Neamul Românesc, august 1918 (Anul 13, nr. 210-240)
1918-08-01 / nr. 210
Ik máim Declarații și Declarații Se urmează — cu oarecare tăcere sfioasă dintro parte, de la o bucată de vreme — declarațiile asupra scopului războiului și a concepției pe care o au luptătorii de astăzi despre soarta —desigur mai bună decit cea de acum — pe care, după ce i - a luat atîta sînge, i s-a distrus atîta avere și i s'a pus In inimi atîta ură, trebuie s’o aibă omenirea. Declarațiile acestea ar putea constitui, desigur, singura mîngîiere pentru atîtea milioane în suferință. In rodul muncii lor, în sîngele lor chiar a pierdut atîta, dar, cel puțin, într un viitor pe care toți îl doresc să vie cît mai iute, viața și cultura omenească « să însemne ceva mai asigurat de cum au însemnat pănă acuma, de cum s'a văzut prin acest războiu că ar putea să însemne. Numai cît, oricînd răsuni iarăși dulcele glas al făgăduielilor, oameni pățiți sau numai dintre aceia cari din fire au năravul de a nu se încrede, se întreabă dacă supt frumoasele frase, pline de cele mai nobile cuvinte, nu se ascunde cumva, — cum se întîmplă așa de des în legăturile oamenilor ce fac parte din aceiași societate — singurul interes egoist, care găsește cu cale, pentru a prosti din nou lumea, a se ascunde supt formule împrumutate șiret de la acei cărturari visători, buni doar de atîta lucru, cari-și inchipuie că blăstămata ființă omenească ar putea fi îndreptată. Și cu atît mai mut e aplecată o samă de oameni să facă asemenea reserve, cu cît, după fiecare declarație din tabăra cealaltă, se aud strigătele de denunțare : Nu-l credeți! Așa vorbește ca să-și rîdă de voi ori ca să mai poată cîștiga ajutor într o așa de grea luptă, în care n ajung puterile lui! E o undiță vicleană întinsă lăcomiei voastre de ideal și de dreptate ! Cu cît mai meștere cuvintele, cu atîta dedesupt e mai mare pehlivănia ! Doar Galii cei vechi știau ce spun cînd înfățișau pe zeul cuvîntului care cu lanț de aur trăgea pe credincioșii săi uimiți — acolo unde voia el! Și argumentele nu lipsesc. Cum să vorbească de libertate, cine n o acordă la el acasă; cum să vorbească de drepturi naționale cine le calcă față de cei supuși puterii sale, cum să laude idealul acela care n'a vrut să știe de dînsul niciodată cînd alții, în durerile lor, îi invocau sfințenia ! Doar și cîte un ,U* de la Lumina“ e gata să-ți dea, chiar fără autoritatea de istoric allui Pătrășcanu, toate lămuririle pentru aceasta n au combătut Englesii dreptul revoluționarilor francesi de a tăia capetele celor mai buni din lăuntru și de a scălda în sînge • Europa după capriciile lui Napoleon fiu? Și atunci... Adevărat este un lucru : că nu e iară pe lume care să se poată lăuda cu tot trecutul ei, deși unii pot vorbi într un ton care altora nu li poate fi îngăduit niciodată. Și, iarăși, cînd e vorba de necesitățile de viață ale unui neam, într o lume care nu a căutat încă să se organiseze după dreptatea absolută, scăpărările față de morală sunt și astăzi lucru obișnuit. Ori ar putea cere vre-un om cuminte și nepărtinitor Angliei din 1918 să resolve chestia irlandeză, cu toate complicațiile ce le poate aduce o asemenea măsură, in mijlocul chiar al războiului pe care pentru însăși existența ei îl poartă? Sau săB elibereze“India, ceia ce nu înseamnă altceva, față de incapacitatea Indienilor cari n au avut niciodată un Stat, ci au trăit doar supt varga cite unui rajah al jafului, decît a ceda această adevărată lume indiană, în total sau în parte, vecinului care înnainte de aceasta ar fi vorbit mai mult de libertate? Și, atunci, pentru a deosebi pe cel care cade d>n cel care minte, care poate fi criteriul ? Răspunsul e aceste: felul însuși cum trăiești poporul în numele eâraia, în numele Statului în care se află acel popor, vorbesc diplomații și miniștrii. Orice ar spune aceștia dacă vezi, la el acasă, un neam al cărui gînd e numai ca, prin munca lui, oricît de harnică și de spornică, oricît de bine organisată și împărțită, să strîngă pentru sine, să strîngă pentru a satisface pornirile animalului omenesc ce este în fiecare om, sau pentru care literatură, artă, știință nu sînt decît umilele slugi ale unei răsfățate economii politice“, cîntărindu-și dărăturile să nu crezi în filosofia și în propaganda politică a acelui neam ! Uită te mai bine la căngile acelor cari laudă puterea de acțiune a vreunui „Stat tentacular“ ! Și, chiar de s ar rosti mai rău, chiar de ar tăcea oameni cari, în gospodăria lor, arată generositatea capabilă de a trece peste grijile individului și ale familiei, ori se smulg de la muncă, de la ciștig, de la toate legăturile vieții materiale pentru a se închina la ce e dumnezeiesc în viață, pentru că împacă și înnaița pe oameni, totuși să fii sigur că, și dacă ar minți Statul, societatea însăși garantează, pe cum, dincolo, chiar dacă Statul ar fi onest în idealismul său, povara de materialitate crasă a societății îl va face să mintă. Fă așa, și nu o să te înșeli. N. IORGA CUGETĂRI Prostul sngîrîiat are o ultimă ansă, aceea a desprețului afectat. Dacă s-ar putea crește acest despreț prețul lui _______N- /.; lliÉil Sili D. A.p. Cale», vechia și harnic lucrător pentru cultura poporului și unul din cele mai curate tipuri de idealiști, ridică intr o foste din Basarabie, unde s mers pentru singurul scop de a trec bine prin lumină, eh?