Neamul Românesc, martie 1929 (Anul 24, nr. 48-72)
1929-03-01 / nr. 48
I Vineri I Mariié 1929 Kedacția și Administrația UNUL XXIV __ No 48 B r Tist* MORGAI «minium 3 LEI strada Boroianu,H#6 (e,ai) I D rectori: I«. .£««* B Pentru autorități și instituțiuni 1000 Lei Un profesor Academia de Comerț a căpătat un nou rector, pe profesorul Gheorghe Tașcă. Nu e numai unul dintre cei mai buni juriști și cei mai mari avocați ai noștri, ci, pentru această școală a lui profesorul de la Facultatea de Drept reprezintă mai mult decit atîta. Un conducător de înaltă școală, ca rectorul, trebuie să fie o personalitate puternică, în stare să trezească simpatie prin fiecare cuvînt al său, să îndemne cu inima părintească și cu dominatoare energie totodată, pe tinerii încredințați lui spre acea viață de muncă spornică pentru țara care trebuie pregătită în acel mediu universitar mai mult decît oriunde. Frumosul bărbat, care respiră energie și încredere, vorbitorul cu glas limpede și cald, învățatul care știe să apropie de sufletul oricui adevărurile pe care cu atîta convingere le enunță, bunul părinte care-și știe îngriji și conduce copiii, represintă la Academia de Comerț biruința unui spirit nou care cere măcar la școala de sus omul potrivit la locul lui. Opinia publică sănătoasă va felicita pe acei cari l-au ales. N. IORGA Reorganizarea comunicațiilor Am arătat într-un număr anterior al ziarului (No. 40) nevoia rezultată, după războiu, pentru reorganizarea efectiva a diferitelor servicii de transporturi, cari nu mai corespundeau după mărirea țărei. Azi rețeaua de cale ferată numără 11.500 km. , adică 7,3 km. pentru fiecare 10.000 locuitori și 4,0 km. pentru fiecare 100 km. pătrați, atunci când înainte de războiu nu era decât de 3.607 klm. adică 4,8 km. pentru fiecare 10.000 locuitori și 2,7 km. pentru fiecare 100 km. patrați. In scopul reorganizărei, s’au menținut și s'au înființat Direcțiuni Generale, ajutate de Direcțiuni speciale, centrale și exterioare, servicii de diferite feluri, tehnice și administrative și alte subdiviziuni de tot felul destul de numeroase și necoordonate între ele. Erarhia administrativă număra foarte numeroase și diferite grade și clase asimilate, coordonate și retribuite după dunul plac al conducătorilor, influențați în cea mai mare parte de venitul și interesele politice, din ce în ce mai infiltrante și mai hotărâtoare în serviciile publice, ale statului. Direcțiunile Generale propriu zise, înainte de războiu, aveau relativ puțini funcționari, — după războiu însă, au devenit corpuri administrative impunătoare. La aceste Direcțiuni ca și la celelalte instanțe administrative, se scrie foarte mult. Schimbul corespondenței încetenește foarte mult mersul serviciului. Funcționarii din acelaș birou sau din birouri vecine corespund în scris. Nu se ia nici o hotărâre și nici o măsura până ce corespondența nu circulă de la un birou la altul, dintr’o cameră în alta, parcurgând aceste mici distanțe cu iuțeala melsului. Obiceiul de a rezolva chestiunile discutând, nu se practică la noi aproape de loc, — mai ales pentru că pentru rezolvarea aceleași chestiuni, sunt destinați mai mulți funcționari. Rapoartele și deciziunile poarta semnături numeroase de funcționari de birou, șefi de birou, șefi de divizie, inspectori, inspectori principali, șefi de servicii, subdirectori, directori, directori generali, uneori consilii și comisii, etc. Pe lângă aceasta dacă mai punem și armata numeroasă de copiști, dactilografi, arhivari, înregistratori, expediționari, etc., ne putem face o lesne idee de bunul mers al administrației, paralizată la fiecare pas de ideile, propunerile și rezoluțiile multiple și variate, ale atâtor capete, unele