Neamul Românesc, noiembrie 1921 (Anul 16, nr. 250-274)

1921-11-26 / nr. 270

ANUL ai XVT-Iea n­ l »70. ABONAMENTUL P* an an în țară. 160 lai pa șeasa luni . . 80 » p* trai luni ... 40 > pentru străinătate dubty 50 B-Ä&J BXEMPLAPIJL __ ^ST ' ....... ' ' Foaia Partidului Naționalist-Democrat TELEFONI REDACȚIA 12/80­­ ADMINISTRAȚIA 6/4 i Apare zilnic Director: N. IORGA REDACȚIA 88» Domnița A »a alat la & ADMINISTRAȚIA $U»«$a Li&neagu­- Nos­t-­ 19 DI­EI HR 6 01 Un publicist francez, d. Georges Bienaimé, pe care și legături de familie o fac a se interesa de Polonia, unde a fost de multe ori, așa încît o cunoaște a­­dînc, a vorbit Duminecă la «Fundația Carol» despre a­­ceastă țară vecină și a­­liată. Conferențiarul a răspuns părerea că Republica în­viată ar cuprinde prea mulți cetățeni de altă limbă La țară — afară de Galiția Orientală, plină de Ruteni, — sînt numai locuitori de aceiași rasă. Orașele erau încă din evul mediu un loc de strîngere al străinilor, dar proporția lor — nici la Lodz — nu e așa de impor­tantă cum se crede. A doua observație a d-lui Bienaimé a privit pretinsa primejdie pe care o creiază Poloniei faptul că se află între doi mari și puternici vecini, represintînd chiar două rase rivale: Germanii și Rușii. Statul polon e, spune d-sa, destul de tare pentru a resista atacului ce i s’ar pregăti dintr’o parte și, din cealaltă. Țara e foarte bogată : în grîne, în lemne, în sare și petrol. Dar bogăția ei de căpetenie stă în altceva : în energia, în devotamen­tul patriotic al locuitorilor ei. D-sa și-a văzut avîntul atunci cînd, față de holdele pe care sovietele le arun­caseră asupra Varșoviei, chemarea la arme a avut răsunetul pe care istoria o înseamnă pentru Franța revoluționară amenințată de Austro-Germani. D. Bienaimé mi-a reco­mandat o alianță strînsă cu Polonia. I-am mers în­­nainte: această alianță e­­xistă, și ea va rămînea, fără niciun scop de agre­siune, dar gata să răspingă ofensiva care ar tinde să readucă în robie moscovită pe Romîni ca și pe Poloni. Refuzul Maiestății Sale Troțchi de a recunoaște dreptul românesc în Basa­rabia arată, azi, cît de pre­țioasă e această alianță. N. IORGA Ridicolul politic Ridiculul, adică osia ce me­rita rîsul, izvorăște din contras­tul faptelor. Neapărat dar că in politică mai mult ca în ori­care parte ridiculul apare cu mai multă putere. De la speculantul care peto­rtază asupra binefacerilor de­mocrației ba stă chiar în le­gaturi sufletești cu secte netreb­nice, de la samsarul care îți vorbește de foloasele muncii, de la descreieratul care îți cîntă binefacerile moralei, de la anal­fabetul care îți laudă foloasele culturii, începe scara m­aioutului, ce se ridica in neofirșit [UNK] Stai da o parte și-l privești pe învirtitul care și-a preparat ani de-a lungul o situație pe c­are toată turneu o vede cu­ e da ri­­diculd, aur asupra căruia nu poți să faci mai nimic, dintr’un motiv foarte simplu - ridiculul e însoțit întotdeauna de o mare clasa de șiretenie. Spune cuiva că e ridicul e ceia ce face, și vei căpăta un ras­puns la care nici nu te gindești, cel puțin iți va spune că o tum­ă întreagă e de aceiași părere ou dinsut. In politică, mai ales, ridica­tul nu numai că e permis; de cele mai multe ori e slăvit ca o dogmă a capacității. Demo­cratul care încaseaza sute de mii de lei pe an pentru că tea