Neamul Românesc, ianuarie 1923 (Anul 18, nr. 1-22)

1923-01-31 / nr. 22

Două distincții Acum câteva zile am avut marea muțărare de a transmite distincția acordata de ministrul de Instrucție unor membri ai familiei romanești, cari, de mai desterati, legați indisolubil de acest mediu fratesc care nu e totuși al nostru, n'au uitat o clipă țara, nația din care s’au desfăcut, și au dovedit-o prin fapte. D. J. Gamber, decorat cu Coroana României, e unul dintre cei mai însemnați librari ai Parisului, unde continuă întreprinderea prosperă a soclului său, ajutat de soții sa, care lucrează alături cu dînsul la conducerea unor întinse afaceri Pe vremea cînd atita la noi strîmbâ din nas dacă e vorba de cartea românească, d. Gamber o cere pentru a o pune în cataloagele sale și a o răspindi și totodată el pune basele «Colecției Gamber», meniți a da manuale de cunoaștere repede a lucrurilor noastre în Franța. Am fost foarte mișcat de sentimental cu care a primit această distincție românească. D-ra Elena Donici locuiește de mult castelul din Franța al surorii sale, măritată aici. Daria casă se vorbește dulcea «moldovenească» de acasă. Și o ființă delicată și bună păzește comorile lăsate de tatăl său în aceiași limbă a documentelor și manuscriselor, atât de adese ori însemnate cu numele familiei sale. Ce poate fi mai firesc decit ca talentul d-rei Donici să se fi întrebuințat la prefacerea în armonioase versuri francese a poesiei populare, a cîntului lui Alecsandri și Eminescu ca în el gantul volum «Chantsj Roumains»? Astăzi medalia ,Bene MerentC împodobește pieptul în care bate o inimă credincioasă nației sale. A răsplăti asemenea atitudini cu datorie morală pentru țară.. hi. IORGA Două politici maghiare Aproape în aceiași zi în care Ungaria era admisă la Lga Națiunilor, grănicerii romîni au capturat o patrulă maghiară, dovedind de astădată și celor cîțiva protectori pe cari șoviniști de la Budapesta și mai au la Apus, că incidentele de la granița românească nu au fost niște simple fantasii naționaliste românești, ci cu ele sunt cu siguranță cele de intăiu încercări violente de a călca un tratat iscălit cu resemnare și cu un gest de cumințenie in fața marilor puteri europene. Nu există azi nicio îndoială că Ungaria are două politici: una pentru străinătate, prin care caută, prin gesturi umilite și prin vorbe cumpăite să cucerească inimile dușmanilor ei de ieri, și o alta pentru țară, ascunsă și plină de rea-credință, prin care urmărește zi cu zi călcarea angajaentelor luate și ațîțarea spiritelor la pociva acelorași Aliați cărora oficiai li se închină. Aceasta e politica Rusiei bolșevice, care pe de o parte tratează pace și pe de alta plătește cu bani spoliați propaganda comunistă în țerile cu care ar voi și se înțeleagă, și aceasta e și politica Germaniei, care pe de o parte tratează, instituie comisiuni, trimete, note diplomatice, iar pe de alta tolerează societățile secrete naționaliste, boicotează pe cale economică pe Aliați, își ruinează cu știință valuta și face tot ce stă în putință ca să nu execute tratatul de la Versailles. E metoda noilor învinși cari, căutînd să înșele prin cuvinte și semnături du garanții buna credință a învingătorilor, duc totuși o luptă ocultă înpotriva lor, nădăjduind că prntr’o desăvirșta năruire a Europei vor putea opri propria lor năruire. România privește cu atenție la aplicarea acestei metode de către Unguri. Oricit ar fi de mari dezbinările politice de la noi și oricît s’ar părea că pentru ambiții personale se uită marile interese ale neamului, România urmărește, cu încredere în solidaritatea ei națională și în puterile ei, mișcările atît de variate ale vecinului ei. De aceia, dacă ricjtnărișei România nu a susținut cu prea mult entusiasm , candidatura Ungariei la «Liga Națiunilor». Și aceasta nu fiindcă nu ar fi dorit să stea față în față cu nereatul ei adversar înnaintea arbitrilor Europei, da; fiindcă nu putea sprijini un popor care are două politici, una pentru Europa și una pentru instinctele ei șovina fără păreche. România nu ar fi putut niciodată să dea în serios condițiunile pe care Ungaria se angajează să le împlinească fără șovăire și printre care cea mai de seamă și cea mai desprețuire de fapt de către Ungaria este următoarea : «Ungaria își da angajamentului respecte toate angajamentele