Neamul Românesc, martie 1930 (Anul 25, nr. 48-72)

1930-03-01 / nr. 48

DIRECTOR POLITIC N. IORCA Sâmbătă 1 Martie 1970_____________ fr- tel- L XXV. - ««o, 48 iiuaiuii: n ü.! m ui • n m uut m ja Pentru autorități și institu­țiun) ICOj i.ei 3 LEI fccâacpa­și n umim Miația BUCUREȘTI I Strada Brezoianu fic. 6 (etaj) Telefon 31 î/bis Director]­,­ lYSLm. Pericol comun­ist? Se pare că în Rusia se consideră România ca fiind pe pra­gul unei revoluții comuniste. Aceasta pentru că vre­o câteva sute de derbedei și de ado­lescenți fanatici, conduși de șefi care caută numai scandalul, tulbură din timp în timp ordinea publică, pentru că ridiculele „nuclee“ se adună, strigă, se bat cu poliția, care se vede că n’are mîni, și cu jandarmii, cari se vede că n’au pușcă. Nu, zorile roșii nu se vor revărsa în România. Aceasta pentru că ea se sprijină pe milioane devotate or­dinii strămoșești, pe acei oameni de muncă, de cumpănă și de ispravă cari la 1917 în Iași dădeau din umeri înaintea sovieti­cilor cu floarea roșie pe piept și-i lăsau singuri. Și pentru că la orașe asemenea scene stîrnesc hohote de r­îs sau pornirea firească de a lungi urechile scandalagiilor. N. IORGA in jurul unui proiect de lege Grupul parlamentarilor »frondeuri“ cari manifestează atat în surdină mai pe față îm­potriva guvernului {exact ca la lberați] majoritarii s’au îm­părțit In două tabere? carni­vori și vegetarieni) întocmește cun preset de lege, — pe care­ o vor depune din inițiativă par­lamentară — în virtutea că­ruia se interzice miniștrilor și parlamentarilor de a face par­te din consiliile de administra­ție ale societăților anonime. Nu ne facem iluzii asupra succesului acestei inițiative care va coaliza împotriva ei pe toți politicienii beneficiari fără deosebire. Dar aceasta nu ne împiedică de a aplauda un a­­semenea proiect, absolut nece­sar pentru asanarea vieții noa­stre politice. Până azi, membrii consilii­­lor de administrație când ajun­geau miniștri iși prezintau o demisie de formă care era ți­nută în suspensie până la so­rocul carierei ministeriale a Excelenței. In care timp, fire­ște, tantiemele nu sufereau nici o știrbire. Cât despre deputați, nici prin gând nu se trecea că e caz de incompatibilitate. Și totuși și un ministru și un deputat, ambii apărători ai in­tereselor statului, primesc în acelaș timp să reprezinte inte­resele societăților anonime cari, de multe ori, sunt contra­rii acelora ale statului. Și totuși un ministru sau un deputat căruia cerințele socie­tății îi acordă creditul calită­­tăților de onestitate ale unui viz bonus primesc să figureze ca reprezentanți ai unor socie­tăți, de multe ori în conflict cu acționarii sau cu creditorii și obligându-se astfel să apere in­teresele, dese­ori in conflict cu echitatea acestor societăți. Am putea spune un cuvânt și mai greu: licența aceasta morală înseamnă exploatarea situațiilor politice. Cine va avea curajul să ri­dice cei dintâi piatra împotri­va coaliției politicianilor? ȘTIRI D. I. Răducanru, ministrul mun­cii și sănătății, pleacă Sâmbătă la Praga împreună cu un general spre a reprezenta guvernul și ar­­m­ata română la serbările ce se dau în onoarea d-lui Masaryk pre­ședintele republicei cehoslovace cu prilejul aniversării a 80 de ani. In Martie are loc la Belgrad o conferință româno-i­ugoslava pen­tru stabilirea unui tarif direct de mărfuri între România și Iugo­slavia- Primul lc Monaco Adunarea generală a cetă­țenilor statului liber Monaco, a chemat pe principele lor Paul, să-și dea socoteală de faptele sale. Principele, era a­­cuzat că nu se ocupă în chip serios de nevoile Statului, că cheltuește prea mulți bani cu cai de curse, automobile și fe­mei, și că prea voiajează mult în alte țări cu banii contribua­bililor lui, puțini la număr și sărăciți de criza ce bântue, a­­cum în toată lumea. Principele Paul, în loc să stea, să se justifice, ori să-și impue voința lui de monarh, a preferat să plece în cel mai strict incognito, fără suită și fără a-și lăsa noua adresă, unde să i se trimită decrete pentru semnare. A fugit de răspundere bravul prinț de Mo­naco și a preferat să se expa­triaze, decât să stea de vorbă cu adunarea generală, care îi cerea socoteală faptelor lui, încă o monarhie care s-a ră­­stăgolit din pricina însăși a monarhului, cari a desconsi­derat nevoile țărei lui și greu­tățile supușilor greu asupriți de nevoi și biruri, încă o monarhie care s’a șters din Almanahul de Gotha, din pricina nechibzuinței Prin­cipelui, din pricina biciuirei moravurilor și nesocotinței le­gilor, pe care ei însuși cerea să ii se aplice supușilor lui, întâmplarea Principelui Paul, este o nouă dovadă că cei ce sunt chemați a domni peste alții, trebue să poată să se domine pe ei. Și când te gândești că mo­narhilor nu li se cere decât res­pectul unei singure legi, acea de a nu exaspera supușii ce veese a stăpâni. DIM. TH. PASCII Ulii iori roiMIis •.