare, care să asigure condiţii favorabile extinderii industrializării construcţiilor, accelerării ritmului de execuţie, împreună cu sindicatele din unităţile de construcţii­­montaj ne vom preocupa, în spiritul Rezoluţiei Congre­sului U.G.S.R., de organi­zarea pe şantiere a unor acţiuni vizînd dezvoltarea şi valorificarea iniţiativei maselor, atragerea lor la elaborarea şi înfăptuirea măsurilor care să contri­buie la folosirea, cu indici mai înalţi, a utilajelor de construcţii, a timpului de lucru, la întărirea ordinei şi disciplinei. Un accent mai mare îl vom pune pe atragerea masei largi de constructori, a specialişti­lor, intelectualităţii, la so­luţionarea problemelor le­gate de promovarea progre­sului tehnic, de perfecţio­narea proceselor tehnologi­ce de execuţie a lucrărilor, mecanizarea operaţiunilor grele şi cu volum mare de muncă. In construcţii, după cum se ştie, este insuficient acoperit domeniul micii me­canizări, în care gama restrînsă de utilaje şi dis­pozitive obligă ca o parte însemnată de lucrări şi ope­raţii să se execute manual. Este necesar ca şi Ministe­rul Industriei Construcţiilor de Maşini să vină în spri­jinul şantierelor, prin asi­milarea, producerea şi li­vrarea unui volum mai mare şi a unui sortiment mai variat de aceste mij­loace. Cunoscînd că în unele şantiere există încă un nu­măr mare de muncitori care­ nu realizează normele de muncă, Comitetul Uniu­nii împreună cu organele sindicale şi conducerile teh­­nico-administrative va în­treprinde acţiuni la puncte­le de lucru, la nivelul gru­pelor sindicale, pentru a­­jutorarea acestora. Totoda­tă, ne-am propus să con­lucrăm cu consiliile terito­riale ale sindicatelor şi mi­nisterele în vederea organi­zării unor consfătuiri pe profesii cu constructorii, a unor schimburi de expe­rienţă pentru răspîndirea metodelor eficiente de or­ganizare şi execuţie a lu­crărilor ; să ne preocupăm de sprijinirea colectivelor din şantiere pentru extin­derea formei de salarizare şi execuţie a lucrărilor în acord global, pe bază de contract-angajament, care şi-a dovedit avantajele atît în creşterea productivităţii muncii cît şi a cîştigului muncitorilor. O mai mare atenţie o vom acorda, tot­odată, muncii politico-or­­ganizatorice şi formelor obşteşti de influenţare pen­tru întărirea răspunderii şi conştiinciozităţii tuturor sa­lariaţilor în folosirea judi­cioasă a capacităţilor de producţie, a timpului de lucru. Problemele ce figurează pe agenda preocupărilor noastre, ce derivă din do­cumentele Congresului şi din hotărîrea Conferinţei Uniunii se circumscriu în­tr-o arie mult mai cu­prinzătoare. Ele vizează, în principal, acţiuni pe linia : îmbunătăţirii calităţii lu­crărilor, reducerii consumu­rilor specifice de materiale şi eliminării risipei sub di­feritele ei aspecte, califică­rii şi perfecţionării nivelu­lui de pregătire profesio­nală a cadrelor, asigurării condiţiilor optime de mun­că şi de viaţă pe şantiere etc. Fără îndoială, soluţio­narea unor asemenea pro­bleme se va oglindi în îm­bunătăţirea calitativă a ac­tivităţii de execuţie a lu­crărilor, într-o productivi­tate sporită, în reducerea costului construcţiilor. Pentru a ilustra necesi­tatea orientării eforturilor în această direcţie, este in­teresant de subliniat că un singur procent în plus de creştere a productivităţii muncii va reprezenta, pe întregul cincinal 1971—1975, un volum suplimentar de construcţii-montaj