originale, puse la contribuție pentru a rezolva unele lucruri de multe ori foarte simple și ușoare, dar pentru care nu poate lua răspundere decât organul conducător, distrat astfel cu totul de la rolul lui adevărat de a cuprinde ansamblul industriei sau administrației. Direcțiile și serviciile exterioare au și ei destui funcționari, așa că mersul lucrurilor, în loc să se simplifice, din contră se complică și mai rău. In acest mod, cele mai multe chestiuni trebuesc să fie tratate în două, trei sau chiar mai multe istanțe și în fiecare instanță de mai mulți funcționari. Organele locale constată faptul, șeful local avizează și raportează, serviciul sau inspecțiunea corespunzătoare transmite la rândul său, direcțiunile exterioare cer aprobarea direcțiunilor generale care rezolvă și hotărăsc dacă bine înțeles nu cred de cuviință a mai trimite chestiunea pentru studiu și la Direcțiunile speciale sau să mai ceară avizul comisiunilor sau consiliilor și să supună chestiunea Ministerului. Hotărârea urmează aceiași cale, la întoarcere. In acest mod serviciul este greoi, foarte încet și extraordinar de costisitor. Remanierea în mod radical a personalului, standardizarea și taylorizarea lucrărilor, a devenit o necesitate vitală de neînlăturat pentru reorganizarea comunicațiilor și așezarea lor la nivelul cerințelor țărei. Cunoscând relele, putem examina și studia modalitățile și posibilitățile de remediere a răului paralizator. Acest lucru îl vom face într’un număr viitor. C. E. GABRIELESCU Inginer rteuîrarius "»apozulei „Saint-Malo“ Paris 28. (Rador). Din Gherbourg se anunță că vaporul „Saint Malo‘‘ fiind surprins de furtună în largul mării a suferit pierderi în echipaj. Șase oameni din echipaj au dispărut, fără a se ști nimic de soarta lor. De la Liga Națiuunilor Geneva 28. (Rador). — Eri și a început lucrările, comisiunea financiară a Societății Națiunilor. In ședința de eri comisiunea a examinat în special situația financiară a Bulgariei și Greciei, precum și mijloacele pentru restabilirea finanțelor celor două țări. Exemple de gospodărie dintr’o administrație ajunsă pe pragul falimentului SPORIRI DE PRETURI LA FURNIZORT PRIN SUPRIMAREA LICITAȚIEI. ÎNFIINȚAREA DE NOI DIRECȚII costisitoare, sporiri de chirii LA FUNCȚIONARI CARI LOCUESC IN CLĂDIRILE AnsaNISTRATIEI Dacă este vre-o administrație de stat, care a ajuns într'o stare de decrepitudine desgustătoare din cauza unor conducători, impuși sub influența unor politicieni pentru a le servi scopurile de îmbogățire personală sau pentru a le susține cesivele gratuități cerute pentru clientela lor politică, ori pentru a se înlesni învârtelile unor anumite industrii, neorganizate, lipsite de oameni cu pricepere, în a căror consilii de administrație acești oameni politici se găsesc cu o activitate anihilantă pentru economia acestei țări, — atunci nu putem servi un exemplu mai edificator decât acel al administrației C. F. R. SPORIREA PREȚULUI PACUREI In ultimele trei luni, administrația C F.R., cu concursul mult trâmbițatei independențe a actualului domn ministru al Comunicațiilor, a sporit prețul pacurei dela 4.700 lei vagonul (Dec. 1928) la 7.000 lei vagonul, în acelaș timp cu celelalte servicii, cari depind de acest minister. Această măsură luată de consiliul de administrație C.F.R., s’au într’un consiliu de directod, cari conduc administrația C.F.R., sub impulsul intereselor străine, drept recompensa unora pentru demnitățile ocupate de ei în locul celor eliminați sau „maziliți’’ prin intervențiile din afară a celor ce i-au înălțat, — sa aprobat în disprețul finerei unei licitații, care chiar dacă ar fi fost făcută formal ar fi putut sparge cartelul petroliștilor și crea interese individuale pentru unii producători capabili de a furniza păcura cu prețuri mai modeste, fără a-și asigura câștiguri excepționale. DIRECȚII NOI, DAR INUTILE Pe de altă parte acelaș consiliu de administrație sub inspirația unor directori, pregătiți să creieze direcții noi, pare că cele actuale n’ar fi prea numeroase și este gata chiar să înființeze o direcție farmaceutică, cu altă droaie de funcționari și cu alte sarcini de cheltueli amețitoare.