Munca, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 7268-7293)
1971-04-01 / nr. 7268
Pagina a 2-a |p S-A MAI INTIMPLAT1 I I IN CAPITALĂ UL Şl in ŢARĂ Decontare De cinci ani încheiaţi, din primăvara lui '66, meşterul Nicolae Vanea funcţionează benevol pe post de C.E.C. Aşa susţine dînsul. Zice că toţi oamenii din formaţia de lucru pe care o conduce l-au rugat, cu insistenţă, să le „ţină" nişte mici economii. Fiecare, la fiecare leafă, îi dădea vfte 50 de lei. Nu le elibera librete, dar le zîmbea părinteşte. Ieri, nu le-a mai zîmbit. Fiindcă băieţii i-au organizat un flagrant delict de abuz de serviciu. Toţi dulgherii (Nicolae Manea e meşterul unei echipe de dulgheri la întreprinderea bucureşteană de materiale de construcţii „7 Noiembrie“) i-au dat bani înseriaţi şi l-au rugat pe un procuror să-l caute în buzunare. A fost ziua decontului. Nănasi De obicei, lucra la Hipodromul din Ploieşti. Se învîrtea printre filoturfi şi le şoptea, între două curse şi un event că a primit „un pachet" la vamă. Găsea amatori. Cînd nu era program la trap, îşi căuta clienţi în gara Ploieşti-Sud, îşi ridica „pachetul“ de la bagaterie şi-l desfăcea în faţa amatorilor de etichete poliglote. Nimic de zis, oferea marfă de primă calitate : paltoane, pardesie, fîșuri, costume din stofe fine. Nu se știe exact din ce cauză, poate din grabă sau din neîndemînare, ultimul raglan l-a oferit cu două etichete. Deasupra era una australiană (reclama unui magazin de cravate) și dedesubt panglica originală, cusută trainic, a fabricii de confecţii şi tricotaje „Bucureşti". Şi ofertantul a fost dus la miliţie, cu pachet cu tot. Unde s-a aflat că n-are nănaş în Oceania şi nici cumătru în Columbia. Mărfurile erau cu supărate vi rate de la magazinul bucureştean „Victoriei". Nouă (9) contracte avea neonorate. Fiindcă se potrivea la nume (şi la prenume) cu muncitorul Ion Vlad de la Uzina de utilaj chimic „Griviţa Roşiie". Nota bene pentru funcţionarii uzinei, care i-au dat escrocului documente de cumpărat confecţii în rate ! Nănaşii sunt dumnealor. Jignire Duminică dimineaţa, a fost o mică neînţelegere între cumpărători şi măcelarul de la boxa 62 a Halei Buzeşti. Dumnealui, Costică Marin, a făcut apel la înţelegerea clienţilor puşi pa harţă. Li se luase un plus de 7 lei la fiecare kilogram de carne, însă nu cu intenţia de înşelăciune. De altfel, nici nu vînduse el, intrucît avea un ucenic, pe Gică Ilie, care poate greşi , ca oricare învăţăcel. Mai ales, că băiatul era şi cam greu de cap. Conflictul s-ar fi stins, întrucît o parte din clientelă înclina să creadă în prostia novicelui. Insă Gică s-a simţit profund jignit. S-a urcat pe butuc şi a strigat mulţimii : — Nu-i adevărat, oameni buni, nu sint tîmpit ! Nea Costică a tranşat carnea şi tot dînsul a pus preţurile ! Şi măcelarul a fost nevoit să tragă obloanele. In vizită in drum spre depou,vatmana Anica Ghişa a trecut pe-acasă pe la Ioana Stancu, taxatoare pe acelaşi vagon. A găsit-o făcînd cafea. Pînă s-au mai răcit ceştile, Ioana a acuzat un simptom de maternitate. Anica i-a spus că ştie ea un leac simplu şi eficient, o soluţie de săpun „Cheia" şi vitamina „PP". Ambele componente ale reţetei se aflau la îndemînă... După 35 de minute, Anica a ieşit singură din casa prietenei. Dar nu s-a mai dus la depoul Ilie Pintilie, unde trebuia să preia un tramvai la oră fixă. S-a prezentat la autorităţi, unde a explicat astfel scurgerea timpului : 15 minute au discutat, în 5 minute au preparat „elixirul", 5 minute a durat „baia“ şi 10 minute chinurile morţii. O dată cu Ioana, au pierit două vieţi. Divertisment cu Sub acest titlu a apărut la rubrica noastră „Ce s-a mai întîmplat în Capitală şi în ţară" o notă la adresa tovarăşului