Neamul Românesc, noiembrie 1925 (Anul 20, nr. 245-268)
1925-11-26 / nr. 265
NEAMUL ROMÂNESC Anul al XX, No. 265 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60.E] 2 LEII ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60 Jo! 26 Eiue pb. 3929 CU OCHII LEGAȚI impresia care se desface din spectacolul vieții noastre de azi nu e a unor oameni răi cari cu deplină conștiință caută scăderea și peirea unei țeri pe care desigur că o iubesc, ci a unor oameni cu ochii legați. Dacă n’ar fi așa, s’ar vedea de toți anumite lucruri elementare . Că avem un Stat creat printr'o minune și nu încă destul de consolidat; Că avem o nație pe trei sferturi ignorantă; Ca între neamurile ce trăiesc pe acest pământ suntem cel mai sărac; Că intelectualitatea noastră e lipsită în toate domeniile de un îndreptariu sigur; Că nu știm ce e solidaritatea în chestiile naționale. Că acele cuvinte care se aruncă pot fi un crez la noi, sînt foarte adesea ori o jucărie ori o pretenție ori un mijloc de înșelare. Ca n'avem prieteni pe lume nici cu până la marele nostru sacrificiu. Și, daca s'ar vedea toate acestea, am merge din construire în construire, iar nu din fărâmițare în fărâmițare. Ce nenorocire se mai cere pentru a nu dezlega ochii cari au văzut mai ieri orori fără de nume? N. IORGA CAPITALUL STREIN După patru ani de echilibristică bugetară, d. Vintilă Brătianu crede că a sosit momentul „de a folosi capitalul din afară“. Adică așa declară klsa, căci de fapt convingerea aceasta o are din ziua chiar când a solicitat și i-au fost refuzate creditele în străinătate. Fiecare eșec al Ministrului de finanțe în această materie erasistematic urmat de o declarație categorică a sa împotriva aducerei capitalului strein. Totuși, d. Vintilă Brătianu, afirmă că abia acum a devenit oportună folosirea capitalului din afară, după ce mai întâi, a fost asanată situația noastră financiară. Dar tocmai aci rezidă una din greșelile capitale ale Ministrului de finanțe, când crede că era mai întâi necesară rezolvarea „prin noi înșine“ a problemei financiare și numai în urmă se impunea înzestrarea țării cu ajutorul capitalului strein. Cum ar putea să susțină că înlesnind mai din vreme imigrarea capitalului din afară, am fi stânjenit opera de asanare financiară, sau să conteste că intesificând, prin ajutorul capitalului strein, producția, nu lucram tocmai în direcția unei cât mai grabnice și mai temeinice soluționări a problemei financiare ?, Respingând deci, de la început, chestiunea oportunității, rămâne de examinat destinația pe care d. Vintilă Brătanu înțelege să o dea capitalului strein. Era un timp când Ministrul de finanțe vorbea și dădea chiar asigurări că vom avea capital strein pentru numeroasele comercializări, pentru electrificarea țării, etc. Astăzi electrificarea a intrat în domeniul miturilor, iar comercializările, neavând alt scop decât cazarea partizanilor, s’au realizat „prin noi înșine“. Ce rezultate vor da aceste comercializări rămâne de văzut. Faptul principal al trecerei bunurilor statului în patrimoniu băncilor liberale și acele al cazării favoriților regimului s’au consumat. Restul. Dar să revenim la capitalul strein. El ar trebui să servească, după programul de acum al d-lui Vintilă Brătianu la unificarea rețelei căilor ferate, la înlesnirea acceselor la Dunăre și Mare, la înzestrarea culturală a țării și la „CONSOLIDAREA NOASTRĂ MONETARA“. Asupra primele necesități nu mai poate exista deosebire de vederi între toți bărbații noștrii de stat sau în opinia publică. Ne desparte însă de actualul guvern, concepția d-lui Vintilă Brătianu în materie de consolidare monetară. Ministrul de finanțe nu a renunțat încă la proectul revalorizării leului, deși patru ani de permanente decepțiuni ar fi trezit pe oricare altul la realitate. D. Vintilă Brătianu vrea capital strein pentru a face ca în trei ani — (citiți: trei ani) — nu 