Neamul Românesc, noiembrie 1909 (Anul 4, nr. 123-136)

1909-11-01 / nr. 123

2083 NEAMUL ROMÂNESC CRONICA I­E­Ș­U­R (25 OCTOMBRE 1909). Duminecă, 18 Octombre, trebuia să aibă loc, la Iași, în Sala Pastia, o întrunire sindicalistă de îndoită protestare: pentru Racovschi și pentru Ferrer. La invitația «Uniunii socialiste», de fupt conducerea jidanului doctor Gelehrter, a răspuns: o puzderie de jidănași de prin prăvălii și citi­va «intelectuali» cu perciuni, o sumă de cetățeni con­­servatori dem­ocrați de-ai lui Bădărău, conduși de fostul socialist Socor și de Jidanul Steuermann, de la «Opinia», mai mulți «paraponișiți», de-ai d-lor C. Stere și Sanieleibici de la «Viața» pronumită «românească», cițiva muncitori zăpăciți, pe cari de aceia ziarele jidovești îi numesc «conștienți». Iar in fruntea acestei mase de protestatari în contra îm­pușcării lui Ferrer și a expulsării lui Racovschi, pe baza unei ho­­tăriri judecătorești, cine credeți oare că strălucia? Persoanele ilustre ale unor «veritabili» profesori universitari: profesorul Paul Bujor și profesorul I. Simionescu, de la Facultatea de științe a Universității din Iași. Totul era calculat de Cahal, ca să iasă cu succes strălucit. Și apoi să fi văzut reportagiu sensațional, cu întrunirea măreață de la Iași, cu discursul mișcător al profesorului universitar Paul Bujor; cu fru­moasa cuvintare a profesorului I. Simionescu, aclamat de popor, cu moțiunea entusiastă de la sfirșit ! Că doar, pe lângă altele, voiau «Daioniî» Cahulului să dea o lovi­tură și mișcării naționaliste, arătînd că o pot înfrunta, chiar în cen­trul ei. Dar știți că socoteala de acasă nu se potrivește cu aceia de la... Tea­trul Pastia. Ca să-și facă obiceiul, în adevăr, la deschiderea întrunirii, Jidanii intonează «Internaționala» lor. La acest cîntec exotic, necunoscut la noi, la Iași, publicul din sală, printre care se alia și cițiva studenți, răspunde cînt­ind «Deșteapta-te Rominel». Atît li-a fost Jidanilor de ajuns ca să înceapă a huidui și fluiera. Romînii protestează indignați. Atunci profesorul Paul Bujor, care era pus pe afiș, se urcă alături cu Ge­lehrter, pe scenă, ca să-și țină discursul său, crezînd că va impune celor prezenți. Studenții îi propun ca întrunirea să se țină în con­tradictoriu, numai pentru Ferrer, ca să poată și ei să-și spună cu­­vîntul lor. Ca răspuns, profesorul Bujor, răspingînd această propunere, cere poliției să scoată afară pe tulburători, adecă pe studenți. Pu­blicul românesc protestează, revoltat, cîntînd «Trăiască Regele». Ji­danii fluieră sălbatec, voci ferind. Și, in acest moment, sindicaliștii aduc pompa teatrului, și se pun a improșca pe studenți, pe cind bătăușii dau năvală să se urce în loji, pentru a-i lovi. Insultați și amenințați, în modul acesta, studenții se apără cu ce pot. Scaunele încep a zbura. Se aud iinituri de Talmud, și strigăte de oi vei mir și ghivali. Tincii de prăvălie, zioniști, și intelectualii cu perciuni încep «di­ d» a sări pe ferești; în cîteva minute, ordinea s’a restabilit. Studenții ocupă scena, părăsită de Gelehrter și de profesorul Paul Bujor­ și pro­

Next