ce le-a contractat până în Momentul de față». De trei ani de zile Ungaria se înnarmează pe ascuns și pregătește prin ațîțări și prin tolerarea unei primejdioase propagande șoviniste acea revanșă despre care se vorbește prututndeni în școli, în călăriri, în întruniri și chiar în Parlamentul din Pesta. Complotul împotriva Suveranilor României, manifestările naționaliste de la periferia Ungariei ca și provocările de la granița sunt cea mai bună dovadă ca de la Budapesta se urmăresc două politice care numai în aparenți se exclud, care însă de fapt tind să atingă acelaș scop: refacerea Ungariei în vechile ei granițe. Ne găsim azi în fața a două Ungarii, aceia a Ungurilor cari se deșteapză și aceia pe carse. Cesar Dajuvary o represintă cu atita plecăciune și cu atâtea asigurări pașnice la Liga Națiuniir Ungarii care nu se deosebesc decit prin forma de luptă : una luptînd cu armele anarhiei șoviniste, alta cu spatele încovoiat și cu linguri diplomatice la Paris și la Roma. Străinătatea se poate, firește, înșela și un anume fascism italian poate chiar aprecia această duplicitate politică . România este însă datoare să smulgă masca acestor două Ungarii sub care se ascunde ura seculară a intrusului. Ion tîn Giorfliu Consiliul inii_ IHM Consiliul Ligei Națiunilor, care și-a deschis ieri sesiunea la Paris, sa prezintă cu un caracter nou ce au deosebit interes prin aceia că de data aceasta el va întruni zece membri, și nu opt, ca până acum. Prin adăugirea încă a doi membri electivi, membrii permanenți au fost puși la minoritate. Mmi lor Isis D. Nistor, ministru al Bucovinei,ia făcut ieri la Cameră înscrierea sa publică în partidul liberal. Cine ar fi crezut acum cîțiva ani că d. Nistor, idealistul și prietenul devotat al d-lui N. Iorga, va uita pe încetat toate declarațiile solemne de dragoste și de devotament și sute acestuia și se va transforma într’un anumit moment în banul burghes oportunist și avid de-o situație sigură—,care este! Ne bucurăm dar că primii pași în politică pe cari d-sa Pa făcut recomandat de N. Iarga și susținut de noi toți au fost așa de fructoși tu resultate Ce ne facem însă, die Nistor, ca vechea vorbă a răposatului rege Carol: Ni trebuie caractere! , c.— Constituția și partidul țerănesc Ieri, ia Cameră, d. dr. Lupu a cetit în numele partidului țărănesc declarația prin care «nu se recunoaște legalitatea Parlamentului precum, și.. dreptul ..de. istigne țerii o Constituție». Dacă Constituția va fi votată, ea «va fi considerată de partidul țerănesc—ca nulă și neavenită». Partidul țerănesc declară că va părăsi Parlamentul dacă totuși Guvernul va stărui sâ impună trecerea Constituției, preferind în acest caz să se adreseze direct opiniei publice și să ducă lupta. Împreună cu toate forțele vii ale poporului, spre a dărîma acest eșafodaj de minciună și silnicie». D. dr. N. Lupu n’a precisat dacă această luptă va fi legală sau va fi condusă prin mijloace ilegale. [Dia tonlir ieri la Cameră d. D. V. Țoni, deputat de Covurluiu, a făcut în chestia decorațiilor următoarea comunicare : Printre cei decorați ai prilejul încoronării se află un mare număr de oameni cari în timpul războiului au fost trădători, spioni ori nedemni slujitori ai armatei de ocupație. Ziarul «Universul» din 7 13, și 14 ianuari. a publicat liste întregi cu numele și faptele unora din aceștia. St au răsplătit de multe ori în trecut oameni fără alte merite decit anumite servicii electorale aduse Guvernului, s’au decorat adesea nulități, dar astăzi s’a întrecut orice masură cind a Coroana» și „Steaua României" vor sta pe pieptul celor mai vinovați față de patrie. Cum vor mai putea purta alături de dtnșii Imnalta dinstrnție acordată de M. S. Regele vitejii războiului pentru întregirea națională și atîția câni au contribuit ca munca și sufletul lor la propășirea țerii ? Carelui președinte al Consiliuții să hotărască revenirea tuturor celor decorați, ridicându-se această onoare celor cari, prin fapte, compromițătoare în trecutul lor, n o merită. -a*--*.~~*~4 »hh>» Mini hata ii inii Primim următoarea întîmpinare: Cînd s’a înființat teatrul popular, numele d-lui Iorga a fost o garanție ^pentru morala publică și pentru^învățămînt. Scurta d-sale lipsă de la conducerea teatrului s’a resimțit. Piesele represintate sînt o confirmare, .