* Iar în schimb în acelaș timp, ei găsesc că nu pot asigura venituri îndestulătoare administrației C.F.R. cerând ca de la 1 Mai 1929 să se sporească chiriile funcționarilor, cari locuesc în clădirile administrației C.F.R., fixând prețuri de la 400 până la 200 lei de metru pătrat, cu obligația ca întreținerea, consumul apei, luminei electrice, etc, să fie în sarcina locatarilor (foaia oficiala No. 380 din 21 Februarie 1929), ceea ce ar însemna că direcția „Casei Muncii“ va încasa chirii superioare sumei de 60.000 lei în unele cazuri la niște locuințe periferice, situate la 6—7 km. de centrul orașului, pentru ca pe de altă parte să închirieze cu locații de milioane, în bulevarde centrale palate pentru locuințele acelorași funcționari, din care unii s’au făcut destoinici să ruineze veniturile administrației C.F.R. prin risipirile arătate mai sus. Inițiatorul acestei hotărâri s’a gândit oare că toate clădirile Casei Muncii sunt o formă a unei opere sociale aplicate într’o grosolană expresie în contrast cu măsurile luate de administrațiile feroviare din alte țări ? IN ALTE PĂRȚI, — ȘI LA NOI Pe când în Viena municipalitatea a ajuns să pună la dispoziție unui intelectual alături de un lucrător manual locuințe cu o chirie egală cu 2% din venitul lui profesional, cum sunt doctorii, la noi unde nici nu poate fi vorba de măsuri pentru atingerea unui ideal atât de îndepărtat, se recurge la mijloacele prin care o instituție de asistență socială, întocmită pentru ușurarea condițiilor de locuit cum este „Casa Muncii’, să se transforme, nu într’un concurent de scădere a prețurilor chiriilor ci de stimulent în concurență cu speculanții de proprietăți urbane, care închiriază o casă cu o chirie egală prețului, cu care a cumpărat-o, din taxa de 5% asupra tarifului prețurilor biletelor de călătorie ,,Casa Muncii” construește clădiri care vrea să le amortizeze în câțiva ani, pe când societăți de natura celor ce nu au pretenția de a realiza un program de asistență socială, amortizează capitalul lor învestit în clădiri în interval de 20-40-50 ani. ROLUL CASEI MUNCII Daca nu avem fericirea să numărăm până azi în România între instituțiile noastre particulare nici o societate, constituită pe astfel de baze, nu putem neglija scopul înființării „Casei Muncii”, care urmărește pe principiul asistenței sociale a da înlesniri funcționarilor în criza actuală a locuințelor, din taxa de 5% impusă pe biletele de călătorie, fără a avea dreptul să ceară a scurta timpul de amortizare din perceperea unei alte taxe din leafa funcționarilor. Dacă pe de altă parte administrația CFR își risipește veniturile prin sporiri a prețurilor furnizorilor săi, provocați a se cartela tot din cauze politice, nu se poate spune că am susține parazitismul, dacă luăm apărarea funcționarilor, cărora li se cere a-și amortiza capitalul locuințelor C.F.R. în timpul cel mai scurt posibil, din niște salarii destul de modeste pentru greutățile actuale ale vieții, între care una este și scumperea transportului, oferit pentru niște distanțe atât de mari în condiții detestabile cunoscute fiecăruia, ca iuțeală, nu numai ca preț. Instalarea noului rector al Academiei comerciale Car&ttarea dim ministra Virgil Madgearu Eri a avut loc, în sala de conferințe a