Năzuința, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 105-117)
1970-02-14 / nr. 111
NĂZUINȚA 2 ADUNAREA GENERALĂ A COOPERATORILOR DIN ALMAȘ Căminul cultural din comuna Almaș a găzduit, la 7 februarie a.c., adunarea generală a membrilor cooperatori care a analizat modul de îndeplinire a sarcinilor de plan pe anul 1969, a dezbătut indicatorii de plan pe 1970. Cu acest prilej cooperatorii au salutat călduros prezența în mijlocul lor a tovarășului Laurean Tulai, prim-secretar al Comitetului județean Sălaj al P.C.R. Atît darea de seamă cît și dezbaterile purtate pe marginea ei au avut un profund caracter de analiză a rezultatelor economice și financiare obținute în anul care a trecut S-a desprins astfel cu pregnanță faptul că rezultatele obținute nu au fost pe măsura posibilităților și nu toți membrii cooperatori și-au adus contribuția la realizarea producțiilor planificate. Astfel nu s-au realizat producțiile scontate la principalele culturi: grîu, porumb, cartofi, sfeclă, fapt ce s-a răsfrînt negativ în activitatea economică și financiară a cooperativei. Aceste nerealizări au fost puse pe seama condițiilor de mediu,mai puțin prielnice în anul care a trecut, dar mai cu seamă pe neparticiparea cooperatoririlor la lucru. In cuvîntul său cooperatorul Nicolae Brindaș arăta că, în campaniile de întreținere și recoltare a culturilor, nu toți membrii cooperatori au răspuns la chemarea consiliului de conducere de a participa la lucru, iar unii membri au luat parte numai la lucrările din culturile unde beneficiau de retribuție suplimentară. Aceasta a dus la întîrzierea recoltării păioaselor: unele loturi de porumb repartizate nu au fost prășite, iar furajele au rămas pe cîmp netransportate. Recolta a fost lăsată multă vreme la dispoziția ploilor, pierzîndu-se cantități însemnate prin putrezire. Cooperatoarea Cornelia Igna a scos în evidență faptul că mulți membri cooperatori, printre care și femei, nu și-au făcut minimum de zile-muncă stabilite de adunarea generală, lucru ce a determinat neexecutarea unor lucrări importante la întreținerea culturilor. S-au purtat discuții și pe marginea rezultatelor obținute din creșterea animalelor. Am desprins faptul că și în acest sector bilanțul realizărilor înregistrate la sfîrșitul anului trecut este negativ. Această situație a fost determinată și de slaba preocupare a consiliului de conducere, de lipsa unui brigadier priceput în organizarea treburilor în zootehnie, a unei furajări raționale a animalelor. De aceea — arăta dr. Ioan Coșeru, zootehnistul cooperativei — la venirea mea aici, in luna noiembrie 1969, nu erau asigurate furaje suculente, iar calitatea fînurilor era slabă. Vorbitorul arăta că în urma măsurilor care au fost luate (prepararea furajelor cu adaus de melasă și uree, introducerea apei în grajdul de tineret la îngrășat etc.) și a celor care vor fi luate în continuare (înființarea unei ferme zootehnice mixte) se vor asigura condiții ca sarcinile de plan stabilite pe acest an să fie realizate și chiar depășite. Intîmpinat cu vii aplauze, a luat apoi cuvîntul tovarășul Laurean Tulai, care s-a referit pe larg la importanța deosebită a măsurilor preconizate de Plenara C.C. al P.C.R. din decembrie 1969, măsuri concretizate în hotărîrile Plenarei Consiliului U.N.C.A.P., la concluziile ce se desprind din dezbaterile adunării generale a cooperatorilor din Almaș. Vorbitorul a precizat că rezultatele anului care a trecut nu sunt la nivelul posibilităților de care dispun cooperatorii din Almaș. Producțiile scăzute obținute din culturile de cîmp nu pot fi puse numai pe seama unor condiții mai puțin favorabile, ci și pe factori legați de organizarea muncii, pe neparticiparea cooperatorilor la lucru. A fost, într-adevăr, un an capricios, dar urmările negative ale acestuia