parte la niște știiințe de forma­ta o sumă de societăți comerciale și care lucrează în dauna Sta­tului, patriotul care își freacă mînile de bucurie ca și le-a a­­tins de acelea ale unui trădător de neam; incapacitatea cocoțată care crede că e chemată sa dea o nouă direcție afacerilor pu­blice, pentru a nu vorbi decît de ceia ce e mai aparent, se socot drept personalități marcante de Guvernămîrtt. Dar să luăm și altă cale­­lată­l, îl vedeți cu toții în fața umiliților sai ascultători, tl vorbește de idealuri în politică, el, sluga banului, el, mi logat pe lingă dreptul pumnu­lui, el, care găsia că țăranul ro­mân a intrat în luptă pentru desrobirea neamului ca o turmă inconștientă și ticăloasă, care n’a ascultat decit de ordin. Și tot el îți va mai spune că e nepăsător de tot ceia ce se poate vorbi pe socoteala lui, pentru că e deprins cu calomnia. Și ar voi, e ridicul a o spune ce nelegiuitul visează, el, din neamul pușcăriașilor din prin­cipiu. Asistăm la opera ridiculului, așa c­um n’a mai fost văzută. Să sperăm că ea va conteni în scurtă vreme, să sperăm că ridiculul chiar va omorî pe toți aceia cari fără niciun pic de dragoste către țară o vor la pi­cioarele lor, și o vor în toate chipurile și supt toate formele pe care ridiculul ponta să le îmbrace. Va veni însă momentul hotă­­rîtor în care să se stîrpească ridiculul care visează astăzi să prafacă rîsul într’o deșuchiatâ tragedie. Q. D. Scraba. Germania binevoitoare In fine Cancelarul ger­man a făcut cunoscut co­misiei internaționale de re­parații că va dovedi din nou bunăvoința ce o are de a plăti despăgubirile. Cu toate că procurarea de cre­dite în străinătate pentru plățile despăgubirilor nu corespunde spiritului acor­dului din Londra, Germa­nia este pregătită să re­curgă la asemenea măsuri. Ziarele adaugă că indus­triașii consimt să conducă operațiunile de credit pen­tru a îndrepta starea eco­nomică și a elibera politica Guvernului de fricțiunile ex­terne. mmamam taes mm ms sas [UNK]....... m ' —~ rm Ungaria amenință... Institutul pentru partea in­ternațională casth's in William sîowy fi îmi!s zilele trecute d’a dovedit o inspriție remarcabilă. D. Baru­k, a cărui donație a fi­nanțat acest proiect, și d. Gar­field, președintele Willisma Col­ligiului, merită felicitări pen­im inițiativa lor, și să apărăm să succesul lor va încuraja pe toți aceia cari cred că răspin­­direa acei înțelegeri coreste » chestiilor internaționale este una dintre esențialele datorii ale zile» de «zi, după ce pacea interna­țională și­ buna-voință reciprocă și prin urmare viitorul civiliza­­ției depind în mare măsură de o sslfai­da înțelegere. Încerca­rea de la Williamstowa, n’o spe­răm, va fi precursoarea unei im­portante mișcări educative. Tocmai fiindcă pianul a fost atD­ta laudibil și execuția lor, atît de reușită, mă simt îndem­nat să atrag atenția asupra u­nui defect care a tulburat expe­rimentul. Nu există șzi în Eu­ropa, cu excepția chestiei repa­rațiilor, o chestie mai importantă din punctul de vedere al păcii generale și mai viu controver­sată decît chestia Ungariei și a vecinilor ei. Această problemă a fost dis­cutată la acel institut de contele Paul Teleky, fost premier al Un­gariei. Nimic nu este mai natu­ral, decît, ca el să fi presintat ches­tia din punct de vedere ungu­resc. Ei bine, însăși faptul că aceasta