Academiei de comerț, instalarea d lui Gh. Tașcă profesor, ca rector al Academiei, în prezența corpului profesoral, a d-lor miniștri Madgearu și Popovici, a studenților și a unui numeros public. D. I. N. Angelescu, fostul rector a făcut elogiul noului rector, care va fluiânc prin sufletul său acelaș coleg și după mandatul ce-i încredințează, înșiră lucrările d-lui Gh. Tașcă precum și studiile făcute asupra diverselor probleme economice și a chestiunilor la ordinea zilei. Transmițându-i îndatorirea de a conduce atât Academia cât și atmosfera din jurul ei, care a creat-o, îi urează succes în conducere. D Gh. Tașcă face portretul rectorilor, amintește de Xenopol, prin al cărui idealism a luat ființă academia, și de munca și priceperea până la sacrificiu a regretatului Cihoschi. După ce vorbește de personalitatea d-lui I. N. Anghelescu d-sa afirmă lipsa unei biblioteci importante pe lângă Academie și iși exprimă speranța că prin sprijinul d-lui ministru Midgearu această necesitate va fi înlăturată. Adresându-se studenților d-sa le-a cerut disciplină. D-sa spune că instalarea noului rector, în persoana distinsului profesor Gh. Tașcă s’a transformat într’o sărbătoare puțin obicinuită la alte instituții. După ce vorbește de începutul acestei instituții și de corpul profesoral, care sunt un model al datoriei conștiincioase, aduce omagiul său memoriei repaozaților Nicolae Xenopol, fondatorul Academiei și Stanislas Cihoschi, acel care a știut să dea școlii siguranța și așezarea definitivă. Vorbind despre personalitatea d-lui Gh. Tașcă, d-sa spune că nu se putea face o mai bună alegere. D. Tașcă nu face transacții cu propunerile sale. Instituției nu-i trebue profesori cari să-și schimbe părerile. D. Tașcă nu și-a schimbat niciodată părerile cu toate că ele displăceau studențimii și cu toate acestea d. Tașcă este cel mai popular profesor al Academiei, învățământul trece printr-o criză materială și morală și cine altul poate înfrânge această criză, prin mijloace de constrângere, decât unul care are popularitate. D. V. Madgearu e convins că reforma ce-o va prezida d. Tașcă va da o nouă structură, de pe urma căreia să răsară acea pleiadă — nu numai de elemente bune pentru industrii, cum a fost până acum — de cercetători ai problemelor economice, de care are nevoie țara. In acest scop urează succes d-lui Tașcă pentru propășirea academiei și înălțarea patriei. O. a. TAȘCA Internă Situația — Consiliul de miniștri de teri s-a ocupat numai cu chestiuni cari interesează budgeturi — adică chestiuni pentru cari se cheltuesc bani. Este o consecință firească a conștiință încheierii împrumutului. Numai dacă această conștiință va ști să facă o deosebire înt ceea ce este cheltuială strict necesară și ceea ce e risipă. — Chestiunea șomajului» a fost și ea discutată. Dar ea nu poate constitui o problemă aparte cu o soluție proprie. Soluționarea acestei chestiuni va veni de la sine odată cu restaurarea economică și financiară a țării. — La Timișoara a fost o demonstrație de simpatie (o grevă de un sfert de oră) pentru Al.Dobrogeanu Oherea. — Epidemia de tifos exantematic a fost stinsă în Capitală. — Medicii din Capitală au ținut o întrunire împotriva impozitelor mari pe cari le plătesc. Comercianții de lemne din Capitală protestează contra învinuirii de speculă ce li se aduce. Ei spun că lemnul au fost au fost vândute de către ei silde acestea cu cel mult 1500 lei min. In schimb au avut ei pierderi, vagoanele fiind lipsă cu 2000—3000 khilograme. Externă — Intre România și Cehoslovacia se tratează înființarea de linii ferate pe frontieră trecând pe teritoriile ambelor state . Starea mareșalului Foch s-a agravat. „intrăm la normal“ spune ministrul de