s-au manifestat cu pregnanță numai acolo unde nu s-a muncit așa cum trebuie, acolo unde se aștepta ca totul să se înfăptuiască de la sine. Participarea cooperatorilor la lucru nu este o facere de bine pentru cooperativă, ci este o obligație înscrisă în legile țării, în Statutul C.A.P. Tocmai de aceea nu se poate accepta tendința unor cooperatori care consideră că, dacă vreau merg la lucru, dacă nu vreau, e bine și așa. Vorbitorul s-a referit în continuare la sectorul de creștere a animalelor unde, de asemenea, rezultatele obținute nu reflectă posibilitățile existente. Producția de lapte pe vacă furajată a fost mică în comparație cu alte cooperative din județ. Conducerea cooperativei nu s-a orientat bine nici în acest an cînd a planificat numai 1050 litri lapte pe vacă furajată. Această producție nu este mobilizatoare, stimulativă și nu va întruni efortul comun al cooperatorilor și al celorlalți factori care concură la realizarea ei. De aceea va trebui reanalizată această situație. In încheiere, vorbitorul s-a referit la cîteva probleme legate de alegerea noului consiliu de conducere, la efortul pe care va trebui să-l întreprindă noua conducere în redresarea actualei situații, pentru ca la sfîrșitul anului 1970 sarcinile înscrise în planul de producție să fie realizate și depășite. G. SIMION SECTOARE CE PUTEAU FI RENTABILE Timpul trece, iar reparațiile rămîn...in urma (Urmarea lin pag. I-a). •dean am întîlnit prima mașină nereparată. Același lucru ne-a fost dat să-l vedem și la secția nr. 1 Bene«at și secția nr. 4 Sălățig aparținînd I.M.A. Cehul Silvaniei, unde mașinile de semănat SPC-6 și 2 SPC-2 nu sînt puse la punct, cu oate că au fost raportate erminate de reparat. Subliniind aceste stări de lucruri nu putem decît să-i „felicităm“ pe cei care în acest fel au terminat reparațiile, însă aceasta nu încălzește pe nimeni și nici chiar conducerea celor două I.M.A. ALERTĂ LA I.M.A. CEHUL SILVANIEI în atelierul central de la I.M.A. Cehul Silvaniei au fost planificate a se repara 154 tractoare. Au fost terminate pînă la data de 9 februarie a.c. un număr de 99 tractoare, deci prin mina mecanicilor mai trebuie să treacă încă 03 de tractoare. Aceasta reclamă însă o perioadă bună de timp. Care este cauza întîrzierii reparațiilor? întrebarea am adresat-o inginerului șef Vasile Man. — Am dus lipsă de piese de schimb. Odată cu acest răspuns ni se înmînează o listă cu un număr însemnat de repere ce nu se găsesc în bazele de aprovizionare. — Cum vă aprovizionați, totuși, cu piese? — Trimitem mașini aproape zilnic la bazele de aprovizionare din Cluj, Oradea și Satu Mare de unde primim foarte puține piese. Conduși prin atelierul central am remarcat că pe lângă linia de reparații în flux se mai lucrează și pe echipe specializate la revizia tehnică a tractoarelor. Aceasta a fost necesar, ne spune interlocutorul nostru, pentru a grăbi terminarea reparațiilor și pentru a îmbunătăți calitatea lor. Considerăm totuși că nu e soluția cea mai potrivită ca la secții să nu se facă măcar unele din reviziile tehnice la tractoare, deoarece aglomerează reparațiile la atelierul central, pe cînd la secții, mecanizatorii nu au un volum atît de mare de reparații. La secția din Sălățig, de pildă, trei tractoare așteptau să fie duse pentru R.T la atelierul central, lucru ce se putea face și în secție. Această idee este susținută și de inginerul șef, dar că s-a procedat altfel... cine îa vină? Ținînd cont de ritmul reparațiilor de pînă acum ne îndoim că acestea vor fi terminate în următoarele zile. De aceea în timpul scurt cît mai e la dispoziție e necesar să se concentreze toate eforturile în această acțiune, să se folosească la maximum timpul de lucru atît la secții cît și la atelierele centrale de reparație din I.M.A. Sîntem, totodată de părere