maior Vasile Popescu, domiciliat in Bucureşti, Intrarea Odobeşti, nr. 10, criticat pentru amestecul său „ilegal" într-un incident petrecut la capătul liniei de autobuze I.T.B. nr. 34. La vremea respectivă ştirea ne-a fost furnizată de o instituţie oficială centrală care a cercetat cazul în forma sa iniţială In urma contestaţiei adresată ziarului de tov. maior Vasile Popescu, ziarul a solicitat informaţii suplimentare şi, pe această bază, suntem astăzi în măsură să facem cuvenita rectificare. Tov. maior Vasile Popescu nu a fost implicat în acel incident, ci dimpotrivă, dînd dovadă de o frumoasă atitudine cetăţenească, a intervenit pentru a calma spiritele, pentru reinstaurarea ordinei. Redacţia ziarului „Munca" îşi cere scuze pentru daunele morale aduse tovarăşului Vasile Popescu. Rubrică realizată de GHEORGHE FILIMON cu sprijinul corespondenţilor judeţeni f (Urmare din pag. 1-a) martie a.c., cînd constructorii nu intraseră în posesia a circa 25 la sută din documentaţia aferentă obiectivelor prevăzute în planul pe acest an, nu este de natură să permită organizarea raţională a întregului proces de execuţie şi finalizare a lucrărilor. Prin mijloacele specifice de care dispunem, vom contribui, de asemenea, la orientarea proiectanţilor spre adoptarea unor soluţii care să permită sporirea gradului de industrializare a construcţiilor şi instalaţiilor, utilizarea largă a prefabricatelor şi a metodelor avansate de execuţie, micşorarea continuă în ansamblul investiţiilor a ponderii cheltuielilor afectate construcţiilor, eliminarea oricăror exagerări în dimensionarea şi finisajul construcţiilor. In contextul acestor preocupări, vom folosi în şi mai mare măsură consultarea maselor, prezenţa reprezentanţilor Uniunii şi ai sindicatelor în colegiul Ministerului Industriei Materialelor de Construcţii, în consiliile de administraţie şi în comitetele de direcţie ale centralelor industriale, respectiv unităţilor furnizoare de materiale de construcţii pentru a influenţa şi ajuta în luarea măsurilor privind diversificarea sortimentelor, realizarea de produse noi, uşoare, cu caracteristici superioare, cu un grad avansat de prefabricare şi finisare, care să asigure condiţii favorabile extinderii industrializării construcţiilor, accelerării ritmului de execuţie, împreună cu sindicatele din unităţile de construcţiimontaj ne vom preocupa, în spiritul Rezoluţiei Congresului U.G.S.R., de organizarea pe şantiere a unor acţiuni vizînd dezvoltarea şi valorificarea iniţiativei maselor, atragerea lor la elaborarea şi înfăptuirea măsurilor care să contribuie la folosirea, cu indici mai înalţi, a utilajelor de construcţii, a timpului de lucru, la întărirea ordinei şi disciplinei. Un accent mai mare îl vom pune pe atragerea masei largi de constructori, a specialiştilor, intelectualităţii, la soluţionarea problemelor legate de promovarea progresului tehnic, de perfecţionarea proceselor tehnologice de execuţie a lucrărilor, mecanizarea operaţiunilor grele şi cu volum mare de muncă. In construcţii, după cum se ştie, este insuficient acoperit domeniul micii mecanizări, în care gama restrînsă de utilaje şi dispozitive obligă ca o parte însemnată de lucrări şi operaţii să se execute manual. Este necesar ca şi Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini să vină în sprijinul şantierelor, prin asimilarea, producerea şi livrarea unui volum mai mare şi a unui sortiment mai variat de aceste mijloace. Cunoscînd că în unele şantiere există încă un număr mare de muncitori care nu realizează normele de muncă, Comitetul Uniunii împreună cu organele sindicale şi conducerile tehnico-administrative va întreprinde acţiuni la punctele de lucru, la nivelul grupelor