^Subiecte a căror desfășurare revolta bunul simț, joc de începători, cu gesturi îndrăsnețe și prea populare. In locul imoralității, care trebuia combătută, sau a jocului senin, care să distreze curat, obscenitați, jocuri de cuvinte, libertinaj de gesturi. Nimeni nu s'a supărat. Piesele aparțineau unor răposați scriitori sau unor obscuri dramaturgi ai cabotinajului occidental. Și publicul era din acela, care nu cerea totdeauna altceva. De curînd s’a pus pe afiș Carageale, cu «Conul Leonida» față cu reacțiunea». S’a jucat cu săli pline de oameni care veniseră să-și aducă aminte, de verva puternică a lui Caragiale și de limba sa concisă și curată. Teatrul popular însă a înțeles să dea astfel de represintații. Spre uimirea tuturor, Coana Eftimița scoate vreo 4 rochi înnainte de a se culca, se scutură, se șterge de praf și se curăță cu degetul pe care are grijă să pună savă. Și tot aceiași Goana Efmfița, face vreo duzină de mătănii săltînd cu mapamondul și schițînd cu ei un fel de dans al pîntecelui, cît stă aplecată în semn de protestare. Acesta-i Carageale ? Acesta cel mult poate fi gustul domnului director artistic al teatrului. Cine pune piesa In repetiție, se înțelege, e liber să schimbe ce alii text, dar ca să armiifiseze cuprinsul, să preciseze. Aceasta poate fi o necesitate. Dar a schimba textul ca să-l trivialisezi, pentru un public, care au cere neapărat aceasta, însemnează lipsă de gust sau incapacitate, profanare sau cinism. Cine conduce acest teatru ar trebui, dacă nu poate înlătura cultivarea gustului de teatru al publicului într’un chip necunoscut, să dea măsuri ca cel puțin ceia ce este distins și de samă în literatura noastră să fie cruțat, îmi pare rău că va fi nevoie să spun toate acestea elevilor pe cari i am dus la această represintație. E necesar totuși, pentru reabilitarea lui Caragiale în mintea lor. C. Dinu Profesor împroprietărirea și demobilissm In ședința de ieri a Senatului, prietenul nostru senator Trufm a făcut o comunicare, cerind d-lm ministru de Agricultură să simplifice formalitățile cerute demobilisation la împroprietărire, ținându-se socoteală de biletele originale de demobilisare, eliberate în 1918 și 1919, conform unei circulare anterioare. íousiiils fin Lordul Carzon s’a pronunțat pentru schimbul forțat de populațiuni între Grecia și Turcia, scoțînd în evidență avantagiile acestui sistem, datorită căruia se poate obținea o mai mare omogeneitate în populațiile respective, inlaturîndu-se astfel o causă de nesfîrșite discuții. Adevărul în privința unor descoperiri imaginare la nr. 11934 al ziarului «Adevărul», supt semnătura N. Argeș, se publică un articol: Noile descoperiri de la Curtea de Argeș. Legendarul Negru Vodă este o figură istorică, în care descoperitorul și descifratorul, d. Stoica Nicolaescu, povestește «plin de emoțiune» (între semnele citării pentru a nu se pierde nimic din vorbele sale sibilice) cum In ziua de 10 Decembre, anul de la Cristos 1922, după ce a pus să spele inscripțiunile, observă «deasupra portretelor ctitorilor Io Radu Negru Vodă și Ana Doamna, urmele unei alte inscripțiuni slavonești, căreia nu i se dase atenția cuvenită. Am cetit acolo cuvintele zemiungrovlahia, și mi a fost de ajuns ca să pot prețui valoarea nebănuită a acestei inscripțiuni». Apoi, urmează semnatarul articolui d. Nicolaescu reușește să descifreze următorul cuprins al ei: la Radul Voevod, întru Cristos Dumnezeu drept credinciosul singur «tăpînitorul Domn al Țerii Ungrovlahiei, și a tot ținutul Vidinului». Și, pe baza acestei formidabile descoperiri, se aruncă săgeți contra «școalei noi» istorice, represintate de „docții" Onciul, Bogdan, Iorga, membri ai Academiei Române, cari au exprimat alte păreri asupra chestiunii și cari azi, după «savanta» descoperire, se vor aba in fața crudului adevăr : (în „hasmodeosul”(!) stil al d-lui Nicolaescu) .