Neamul Românesc, ianuarie 1926 (Anul 21, nr. 1-24)
1926-01-02 / nr. 1
Anul politic 1925 (Continue*"* SA VINA, — NICI CHIAR PE UȘA DE SERVICIU. In Afară de înfrângerea sa* venatul, ceea ce e deism de reținut, este faptul că nu toate manifestările politici He parlamentare, fie electorale, conducătorii și minuscula grupare averescană au rămas în umbră. Ei nu s'au văzut, de el nu s'a vorbit, — nu se pomeneau, n’au existat. Politica de duplicitate dusă de partidul poporului, i-a fost fatală. Averescanii au murit înecați tn imoralitatea politicei de anticameră, pe care au practicat-o continuu în ultimii patru ani. Viața lor de altfel de la despărțirea noastră nu era decât agonic, — lovitura de moarte au primit-o cu ocazia alegerilor pentru Camerile Agricole, — iar dezastrul complect l-a adus alegerile parțiale de la Iași, Caliacra și Tutova care au pus piatra funerară pe mormântul averescanismului. Ultimele mari succese ale Opoziției unite sunt rezultatele obținute in Decembrie la ultimele alegeri parțiale. Iașul, Caliacra și Tutova, a așezat coroana biruinței strălucie pe fruntea Opoziției unite din pag. 1 a) Suntem siguri că acele rezultate au tăiat gustul guvernului pentru noi alegeri generale •an comunale. In concluzie reținem că anul 1125 este bogat in mari evenimente politice. El constitue un puternic pas înainte pe drumul larg al democrației. Suntem siguri că anul ce vine 1926, va aduce ca o consecință logică a evenimentelor politice din 1925, — ALUNGAREA NEFASTULUI REGIM LIBERAL, — și întronarea unui guvern al democrației române. Suntem de asemenea siguri că Înțelegerea vremelnică dintre cele două partide Național și Țărănesc se va transforma într’una „DEFINITIVA“— din sânul căruia va eși guvernul viitor, impus ca o necesitate a vremurilor, înțelegerea Național-Țârănistă este și trebue să fie Ia firea noastră, In sângele nostru. Ea se va Înfăptui trecând peste orice piedici și zdrobind orice intrigi, pentru că este dictată de interesele superioare ale Neamului și ale Democrației. D. R. IOANIȚESCU deputat de Ilfov Mișcarea culturală 1 remi de nehotârîre Irptă vitejia alegătorilor Cfirot mai mult decât ce ti'fi'biru ca să arăte, acum J'ai °'lie de scârbă de răn ßoi,bidu sărăcitoare si …mane vep, lucrurile nu perji facem'terra cea grea npoanieTposit al tării. Iar \nai critic nimănui. * "bírta. iron ín nrrr ° eSC Cei m STM, a, "taut a f”"»* *___Actimteam m-ercaiul să trec in revistă publicaptot de o mare dli ^Stemiână, Hindcă ^ nld“ zecea parte din cela S’noi, He , 2 tipăritură opere literare. ^lăm fcîstinit de editura „dator# 1 , Sălî "Huda^íilf Sulul* deci rt Șl un neasămuit exemplu de MialUlotfc* «T dvă efortul pe care-l face ..Wmwj.Na KnalfV, dându-ne ^ num* o stcralină «rea«S lucrări clasice de Hlosofie, S5. ți politică, M">1» 11 «K« IP CM«» »adsfäcatoare, dar și tetrem Sie oric« «I—g* *» 0 dorit să stăruim malura valorii publicațiilor acestei case «ul de a cumpăra toate lucrari ne oprim la aceste comper*t«^ O altă editură activă este Casei Ocoalelor. p» J““* . Deca lucrărilor epicizate. coWtue % trebogătit considerabil. A»nt$ca pen. pedagogică a crescut, lat de interacut, cu 20 de lucrări<!|2are strințiuni popor, cuprinzâ i contra beturft populară, Arta 82, biblioteca lică,d economiile continftad Hteției, a ajuns trățesc, biblioteca șeopentru cor acela a autorilor clasici, raturăyul, precum »1 pe acela a ! Am fost poporul cel mai apăsat și n’ar mai trebui să ne mai apese și astăzi mai cu seamă aoele care te află la putere. Căci socotesc că este o adevărată persecuție când nu se dă unui popor cultura de care simte nevoe el care îl folosește. Cultura fiind lumină, ea se întinde în mai toate manifestările vieței omului, arătându-i ea— Ce crezi ? — Trebue, — spune d. Antonim ca să dea, și să capete curaj, — trebue să fie o farsă. — Eu credeam că « o fantomă ! — Da de tinde. Poate să fie o pisică. N’auziți cum miorlăe ? — Miorlăe ? E groaznic. Auzî ! Nu, nu e pisică... E fi dUhant#. (Asistenți tremură cu mare Intensitate). Și pe când, înspăimântați* *o repezea.. spre revolvere, o voce teribilă, tună to noaptea adâncă. — Nu e pisică, Vtotilă! Miariă e altcineva Vla Hica ! Miorlă e tocl, Vintă ! flai pe ce îiștiimță, Vioală... LEUL, VINTILA. 