că Direcția agricolă județeană trebuie să intervină cu mai multă promptitudine și eficiență în accelerarea ritmului de reparații a întregului set de tractoare și mașini agricole pe care-i reclamă cu acuitate apropiata campanie de primăvară. I Vorba e, haideți la lucru! Satul Sutor, comuna Zimbor. Un grup de țărani cooperatori discută despre recentele hotărîri privind organizarea, normarea și retribuirea muncii în cooperativa agricolă de producție. Printre ei, Teodor Bocu grăiește nu fără tîlc: — Iha, măi! Păi se schimbă situația. Noi asi vară, cînd mergeam la sapă pe sub „Margine“ — cum îi zicem noi la partea aceea de hotar —, ziceam că mergem la... sanator. Era un teren fain și cu umbră. Cam pe la opt ne arăduiam de acasă, ajungeam acolo pe la 10, răsuceam cîte o țigară, scoteam o postază pînă sus la pădure și ne abăteam la umbră. Frigeam cite o halcă de slănină, trăgeam un pui de somn de vreo două ore, mai dădeam ce dădeam cu sapa și pe la patru eram acasă. Da amu, nu mai ține. Nu lucri, n-ai. Așa că. haideți la lucrul («. P.) I ECONOMICS Agenda crescătorilor de animale LOTURI DE PRĂSILĂ, DOAR CU NUMELE? Ca urmare a unor acțiuni întreprinse de Direcția agricolă în colaborare cu Centrul județean de selecție și reproducție, am consemnat, la sfîrșitul lunii ianuarie un bilanț pozitiv în realizarea planului de montă la vaci și vițele. Cu toate acestea, un unele cooperative agricole nu s-a realizat planul de montă la vițele pe luna ianuarie, punîndu-se încă de pe acum în pericol îndeplinirea efectivelor de animale pînă la sfîrșitul anului. S-au constituit loturi de prăsilă în majoritatea cooperativelor, fapt pozitiv, insă în multe cazuri loturile constituite nu se bucură de atenția cuvenită din partea consiliului de conducere și a specialiștilor. La C.A.P. Jac, spre exemplu, ne-am interesat de stadiul reproducției la vitele. — Nu s-a montat nici una in cursul lunii ianuarie — ne răspunde prompt Gheorghe Pemeș, tehnician veterinar la C.A.P. — Cauza? *— Sunt furajate nerațional. Intr-adevăr, deși recomandările sunt date (rațiile trebuie să fie identice cu a tineretului la îngrășat), la C.A.P. fac vițelele pentru reproducție primesc următoarea rație: 5 kg fin, 3 kg paie de trifoi, 3 kg paie de grîu, furaje ce nu asigură necesarul de unități nutritive. Acest „model“ de furajare a determinat existența, la ora actuală, a unui efectiv de 44 așa zise „vițele bătrîne“ care trebuiau de mult să aibă cite un vițel sau doi. Dar să dăm cuvîntul unei scurte statistici. Vițelele ce constituie lotul pentru reproducție sînt născute după cum urmează: în anul 1968 — 13 capete. In 1967 — 19 capete, în 1966 — 1« capete, în 1965 — 2 capete. Total 44 de vițele care sînt ținute fără să producă nimic. Alte comentarii sînt de prisos. Tragem doar un semnal de alarmă și așteptăm măsurile și eficiența lor. (s. g.) PE URMELE ARTICOLELOR PUBLICATE Nu se putea și intra critica? In numărul 100 al ziarului „Năzuința“, la rubrica „Surprize în ... obiectiv“ a apărut o fotografie, critică bineînțeles, care viza unele neglijențe la C.A.P. Zimbor și Fildu de Jos, în ce privește furajarea și întreținerea animalelor. Din răspunsul primit din partea U.J.C.A.P. Sălaj aflăm că o perioadă de timp la C.A.P. Zimbor cocenii se administrau în stare naturală deoarece mașina de tocat a fost stricată. Au fost luate măsuri pentru repararea mașinii, astfel că în prezent cocenii se administrează tocați. La C.A.P. Fildu de Jos, la un grajd a căzut o parte din perete din cauza căruței care circula pentru alimentarea vacilor. Și în acest caz au fost luate măsuri pentru repararea zidului, înlocuirea ușii ca una corespunzătoare. Oare nu se puteau remedia, fără critică, aceste neajunsuri? Ba da. In cazul cînd controlul și îndrumarea se făceau la timp și mai exigent. (t. n*j