știa bibliotecilor sătești. D lui arată că, pe vremuri, Haset fiind ministru de Instrucție (vi aduceți smintit, un înrapoiat cu numele de Haret, care nu se pricepea de loc la ce privește viul satelor...) și opinia publică fiind încălzită pentru interesele morale ale poporului de „Simfeliorssi" în plină activitate rodnică („Sămănătorul”, o revistă din veasul al XIX lea, veche veche, cînd niena se bănuia că J. Petiz de la Scena* va veni și dirime pe Eminescu..., *’sra thoses, da Casa Școlilor și de particulari, mii de cărți pentru cetii escateior, ca nădejdi mult despre folosul cetitii lor. Di* n’a mers. Căci sătenii n’au vrut să se atingă de asemenea biblioteci, or, dasă au și luat vre-o broșuri acasă, au rupt-o, au pierdut-o peste elitisr îs ri ? a fi străbătut în cui al«suie». Nu știa dacă așa ceva a fost la noi pretutindenea, deși știu ce sfînt trist a suat 1* Vălenii de Munte o Casă de cetire u nde nu era voie să se joace cărțile și care deci sa risipit după o vegetație de cîteva luni, — și aceia sprijinită mai mult de bunăvoința trad familii cu numele străin, dar cu nesfârșit dos de a folosi culturii romănești, familia farmacistului Müller știa însă că în Ardeal nu e așa Și știu încă mai sigur că n’a fost in Bucovina așa. Iar, dacă e să vedem ce se petrece prin site țri, a căror cultură nu e superioară culturii noastre, apoi bibliotecile silești din Bulgaria r- ai căror întemeietori a« venit și În Curte și cesxl un sprijin reginei Eleonora — au folosit enorm populației, și în Rusia cel analfabetă, oprirea vînzării alcoolului s dat un mare avînt ceamaiiitor ca cărți de cetire populare. Daci, deci, la noi nu s’a reușit, urmează poșta dintr’aceasta Că raza noastră e inferioară celei bulgărești și rusești? Naș crede. 0?i că partea ti care se «fii în Regat a decăzut* față de partea din celelalte provincii ? N’aș spune-o. Atunci de ce constatarea d-lui Culca, cum de ar fi să o reducem mult? Intîm pentru că la popoarele supuse cartea e armă, întrun chip mai vădit decît la celelalte. Și, cum e casai pentru Bulgari, această stare de spirit durează și mult timp după liberare. Tot de aceia Macedoneanul, de orice neam, e mai mare iubitor de carte decît fratele său din țara independentă. Al doilea motiv este că într’o astfel de țară cartea pare a deveni un lucru al Statului și al clasei dominante, și astfel acum, antipatii o pot atinge și pe dînsa. Oricum, lumea leagă cartea, nu de ideia unei lupte, ci de a unui profit. Contra acestei păreri trebuie de dat lupta. Pentru aceasta trebuie cartea liberă, cartea cinstită, cartea vizează fără aînceda filantropie oficială. Și trebuie cartea practică, iar, pe urmă, se cere neapărat și introducătorul cărții, cetitorul și tălmăcitorul ei. Cînd aceste două elemente vor fi, vom putea vorbi ca de o realitate despre bibliotecile sătești, N. ÎORQA. Maximaliștii pe paza Cremlinul din Moscova e absolut închis publicului. Duumviri Lenin și Troțkhi nu mai acordă audiențe. O telegramă din Svițeza spune textual: * In Moscova se vorbește că Lenin de frica unui atentat are douăsprezece locuinți, aude pe rând își petrece nopțile, și că locomotive și automobile stau necontenit gata de plecare pentru dinstii". O nouă proclamație a celor doi cumetri proclamă că Englesii și Francesii sunt niște bandiți dar, făgăduind a răspunde îndoit (!) la orice lovitură, se ferește a declara că relațiile diplomatice sunt rupte. Moartea e făgăduită tuturor „contra-revoluționrilor “: * țeraniî, dacă nu dau griul lor ori rețin din el mai mult decît li trebuie, vor fi dați ca dușmani ai poporului pe mina Tribunalului revoluționar"1. Ceho-Slovacii trebuie nimiciți, și se răspîndește minciuna că s’a ,curățit“ de dimii toată S beția estică până la lacul Bakai. Se chiamă supt arme toți foștii ofițeri pănă la 60 de ani. Cine se opune e împușcat imediat. Consulul englez din Moscova, lord Lockardt, a fost arestat. Toți supușii Puterilor înțelegerii sunt expulzați La Casa Cooperativelor s'au furat ziua ’e amiaza mare patru milioane de ruble. In acest timp trupele debarcate la Arhanghelse înnainteaza pe calea ferată a Vologdei. Cazacii anunță că tot basmul Donului a fost curățit de bolșevici“. Blidul de la Breslau Germanii au organiiat la Breslau un bîlciu pentru Orient; se anunțescă Turcii cu și sosit.