s'a putut peste tot întîm­­pla înnaintea unui Colegiu ame­rican nu arată ci­ de puțină în­țelegere există în mijionul nostru pentru țările dunărene și pentru influența acestei situații asupra aspectelor mai largi ale păcii și progresului internațional. Niciodată nu s’ar fi putut în­­timpla ca protectorii institutului să invite un savant sau un om de Stat german să interpretase causa Germaniei față cu Franța fără a invita în același r­âng și un orator francez cere să ex­pună cazul din punctul de ve­dere al țarii sale. Totuși, vederilor d-lui Teuzky, care reprezintă vederile unui Stat care in războiul recent a luptat împotriva Statelor­ Unite, li s-a acordat un monopol, iar causa Aliațior de ieri ai Ame­­ricei, causa României, a Ceho­slovaciei și a Iugoslaviei a ră­mas neapărată. Nu vreau nici­decum să protestez împotriva admiterii înnaintea unui audito­riu american a contelui Teizky sau a oricărui alt vorbitor ma­­ghiar la același nivel cu d sa. c’er putea poate invoca faptul că, în timpul cînd d. Teu­ky și-a ținut conferințele, nu era ratifi­cată pacea între America și Un­garia. Dar ar fi gratuit să insis­tăm asupra acestui punct, de ordin mai mult tehnic. Eu cred că mai just și mai cu foioa ar fi fost sa se fi importat și un savant sau un om de Stat cu au­toritate care să interpreteze ca usa României și a membrilor Micii Antanta și sa contrarman­teze astfel spusele oratorului maghiar. Im­ dau sama că unul sau al­tul dintre connaționalii miei ar putea dificulta această suggestie ca fiind prea laxă, și ar putea insista ca peste tot să nu sa per­mită niciun fel de propagandă ungurească în Statele­ Unite. Răs­punsul la aceasta e, întîiu, pe, orice t’ar face, se va desfășură o imensă propagandă maghiară, care în multe­ cozuri nici nu este măcar așa de cler formulată ca in conferințele d-lui Teizky. Al doilea și principalul răspuns e că simpla suprimare a unei părți a controversei nu pres nta nica soluție. Netememi­m pretențiilor magh­are, nesmperitatea și ara­­b­ția megalomană a naționaliș­tilor maghiari s’ar fi putut scoate în evidență mult mai clar prin contrastul dintre afirmațiile con­telui Teleky și o expunere a ca­­usei României și a celorlalte State. Intr’adevăr, nu propagan­da ca atare este obiecționabilă. Orice educație se reduce la pro­pagandă. Dar, cînd propaganda a sarpeazâ un monopol și se îm­bracă în haina științei obiective, ea devine vinovată și de despre­­țuit. In lipsa unui raport stenogra­fic al conferințelor d-lui Tele­ky, scopul miea nu poate fi să mei ocup­rind pe rînd cu toate afir­mațiile și argumentele lui, cetit numai extrase tele­grafice, așa cum s’au publicat în presa din New-York. Dar aceste extrase au fost suficiente sa mă convingă pe mine sau pe ori­cine altul e familiar cu situația, că d. conte Teitky a profitat în deplină măsură de această opor­tunitate și a reușit să pună în circulație întreg stocul vechi a da argumente naționaliste ma­ghiare. . Servindu-mă de ospitalitatea ziarului New­ York Times, care — credincios tradițiilor sala de tnitate—a deschis­ coloanele pen­tru acest răspuns, vreau să a­­trag numai atenția asupra unor anumite fapte neglijate de con­tele Tei­ky și să lamuresc anu­mite impresii create de spusele lui. Faptul culminant al situației este, și nu se poate insista în de­ajuns de mult asupra lui, ca în