finanțe Cum se va intrebuința împrumutul In ședința de Miercuri a Camerei d. Mihai Popovici, ministru de finanțe, a făcut o largă expunere a rezultatelor împrumutului. D-sa a arătat succesul subscrierilor în toate țările, ceea ce învederează sporirea creditului nostru în afară. „împrumutul se va depune in tezaurul Băncii Naționale la 7 Martie, putem spune deci că intrăm in normal! Vom achita toate datoriile interne ale statului și vom trece apoi la refacerea căilor ferate și alte investițiuni cu caracter practic și urgent spune d. Mihai Popovici. Ministrul de finanțe a insistat apoi asupra efectelor salutare ce va avea însănătoșirea monetei noastre asupra întregei vieți economice a țării. Scăderea dobânzilor va da posibilitate industriașilor și comercianților să-și poată procura bani pftin ceia ce am aduce în mod matematic o ieftenire simțitoare a vieții. Chiar dacă în primul moment — a spus d. Mihai Vopovici — unii comercianți vor încerca să mențină prețurile urcate de azi, jocul cererii și a oferii va duce în chip fatad la stimularea concurenții, ce va avea drept consecință o ușurare a condițiilor de trai. Expunerea d-lui Mihai Popovici a fost ascultată cu o deosebită atenție și aplaudată de toți deputații prezenți. Situația Băncii Naționale Publicând situația conturilor sale la 7 Februarie 1929, data stabilizării legale, Banca Națională a tinut să pună imediat scriptele sale în concordanță cu dispozițiile legii monetare, amânând prefacerea completă a Bilanțului său până la ratificarea de către Adunarea Generală Extraordinară convocată la 3 Martie 1929 a nouilor statute ale Institutului de Emisiune, anexate la convenția din 7 Februarie 1929. Fixarea legală a valorii leului cerea reevaluarea imediată a posturilor bilanțului contabilizate în lei hârtie, cum este cazul stocului metalic în aur sau în devize procurate mai înainte la un curs diferit de cel al stabilizării. Conform art. 2 din Convenția Monetară plus valuta netă — aproximativ 8 miliarde — rezultată din reevaluarea elementelor de mai sus a fost trecută în creditul Statului; această sumă a permis de a reduce la 4 miliarde împrumuturile vechi acordate de Bancă și de a reduce simțitor soldul împrumuturilor trezoreriei care figurează în conturile curente și a căror amortizare totală va fi făcută și prin prelevări din Fondul de Lichidare. * Stocul aur de 8.258 milioane cuprinde aurul în depozit în România și în străinătate, cu excluderea depozitului de la Moscova care va continua totuș să figureze pro-memoria în situația Băncii Naționale. Este important a arăta că Banca nu și-a modificat deloc punctul său de vedere juridic in această materie și că amortizarea postului în aur la Moscova prin rezervele speciale ale Institutului nostru de emisiune nu este făcută decât din dorința de a prezenta cât mai clar posibil situația actuală a Băncii. Tot în acelaș scop au fost scoase din registrele Băncii Naționale bonurile de tezaur primite de la Stat pentru garantarea împrumuturilor sale și socotite mai înainte, fie în stocul metalic (6.623 milioane), fie în afară de bilanț (6.6‘9 milioane). In urma acestor operațiuni, situația Băncii Naționale se prezintă satisfăcător, pentrucă raportul dintre stocul metalic și circulația fiduciară atinge peste 41 la sută. deci pes (Continuare îtx pag. ti a, Cluis de Gencortíatuíte român Intre Vatican și Quirinal Proecte mai valis - Negocierile Politice franței GUVERNUL FRANCEZ N’A ȘTIUT Guvernul farncez nu a știut nimic despre negocierile in curs. Ambasadorul nostru pe lângă Vatican, vicontele de Fontenay, rugat de Președintele Republicei noastre, să-i procure toate informațiile necesare, a crezut că poate asigura că nimic serios nu se prepară, că