15 ani, cum prevăzuse în convenția cu Banca Națională să revalorizeze leul. In trei ani statul ar plăti toată datoria de 10 miliarde către institutul de emisiune și leul-hârtie ar deveni:... leu-aur. Să nădăjduim că cumințenia acestui popor ne va feri de pacostea fericirii pe care ne-o anunță proorocul de la Finanțe. Menținând punctul nostru de vedere în ce privește consolidarea monetară prin stabilizarea leului la un curs echitabil, rămânem partizanii neclintați ai aducerei capitalului strein cu ajutorul căruia să sporim capacitatea de producție și de îmbogățire a țării. Druzii au evacuat Merdyeiosin-ul Roma, 25. (Radon). Din Beyrouth primim confirmarea stirei că localitatea Merdyeiosin a fost evacuată de druzi care au abandonat 11 Hasbays. Un nou atac împotriva postului Rachaya a fost respins. DAȚI PENTRU „CRUCEA ROȘIE* Director N. IORGA Politică și cultură Politiciani guvernamentali, nu văd Intra politică și cultură absolut nici o legătură. De aceea la cei patru ani de guvernare liberală orice pornire culturală, generoasă, a fost Înăbușită. Interesul politic de partid acaparator astfel și-a găsit concretizarea în fapte materialiste, cointeresate, comercialisatoare a tot ceea ce putea reprezenta bogăție, avere și exploatare. Or, în tot acest pustiu sufletesc a răsunat greu și răsbitor cuvântul d-lui profesor N. Iorga. Marele îndrumător al masselor a rostit astfel la sărbătorirea ce a avut loc recent la Turda următoarele cuvinte: „Guvernele au datoria de a închide rănile, nu de a le irita, de a face ca mâinile să se întindă, când e nevoe, pentru înțelegere, iar nu să silească pumnii a se strânge. Și orice om politic venind aici, trebue să vorbească în graiul culturei, precum orice om de cultură trebue să facă politica activă de înțelegere, de resolidarizare, de restituire a liniștei sufletești indispensabilă și a pacei inimii din care a rezultat însăși marea închegare a neamului românesc în hotarele lui de azi“. Evident, acesta singur poate fi programul conștient al oricărei personalități politice, chemate a vindeca rănile unei guvernări arbitrare, căci a concepe politica în funcția culture! înseamnă a hotărî nu numai materialist, ci și sufletește închegarea vieței publice și îndrumarea ei pe calea progresului. Vor înțelege acestea d-ni Brătianu (£ Comp.) Desigur, nu. Pentru că trecutul lor politic e desmințirea categorică a oricărei iluzii, pe care ar mai putea-o cumva avea încrezătorii naivi în planurile liberalilor. O selecționare Îmbunătățirea msei animalelor,— aproape a tuturor animalelor, — face de multă vreme obiectul preocupărilor specialiștilor și oficialității de pretutindeni. Studiul originilor, al selecționării și al încrucișării dintre animale în vederea îmbunătățirii a regenerării și a fortificării raselor a atins o vituozitate nesperată. Dar îmbunătățirea rasei umane ? Aceasta abia acum de curând a început să facă obiectul cercetării a câtorva, foarte puțini. — deși domeniul acesta e cel puțin tot atât de interesant ca și al studiilor arătate mai sus, și deși nevoia regenerării rasei omenești se impune tot atât de mult ca și a animalelor. Ce mijloace se propun pentru îmbunătățirea rasei noastre? Aceleași ca și pentru cai, boi, porci etc.: încrucișarea de elemente selecționate. Intriadevăr iază concluziunile treise la sfârșitul unei conferințe ținută în această privință în America de biologistul Wigram: „Trebuesc căsătoriții cei robuști cu cele robuste, — cei frumoși cu cele frumoase. Iar cei slabi și neput tinde fi să fie lăsați să moară de slăbiciune. Iar statul trebue să-și ia sarcina de a selecționa pe soți". Sentința americanului, atât de atrăgătoare pentru unii, atât de mdhnitoare pentru alții cu cari natura a fost vitregă, — e boxată pe o statistică interesantă cu privire la regenerarea intelectuală. Cifrele produse de biologist au dovedit că 1000 de diplomați ai vidrei