sindicale, pentru ajutorarea acestora. Totodată, ne-am propus să conlucrăm cu consiliile teritoriale ale sindicatelor şi ministerele în vederea organizării unor consfătuiri pe profesii cu constructorii, a unor schimburi de experienţă pentru răspîndirea metodelor eficiente de organizare şi execuţie a lucrărilor ; să ne preocupăm de sprijinirea colectivelor din şantiere pentru extinderea formei de salarizare şi execuţie a lucrărilor în acord global, pe bază de contract-angajament, care şi-a dovedit avantajele atît în creşterea productivităţii muncii cît şi a cîştigului muncitorilor. O mai mare atenţie o vom acorda, totodată, muncii politico-organizatorice şi formelor obşteşti de influenţare pentru întărirea răspunderii şi conştiinciozităţii tuturor salariaţilor în folosirea judicioasă a capacităţilor de producţie, a timpului de lucru. Problemele ce figurează pe agenda preocupărilor noastre, ce derivă din documentele Congresului şi din hotărîrea Conferinţei Uniunii se circumscriu într-o arie mult mai cuprinzătoare. Ele vizează, în principal, acţiuni pe linia : îmbunătăţirii calităţii lucrărilor, reducerii consumurilor specifice de materiale şi eliminării risipei sub diferitele ei aspecte, calificării şi perfecţionării nivelului de pregătire profesională a cadrelor, asigurării condiţiilor optime de muncă şi de viaţă pe şantiere etc. Fără îndoială, soluţionarea unor asemenea probleme se va oglindi în îmbunătăţirea calitativă a activităţii de execuţie a lucrărilor, într-o productivitate sporită, în reducerea costului construcţiilor. Pentru a ilustra necesitatea orientării eforturilor în această direcţie, este interesant de subliniat că un singur procent în plus de creştere a productivităţii muncii va reprezenta, pe întregul cincinal 1971—1975, un volum suplimentar de construcţii-montaj de peste 2 miliarde lei, ceea ce echivalează cu producţia unui trust de construcţii cu un efectiv de aproape 6 000 de salariaţi, îndeplinirea cu succes a sarcinilor de mare răspundere ce revin sindicatelor din ramura noastră, creşterea rolului şi atribuţiilor acestora, necesită — aşa cum a reieşit clar din lucrările recentului Congres al U.G.S.R. — situarea fermă a întregii lor activităţi pe principiile unei largi democraţii muncitoreşti. Va trebui să manifestăm toată grija pentru folosirea celor mai bune forme prin care să asigurăm participarea tuturor salariaţilor la dezbaterea şi soluţionarea problemelor , să generalizăm iniţiativele valoroase ce apar pe şantiere, experienţa înaintată a celor mai buni constructori, să ne preocupăm de îmbunătăţirea activităţii sindicatelor din întreprinderi şi şantiere, în lumina noilor orientări, astfel ca acestea să ofere ca- ■ drul organizat de partici- ^ pare a constructorilor la conducerea activităţii eco- nomice şi sociale. Ca organizaţii autonome, J de sine stătătoare, sindica- 3 tele din ramură trebuie să desfăşoare o muncă vie şi J cuprinzătoare, să întreprin- M dă acţiuni proprii, în raport cu specificul şi pro- blemele ce se cer rezolvate la nivelul fiecărui şantier, să întărească spiritul de fl exigenţă şi responsabilitate al fiecărui activist în rezol- varea sarcinilor ce-i revin. I Sindicatele, oamenii mini- ■ cii din construcţii şi industria materialelor de construcţii, vor munci cu abnegaţie pentru a-şi aduce o contribuţie tot mai mare la înfăptuirea în cele mai bune condiţii a sarcinilor ce le stau în faţă, întîmpinînd, astfel, semicentenarul Partidului Comunist Ro- mân cu noi înfăptuiri în îndeplinirea amplului pro-p1 gram de investiţii. La baza unei inalte productivităţi ORGANIZAREA ŞTIINŢIFICĂ a PriODUCIItl $1 A MUNCII MUNKA Oameni care s-au aflat totdeauna in frunte (Urmare din pag. 1-ată comparaţie, dar