de peste 2 miliarde lei, ceea ce e­­chivalează cu producţia u­­nui trust de construcţii cu un efectiv de aproape 6 000 de salariaţi, îndeplinirea cu succes a sarcinilor de mare răspun­dere ce revin sindicatelor din ramura noastră, creş­terea rolului şi atribuţiilor acestora, necesită — aşa cum a reieşit clar din lu­crările recentului Congres al U.G.S.R. — situarea fer­mă a întregii lor activităţi pe principiile unei largi de­mocraţii muncitoreşti. Va trebui să manifestăm toată grija pentru folosirea celor mai bune forme prin care să asigurăm participarea tuturor salariaţilor la dez­baterea şi soluţionarea pro­blemelor , să generalizăm iniţiativele valoroase ce a­­par pe şantiere, experienţa înaintată a celor mai buni constructori, să ne preocu­păm de îmbunătăţirea acti­vităţii sindicatelor din în­treprinderi şi şantiere, în lumina noilor orientări, ast­fel ca acestea să ofere ca- ■ drul organizat de partici- ^ pare a constructorilor la­­ conducerea activităţii eco-­­ nomice şi sociale. Ca organizaţii autonome, J de sine stătătoare, sindica- 3 tele din ramură trebuie să­­ desfăşoare o muncă vie şi J cuprinzătoare, să întreprin- M dă acţiuni proprii, în ra­­port cu specificul şi pro-­­ blemele ce se cer rezolvate la nivelul fiecărui şantier,­­ să întărească spiritul de fl exigenţă şi responsabilitate­­ al fiecărui activist în rezol-­­ varea sarcinilor ce-i revin. I Sindicatele, oamenii mini- ■ cii din construcţii şi indus­­tria materialelor de cons­­trucţii, vor munci cu ab­­negaţie pentru a-şi aduce o contribuţie tot mai mare la înfăptuirea în cele mai­­ bune condiţii a sarcinilor ce le stau în faţă, întîmpi­­nînd, astfel, semicentenarul Partidului Comunist Ro-­­ mân cu noi înfăptuiri în­­ îndeplinirea amplului pro-p1 gram de investiţii. La baza unei inalte productivităţi ORGANIZAREA ŞTIINŢIFICĂ a PriODUCIItl $1 A MUNCII MUNKA Oameni care s-au aflat totdeauna in frunte (Urmare din pag. 1-a­­tă comparaţie, dar memoria celor de la­­Timpuri Noi“ este în stare să ilustreze cu fapte, care au rămas vii cu trecerea timpului, aproape orice dată, orice cotitură din istoria destul de veche a a­­cestei citadele muncitoreşti bucureştene. Iar aceste fapte sunt nemijlocit legate de oa­meni, de acei oameni cărora le spunem simplu : comu­nişti. Iată o nouă vîrstă a uzi­nei : aceea a lozincii „totul pentru front, totul pentru victorie“. Cei care au răs­puns primii, cu toată ardoa­rea, cu tot zelul, au fost co­muniştii. Urmind linia lor de conduită, ceilalţi au dorit să lucreze, să gindească precum comuniştii. Desigur, lucrurile nu s-au petrecut spontan. Dar toate clarificările, coloc­viile personale duceau la a­­ceeaşi concluzie : comuniştii văd cu o clipă mai devreme, sunt cu o clipă înaintea alto­ra, simt mai adine schimbă­rile valorice ce au loc în is­­­toria nouă a ţării. Soare Alexe, şef de echipă la mon­­taj-compresoare, se exprimă astfel : „Comunistul e un om ca toţi oamenii. Aşa a fost şi aşa va fi. El însă poate reprezenta mai clar omul in general în ceea ce se nu­meşte aspiraţia, gîndurile, idealurile lui. Cum să vă spun ? Comunistul are mai multe obligaţii şi datorii — el trebuie să fie totdeauna exemplu, iar acest fapt îl face să înţeleagă realitatea şi pe sine altfel, mult mai prompt şi mai complex“. Nu poţi trece astăzi prin halele uzinei „Timpuri Noi“ fără ca anumite locuri să nu-ţi evoce crîmpeie din ac­tivitatea comuniştilor — ile­gală sau legală, în acea hală se sabota producţia destina­tă maşinii de război fasciste, acolo a fost arestat tovarăşul, iar dincolo s-a ţinut un mi­ting care a rămas in memoria tuturor. ...