Neamul Românesc, septembrie 1910 (Anul 5, nr. 104-115)

1910-09-03 / nr. 104

ANUL V, n­r 104. BUCUREȘTI 3 Septembre 1910 APARE ZILNIC ■far­ă de JOi. MIERCURI: foaie pentru popor. —--------SÎMBĂTĂ­­­toaie literară. FOAIA PARTIDULUI NATIONALIST-DEMOCRAT. In țară 10 bani. ----- In sțtMoîUate, 15 bani. ----- Un numar vechi d, 58­ de­ bani. ----­ABONAMENTUL • țară' P` n“ an’ 18 lili ’ pa 0 jumatate de an* 7­50 _______________1 In străinătate, pe un an, 20 de lei; pe o jumătate de an, 10 le­i Redacția si administrația: Vălenii-de-Munte (Prahova). EXEMPLAR țj’jrî'' ORIGINEA TRĂDĂRII «MODERAȚILOR». Cei trei Crai de la Răsărit s’au dat pe față in politica Romînilor din Ungaria : unul e quasi-Vlădică — și membru al Academiei —, cellalt a scris odată marea carte de propagandă pentru causa româ­nească și cel de-al treilea e o față a literaturii românești. Cine a făcut tirgul, știa ce cumpără. Numai cu­ rostul a­lustrei in lupta pentru menținerea Romînilor, ca nație, in țerile Coroanei Sfintului Ștefan, nu era hotărit nici de haina, nici de funcția sau de situația lor, ci de o credință pe care odată o aveau și de care acuma s’au desfăcut pe preț bun. De unde vine insa, in mijlocul unui razboiu așa de grozav și de hotăritor, vicit dispune cu mult mai mult la fanatism decit la «mo­derație», această nouă înfățișare a cinstiților membri din Treimea cea fără sfințenie? E la mijloc numai scăpătarea morală a vrîslii sau neajunsurile materiale, de­sigur nesocotite și chiar nemeritate, ale vieții ? Nu, mai e ceva. Amintiți-vă, in adevăr, trecutul fiecăruia dintre «împăciuitori». Unul a mai făcut asemenea tirguieli, pentru același scaun de Vlădică, după care i se scurg ochii vicleni, dar atunci el nu se înfățișa numai pe sine, ci pe acei mari și bogați din București, cari atunci după asta umblau, in interesul politicei de partid a liberalilor. «Jos armele!», se striga dintr’un cabinet de serviciu al primului-ministru din București, și popa Mangra ieișa cu crucea în mină, între ai săi pentru a-I opri de a se luptă și între dușmani pentru a le crește curagiul de at­ ic. Cel de-al doilea umbla pe la Academie ca un Bismark național și-i fu­m­­a barba in vînt de înfumurare și de răsfăț. El conducea politica românească, avind brevet din București. Și, cînd s’a crezut la Bucu-

Next