memoria celor de laTimpuri Noi“ este în stare să ilustreze cu fapte, care au rămas vii cu trecerea timpului, aproape orice dată, orice cotitură din istoria destul de veche a acestei citadele muncitoreşti bucureştene. Iar aceste fapte sunt nemijlocit legate de oameni, de acei oameni cărora le spunem simplu : comunişti. Iată o nouă vîrstă a uzinei : aceea a lozincii „totul pentru front, totul pentru victorie“. Cei care au răspuns primii, cu toată ardoarea, cu tot zelul, au fost comuniştii. Urmind linia lor de conduită, ceilalţi au dorit să lucreze, să gindească precum comuniştii. Desigur, lucrurile nu s-au petrecut spontan. Dar toate clarificările, colocviile personale duceau la aceeaşi concluzie : comuniştii văd cu o clipă mai devreme, sunt cu o clipă înaintea altora, simt mai adine schimbările valorice ce au loc în istoria nouă a ţării. Soare Alexe, şef de echipă la montaj-compresoare, se exprimă astfel : „Comunistul e un om ca toţi oamenii. Aşa a fost şi aşa va fi. El însă poate reprezenta mai clar omul in general în ceea ce se numeşte aspiraţia, gîndurile, idealurile lui. Cum să vă spun ? Comunistul are mai multe obligaţii şi datorii — el trebuie să fie totdeauna exemplu, iar acest fapt îl face să înţeleagă realitatea şi pe sine altfel, mult mai prompt şi mai complex“. Nu poţi trece astăzi prin halele uzinei „Timpuri Noi“ fără ca anumite locuri să nu-ţi evoce crîmpeie din activitatea comuniştilor — ilegală sau legală, în acea hală se sabota producţia destinată maşinii de război fasciste, acolo a fost arestat tovarăşul, iar dincolo s-a ţinut un miting care a rămas in memoria tuturor. ...în secţia montaj motoare cu scînteie lucrează comunistul David Zaharaciuc. Cine nu-1 ştie pe David Zaharaciuc ? Şi mai ales, cine nu-1 apreciază ? E drept, de multe ori, cînd se vorbeşte despre persoana lui, se discută în primul rind despre echipa lui. E un fel de a se discuta despre comunişti prin activitatea oamenilor pe care îi conduce. Desigur ritmicitatea producţiei este şi aici o problemă încă nerezolvată pe deplin. David Zaharaciuc aduce în discuţie soluţii, argumentează. Iar părerile lui, observă, cu ocazia expunerii lor, că nu sunt numai ale lui, ci şi ale altora. Dar, dacă pentru alţii ele mai puteau rămâne „în suspensie“, pentru el a căuta o rezolvare urgentă este imperativul momentului şi al perspectivelor. Bancul de probă, un alt loc de muncă, îl întîlnim pe Vasile Zestran, muncitor cu vechi state de serviciu în această uzină. Alături de el, Gheorghe Dobre, Croitoru Chircu. „A fi comunist nu este numai un titlu, ci şi o adevărată identitate — ne spune Vasile Zestran. O identitate care se schimbă mereu in sensul că se amplifică“. Acum cîţiva ani Vasile Zestran era muncitor simplu. Pe cartea sa de vizită scrie astăzi muncitor specialist, ajutor de maistru. Şi adaugă : „Amplificarea nu se poate obţine decât prin învăţătură, printr-o continuă confruntare dintre ce ai învăţat ieri şi ceea ce ţi se cere să ştii miine“. ...Zeci de compresoare stau orinduite frumos în marea hală de montaj. S-ar putea spune că ele poartă pecetea sutelor de mâini prin care au trecut piesele sale — dar aceasta ar fi un loc comun. Eu caut urmele gindirii fiecăruia dintre muncitorii care au conlucrat la produsul finit. Gindirea, desigur, nu lasă amprente, dar invită la reflecţii : în fiecare dintre acest produs este incorporată munca, dialogul viu, încrederea acestor oameni care, prin condiţia lor de comunişti, sunt totdeauna primii. La Uzina „Timpuri Noi“ lucrează sute de comunişti. Gindindu-mă la trecut, re(Urmare din pag. 1 a) lei, trebuie, musai, să-i plătească, cum, necum, fix 1 122 lei. Cum ? Simplu : mărind pensia. Inovaţia şi-a găsit apologeţi