1 * 1 » * * • 5 • v I ...Șo pe ușe, latră râzând să leșine... 4 Oromontu, guvernatorul Bănei Nafontale: —Te-ai speriat rău. Excelență ? Lasă, că avem amândoi pe conștință. Și eu sunt „pentru, dragă... vătită. Și dacă e așa, de ce te mai s porni ? BUFF, cuiul acestui neam năcăjit, descopăr in urmă mângâieri si asigurări. Prin ce n’am trecut noi până acum! Multe am suferit de la străini, mai multe însă — o, cu cât mai multe! — de la ai noștri, cei neînțelegători și cei lacomi. Și. iată, este în soarta noastră ceva care ne scapă. Și acel ceva e multa răbdare prin care până la capăt răzbim. Nu răbdarea care suiere, ci râbdarea care luptă. Numai în ea este mîrduirea. N. IORGA Deputat de Dolj , <•Neamul Românesc pentru popor“). >1 ■ |W I • Ertmwäreaxa eorffl iSd* 89, biblioteca literară lîfSSAÎ « h »>. tim a«« orfiscut maln›ii 86ni Döt. Kor “l«»ă, datorită spiritului gosit ^rectorului culturii populare, a torului Casei, editura oficială ■ SSd* instrucție seudrutiv^ I Înțelept ?1 rodnic ,ace menire Așteptăm anuarul spre aprecieri mai complecte, având I Pentru celelalte edituri, I datele necesare, m* putem g^răduințele II Trebuie Insă să releg și g0 tot gorj. . I vrednice de toată sfidele „Librăria II finul editurii urmărește stăruitorii diecezană", caioaselor sale publicații B 1 îmbogățirea „Biblioteca Semănătorul, a jee consutna numărul 122, ultimului ajunsă e I primae de amintit sunt deasemenea I nouă inimoase edituri: „Ramuri" ,ț la Craiova ți „Librăria Pavel Suru", arora H revine neasămuitul merit de a fi reeditat aproape toate lucrările epuizate de d-lul prof Iorga. Ultima lucrare apărută este „Istoria literaturei românești" vol. I, cuprinzând, literatura populară, literatura slavonă, vechea literatură religioasă ți întâii cronicari, până la 1688, p 1 care se prezintă ca a doua ediție a volumului d-ln Iorga apărut acum aproape un sfert de veac supt titlul „Literatura religioasă a Românilor până la 1688“, dar revăzută și larg Întregită. O. V. RACOASA lea cea bună. Fără dânsa omul este orb, după cum însuși țăranul o spune. Dar când nu înțeleg sau se prefac a nu înțelege cei în drept, de a da, adică, cultură poporului, elita tării trebue dânsa, să intervină pentru a se face cum se cuvine, prin mijloacele legale, înțelegându-se că nu trebue amestecate interesele de partide, ci să se caute numai interesele țării, cari sunt mai presus de toate. Liberalii cred că înființând școlile medii, fac treburile foștilor conservatori, nu pe ale țării, ca și cum s-ar fi inventat de ei, iar nu de alte popoare, școlile cari trebuesc admise și la noi. Cu cele 7 clase ale lor, pe care le-ar putea despărți în două tot cu acea cheltuială făcută. însă separate, vom putea avea astfel școale medii cu cei trei ani, unde să se învețe tot ce trebue. Insă trebue să se recunoască, ori este nevoe a se face ca un fel de pension gratis. Fie chiar și cu plată acolo unde nu se va putea altfel. Țăranii noștri merită această recunoștință, în urma atâtor sacrificii făcute, să aibă și ei un asemenea institut, și cred că se vor găsi multe persoane patriotice, cari să ajute a se face un astfel de așezământ, dându-se chiar numele lor acelui local. Ar putea face mulți bogătași la noi faptul acesta și chiar d-nul Brătieni, fiindcă cu atâta avere n'au făcut nimic de folos țărei. Insă unde și cum să se găsească în sufletul d-lor Brăttleni atâta generozitate, ei caii nu au