în secţia montaj motoare cu scînteie lucrează comu­nistul David Zaharaciuc. Cine nu-1 ştie pe David Za­haraciuc ? Şi mai ales, cine nu-1 apreciază ? E drept, de multe ori, cînd se vorbeşte despre persoana lui, se dis­cută în primul rind despre echipa lui. E un fel de a se discuta despre comunişti prin activitatea oamenilor pe care îi conduce. Desigur rit­micitatea producţiei este şi aici o problemă încă nerezol­vată pe deplin. David Zaha­raciuc aduce în discuţie so­luţii, argumentează. Iar pă­rerile lui, observă, cu ocazia expunerii lor, că nu sunt nu­mai ale lui, ci şi ale altora. Dar, dacă pentru alţii ele mai puteau rămâne „în sus­pensie“, pentru el a căuta o rezolvare urgentă este impe­rativul momentului şi al perspectivelor. Bancul de probă, un alt loc de muncă, îl întîlnim pe Vasile Zestran, muncitor cu vechi state de serviciu în a­ceastă uzină. Alături de el, Gheorghe Dobre, Croitoru Chircu. „A fi comunist nu este numai un titlu, ci şi o adevărată identitate — ne spune Vasile Zestran. O i­­dentitate care se schimbă mereu in sensul că se am­plifică“. Acum cîţiva ani Va­sile Zestran era muncitor simplu. Pe cartea sa de vi­zită scrie astăzi muncitor specialist, ajutor de mais­tru. Şi adaugă : „Amplifica­rea nu se poate obţine decât prin învăţătură, printr-o continuă confruntare dintre ce ai învăţat ieri şi ceea ce ţi se cere să ştii miine“. ...Zeci de compresoare stau orinduite frumos în marea hală de montaj. S-ar putea spune că ele poartă pecetea sutelor de mâini prin care au trecut piesele sale — dar a­­ceasta ar fi un loc comun. Eu caut urmele gindirii fie­căruia dintre muncitorii care au conlucrat la produsul fi­nit. Gindirea, desigur, nu la­să amprente, dar invită la reflecţii : în fiecare dintre acest produs este incorporată munca, dialogul viu, încre­derea acestor oameni care, prin condiţia lor de comu­nişti, sunt totdeauna primii. La Uzina „Timpuri Noi“ lu­crează sute de comunişti. Gindindu-mă la trecut, re­(Urmare din pag. 1­ a) lei, trebuie, musai, să-i plătească, cum, necum, fix 1 122 lei. Cum ? Simplu : mărind pensia. Inovaţia şi-a găsit apologeţi ime­diat. Maistrul N. Eromi­­ţoaie s-a înscris imediat printre cei mai fervenţi. Şi, zicînd dumnealui că, ori­cum, Preda nu va fi în pierdere, s-a gîndit să spo­rească pe seama lui câşti­gurile celorlalţi membri ai echipei. Aşa că lună de lună pontajul muncii lui Preda — a început să sca­dă vertiginos, ajungînd la cîteva zeci de ore pe întrea­ga lună — deşi practic el lucra conştiincios întregul său program de 6 ore zil­nic. Omul, fireşte nu s-a sesizat pentru că, pot­rivit inovaţiei, funcţionarilor respectivi, cîştigul rămânea acelaşi pe seama pensiei care era mereu majorată. Timp de 8 luni grosolana eroare de interpretare a textului de lege s-a perpe­tuat în linişte, pînă cînd, cineva, nu ştim cine, a avut un vis urît şi, din­ele cred la prezent, îmi spun: comuniştii sînt mereu ace­iaşi. Spunînd acest lucru mă gindesc la primul meu inter­locutor, băieţandrul de acum 31 de ani, care este astăzi apreciatul muncitor, comu­nistul Aurelian Gheorghe. Şi mai mă gindesc la pensio­narul de acum, Vasile Niţă, cel care a pronunţat pentru prima oară în public la „Timpuri Noi“ cuvintul „to­varăşe“. Fac parte din gene­raţii diferite. Pensionarul de acum a captat atunci primul atenţia tuturor prin spusele sale, muncitorul de 47 de ani de acum Aurelian Gheorghe gindeşte cu maturitate, din perspectiva prezentului la împlinirea personalită­ţii muncitorului, a acelui om dinamic, cu sufletul şi min­tea deschise spre înnoiri, fie că acestea apa­r în domeniul tehnicii, ori în spaţiul larg al vieţii sociale. Şi toate a­­cestea in interesul fabricii şi al lui într-un fel amîndoi — sint vizionari. Şi intr-un fel gîndurile lor concordă, fiind, şuvoaie ale aceluiaşi fluviu. Intre ei, şi între unii şi unii alţii da ei, istoria noastră nouă, a tras o traini­că trăsătură de unire. Comu­niştii îşi iubesc tradiţia, con­­struindu-şi necontenit vii­torul. tr-odată, contabilul şef al întreprinderii, Marin Voi­­nea, a dispus un control pe la unităţile subordonate. Astfel „minunea“ legislati­vă a funcţionarilor Maria­na Galeş, contabil calcula­tor şi Eugen Bălănescu, şef serviciu financiar de la şantierul 2 s-a spulberat. Culmea însă, cine credeţi că a ieşit principalul păgu­baş ? Tot Preda. Pentru că, „acţionînd conform legii“ — aşa cum ne-a asigurat tovarăşul contabil şef — i s-au reţinut lui Preda su­mele încasate „ilegal“ din pensie, timp de 8 luni. E a­­devărat, funcţionarii care au „greşit“ au fost... „tăiaţi de la primă“, cît despre cei ce au întocmit pontajul fic­tiv — în speţă maistrul şi normatorul — nimeni nu s-a gîndit că ar purta, vreo vină. Halal dreptate ! P.S. Am aflat în ultimul moment că, în sfîrşit, s-au găsit modalităţile ca Preda Traian să-şi primească to­tuşi banii reţinuţi. Poate, cu acest prilej, vor fi ana­lizate şi cauzele ce au dus la această situaţie, spre a se lua măsuri mai drastice. Dulcea incompetentă Orchestra de mandoline a Comitetului sindicatului. Poşta centrală-Bucureşti, pe scena celui de al X-lea concurs, participantă la faza municipală. Foto : ȘT. ABBESCU in DEZBATERE PUBLICĂ. PROIECTUL LEGII PRIVI ACTIVITATEA­­ CANTINELOR RESTAURANT PENTRU SALARIAŢI Proiectul legii privind activitatea cantinelor­­resturant pentru salariaţi, elaborat de Consiliul de Miniştri şi Uniunea Generală a Sindicatelor din Republica Socialistă România a fost primit cu profundă satisfacţie şi a stîrnit un larg ecou în rîndul oamenilor muncii. Manifestîndu-şi inte­resul faţă de această nouă reglementare, nume­­ roşi muncitori, tehnicieni, funcţionari, activişti ai sindicatelor s-au adresat redacţiei expunîndu-şi părerile asupra acestui proiect de lege şi făcînd numeroase propuneri de îmbunătăţire a lui. Publicăm în cele de mai jos cîteva din scriso­rile primite la redacţie. Pentru salariaţii Trustului de construcţii Craiova func­ţionează o cantină centrală, la care servesc masa de prinz şi cea de seară mai mult de 1 200 de persoane. Ţinînd seama de specificul activită­ţii, cantina — instalată in­tr-o clădire special amenaja­tă în cartierul Brazda lui No­vac — trimite cu mijloace proprii, mîncare caldă la puncte de lucru cum ar fi : şantierul de locuinţe Valea Roşie, Baza de utilaj, şantie­rul Teatrului Naţional etc. De asemenea, cantina noastră asigură aprovizionarea mun­citorilor de pe şantierele complexelor zootehnice din judeţ. Proiectul legii privind activitatea cantinelor-res­­taurant, supus actualmente dezbaterii publice, conţine prevederi care după părerea mea, ne vor permite să ob­ţinem rezultate şi mai bune, să dezvoltăm