imediat. Maistrul N. Eromiţoaie s-a înscris imediat printre cei mai fervenţi. Şi, zicînd dumnealui că, oricum, Preda nu va fi în pierdere, s-a gîndit să sporească pe seama lui câştigurile celorlalţi membri ai echipei. Aşa că lună de lună pontajul muncii lui Preda — a început să scadă vertiginos, ajungînd la cîteva zeci de ore pe întreaga lună — deşi practic el lucra conştiincios întregul său program de 6 ore zilnic. Omul, fireşte nu s-a sesizat pentru că, potrivit inovaţiei, funcţionarilor respectivi, cîştigul rămânea acelaşi pe seama pensiei care era mereu majorată. Timp de 8 luni grosolana eroare de interpretare a textului de lege s-a perpetuat în linişte, pînă cînd, cineva, nu ştim cine, a avut un vis urît şi, dinele cred la prezent, îmi spun: comuniştii sînt mereu aceiaşi. Spunînd acest lucru mă gindesc la primul meu interlocutor, băieţandrul de acum 31 de ani, care este astăzi apreciatul muncitor, comunistul Aurelian Gheorghe. Şi mai mă gindesc la pensionarul de acum, Vasile Niţă, cel care a pronunţat pentru prima oară în public la „Timpuri Noi“ cuvintul „tovarăşe“. Fac parte din generaţii diferite. Pensionarul de acum a captat atunci primul atenţia tuturor prin spusele sale, muncitorul de 47 de ani de acum Aurelian Gheorghe gindeşte cu maturitate, din perspectiva prezentului la împlinirea personalităţii muncitorului, a acelui om dinamic, cu sufletul şi mintea deschise spre înnoiri, fie că acestea apar în domeniul tehnicii, ori în spaţiul larg al vieţii sociale. Şi toate acestea in interesul fabricii şi al lui într-un fel amîndoi — sint vizionari. Şi intr-un fel gîndurile lor concordă, fiind, şuvoaie ale aceluiaşi fluviu. Intre ei, şi între unii şi unii alţii da ei, istoria noastră nouă, a tras o trainică trăsătură de unire. Comuniştii îşi iubesc tradiţia, construindu-şi necontenit viitorul. tr-odată, contabilul şef al întreprinderii, Marin Voinea, a dispus un control pe la unităţile subordonate. Astfel „minunea“ legislativă a funcţionarilor Mariana Galeş, contabil calculator şi Eugen Bălănescu, şef serviciu financiar de la şantierul 2 s-a spulberat. Culmea însă, cine credeţi că a ieşit principalul păgubaş ? Tot Preda. Pentru că, „acţionînd conform legii“ — aşa cum ne-a asigurat tovarăşul contabil şef — i s-au reţinut lui Preda sumele încasate „ilegal“ din pensie, timp de 8 luni. E adevărat, funcţionarii care au „greşit“ au fost... „tăiaţi de la primă“, cît despre cei ce au întocmit pontajul fictiv — în speţă maistrul şi normatorul — nimeni nu s-a gîndit că ar purta, vreo vină. Halal dreptate ! P.S. Am aflat în ultimul moment că, în sfîrşit, s-au găsit modalităţile ca Preda Traian să-şi primească totuşi banii reţinuţi. Poate, cu acest prilej, vor fi analizate şi cauzele ce au dus la această situaţie, spre a se lua măsuri mai drastice. Dulcea incompetentă Orchestra de mandoline a Comitetului sindicatului. Poşta centrală-Bucureşti, pe scena celui de al X-lea concurs, participantă la faza municipală. Foto : ȘT. ABBESCU in DEZBATERE PUBLICĂ. PROIECTUL LEGII PRIVI ACTIVITATEA CANTINELOR RESTAURANT PENTRU SALARIAŢI Proiectul legii privind activitatea cantinelorresturant pentru salariaţi, elaborat de Consiliul de Miniştri şi Uniunea Generală a Sindicatelor din Republica Socialistă România a fost primit cu profundă satisfacţie şi a stîrnit un larg ecou în rîndul oamenilor muncii. Manifestîndu-şi interesul faţă de această nouă reglementare, nume roşi muncitori, tehnicieni, funcţionari, activişti ai sindicatelor s-au adresat redacţiei expunîndu-şi părerile asupra acestui proiect de lege şi făcînd numeroase propuneri de îmbunătăţire a lui. Publicăm în cele de mai jos cîteva din scrisorile primite la redacţie. Pentru salariaţii Trustului