decât dorința de a sta mereu la putere fără de nici un folos țărei. Oare din indiferentismul acelora cari n'aveau altceva în sufletul lor, decât dorința de a se înavuți și fiind însoțiți și da o mare mândrie, ce ne-a rămas ca moștenire! Această mândrie denotă mai mult prostie și dispreț, pentru populația țstrei. Aceste sentimente se văd și la liberați, ca și cum n’ar fi din țara aceasta. Este trist, că miniștrii de aer au băut în stare să cunoască nevoile țstrei și că nu voesc să se ocupe de ele. Fără cultură, cum vom putea lupta pentru redeșteptarea noastră contra streinilor, rang TfaMa Torta Ani tc te rmvintiî Dacă poporul de la țară ar avea o cultură serioasă, munca lui ar fi mult mai producătoare și purtarea lui în sate ar fi mult mai corectă, n‘ar mai fi bătăi, beții și omoruri, și n‘ar mai proceda cu atâta ușurință în toate afacerile. Cultura s-ar schimba. Din cauza lipsei de cunoștințe trebuincioase în viața de toate zilele, câți nu se ruinează, lăsând totul în mâinile streinilor! Am ținut mult la țărani, cari nu prea sânt pe placul orășenilor și supt mereu, pentru ridicarea lor acolo unde le doresc eu st-i văd bine și mulțumiți. Toți știm, ori țăranii sunt baza țării, și cu cât al vor fi mai luminați și țara va fi mai immeittă. Și cei cari sânt în contra lor, vor fi în contra țftrei și trebuesc puși la locul lor. Am credința ori absolvenții școalei medii de la Armășești (Ialomița) vor putea fi buni propagatori ai huninei prin satele noastre întunecate. Doresc mult, ca presa, în special, să ia inițiativa propagării acestei idei, de a se înființa, adică, școlile medii și la noi, într-un viitor cât mai apropiat. G. D. NICULESCU Fost judecătorilor ecesitatea reînființării școlilor medii De la Liga Culturală și Societatea V. A. Ureche» Galați A IX-a ȘEZĂTOARE Dumîndou 3 Ianuarie 1926 va avea loc la teatrul Central a IX-a șezătoare ora 10 Jum. dim. cu următorul program : 1. Conferința de profesor dr. Gh. Mtartiiiesai, despre : ,3ătT Smierte-Troe- Tete-Ratómertoe“. 2. Concerti 3. Recitări. A X-a șezătoare va avea loc Duminică 10 Ianuarie cu conferința d-îns profesor I. O. Munteanu, deere: „La Odessa", începutul Revoluție!“. ,la »NEAMUL ROMANESC* Mișcarea literară, dramatică, artistică Nota de ctitoria De la Silfstra la Hârșova Úmnia batrlwnae baca twnt vwisque țarina«, Omnia sunt QtHcl plena finare soni, (Ovidin: Trktta; cartea V-a; Elegia XII). ti „Hotărât, „Borcea“ pleacă din port suni la e dimineață, la ora 7. Nu întârzie niciun minut, nici nu are marfft de încărcat, îmi spuse pe un ton răspicat mucalitul căpitan al navigației, domnul M. Prin urmare, mă gândit eu ne mai ascultând ultimele cuvinte ale interlocutorului meu, mfnune va trebui a fi fiu la ponton cu cel puțin zece minute înainte de aceastăt oră, ca să cm timpul necesar să scot biletul de vapor și să-mi admir geamantanul și pachetul cu cărți. Deodată îmi veni în minte, prin asociațiune de idei și dimineața de a doua zi, sumbră și friguroasă, «u brumă pe coperșurile caselor, iar vaporul somnoros și posomorât acostat la mal, fără chef de căbavă, ca orice călător obosit de prea multe drumuri. Mă depărtai din port lufindu-mi rămas bun de la domnul M., obosdat de tremurul care-l voi suferi la hotel, a doua zi, când va trebui să mă scol la orele cinci și jumătate și sămi spăl obrajii cu apă rece In închipuirea mea o călătorie pe Dunăre cu vaporul In vreme de toamnă, fie chiar și pe o distanță mai mică, era un lucru mare. Să plutești pe apă când frunza e ruginită, când tufișurile de sălcii pe lângă cari treci și l« lași în urmă sânt triste și pleșuve, când treacătul bălților și rugii agățătoarelor au îmbrăcat batefa roșiatică de vegetație, e ceva singular ce te predispune unei reverii mistuitoare. Se înfiripă parcă nu tine un dor de ducă, de nostalgie a sălilor alburii estompate