această expe­rienţă. Aş sublinia, în acest sens, prevederile art. 7 din cap. I al Proiectului de lege care pun un accent deosebit pe activitatea comitetului de conducere al cantinei, stabi­­lindu-i atribuții precise şi sporite față de cele ale co­misiilor de cantină care func­ționează în prezent pe lingă comitetele sindicatelor. Eu, ca responsabil al unei comi­sii de cantină îmi dau bine seama ce important este acest lucru. Trebuie să spun că în cei peste 3 ani de cînd înde­plinesc această funcție, ac­tivitatea noastră, a membri­lor comisiei, a fost prea puţin eficientă, limitîndu-se mai mult la verificarea unor se­sizări privind calitatea mîn­­cărurilor servite la cantină. Date fiind înseşi atribuţiile noastre, stabilite „la general“ şi, în practică, destul de li­mitate, nici nu putem exer­cita o influenţă prea mare în problemele de fond ale func­ţionării cantinei. Investirea comitetului de conducere al cantinei cu sarcini sporite privind conducerea şi con­trolul activităţii cantinelor­­restaurant, va asigura din acest punct de vedere po­sibilitatea unei intervenţii efi­ciente. Aş avea de făcut şi o propunere privitoare la art. 28 care stabileşte că actualele cantine de pe şantierele de construcţii rămîn în subordi­­nea întreprinderilor. Da, este bine ca acele cantine de pe şantierele de construcţii afla­te in afara oraşului să rămînă în subordinea întreprinderi­lor de construcţii. Cele din o­­raşe, cum este şi cantina noastră care deserveşte sa­lariaţii Trustului de construc­ţii Craiova, cred insă că ar fi mai bine să se afle in sub­ordinea direcţiilor comerciale. Consider, de altfel, că la ni­velul tuturor oraşelor cu o dezvoltată activitate de con­strucţii — şi cite nu sunt ! — este necesar să se organizeze cantine-restaurant centrale pentru constructori, care să pregătească masa şi să o transporte la punctele de lu­cru. Experienţa noastră de­monstrează că prin aceasta se poate asigura o mai bună aprovizionare cu hrană cal­dă, o calitate superioară a meniurilor servite, precum şi funcţionarea cantinelor cons­tructorilor pe baze economi­ce eficiente. SORIN FLORESCU contabil, responsabil al co­misiei de cantină de pe Ungă comitetul sindicatului, Trustul de construcţii Craiova , O măsură binevenită Să se stabilească un termen ferm pentru înfăptuirea prevederilor Colectivul întreprinderii noastre a primit cu viu interes Proiectul de lege privind activitatea cantine­­lor-restaurant pentru sala­riaţi, deoarece prin apli­carea lui consider că se va îmbunătăţi deservirea sa­lariaţilor şi a membrilor lor de familie cu preparate de calitate superioară, în sortimente variate şi la pre­ţuri corespunzătoare. Când­va am avut şi noi o canti­nă care răspundea într-o anumită măsură nevoilor colectivului. De vreo patru ani însă, ea a fost desfiin­ţată, iar localul respectiv, aflat în imediata vecinătate a întreprinderii a devenit magazie pentru produse fi­nite. De atunci, lipsa can­tinei s-a făcut tot mai simţită, mai cu seamă că, între timp, numărul sala­riaţilor fabricii s-a dublat aproape, ajungînd la circa 3 000, cea mai mare parte din aceştia constituind-o tinerii, mulţi nefamilişti. Din proiectul de lege a­­preciez , între altele, mă­sura de a se organiza de către cantinele-restaurant, în incinta întreprinderilor, bufete, chioşcuri şi alte u­­nităţi mobile pentru servi­rea salariaţilor în timpul pauzei de masă. Aceasta va însemna, cel