universități Havard ,nu produc în medie și în total decât ISO de copii. — pe câtă vreme 1000 de muncitori pălmoși dau în genere 0000 de produși. li BMI Telegramele.tim Berlin anunță că fracțiunea naționalistă din Reichstag a decis definitiv să voteze contra acordurilor, de la Locarno și să depună o moțiune de neîncredere in guvern. Ziarele dreptei pretind că pentru adoptarea acordurilor este necesară o majoritate de două trei mű Ele amenință cu excluderea din partid pe deputata care vor lipsi de la vot sau nu vor vota contra acordurilor. Socialiștii care hotărâseră să nu voteze tratatele dacă naționaliștii nu se vor decide de asemenea să-și asume răspunderea ratificării, au hotărât acum să voteze pentru ratificare. In această privință fruntașul social-democrat Loebe președintele Reichstagului a declarat că socialiștii, socotind că fără certitudinea păcei nu este posibil progresul social, nu vor pune în pericol acordurile de la Locarno numai din motive de tactică politică. i ii onor istii Prezenta în țară a d-lui Barbusse a dat loc la diferite manifestationi. Desigur că jignirea sentimentului public prin aceste vizite-control își are o adâncă justificare. Și desigur că și punctul de vedere al d-lui ministru de externe, că o verificare posterioară a unor afirmațiuni acuzatoare trebuiește să fie înlesnită, nu e lipsit nici el de o serioasă motivare. Ori și cum ar fi părerile ce le-am avea despre d-nul Barbusse și activitatea sa politică, într'o strictă obiectivitate două constatări se impun. Prima că scopul vizitii sale e regretabil și a doua că manifestațiunile ce le-a prilejuit sânt și ele tot atât de regretabile. O întrebare însă se pune în mod firesc. S-ar fi putut oare evita afirmațiunile d-lui Barbusse și-n consecință verificarea lor care este scopul prezentării sale momentane . Noi socotim că da. De îndată după încetarea ostilităților, nu odată, di n nenumărate rânduri s-a semnalat o activitate de propagandă metodică, concentrică, statornic și bogat susținută împotrivă-ne. Nu odată s-a cerut în mod stăruitor de-o parte a elitii noastre naționale, independent de infeodarea ei vreunui partid politic, organizarea unei opere de contrapropagandă, organizarea unei activități care să nu aibă ca scop decât așezarea evenimentelor și stărilor de fapt de la noi în țară în adevărata lor lumină. Guvernele și-n special acela al d-lui Brătianu au rămas complect nepăsătoare acestei chestiuni, ba mai mult decât atât, prin mijlocul unei cenzuri abuzive și ilegale, au înpiedicat de a se lua cunoștință de învinuirile și ponegririle ce ni se aduceau și cărora s-ar fi putut răspunde printr'un reflex spontan pe calea publicisticii chiar fără sprijinul oficialității. Astfel acuzațiunile cele mai calomnioase și inexacte puteau să prindă consistență și să fie considerate ca expresiunea purului adevăr. Suflete generoase și romantice induse în eroare și punându-și autoritatea lor morală împotrivă ne și-n sprijinul dușmanilor noștri. Numeroasele vizite-control, cât și manifestațiunile la care au dat loc trebuesc să fie considerate ca un serios avertisment că nu am luat toate măsurile de autoapărare și mai ales un avertisment de gravitatea atmosferii neprielnice ce ni se crează peste hotare. Din această jignire a susceptibilității noastre naționale cât și din întreținerea unei stări de spirit tulburătoare și provocătoare de animozități lăuntrice, în vederea evitării ei mai mult chiar decât în vederea evitării unor vizitatori „indezirabili", cercurile noastre conducătoare și superiorii exponenți ai politicii partidelor trebue să se sesizeze că printre preocupările lor serioase trebue să înscrie și pe aceia a reputații noastre în afară și a organizării unei activități în acest sens. Dacă aceste concluziuni vor fi adaptate ar fi cazul de a se reaminti zicătoarea franceză, din tot rănim bine, și neplăcuta vizită a d-lui