svonurile € 0 simțite in circulatie nu au nici o bază și că motivele conflictului erau atât da mari, între guvernul pontifical și cel fascist, in cât orice acord intre aceștia, este irealizabil și de domeniul fanteziei. Acum câteva săptămâni, agenții francezi la Roman au telegrafiat, cerând Președintelui republicei, instrucțiuni asupra conduitei pe care trebue s’o aibe, căci, explicau ei, „cunoaștem din sursă oficioasă, dar șigură, că Vaticanul lucrează acum la un proiect de concordat, concordat ce urmează a fi semnat cu Republica Franceză. Și ei cereau să li se comunice, dacă trebuie să confirme sau să desmintă. ACORDUL Papa Piu XI-lea n'a scăpat din vedere că forma dictatorială a regimului mussolinian, poate să-i permită să obție ceia ce un regim parlamentar, nu i-ar fi permis niciodată. In afară de aceasta, Piu XI a fost uimit de marea simpatie, pe care, un mare număr dintre cardinalii săi, în fruntea cărora era venerabilul cardinal Vanitelli, o mărturisiau pentru fascism. Această simpatie, se transformă în pasiune la tinerii monsegniori, cari rvesc prin birourile bircheior «manu»». puni. O atmosferă extrem de favorabilă regimului mussolinian a existat de atunci în interiorul Vaticanului. Suveranul pontif a socotit că în sfera istoriei, a sosit momentul care, poate nu va mai reveni, pentru o regulamentare din care toate partidele în cauză să tragă avantagii mutuale. . . D. Mussolini, a făcut exact aceleași socoteli. Debarasat de controlul parlamentar pe care l-a suprimat înconjurat de oameni supuși vederilor și proectelor sale, el este conștient de soliditatea unui regim instaurat cu adeziunea șefului Bisericei. Dar de la început, el a pus o condiție absolută de care atârnă reluarea negocierilor. Niciodată nu va consimți să daa parte da restat <un teritoriu oarecare din care Suveranul Pontif să-și facă Statul său. Condiția a fost acceptată foarte repede, fiindcă Piu XI și-a dat bine seama de imposibilitatea materială de a organiza un stat, în interiorul Romei. Convorbirile pentru stabilirea concordatului, au fost mult mai lungi. Jurisconsulții sfântului Scaun, profesorul Păcălii și Mgr. Borgongini-Duco, — un tânăr prelat — s’au arătat în diferite rânduri foarte intransigenți. Concesiunile au fost făcute în favoarea d-lui Mussolini, cu caracter temporal, ei neadmițând să cedeze în domeniul spiritual. După 200 de reuniuni, acordul a fost în cele din urmă, semnat. Reconcilierea între Roma papală și Roma regală a fost făcută. Nu va mai exista decât o Italie, o singură Romă, un Suveran pontif liber, stăpân pe întinderea cetăței vaticanului și o biserică catolică, care va trăi în amiciție, sub un regim de concordat, — cu statul Italian. POLITICA FRANȚEI Franța, va ști în fine, să aibă o politică italiană și o politică romană? Va ști să înțeleagă, după cum am spus noi noi, aproape imediat după războiu, că o alianță cu Italia, va înpiedeca alipirea Austiei la Germania, va garanta o pace definitivă și va asocia Vaticanul, aliatul Italiei, la opera de pacificare necesară Alsaciei? Dar o asmenea politică, cere o clară vedere a la Cavour, de care d. Brianzi nu aproape toți parlamentarii sunt incapabili. Ei își imaginează, că vor împinge Vaticanul contra Quirinalului sau invers. Astfel d, Briand voia, la Washington, să împingă America contra Angliei. Politică puerilă și prea lesnicioasă pentru a fi judicioasă. Cu Italia, noi trebue să colaborăm în ce privește politica externă. Și Italia este Mussolini, dar în acelaș timp și o mare parte a Vaticanului“. Se reamintește d-lor membrii ai Culoare! de Galben că in fiecare Mercur la orele 6 jum. seara se trei ține ședințe săptămânale la sediul cuibului fise* st**. Brezobsn«/ No. R-