pe decorul învinețit al anotimpului, iar acel eu rătăcitor, care se află continuu în ființa noastră ne îndeamnă stăruitor să facem o asemenea călătorie, lăsându-ne pradă pentru câteva ore, unor clipe de adâncă emotivitate în fața peisagiului Naturei Iată-ma coborând către port. De dimineață, vremea e confuză. Întunecoasă. O ceață rară, foarte rară, se destramă dintr-un semn palid și friguros ce se împrăștie ușor pe suprafața apei. Vaporul se hodihnește la mal, lipit cu totul de ponton. Coșu-i fumegă agale. Pe overtă, câțiva băiețandri, unsuroși smoliți la față își fac apariția și întind niște otgoane pe înnălțimea catargului. Deși , devreme, totuși pasagerii au început să vie Soldatul grănicer de pe ponton ne oprește pe fiecare și nu ne dă voie pe vapor decât cu o jumătate de oră înnainte de plecarea lui. Printre ei întâlnesc pe judecătorul G, care îmi spune că merge la Cernavodă, având treabă la Constanța, să ducă un dosar al Gurței de Apel de acolo. Timpul se scurge pe nesimțite, și noi nu trezim deodată că lumea se îmbulzește, care mai de care să treacă înnainte și să-și apuce locul dorit. Strutierul grănicer dăduse drumul călătorilor. In grabă mă îndrept și eu spre clasa întâi, făcând semn să mă urmeze turculețului ce Îmi purta bagajul. In sfârșit, un șuierat scurt și răgușit al vaporului dă semnalul că sântem gata de plecare. îndată, mașinele i se pun în mișcare cu zgomot, și si pornește ușor la vale, învăluit totr'o trâmbă de aburi diafani ce sfișnasc pe o țeavă, din interiorul cazanului Ne depărtăm de miHstra treptat, treptat, și rofățișarea i i se schimbă la un moment dat, într'un tot node fini de clădiri și de arbori. Magazinele din port se reliefează prin culoarea cenușie, arhaică Apoi nu mai distingem nimic în urma noastră, geana alburie a Orizonului plutind deasupra pădurilor de sălcii și deacurmezișul Dunărei. Răceala se păstrează încă, dar ceața a dispărut. Soarele întârzie să se ivească. Dinspre Apus un vânt domol prinde să adie purtând pe albi, căci tobe pa^nescărușit ceți spre Răsărit. Pe Malul drept, în mal apropierea căruia alunecăm pe unde, bruma căzută peste noapte Împrumută un luciu sclipitor de argint pajiștilor de iarbă uscată, peste cari se întinde seceta atotstăpânitoare. Vaporul înnaintează cu bărbăție, întrecând cu mult șivoiul apei. Prora sa 11 taie in adâncuri și desparte apa în două laturi, dând naștere unui cortegiu nesfârșit de valuri ce ea continuă până la ambele maluri. Ele fac un vuiet asurzitor, cari iau ființă tocmai după ce vasul a parcurs o bună distanță. In fața noastră, printre arbori și vii plantate, Începe să se zărească Ostrovul, târgușor modest așezat pe un dâmb de deal Pe aici Dunărea, in mersul său domol, mănâncă mult din malul drept și depune pământul pe cel stând. Pe o lungime de câțiva kilometri terenul se surpă mereu, prăbușindu-se de la o innălțime de trei, patru metri. Datorită acestor erosiuni ale malului, se poate vedea, când apa este scăzută, pe o întindere de șapte, opt sute de metri pe prundiș, un maldăr de cioburi de oale. Sânt urmele unui cimitir antic, deoarece in această parte a Dobrogei Vechi, a fost zidită pe vremuri înfloritoarea municipie Durostorum. Aici, împăratul Traian a înființat o castră legionară, cu scopul bine determinat de a stabili o puternică pază împotriva popoarelor din stânga Dunărei, cari amenințau din ce în ce mai mult imperiul și cari înfrânseseră armatele romane sub Domițian. Nenumăratele monumente epigrafice caii s’au găsit in aceste locuri, adeveresc cu prisosință întărind adevărul istoric, că Traian a mutat legiunea a XI-a Claudia din Germania superioară, în Moesia inferioară, fondând astfel lagărul militai de la Durostorum. Privind în treacăt aceste amorfe frânturi de urne, un sentiment de nespusă contradicție se naște, oare numai atât să fi rămas pe aici, din mărețiile vremurilor străbune cari s’au așternut odinioară. In aceste părți ale Dobrogei Unde sânt victoriile repurtate ale unui M. Licinius Lucullus, care înfrângând pe Bessi pătrunde cu armatele până la Istrul unde este puterea fără margini a lui Buerbista, înțeleptul conducător dac de la nordul Dunărei, unde este monumentalul castru legionar1 al celui ce in anul 106 d. Chr. a transformat Dacia în provincie romană? 