Barbusse sa ne fie din acest punct de privire mai folositoare decât chiar constatările ce le face și cari nu corespund cu informațiile greșite ce le avea. Patima ar fi fost și de astă dată un rău sfătuitor dacă ar fi împiedicat formularea constatărilor de mai sus. EOOURI POLITICE DN. D. Chirculescu, elegantul ministru aol ocrotirilor, a declarat că liberalii nu amestecă politica în cooperație... Se mulțumesc bieții oameni să o spună sub ocrotirile d-lui Chirculescu, și să-i dea o libertate de care se miră chiar d. Vintilă * Sn ajun de a cădea dela, guvern d. Vintilă Brătianu a început să tăgăduiască marea cu sarea, și să afirme că e pregătit terenul pentru... un împrumut extern. Om politic de zahăr, nu altceva... Auzi d-tar Să pregătească d-sa un împrumut extern pentru guvernul de mâine, împrumut după care d. Vintilă a alergat atâtea mii de kilometri . D . . . Vintilă Brătianu e împotriva dreptului ziariștilor de a călători cu trenul. Cât de generoși sunt totuși reprezentanții presei... Ei nu-i doresc d-lui Vintilă decât să plece la plimbare, cât mai repede și dacă se poate, pentru câteva decenii. De pretutindeni New-Yorkul noaptea De cum se face noapte, la New- York, e periculos să mai eșipte străzi. Bandiții sunt așa de numeroși încât nu trece nici om fără să se petreacă atentate. Adesea mari bancheri cari se plimbă pe Broad Street sunt atacați de către hoți. Și aproape totdeauna aceștia scapă referiri puternice automobile. Soții de milionari, întorcându-se deja vreun bal sau teatru, sunt urmărite până acasă și jefuite de bijuterii. Poliția din New York, a hotărât, insă, de curând să pună capăt acestei stări de lucruri A trimis, astfel, nouă automobile blindate, încărcate cu trăgători aleși, cari vor patrula în oraș timp de 24 ore cu ordinul de a trage pentru a omori, de îndată ce vor zări pe vreun răufăcător. Agenții vor fi de asemeni prevăzuți cu mitraliere, cu bombe și cu gaze lacrimogene. Și dacă hoții se apară, se vor vedea în stradă lupte în toată regula. D-rul Camus a făcut, la Academia de medicină din Paris, un stăruitor apel către public pentru a-l hotărî să se supuie la revaceinări, pe cari circumstanțele actuale le consideră ca o practică din cele mai prudente. In adevăr, în Sud Estul Franței, în Hérault, și Haute-Garonna, variola pare a prezenta o gravitate particulară, căci s-au semnalat chiar multe cazuri mortale. De când vaccinarea a devenit obligatorie și certificatele de vaccinare și de revaccinare recentă sunt cerute aproape la fiecare pas în cariera fiecărui individ, se putea crede aproape stânsă această crudă boală care făcea atâtea victime în toate țările. Cu toate că au devenit rare cazurile de variolă, în anii normali.Un timp în timp o mică epidemie de altfel repede înlăturată, vine să ne trezească din indiferența noastră. In reapariția variolei sunt două cazuri: prima este că sunt țări unde vaccinarea nu este obligatorie și unde variola, mai mult sau mai puțin discret, domnește în permanență; a doua cauză este că în fața acestei epidemii, în loc de a ne găsi în mod constant în stare de imunitate, cum ar trebui să fie regula, cea mai mare parte a indivizilor de ambele sexe și mai ales de sex femenin — s-au sustras de la revaccinări regulate, așa că ultima este în general prea veche pentru a le garanta o prezervare sigură în caz de epidemie. Vaccinarea nu este obligatorie în Anglia de pildă, unde un întreg partid îi este ostilă și s‘a ajuns a o considera ca o atingere a libertăților individuale. Astfel variola există în Anglia, în stare endemică, ca și în țările Orientului și ale Africei. Acolo, opera de vaccinare, în ținuturi foarte întinse și la populațiuni inculte, este încă foarte incomplectă. Medicii militari și coloniali, au făcut și fac eforturi meritorii. In mod fatal un mare număr de indigeni, disimulați departe de centre, scapă acțiunea lor. Aceleași