ÎIMMiiair»TM nnniqmi1 «i iw D. prof. Iorga in America (c sala Horele omericane Continuăm a­spicul din ziarele americane. In „America“ din Cleveland (Ohio) cu data de 3 Februarie c. d. Adam A. Prie publică urmă­torul articol sub titlul: SUFLETUL ROMANESC IN AMERICA Mi-a fost dată onoarea și ma­rea plăcere de a lua parte la strǎ­lucită recepție ce s’a aranjat în saloanele d-lui Wiliam Nelson Cromwell din New-York, în o­­noarea Doamnei și Domnului Profesor Nicolae Iorga. Impresi­ile ce le-am cules pe durata cea­surilor de caldă și enuziasta fră­ție în mijlocul celor câteva sute de români și foști români — dar în suflet rămași tot așa de ro­mâni — trebuiesc neapărat îm­părtășite cetitorilor acestui ziar. Am putut constata că în marea cetate a New­ York-ului trăesc mii de frați de-ai noștri, cari sunt strâns legați de noi, nu nu­mai prin amintirile din trecut, ci­ prin toată ființa lor sufle­tească. Avem în New­ York o mare fortăreață românească des­pre care pân'acum n'am­ știut, ori poate că n’am voit să știm. Am avut convorbiri cu multe din persoanele prezente acolo cari, deși nu poartă nume românești, poartă totuși în ele un suflet ro­mânesc. Oameni cari după 20-30 de ani vorbesc în casele lor ro­mânește, oameni cari și-au luat bacalaureatul și doctoratul în România, oameni cari când se întâlnesc în casele lor vorbesc de țara în care sunt înmormântați părinții lor și în care trăiesc fra­ții și rudeniile lor, oameni cari cântă cântecele noastre și reci­­tează versurile poeților noștri. întâlnirea acestor oameni cu îndrumătorul neamului, profe­sorul Nicolae Iorga, a fost de-o duioșie de nedescris. E drept că în trecut împrejurările au făcut ca toți acești factori, cari vrând nevrând, nu pot și nu vor putea nici­odată fi despărțiți de Româ­nia, să fie ținuți departe de ma­nifestările publice și oficiale ro­mânești. Dar de un an de zile încoace — și după câte mi s’au spus de numeroși frați de-ai noștri, în special de la serbarea zilei de 10 Maiu din anul tre­cut — manifestările românești au luat caracterul îmbucurător pe care l-am putut constata cu mândrie și cu satisfacție la re­cepția dată în saloanele d-lui Cromwell. Citiți din darea de seamă lis­ta celor cari au umplut vastele saloane, și veți înțelege. Erau printre ei medici, avocați, jude­cători, profesori, industriași, fi­nanciari, scriitori, studenți, oa­meni cu nume, oameni cu mari situați­uni sociale. S’a petrecut în timpul din ur­mă un fapt nou: înobilarea tu­turor sufletelor românești, fără nici un fel de deosebire. Este o operă de care trebue să fim în­cântați și de care va trebui să ținem seamă și de acum înainte Cui se datorește această mare operă de concentrare, nu e locul s arăt în acest articol de impre­sii. Dacă relev faptul este pentru că doresc a stabili un adevăr. E, de­sigur, frumos să știm că România numără aici atâți prie­teni cari o iubesc, dar este fără îndoială un mare merit pentru România că știe să se facă atât de iubită. Concluzia: avem frați în Ame­rica mult mai mulți decât am știut pân'acum. Să știm de-acum înainte a păstra și crește dragos­tea lor. Aceasta ne e datoria. ADAM A­­PRNE O DECLARAȚIE A D-LUI PROFESOR SORGA In momentul când d- N. Iorga a părăsit Ne­w­ York-ul pentru a pleca la Washington, d-sa a fă­cut următoarea declarațiune pen­tru ziarele din București: „Plec cu cea mai bună impresie asupra solidarității românești pe care am constatat-o aci. Tot gân­dul meu va fi cum să pot fi util tuturor. Nu pot să fiu îndeajuns de recunoscător acelor cari nu au primit cu astfel de simțăminte. Am găsit la colonia evreilor ro­mâni despre Țară simțăminte at­tât de vii încât ori­cine s-ar