de construcţii Craiova funcţionează o cantină centrală, la care servesc masa de prinz şi cea de seară mai mult de 1 200 de persoane. Ţinînd seama de specificul activităţii, cantina — instalată intr-o clădire special amenajată în cartierul Brazda lui Novac — trimite cu mijloace proprii, mîncare caldă la puncte de lucru cum ar fi : şantierul de locuinţe Valea Roşie, Baza de utilaj, şantierul Teatrului Naţional etc. De asemenea, cantina noastră asigură aprovizionarea muncitorilor de pe şantierele complexelor zootehnice din judeţ. Proiectul legii privind activitatea cantinelor-restaurant, supus actualmente dezbaterii publice, conţine prevederi care după părerea mea, ne vor permite să obţinem rezultate şi mai bune, să dezvoltăm această experienţă. Aş sublinia, în acest sens, prevederile art. 7 din cap. I al Proiectului de lege care pun un accent deosebit pe activitatea comitetului de conducere al cantinei, stabilindu-i atribuții precise şi sporite față de cele ale comisiilor de cantină care funcționează în prezent pe lingă comitetele sindicatelor. Eu, ca responsabil al unei comisii de cantină îmi dau bine seama ce important este acest lucru. Trebuie să spun că în cei peste 3 ani de cînd îndeplinesc această funcție, activitatea noastră, a membrilor comisiei, a fost prea puţin eficientă, limitîndu-se mai mult la verificarea unor sesizări privind calitatea mîncărurilor servite la cantină. Date fiind înseşi atribuţiile noastre, stabilite „la general“ şi, în practică, destul de limitate, nici nu putem exercita o influenţă prea mare în problemele de fond ale funcţionării cantinei. Investirea comitetului de conducere al cantinei cu sarcini sporite privind conducerea şi controlul activităţii cantinelorrestaurant, va asigura din acest punct de vedere posibilitatea unei intervenţii eficiente. Aş avea de făcut şi o propunere privitoare la art. 28 care stabileşte că actualele cantine de pe şantierele de construcţii rămîn în subordinea întreprinderilor. Da, este bine ca acele cantine de pe şantierele de construcţii aflate in afara oraşului să rămînă în subordinea întreprinderilor de construcţii. Cele din oraşe, cum este şi cantina noastră care deserveşte salariaţii Trustului de construcţii Craiova, cred insă că ar fi mai bine să se afle in subordinea direcţiilor comerciale. Consider, de altfel, că la nivelul tuturor oraşelor cu o dezvoltată activitate de construcţii — şi cite nu sunt ! — este necesar să se organizeze cantine-restaurant centrale pentru constructori, care să pregătească masa şi să o transporte la punctele de lucru. Experienţa noastră demonstrează că prin aceasta se poate asigura o mai bună aprovizionare cu hrană caldă, o calitate superioară a meniurilor servite, precum şi funcţionarea cantinelor constructorilor pe baze economice eficiente. SORIN FLORESCU contabil, responsabil al comisiei de cantină de pe Ungă comitetul sindicatului, Trustul de construcţii Craiova , O măsură binevenită Să se stabilească un termen ferm pentru înfăptuirea prevederilor Colectivul întreprinderii noastre a primit cu viu interes Proiectul de lege privind activitatea cantinelor-restaurant pentru salariaţi, deoarece prin aplicarea lui consider că se va îmbunătăţi deservirea salariaţilor şi a membrilor lor de familie cu preparate de calitate superioară, în sortimente variate şi la preţuri corespunzătoare. Cândva am avut şi noi o cantină care răspundea într-o anumită măsură nevoilor colectivului. De vreo patru ani însă, ea a fost desfiinţată, iar localul respectiv, aflat în imediata vecinătate a întreprinderii a devenit magazie pentru produse finite. De atunci, lipsa cantinei s-a făcut tot mai simţită, mai cu seamă că, între timp, numărul salariaţilor fabricii