* «Mănăstire într’un picior Ghici, ciupercă, ce i >*, «1 * ] De fapt ne aflăm in fața unei foarte „hasmude oase" (!) farse . Subscrisul am primit însărcinare din partea Comisiunii Monumentelor Istorice, în vederea publicării „Buletinului Comisiunii“, aflat supt tipar și consacrat Bisericii Domnești din Argeș, să deau măsuri pentru fotografiarea tuturor vechilor fresce ale bisericii. Am însărcinat, pentru aceasta, pe fotograful Lăzărescu, care a început să lucreze, supt conducerea mea și după indicațiile mele, din luna Februarie 1922 (oferta nr 67, 1 Februar). Lucrarea a durat pănă în Septembre 1922, cînd a și fost predată Comisiunii (cu petiția nr 882 din 14 Septembre 1922). Intre panourile ce am indicat, în special, să fie fotografiate, era și panoul ctitorilor, pe care nu se afla nicio inscripție care să determine numele personagiilor ce represintă, dar care avea deasupra o inscripție savă, spălată de foarte multă vreme, scoasă în evidență de d. Norocea, de la care am primit și decalcuri, și consolidată de d. Teodorescu. Această inscripție conținea titulaturile obișnuite ale unui Domn și ale unei Doamne, descifrate aproape bine de mine, prin analogie cu titulaturile stereotipe ale Domnilor noștri, cu excepția unor cuvinte. Numele Domnului și al Doamnei nu se cunoșteau încă. In Iunie trecut s’a efectuat fotografia acestui panou, în ziua cînd d. profesor N. Iorga a visitat biserica ; d-sa mi-a cerut atunci această fotografie, pe care i-am trimes-o prin d. Panaitescu, ajutorul meu. In August am predat această fotografie, pentru execuție în autotopie, Institutului grafic Marvan (cf. anexatei declarațiuni). Intre timp, dorind ca textul acestei inscripțiuni slave și al unei alteia, aflate deasupra, care erau otografiate, decalcifiate și descifrate de mine, să fie revăzut și je un ban cunoscător al limbii bulgare, m’am adresat unui fost camarad de Universitate, d. Stoica Nicolaescu, care are meritul de a cunoaște bulgara încă de cînd era prunc, ca să-mi revizuiască și să-mi traducă, mai bine decît puteam face eu, aceste texte. Și, întrucît tipărirea Suletinului începea, am hotărît să fac și o confruntare locală a textelor stabilite cu originalele aflate în biserică, pentru care scop am fixat ziua de 10 Decembre, cind am scris d-lui Teodorescu, pictor, să fie gata cu materialul de spălare, întru cît vom căuta din nou inscrițiunile, spre a vedea dacă nu dăm de numele Voevodului. Insoțit de d-nii P. Demetrescu, arhtect, și St. Nicolescu, am procedat la verificarea textelor și facere de sondagii nouă în jurul inscripției de mult știute, care din nenorocire, nu m-au dat, afară de cîteva litere care au lămurit mai bine cîteva cuvinte, niciun nume de Domn sau de Doamnă, pentru care scop veniserăm. * * * In resumat, deci, afară de titulatura veche, prost publicată și tradusă de d. Nicolaescu, nu s'a găsit niciun nume de Voevod. Inscripția, foarte importantă pentru alte considerații, prin ea însăși nu resolvă nimic, nici că Negru- Vodă este o figură istorică, nici că a trăit la 1290, nici că «școala nouă» a fost răpusă. Părerile „școalei noi” vor «păreaîn studiul menționat, unde publica atîta va fi deplin luminat de zăpăceala causată, de formidabilele invenții și plăsmuiri ale unor oameni fără de răspundere. Nu este locul ca prin presă să fie discutate. *# * Dar procedeurile d-lui Stoica Nicolaescu, care își permite a face sus de un material încredințat pentru anumite scopuri, fără de a utorizație, și în fent cum o făcea, trebuie stigmatizate. Din cele relatate în «Neamul Românesc» (nr. 15 din 23 ianuar), se vede cine este omul. Publicul cetitor va găsi singur cuvântul de înfierare al unor astfel de fapte, care In alte țări se pedepsesc sever, mai Intăiu de Morala publică și apoi de codurile penale. V. Drăghiceanu Secretar director al Comisiunii Monumentelor Istorice PS. Actele ce servesc de piese justificative se pot cerceta de oricine la Arhiva Comisiunii Monumentelor I«ience (Ministerial Cultelor și Artelor). Declarație Declar prin presents că anexata fotografie pe care am pus sigiliul atelierului meu, mi a fost încredințată da d. Drăghiceanu spre reproducere din luna August 1921 11 a și fost reprodusă și predată d-lu. Drăghiceanu. Lt. Marvan Boteznicotraf B-dul Principele Mircea II üdaroiíirea fiiieipnicipimre încercările germane de a suspenda circulația trenurilor pe partea stînga a Rinului, precum și de a întrerupe comunicația telegrafică și telefonică cu Franța și cu Belgia prin stricarea aparatelor, au fost zădărnicite prin prezența operatorilor tehnici francezi, cari au reparat stricăciunile și au descărcat stațiunile de cale ferată congestionate. Se ieau măsuri pentru asigurarea serviciilor internaționale și a traficului între regiunile ocupate și teritoriile francez și belgian.