dificultăți se prezintă chiar în Estul Europei, în Rusia în special. Sânt, e drept, foarte rari oamenii cari merg de bună voe fără să le fie impusă obligația, să se prezinte la o revaccinare, pentru că ei au cumințenia să socotească, că ultima este prea veche, afară numai dacă vestea unei epidemii vine să arunce groaza în țară, ceia ce este o mare pagubă, căci în astfel de cazuri, nu s-ar găsi probabil numărul suficient de doze de vaccin gata a fi întrebuințate. Cea mai mare parte din oameni au păstrat în adevăr încrederea lor într-o foarte veche formulă, astăzi recunoscută cu totul inexactă, și după care imunitatea produsă de o vaccinare are o durată de șapte ani. Experiențele au dovedit că această durată era extrem de neregulată, după indivizi poi intervine receptivitatea particulară fiecărui individ care este foarte variabilă. Sunt oameni pe cari o singură vaccinare la naștere i-a făcut refractari pentru toată viața lor, după cum o probează revaccinările succesive cărora s-au supus în urmă. In mai mare număr poate sunt acei pentru cari durata fatidică de șapte ani este aproape exactă. Există însă și o foarte însemnată proporție de indivizi, la cari, fără să se știe pentru ce, această imunitate s-a stins deja după cinci ani și chiar de trei ani, și aceștia sunt primele victime desemnate în caz de epidemie. De asemeni foarte adesea, această falsă siguranță este întreținută de o altă greșală. In caz de revaccinare, se crede că apariția marilor brobiate este necesară pentru a arăta eficacitatea sa, deci necesitatea sa. Ori, simplele brobinte roze pe care le lasă de cele mai multe ori după ele, sunt de asemeni demonstrative, aceasta ajunge pentru a proba că imunitatea nu era decât relativă, nu complectă, și în asemenea cazuri, nu trebue să se grăbească a se conchide că „aceasta nu s-a prins“ și că nu se simțea nevoe de revaccinarea din trei în trei ani, ori ce ar fi și orice rezultat ar da de fiecare dată, fără a aștepta ca să fim neliniștiți de vre o nouă epidemie. Existența acesteia crează chiar circumstanțe mai mult defavorabile pentru a se deda prea târziu acestei practici. Trebue o perioadă de șase zile după Inoculare, pentru a căpăta imunitatea. In acest timp — faza negativă — persoana nu este deloc prezervată, dacă nu a devenit chiar mai vulnerabilă, după cum se observă cu vaccinările antitifice și altele. Practicată prea târziu la o persoană deja atinsă de variolă, vaccinarea este in general cu totul ineficace vaccinul fiind mai ales preventiv, și foarte slab curativ. "II «Bai»’eorsai».1 Cronica medicală revaccinăret Autonomia căilor ferate - O autonomie necompletă ■ [UNK]nterview cu dt. ing. AL Periețeanu, fost director general al G. F. ft | ------------ În legătură cu chestiunea Autonomiei căilor ferate, d. ing. Al. Periețeanu, eminentul nostru prieten și colaborator, fost director general al G. F. R., a acordat confratelui nostru „Argus“ următorul interview: INFLUENȚELE POLITICE Problema căilor ferate, începe distinsul nostru interlocutor, poate fi privită din două puncte de vedere și anume: al organizației pe care legea autonomiei a dat-o acestei instituții și din punct de vedere fundamental, al punerei în funcțiune a acestui mare instrument al economiei naționale. In ce privește prima chestiune cred că autonomia ce a‘a acordat este insuficientă, pentru că lasă încă destule porți deschise influențelor politice și împiedecă stabilitatea in îndeplinirea programului de care vom vorbi la al doilea punct. Cu toate acestea, chiar legea actuală ar fi putut constitui un important progres în organizația căilor ferate, dacă guvernul actual ar fi voit sincer să scoată această instituție de sub influențele politice. NUMIRILE IN CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE Modul cum s'au făcut numirile în consiliul de administrație, compus aproape numai din partizani politici, arată că