Europa Ungaria este singu­rul ,titat de la care în orice mo­ment se poate aștejpta turbura­rea păcii internaționale. Pentru că Ungaria — in orice pas însă clasa pe care o represimă con­tele Tetzky—este impenitentă. Evanghelia acestei clase este militarismul; visul ei — revanșa; unica ei ambiție restaurarea, nu numai a monarhiei, ci a monar­hiei între vechile granițe «inte­grale». I­nainte de războiu, unspre­zece milioane de Romîni și Slavi trăia în Ungaria supt domina­ția la nouă milioane de Ma­ghiari. Rasele nemaghiare, cum o știe toata lumea, erau asuprite, prigonite și maghiarisate în mo­dul cel mai nemilos. Ungaria s’a aliat cu militaris­mul prusian, fiindcă stăpînitorii ei îi spuneau că aceasta este calea cea mai bună pentru a ținea în supunere rasele străine. (Urmează.) Anton Bibescu Ministrul României (Traducere de Iosif Șchiopul.) d na Beuttner, soția d-lui dlr. Oscar Baultner, tronsor la U­­niversitatea din Geneva. Avîn­d preșidenția pavilionu­lui, d-na Bau­tner a făcut toate sacrificii îa posibile ca micul pa­vilion romănesc să se presinte nu­­m­ai cochet și mai atrăgător. Erau acolo expuse covoare na­ționale, vase cu ornamente ro­mănești, cusături naționale, că­meși național«», etc., care au fost îndelung admirate de visitatori și asaltate de diferiți amatori de a le cumpăra. D­na Baatbavs*, îmbrăcată în­­tr-un frumos costum național, a stat în persoană, la pavilion, în tot timpul expoziției. Cităm printre donatori: d ne și d. Teki Ionescu, d-na și d. Tom­a Iones­ca, d-na și d- dr. Bauttner, d-ra Rîmnice&mj, d-na și d. Mă­găritescu-Grecianu, mi­nistrul României la Berna, d. Aristide Blai­r, d. P. Negulescu d-na și d. Iancovici, d-na și d. Paul Fiorescu, prim secretar de aigație, d. Cioroneanu, consul al României la Berna, d na și d. Alex. Cusin, atașat comercial, d. Pokol, atașat de legație, d-na și d. Damian,­ cancelariul lega­­timnei din Berna, d. I. Mătăsaru, secretarial Agenției economice române, etc. A fost păcat că splendidele lucruri oferite de d na și d Teka Ionescu au sosit din țară după închiderea expos­ției, însă ele au fost expuse pe urmă, prin griji d-nei Beuttner, în u­nul din magazinele din Geneva, și vîndute în același scop de binefacere. Exposiția a fost visitată și de d-na și d. profesor N. Iorga, cari se aflau la Geneva, cu pr­lejul unei conferințe pe care d. Iorga a ținut-o la Universitatea din Geneva. D na și d. Io­ga au felicitat călduros pe d-na dr. Beuttner pentru lăudabila sa inițiativă. O expsiție românească la Geneva In ultimele zile ale lunei Oc­­tombre o., a avut loc la Geneva un bfrciu internațional al tuturor națiunilor in folosul biroului de binefaceri din Geneva. Frumoasa inițiativă a avut un deplin succes. Alături de pavi­lioanele diferitelor cantoane el­vețiene,­­bogate în lucrări de țe­sături naționale, și de fel de fel de fabrioate ale industriei cas­nice, s’au putut admira exposițiile de artă ale fiecarii națiuni. In parte, de la obiectele multiple și prețioase ale Statelor Unite până la produsele proprii ale­relor mai mici State din Eu­ropa. România a avut onoarea de a fi și ea represintată print­’an pavilion la această operă inter­națională de binefacere, și acest fapt a fost datorit numai mun­cii neobosite și patriotismului unei inimoase Romînce, distinsa Bucii­matî. Sîmbătă, 26 Novembre 1921 Buletinul