s-a dublat aproape, ajungînd la circa 3 000, cea mai mare parte din aceştia constituind-o tinerii, mulţi nefamilişti. Din proiectul de lege apreciez , între altele, măsura de a se organiza de către cantinele-restaurant, în incinta întreprinderilor, bufete, chioşcuri şi alte unităţi mobile pentru servirea salariaţilor în timpul pauzei de masă. Aceasta va însemna, cel puţin pentru noi, rezolvarea unei probleme care, în prezent, ne dă foarte multă bătaie de cap. De asemenea, apreciem ca o mare înlesnire pentru bugetul familial al salariaţilor, faptul că şi membrii de familie ai acestora vor putea servi masa la cantina-restaurant, precum şi posibilitatea servirii, în afara mesei de prînz, a micului dejun şi a mesei de seară. In legătură cu activitatilei cantinelor-restaurant, cred că ar trebui să se menţioneze şi obligativitatea acestora de a pregăti —in cazul cînd există solicitări — şi meniuri dietetice, pentru a se da posibilitatea şi salariaţilor care ţin regim alimentar să servească masa la cantină. O altă propunere pe care vreau s-o fac, în încheiere, este aceea de a se stabili un termen înlăuntrul căruia conducerile întreprinderilor să fie obligate, a înfăptui măsurile prevăzute în viitoarea lege pentru a se preveni astfel orice încercare detărăgănare a aplicării ei. MIHAI IORDACHE maistru tăbăcar, membru al comitetului sindicatului de la fabrica de încălţăminte „Partizanul“ — Bacău Elaborarea de către guvern şi Uniunea Generală a Sindicatelor a proiectului de lege cu privire la activitatea cantinelor-restaurant reprezintă o măsură importantă în cadrul procesului de perfecţionare a tuturor domeniilor vieţii social-economice, promovat cu consecvenţă de partidul şi statul nostru. Şi în oraşul nostru, în preajma staţiei C.F.R. Piteşti-sud îşi desfăşoară activitatea numeroase întreprinderi în cadrul cărora muncesc peste 8 000 salariaţi. Deşi în urmă cu cîţiva ani fiecare întreprindere dispunea de o cantină proprie, pe parcurs acestea s-au desfiinţat. Singura cantină rămasă în funcţiune este cea a Complexului C.F.R. amplasată şi aceasta întrun local improvizat. Comi■tetul sindicatului nostru a făcut nenumărate intervenţii la Consiliul popular municipal, la Consiliile municipal şi judeţean ale sindicatelor pentru a ne ajuta să recăpătăm vechiul local din Piaţa Gării, dar n-a găsit înţelegere. De fiecare dată ni s-a spus că nu există alte posibilităţi, că spaţiul solicitat de noi este destinat unui bufet. Or, nu ştiu ce nevoie mai era de acest bufet atîta vreme cît la numai cîţiva paşi de el funcţionează un alt bufet (bufetul „Rapid“),apoi, lingă el, braseria şi peste drum. Restaurantul Gării Se vede cît de colo că pe edilii locali nu i-a interesat decit aspectul comercial al alimentaţiei publice şi nu funcţionarea normală a cantinei lucrătorilor din unităţile Complexului C.F.R. Pitești-sud Sint convins că viitoarea lege va pune ordine în acest domeniu ce interesează marea majoritate a salariaților. In acest sens, aş vrea să fac cîteva propu- jk neri 1H Consider necesar ca toa-^fl te cantinele unităților C.F.Rjfl să fie încadrate asemănă-TM^ tor celor cuprinse în art. 28 și 29, adică să fie subordonate întreprinderilor pentru a nu se aduce aici băuturi alcoolice. Pe de altă parte, avînd în vedere că personalul de la căile ferate lucrează în ture, sunt , de părere ca pe lingă aceste cantine să funcționeze, II cu program permanent, bu-j fete care să pună la dispo- J ziţia celor care pleacă ,la * drum, la orice oră din sau noapte, alimentele cesare. VASILE S DOLOFANESCU , operator şef la Regula: orul®j de circulaţie, secretarul „B comitetului sindicatului “ de linie C.F.R., Piteşti Un cadru organizatoric adecvat Joi 1 aprilie 1971