1 Toate aceste glorii ale trecutului au fost atunci, pentru ca după două mii și mai mii de ani să nu rămână pe urmele lor decât cioburi de oaie! Stranie întorsătură a lucrurilor omenești! Totuși, aceste proteice religve îți dă Închipuirea adevăratelor timpuri de eroism și de opulență Undele bătrânului Istru le scaldă adeseori, când cele cresc, sumându-le și pe ele aceluiași proces de eroiune. Zadarnic voiesc să-mi arunc privirile din nou pe maldărul de cioburi, smulgându-mă cu greu unor reflexiuni melancolice căci nu isbutesc. Vaporașul li-a lăsat prea mult în urmă. Nu se mai văd. Iată, Ostrovul. O grămădire neregulată de case vopsite cu var alb și cu brâulețe în albastru, etajate pe un teren accidentat. Parte din ele sânt scunde și construita in felul celor de la țară, iar altă parte, — și din acestea câteva, — oferă o perspectivă de case de oraș. Pitorescul ce îl prezintă este demn de relevat. In mijlocul ogrăzilor, pătulele pline de porumb și plugile de coceni, înfățișează munca de o vară a acestor gospodari. Priveliști rustice alături de o viață extrem de patriarhală, e tot ceia ce întâlnești In asemenea târgulețe Ne depărtăm și de acest orășel, care nu constituie o haltă pentru vapoarele ce fac curse mai întinse pe Dunăre. Soarele își trimite acum cele dintâi raze. Ele ajung cu greu până la noi căci nouri plumburii și imobil îi stau îa cale. Mă decid să cobor jos în cabină, pe covertă e soare cu dinți și am început să dai dai de frig. Dinăuntru e o căldură moleșitoare; caloriferul este prea înfierbântat. Dogoarea sa rumenește fețele pasagerilor. Mă așez cam la jumătatea semicercului cabinei, adică in mijlocul ei. Călători nu sânt prea mulți; mai numeroși sânt la clasa a doua. In dreapta mea, doi din ei vorbesc cu interes despre traficurile intense de mărfuri, cari le fac pe mare cargoboturile societății maritime Steaua Română“. Pomenesc că acestea pot să încarce până la trei de vagoane de cereale, adăugând că un astfel de vas magnific s-a vândut la Liverpool cu treizeci și cinci de milioane lei .în aur Mai amintes de asemeni cu niște cifre fantastice, despre câștigurile enorme cari au fost realizate de această societate, în ultimii ani, de pe urma exportului de grâne. Ascultând vorba lor calmă și judicioasă, angajtă exclusiv în chestiuni de faceri comerciale unde milioanele sânt totul, ai socoti că întreaga omenire se sprijină numai pe bani. Sânt, probabil, doi cerealiști de la Brăila sau Galați căci prea discută cu competing în această ramură a negoțului. In partea stângă, se află un domn și cu soția sa care tot privește îndeaproape un copilaș vioi, ce este purtat pe brațe de către o servitoare bătrână. După porturile amânurora și șoaptele cari se grăiesc unul altuia, ansamblul închipie familia unui tânăr funcționar. Merg la Cernavodă, unde sânt mutați cu serviciul de curând. Din cuvintele lor măsurate, lasă a se înțelege că cineva din Constanța este un om de nimic, capabil de orice platitudine, cari îl disprețuiesc pentru lipsa lui de integritate. Interiorul cabinei este potrivit, nici luxos, dar nici sărăcăcios. Câteva mese acoperite cu o mușama roșie în ehisfi: câteva scaune ce se f -o------------ -T-—---tun de catifea în aceiași culoare care înconjură această odăiță subterană, formează tot mobilierul clasei întâia. Pe pereți sânt atârnate, două, trei afișe cu instrucțiuni asupra navigației