Zilei Șirii la sa­rwutgrtii Moartea lui Emil Boutroux Sa anunță moartea lui Emil Boutroux, cunoscutul erudit și membru al Acade­miei franceze și al Acade­miei de științe morale. In 1888 Boutroux fu numit profesor de filosofie moder­nă la Sorbona, după ce s’a distins la școala normală Boutroux s-a născut în Pa­ris la 28 iulie 1815. In 1877 el scrise o introducere la un volum asupra filosofiei grece și șase ani mai tîrziu își stabili reputația interna­țională prin publicarea stu­­diului sau asupra lui So­­crate. Ca fondator al știin­ței morale, Boutroux va fi întotdeauna amintit pentru marea sa operă«De la contin­­gence des iois de la nature» lucrare care conține oheia fi­losofiei sale. Desarmarea examinată din nou In urma cererii d-lui Briand, comisia formată din plenipotențiarii celor cinci Puteri va discuta, Miercuri de dimineață, chestia desar­­mării­­ pe uscat, astfel ca această chestie să fie cu a­­devărat hotărîtă înnainte de plecarea primului minis­tru francez. D. Briand va părăsi Washingtonul, joi di­mineața. Ruperea tratativelor pentru in­dependența Egiptului Delegația egipteană asta a fost în Anglia pentru a trata în chestia independen­ței Egiptului, întorcîndu-se la Cano, a publicat un ma­nifest prin care anunță ru­perea negocierilor din cau­sa intransigenței Guvernului britanic. Nouă turburări la Belfast Sinteiniști continuă a provoca turburări la Bel­fast. Azi dimineață au fost atacați muncitori cari se duceau la lucru. Au fost șase morți și mai mulți răniți. Italia și armamentul naval Delegatul italian în comi­sia de nouă a expus că păs­trarea submarinelor este ne­cesară Italiei, de­oare­ce po­­siția financiară a Italiei nu i îngăduie să-și clădească u­­nitâți mari navale în mo­mentul de față și, pe de altă parte, Italia trebuie să-și păstreze în Mediterana o forță egală cu aceia a Ma­rilor Puteri. Știri diferite Guvernul polon a trimes la 19 Novembre pdtru nota Ru­siei, y­cru neind aplinirea tra­tatului de pace din Riga. După cum declară ministrul de Externe polon Sk­rmuath, ultimul ordin a lui Troțchi că­tre armată, care era osti Fo­a­­mei, ar fi dat prilej la trimete­­rea acestor note. Din Elveția nu anunță că în Ghma s’er fi retras toți miniștrii din causa crisei financiare. La noi nici ajungind la faliment nu se intimpla așa ceva. Contradicț­a pe care o vede «Luptătorul» între părerile d-lui N. lor ga da acum și cele de a­­cum «un an doi», e același pe care o poate avea un om despre o floare pe care o vede pe ra­mura și între aceiași omd, ajunge ofilită, la gunoiu. D. dr. Cantacuzino din Bucu­­rești ,a fost ales corespondent extern al Academiei de medi­cină din Paris. Doamna Haarieta Gavriletou va ținea conferința 81 «M­uirea femeii» in seara da 26 Novem­bre oarele 9, ia Fundația Caro­­l­iu, iar nu la 24, cum fusese st­­nunțat. Organisațiile naționalist-de i­mocrate sunt imunoștiințate că s’a scos pentru anul 19^2 un calendar de părere al partidului, și le rugam in același timp a comun­ea,pe cît se poate mai ne­întârziat, casierului secției Ilfov, ia redacția ziarului «Neamul Romănesc» numărul de care au nevoia. Se anunță oficial că su­ma de 500 milioane, cu scadența la 15 ianuarie, va fi plătită de Germania. Administrația ziarului nostru anunță că încasa­torului N. Manciu i s-a ri­dicat dreptul de a mai în­casa în contul ziarului.

Next