el a avut mai mult în vedere asigurarea influențelor politice ale partidului liberal în timpul opoziției, decât asigurarea indepenței administrației, față de imixtiunile politice ale tuturor partidelor. In asemenea condiții cred că organizarea ce s-a făcut nu poate da roade căci nu poate suprima principalul obstacol constituit din amestecul politicei la căile ferate. Trecând la a doua parte și admițând că organizația administrației s-ar face îndestul de autonomă, spre a evita politica și consiliul ar fi destul de neutru spre a fi menținut de toate guvernele, așa încât continuitatea să fie asigurată, aceasta nu ar fi încă suficient spre a scoate căile ferate din făgașul în care au intrat. Instrumentul azi este cu desăvârșire falsificat. NEVOIA UNUI ÎMPRUMUT Avem peste 10.000 km. de linii, cu circa 25.000 de vagoane și 1600 locomotive. Rețeaua e cu mult prea întinsă față de materialul rulant, sau vice versa materialul prea redus față de rețea, așa că întinderea rețelei necesită cheltueli enorme de pază și întreținere, fără ca circulația să corespundă acestor sacrificii, din cauza lipsei de material rulant. Și atunci ne vedem închiși Intrun cerc vicios. Administrația C. F. R. nu poate avea venituri suficiente față cu desvoltarea rețelei pentru că nu are material rulant cu care să efectueze transporturile. Neavând venituri, administrația nu-și poate nici plăti personalul, nici complecta materialul rulant. Așa fiind, spre a rupe cercul, este evident că numai cu ajutorul unui împrumut se pot echilibra cele două părți ale instrumentului și permite astfel unuia să trăiască prin veniturile aduse de celalt. Actualmente nu numai că există această disproporție intre rețea și material rulant, dar ea tinde să se agraveze prin faptul altei disproporții, care există între materialul rulant și mijloacele lui de manipulare și întreținere r—, adică depozitele de locomotive și atelierele de reparațiuni. DIMINUAREA PARCULUI DE MATERIAL RULANT Lipsa capacității de repaațiune provoacă o diminuare a parcului de material rulant pentru că nu se pot înlocui stricăciunile provocate de uzura normală, așa că mijloacele de circulațiune au scăzut de la 70.000 de vagoane, câte existau acum patru ani, la 25.000 constatate de ultimul recensământ. Lucrul este așa de adevărat că recursul la inițiativa privată, care ar fi putut, până la un oarecare punct, remedia insuficiența capacității de reparație a administrației, nu a putut da toate roadele dintr-un motiv curios, lipsa de fonduri, și atunci povârnișul se vede în toată simplitatea: insuficiența capacității de reparație diminuiază mijloacele de circulație, aceasta diminuiază veniturile, cari la rândul lor, diminuiază fondurile și reduc capacitatea de reparație, întrucât din aproape nu aproape vom ajunge să avem o vastă rețea cu o întreținere foarte costisitoare și o minusculă circulație, incapabilă de a procura fondurile de exploatare. SPORIREA TARIFELOR Sporirea fondurilor prin sporirea tarifelor, este evident necesară numai Intru atât Întrucât se va fi reușit a obține un maximum de venituri nu numai mărind factorul tarif unitar, ci și numărul zonelor călătorilor transportați, căci ceia ce ne interesează este produsul acestor doi factori, produs care poate să nu crească când crește unul din factori. dacă celalt se micșorează Afară de aceasta, chestiunea tarifelor căilor ferate nu mai este o simplă problemă internă de administrație, ci este o problemă economică, taxele căilor ferate nereprezentând cu orice preț valoarea serviciului făcut ca fiind un adevărat impozit indirect. In adevăr dacă taxele căilor ferate s-ar studia din punct de vedere pur intern transportul unei tone de pietriș ar trebui să coste tot atât cât acel al unei tone de aur, căci nicăeri nu este admis cărăușului să schimbe tariful după natura măriei. Dacă la calea ferată taxele variază cu natura măriei aceasta