Neamul Românesc, ianuarie 1910 (Anul 5, nr. 1-13)
1910-01-15 / nr. 7
ANUL V, nr 7. BUCUREȘTI 15 Ianuar 1910. FOAIA NAȚIONALIȘTILOR DEMOCRAȚI. APARE ZILNIC «iară de JOI. MIERCA JP.Î: foaie pentru popor; ------------SÎMBĂTĂ, foaie literară. --------------ABONAMENTUL în țară, pe un an 15 lei; pe o jumătate de an, 7,50 lei. ■ în străinătate, pe un an 20 de lei, pe o jumătate de la 10 lei. Redacția și administrația: Vălenii-de-Munte (Prahova). EXEiűPL A/ R .U L’s. in țară, 10 bani.------în sCtemat fete, 15 bani. -------- Un număr vechiu, 50 de bani. ------- ‘?4-- Cum poate ajunge cineva om rău In România. IDEI DINTR’O CONFERINȚĂ ȚINUTĂ LA PITEȘTI ÎN ZIUA DIN 9 IANUAR 1910 — I. «Bun și «rău» sunt ele lucruri care merită a fi discutate, discutate mai presus de orice ? Oare nu au mai mare interes alte însușiri ale acelor ce alcătuiesc un popor? Frumos și urit, chipos și fără înfățișare, viteaz și fricos ori, mai ales, cu talent și fără — de geniu nu mai vorbim, ei se intilnește la un popor odată în jumătate de veac, intr’un veac, și multe popoare n’au avut niciodată un om de geniu,— cei mai mulți geniali nefiind decît niște simpli obraznici—, ori măcar isteț și prost ? Cred că nu. Popoare nearătoase sunt destule. Măreț nu se înfățișează desigur regimentele din Sudul Italiei, alcătuite din soldați negricioși, mărunți, din Țigănuși cu mersul șemuitor, și totuși nu se poate spune că acești soldați uniți nu sunt meniți niciodată și în niciun fel de împrejurări biruinței. Dar iată poporul de pitici al japonesilor, cu fața galbenă și părul rar, cari sunt așa de asemenea între ei, pentru ochii noștri, nicit nu-i putem deosebi și nu le putem descoperi nici vrîsta. S’au bătut cu neamul de uriași al Rușilor, cărora le ajungeau uneori doar până la briu. Și, cu toate acestea, nu s’a mai pomenit un razboiu ca acela in care ei au avut toate biruințele, iar ceilalți toate rușinile, în care astfel s’a înfrînt întreaga putere, dacă nu întreaga mindrie și putere de ilunii cuceritoare a Rușilor. Popoare bogate in oameni de talent,popoare istețe? Avem un megiaș, unul destul de puternic azi, mine poate și mai primejdios, Bulgaria Nu știu ce ori crezînd ei de inteligența lor; vecinii însă, toți vecinii nu li-o prea recunosc însă, începind cu povestea noastră despre vechea oaste bulgărească apăsînd cu spetele in zidurile Țarigradului, doar le-or dărîma orimută din loc. Și, cu toate acestea, ce n’au făcut ei în ultimele decenii ? Și n’aveau ca noi elemente de cultură, de organisație, de tradiție politică, pe care, în neînțelegerea noastră, le uitam prea mult atunci cind, măcar prin rostul unor scriitori și oratori din