și mersului vapoarelor Aici înnăuntru, zgomotul care îl fac mașinele în mersul lor seamănă cu bârfiitul unui neastâmpărat bondar. Dacă te uiți pe geam, nu vezi decât o masă întinsă de apă ce continuu se învolbură, și capeți impresia că este gata să te înghită. Nivelul său se suie până aproape de pupa vasului. Pe fereastră, sulițile aurii ale soarelui cari se proiectează pe oglinda din față. Căldura caloriferului a devenit înăbușitoare; lumea iese pe covertă. Mă sui și eu, dar de această dată pe coverta căpitanului Un pilot între două vârste privind țintă înnainte pe lungul Dunărei. Îngână un câtec marin, Frunză verde maghiran, Căpitanu-i, căpitan, Frunză verde de mohor, Căpitanu-i călător. Melodia sa dulce și tărăgănată este furată de bătaia vântului și dusă mai departe Cu mftinele pe roata de la cârmă împreună cu un tovarăș, ei conduc vasul, determinând locul pe unde trebuie să calce apa, căci albia nu este navigabilă pe toată întinderea, ci numai pe aburea, pe unde nu sânt bancuri de nisip. Șuieratul brusc și înfundat al „Borcei“ ne anunță sosirea în portul CHtina. După câteva minute, acostăm. Luăm în fugă, doi, trei pasageri și pornim din nou Satul abia se vede, nefiind situat în apropiere, ci la o distanță apreciabilă de țărm. Di urma noastră, vaporul trage o dâră groasă de fum negru care se topește pe fondul albăstriu al cerului. Roatele sale izbesc cu putere apa, cari o transformă deodată în clăbuci de o clipă. De acum malurile Dunărei încep să se schimbe. Ele devin mai deluroase și uneori c el din dreapta, ia înfățișarea unui munte de piatră. In curând zărim și comuna Rasova, cocoțată pe spinarea unei coline. Pe aici, în timpul războiului, s’au dat lupte groaznice cu atacuri peste atacuri. Tranșeiele nemțești se mai văd încă și astăzi. Sosim în dreptul ei și trecem mai departe, în timp ce privirea nu se ațintește pe o canara în mădularele căreia sânt săpate hrube adânci. Deasupra acesteia, două păsări de pradă se învârtesc în spirală, una după alta, cu aripile întinse într-un sbor lent și sigur Soarele dogorește de almelea. Săgețile ce le trimite limpezesc văzduhul. Pe partea stângă a fluviului, printre sălciile bătrâne cu trunchiurile rășchirate sălbatic, iese la masă și plopul aquatic. Dosul frunzelor sale schimbă decorul posomorât al bărbii. Dintr‘un luminiș, un stol numeros de grauri se ridică ras cu pământul la auzul zgomotului pe care-l face vaporul. Intr’o secundă, toate păsărelele negricioase se strâng laolaltă ciorchine, plutind în aier ca un roi de albine. Se înnalbă sus, sus de tot și dispar la un moment dat, dar, datorită unei mișcări elegante de ondulație, stolul apare deodată î n văzduh. Iată-ne în fața sătulețului Cochir- ■lenin la câțiva kilometri distanță de Valul lui Traian și In apropierea vestitei cetăți romane, Aliopolis. Pe creasta unui deal mai puțin prăpăstios, se deslușește într’adevăr, o proeminentă care reprezintă vestigiile acestei cetăți antice. Și aici ca și In apropierea Ostrovului, dealtfel ca în tot cuprinsul Dobrogei, stau urmele vremilor celor mari Valul lui Traian se numia odinioară, limes Scyticus fiindcă prin aceste părți era și țara Sciților. El înfățișa o linie strategică care se întindea de la Cernavodă la Constanța, construită pe la anul 87, după înfrângerea armatelor romane de sub conducerea lui Cornelius Fuscus. Era format dintr-o șosea pe laturile căreia erau clădite un fel de turnuri de lemn și în dosul cărora erau săpate niște vallum-uri în cari se adăpostiau soldații. Apoi, la distanțe măsurate, se aflau alte turnuri de piatră, mai înnalte, ca un Servian drept observatoare. Aceste ținuturi de la țărmul drept al Dunărei au fost locuite când de Geți, când de Sarmați, apoi de Sciți, etc., până ce au fost cucerite de Romani primind denumirea de Moesia Inferior. Pe aici și-a