reprezintă un adevărat impozit indirect, ale cărui venituri sunt destinate să acopere tranporturile nevoiașe, cari nu-și pot plăti costul. Este clar evident că întocmirea acestor tarife este o chestiune de economie generală, pusă în legătură cu tariful vamal și cu întreaga rețea de impozite indirecte. Fără această conexiune același stat încalcă cu impozite indirecte un produs pe care-l crede capabil a-l plăti și degrevează același produs la taxele pe căile ferate, pentru că nu s-au pus în legătură motivele încărcării, cu motivele degrevării spre a vedea care e rezultatul final. STUDIEREA TARIFELOR ȘI A NOMENCLATUREI MĂRFURILOR Când dar aud că directorul căilor ferate a făcut un interesant studiu al tarifelor c. f. r. mă întreb de unde și-a luat d-sa care poate să cunoască foarte bine adminisrația drumului de fer, nu însă și întreaga economie a țării, elementele necesare spre a aprecia ce poate să plătească fiecare marfă — și cum a putut face o asemenea apreciere mai înainte de a fi făcut o nomenclatură precisă, care să diferențieze diversele produse. De altfel nu este rolul administației c. f. r. de a face studii economice în țară și a determina puterea de plată fața de impozitele indirecte, a mărfurilor. Studiul tarifelor necesită un concurs de competențe, din caii nu trebue exclusă calea ferată, dar nici nu trebue dat ei principalul rol. REDUCERILE ȘI GRATUITĂȚILE PE C. F. R. Chestiunea reducerilor, după părerea mea, este că oricât ar fi ele de legitime nu trebuesc suportate de administrația căilor ferate. Că prin urmare administrația c. f. r. nu mai trebue să transporte nimic și pe nimeni sub tariful de regie adică a cheltuelilor real făcute cu efectuarea transporturilor. Rolul de a încuraja și creia funcționarea de instituții utile țării, de a facilita vizitarea expozițiilor, congreselor și în genere rolul de a fincuraja, proteja și desvolta unele manifestări necesare țării incumbă guvernului, care trebue să le satisfacă prin mijloace budgetare. A trece asupra căilor ferate costul transporturilor, reduse sau gratuite, destinate a încuraja asemenea instituții sau manifestări este a masca sacrificiul și a face imposibil controlul legitimității lui. Decât reducere pe căile ferate funcționarii ar fi mai mulțumiți să primească un supliment de leafă provenit din taxele percepute la călătoria funcționarilor și așa mai departe. Acest mod de a vedea nu e numai o chestiune de pură contabilitate, ci un mijloc de a împiedeca abuzurile. Astfel nu odată s-au văzut corpuri de trupă cari, mutându-se dintr’o localitate, au încărcat vagoanele cu toate troacele, scaunele rupte, pine, fân, lemne de foc, pe cari le-au transportat la sute de kilometri, pe când trupele care le înlocuiau admieau de la alte sute de kilometri alte troace a căror valoare e aproape de zero. Fără a mai insista e evident că dacă fiecare autoritate ar avea fonduri prevăzute în budget pentru transporturi, pe deoparte fiecare și-ar economisi fondurile iar... pe de alta s-ar putea vedea ce sacrificiu cere țării încurajarea cutărei sau cutărei instituțiuni sau manifestări culturale comerciale sau artistice. PERMANENTELE ZIARIȘTILOR SUNT UN AJUTOR NECESAR ȘI LEGITIM în special, în chestiunea permanentelor ziariștilor, cred că un ajutor din partea țării, este și necesar și legitim. Insă cu condițiunea ca un control riguros să nu deturneze mijloacele și să nu transforme în sinecure și favoruri guvernamentale ceia ce nu ar trebui să revie decât ziariștilor cari realmente utilizează transporturile gratuite în interesul general. Această chestiune insă este față de control a veniturilor generale ale căilor ferate care va putea stârpi enorme abuzuri, ca o picătură față de oceane. Cu această ultimă chestiune, care ne preocupă în momentul de față, în chip deosebit, pe noi ziariștii, t, punerea succintă a d-lui ing. Al. Piriețeanu a luat sfârși*