puţin pen­tru noi, rezolvarea unei probleme care, în prezent, ne dă foarte multă bătaie de cap. De asemenea, apre­ciem ca o mare înlesnire pentru bugetul familial al salariaţilor, faptul că şi membrii de familie ai a­­cestora vor putea servi masa la cantina-restaurant, pre­cum şi posibilitatea servi­rii, în afara mesei de prînz, a micului dejun şi a mesei de seară. In legătură cu activita­tilei cantinelor-restaurant, cred că ar trebui să se men­ţioneze şi obligativitatea acestora de a pregăti —­­in cazul cînd există soli­citări — şi meniuri diete­tice, pentru a se da posibi­litatea şi salariaţilor care ţin regim alimentar să ser­vească masa la cantină. O al­tă propunere pe care vreau s-o fac, în încheiere, este aceea de a se stabili un termen înlăuntrul că­ruia conducerile între­prinderilor să fie obligate, a înfăptui măsurile pre­văzute în viitoarea lege pentru a se preveni astfel orice încercare de­­tărăgă­nare a aplicării ei. MIHAI IORDACHE maistru tăbăcar, membru al comitetului sindicatului de la fabrica de încălţă­minte „Partizanul“ — Ba­cău Elaborarea de către gu­vern şi Uniunea Generală a Sindicatelor a proiectului de lege cu privire la acti­vitatea cantinelor-restau­­rant reprezintă o măsură importantă în cadrul pro­cesului de perfecţionare a tuturor domeniilor vieţii social-economice, promovat cu consecvenţă de partidul şi statul nostru. Şi în ora­şul nostru, în preajma sta­ţiei C.F.R. Piteşti-sud îşi desfăşoară activitatea nu­meroase întreprinderi în cadrul cărora muncesc pes­te 8 000 salariaţi. Deşi în urmă cu cîţiva ani fiecare întreprindere dispunea de o cantină proprie, pe parcurs acestea s-au des­fiinţat. Singura cantină rămasă în funcţiune este cea a Complexului C.F.R. amplasată şi aceasta într­­un local improvizat. Comi­■tetul sindicatului nostru a făcut nenumărate inter­venţii la Consiliul popular municipal, la Consiliile mu­nicipal şi judeţean ale sindicatelor pentru a ne a­­juta să recăpătăm vechiul local din Piaţa Gării, dar n-a găsit înţelegere. De fiecare dată ni s-a spus că nu există alte posibili­tăţi, că spaţiul solicitat de noi este destinat unui bu­fet. Or, nu ştiu ce nevoie mai era de acest bufet a­­tîta vreme cît la numai cîţiva paşi de el funcţio­nează un alt bufet (bufe­tul „Rapid“),apoi, lingă el, braseria şi peste drum. Restaurantul Gării­ Se ve­de cît de colo că pe edilii locali nu i-a interesat de­cit aspectul comercial al alimentaţiei publice şi nu funcţionarea normală a can­tinei lucrătorilor din u­­nităţile Complexului C.F.R. Pitești-sud Sint convins că viitoarea lege va pune ordine în a­­cest domeniu ce interesează marea majoritate a sala­riaților. In acest sens, aş vrea să fac cîteva propu- jk neri 1H Consider necesar ca toa-^fl te cantinele unităților C.F.Rjfl să fie încadrate asemănă-TM^ tor celor cuprinse în art. 28 și 29, adică să fie subor­donate întreprinderilor pen­tru a nu se aduce aici băuturi alcoolice. Pe de altă­­ parte, avînd în vedere că personalul de la căile fe­rate lucrează în ture, sunt , de părere ca pe lingă aces­te cantine să funcționeze, II cu program permanent, bu-­j fete care să pună la dispo- J ziţia celor care pleacă ,la * drum, la orice oră din sau noapte, alimentele cesare. VASILE S DOLOFANESCU , operator şef la Regula: orul®j de circulaţie, secretarul „B comitetului sindicatului “ de linie C.F.R., Piteşti Un cadru organizatoric adecvat Joi 1 aprilie 1971

Next