petrecut poetul Publius Ovidius Naso o parte din viață, exilat de către Caesar Octavius Augustus, unde a și murit după zece ani. Aici a conceput el cele mai frumoase elegii, fiind obsedat mereu de idei* că tot în această parte a imperiului își va da și sufletul. Astfel seria unor prieteni, plin de amărăciune, la câtva timp după nenorocirea care 11 ajunsese: Venimus in Geticos fines; moriomur ta Ulis, Parcaque ad extremum, qua mea coepit, eat. (Pontice*1 cartea III-a: Scrisoara VII-a). * Orele s’au făcut 11 rom. când trecem și de Axiopolis, și de toate întfuriturle caii au fost odată, iar privirea ni se proptește pe șiragul de horbotă albă ce plutește pe deasupra Dunărei cu îndrăzneală: podul Regele Carol, Magnifică și Indestructibilă operă! Ea predomină înnălțimele Cernavodo! cu o autoritate arhitectonică incomparabilă. Construit dintr’un sentiment de adâncă civilizație, acest pod este trăsură materială" de unire care leagă cu prestigiu două teritorii neo-latine: Dacia de Moesia. După două milenii Istoria se repetă. Ne vânturăm pe supt ei avea și ne minunăm, pe când vasul nostru impasibil, se încrucișează cu „Avram Iancu", care de abia a pornit din Cernavodă. Două fluierături aproape concomitente și reverența s’a schimbat. Oprim și noi In acest port, unde lăsam câțiva călători și răm alții. Lume multă așteaptă la ponton Orașul se «rată la o depărtare de cinci sute de metri. Clădirile sale sânt aproape toate minate. Urgia războiului, după nouă ani, » încă proaspătă pe aici. După ce se încarcă și puțină marfă, vaporul dă semnalul de plecare și-și continuă mersul; începând de aici, cursul Dunărei își schimbă simțitor direcția. De unde până la Cernavodă, apele sale tind să meargă către nord-est, de acum ele se îndreaptă numai spre nord. Aceiași priveliște se desfășură înnaintea ochilor, apă, tufișuri sure de sălcii și maluri râpoase cu stânci ruginii Prin partea locului pământul dobrogean este foarte arid. Plutim pe valuri și ne profilăm prin fața a nenumărate sate care stau înșirate dealungul fluviului pe mâna dreaptă: Semeni-Mari, Boașnic, Calachioi, Topalu; apoi, Ghizdărești, comună formată numai din pescari ruși, faimoși contrabandiști ai mărfurilor ce se scurg pe aici. Târziu, din fundul zării, se ivesc turlele unei mândre biserici înconjurate de un număr imens de case orășenești E Hârșova. Cu cât ne apropiem de ea cu atât se vede mai bine. Și acest oraș este vechi, vechi de tot, numărând mii de ani de existență. Ruinele care încă mai subsistă, înfățișează venerabila cenușă a cetății, Carsium. Atotputernicia vremii a transformat în pulbere atotputernicia omenească de odinioară. Privindu-l, o întreagă lume antică se deslușește din noianul secolelor depărtate. Vaporașul se alătură binișor de port, iar ghiulele unor frânghii șerpuitoare aruncate de doi timonieri îl leagă de ponton. Debarcând și pășind spre chei, cei doi gigantici bolovani de piatră cari încercuiesc de o parte de alta acest orășel, parcă stau gata să ne închidă calea. Ajungând pe mal o întrebare inexplicabilă se naște în sufletul meu: oare trebuie să rămân aici, aceasta este Hârșova? Și în timp ce rătăciam cu privirea să găsesc un băiețaș ca să-mi ducă bagajul, vaporul șuieră și se depărtează de țărm. VALERIAN PETRESCU CULEGERI DIN POPOR Sauna falsifum îs null din Ungaria Praga, 80. (Rador). — Ocupânduse de descoperirea recentă asupra falsificărilor de monedă comise de unele cercuri ungare, „Venkov“ constată că este vorba de un adevărat scandal. Această tactică ungară nu este de altfel o inovație, dat fiind că după instituirea noului sistem monetar în Cehoslovacia Budapesta a cunoscut un adevărat torent de coroane ceh slovace falsificate. „Prager Tagblatt" amintește că în acea epocă exista la Budapesta un atelier special de falsificare a bancnotelor, dirijat de profesorul Mozvaros, de la Universitatea din Budapesta. IN ȘEZUTURI Cât e lumea pe supt soare. Nu-i bine ca ’n șezătoare, Numai floare lânad floare. Nici nu știi unde te doar». Meargă tmnu ’« șezătoare. C’acolo-s mândre cu dor In cetatea fetelor. Ce folos de voi feciori Că umblați in șezători. Rămân fuse neluate. Buze moi nesărutate — Uscali s’ar buzele Ca a noastre furcile. Vină bade ’n șezătoare De mă tine ne picioare. Că și-aseară m’ad ținut Până trei fuse ani umplut. Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă, Doamne, lemn de tufă. Să mă taie mândra furcă Să mă ducă ’n șezătoare. Să mă tină ’n brătișoare. Să pună pe mimată A apăruit „NEAMUL ROMÂNESC LITERAR» supt direcția d-lui profesor N. Iorga cu următorul cuprins : N. Iorga i Infernul lui Dante. N. 1.1 Cântece de AmiE Nou (trad.) Poesia populară Plugușorul. Gh. M. Vlădescu i Pe mormântul unui prieten, (schiță). Elena Farago ! Pe piatra unei fântâni (versuri) Dem. Gălman - Pământ (sonet), Ioan Ciorănescu . Mult timp va fi lumină (versuri trad.) Virgil TempeanuuE Mormintelor de timpuriu săpate (trad.) Ion Sân-Giorgiui Acasă (versuri trad.) Gh. V. Butnariu ■ Biserica, măicuța MSB Cronică, reviste, cărți, coperta ilustrată. * A apărut Neamul Românesc pentru popor, anul XIV-lea No. 1, din 1 Ianuarie 1926, de sub direcțiunea d-lui N. Iorga, cuprinzând un foarte bogat material didactic, cultural și informativ. * A apărut: ,Buletinul Muncii, Cooperației și Asigurărilor Sociale“, organ al Ministrului Muncii, Cooperației și Asigurărilor Sociale, Anul VI — 1026, cu un bogat și variat sumar. DE LA TEATRUL MIC Luni 4 ianuarie 1926 are loc la Teatrul Mic premiera piesei ..Cariera No. 34“ (La femme de mon mi) comedie în 3 acte de Yves Mirande și Claude Geroule cu d-nii Ion Iancovescu, G. Aurelian, V. Chiris, V. Negoescu și d-nele Să mă tină leiena brută. Fusul mien cu roata sură Sai in ochii cui du-l tură. Fusul mien cu roată verde Sai în ochii cui nu-l vede, Că nu-i cine te-apuca. Du-te bade și te culcă Nu Unea umbră la furcă Du-te și te hodinește. Că de aură nu-i indejde. Cătu-i lumea pe supt soare Nu mi-i draa ca ’n șezătoare. Când se stinge lumina. Badi-i creste inima Si măndrutU asemenea, G’atuncea-i bună aura. Da’ nu-i didee cum să fie Făr’ ca structurii din vie. Da’ mi-i dulce cum se cere Făr’ ca sacurul de miere. Ordinea spectacolelor 4—10 Ianuarie 1926 Luni 4 Ianuarie, ROMANȚA ; Marți, 5 Ianuarie, RELACHE: Miercuri, 6 Ianuarie, matineu, ROMANȚA; seara ROMANȚA; Joi, 7 Ianuarie, matineu, ROMANȚA; seara. DOMNUL DE LA ORA 5 ; Vineri 8 Ianuarie, ROMANȚA ; Sâmbătă 9 Ianuarie, matineu, ROMANȚA ; seara ROMANȚA; Duminică 10 Ianuarie, matineu, AMEDEU STANJENEL , seara ROMANȚA. DESFIINȚAREA DIRECȚIEI GENERALE A TEATRELOR Încăpând de la \ Ianuarie direcția generală a teatrelor este desființată, D. Corneliu Moldovanu, rămâne dis ■nector al Teatrului Național, iar atribuțiile fostei direcții gnerate sunt trecute la direcția artelor. MUZICALE Vineri 1 Ianuarie 1926, fiind hramul Bis. S. Vasile din Calea Victoriei, corul mixt al acestei biserici, va executa noua luurare a Sf. Vasile, de Maestrul Filioreanu, sub conducerea autorului. Solurile, vor fi susținute de d in Margareta Stefănia cu soprană terberă a Operei Române. SERBĂRI LITERARE Mâine, Vineri, 1 ianuarie 1926, ora 8 Vm., societatea culturală „Farul“, din Dobriceni-Vălcea, va da o serbare în folos îd bibi. „Al. Vlahuță“ și al revistei „Fond“. Se vor recita poezii de G. Coșbuc, I. Păun-Pincio, G. Bobei, etc. Când și orchestra societății vor executa diferite bucăți, după care se va juca „O noapte furtunoasă“ de Caragiale. Din culegerile d-lui I. CORBIT Bistrița („Neamul Românesc neutru, popor“). BIBLIOGRAFIE Marietta Rareș. Dorina Heller, Ecat. Vasiliu, Zoica Manoliu, Carina Barbu, M. Deculescu, etc... DE LA TEATRUL REGINA MARIA ne ■ [UNK]