în­duioșa. „Contrar părerilor răspândite în țară, evreii departe de a pone­gri țara, caută, la orice ocazie, să scoată la iveală cu dragoste caracteristicile neamului și ale țării. Am putut constata aceasta și cu prilejul vizitării cartierelor lor, unde la fiecare pas întâlnești scrisul și graiul nostru". O VIZITA A D-LUI IORGA LA „NEW­ YORK TIMES« D-na și d. profesor Iorga au vi­zitat ziarul „New­ York Times“, cu care ocazie au fost oaspeți la dejunul servit de marele cotidi­an al Statelor Unite. La dejun au mai luat parte d. Adolph S. Ochs, propretarul ziarului ,,New York Times"; Excelența Sa d. Ministru Davila, Prof. James T. Shotwell, dela Universitatea Co­lumbia, Findlay de la ,,New­ York Times“, și Vice-Guvernorul In­sulelor Filipine. In tot acest timp d. profesor Iorga a întreținut pe comeseni cu verva d-sale și s’a discutat a­­supra situațiunii generale dela noi din Țară și asupra diferitelor probleme internaționale la ordi­nea zilei. D. Adolp­h S. Ochs s’a simțit foarte măgulit de vizita d-lui profesor Iorga și și-a exprimat dorința unei strânse colaborări între presa americană și cea ro­mânească. TITLUL CONFERINȚE­LOR D-LUI IORGA Mai jos dăm subiectul confe­rințelor pe care d­e profesor Iorga le va ține la diferitele universi­tăți americane:­­ Bisericile din Răsărit și A­­pus; 2) Protestanții în România; 3) Democrația rurală în Sud­­estul Europei; 4) Ce e simțul artistic al Bizanțului; 5) Metoa­­de nouă în istore; 6) Sinteza Da­nubiană; 7) Orientărie actuale în Balcani; 8) Misiunea Italiei; 9) Influența franceză în Răsărit; 10) Orientul, Bizanțul și democra­ția țărănească. ile Mill­e Etil si la Aproape regulat divergențele între d-nii Vintilă Brătianu și I. G. Duca se încheie cu câte o tranzacție. Se știe că șeful partidului li­beral a interzis formal aghio­tantului său să se prezinte in audiență la Regență spre a-i expune părerile sale asupra si­tuației din Basarabia pe care a vizitat-o. Cu toate sforțările sale d. Duca n’a putut să înduplece pe șeful său să revină asupra consemnului. Și atunci, a recurs la un și­retlic oarecare. D. Duca s’a pre­zintat în audiență la Principele Nicolae. Ceea ce — a explicat d. Duca d-lui Brătianu — nu e acelaș lucru en a cere audiență Re­genței de trei. D. Vintilă Brătianu a conve­nit că e așa, — și ambele părți au rămas satisfăcute. Amicii d-lui Vintilă Brătia­nu susțin că in privința rezul­tatului audienței dreptatea a­­cestuia a triumfat, — mai cu seamă că investigațiile d-lui I. G. Duca peste Prut au fost în­ D. VINTILĂ BRATIANU cerute și terminate între două trenuri... Recentele alegeri au avut darul misterios, sinac în analele noastre politice, de a insulțumi toate partidele cari au luat parte la ele. N­. „expozeul“ făcut la Casieră asupra alegeri­­lor Kirioj după o scurtă expunere a cărei con­cluzie a fost că incidentele sângeroase ce seau pro­dus nu au fost in realitate decât încăerări datorite certurilor personale ale victimelor sau stării de beție în care se găseau (sa dat de băutură în ale­geri, ceea ce nu e permis), a insistat un deosebi asu­pra faptului că guvernul nu se poate decât felicita pentru rezultatul scrutinului. Liberalii, la rândul lor, nici până azi ni-și pot potoli satisfacția de a fi avut și ei, succes, la aceste alegeri. D. dr. Lupu­ a ținut și d-sa să afirme că și parti­dul sau a ieșit întărit din bătălia electorala. Parti­dele minoritare la fel. Nu se poate spune că armonia partidelor e o invenție. Internă SHURț­A Svormtte false, cari au culminat in știrea despre apro­­piare manevre militare in Basarabia au alarmat, cu drept cu­­vânt, publicul. Toți bunii români, chiar și confrații ziariști, sunt datori să-și țină frieă. — Avocații arestați la Orhei ca spioni au fost puși in li­bertate. — Un vechiu comerciant, Pandele Brătulescu, s’a sinucis.­­Cauza, mina. — Parchetul a făcut apel în afacerea Milozi. — Avem o femee primar, — într’o comună din județu­l Vaslui. — Spre a se evita întinderea șomajului căile ferate au luat dispoziția să nu se importe cărbuni străini, întrebarea e cu cât mai mult plătesc căile ferate cărbunii indigeni? — Articolul d-lui Duca cu mâinile (cele scurte) alimen­tează rubricile distractive ale ziarelor. — Avocații au trimis o delegație la primul ministru in chestiunea impunerilor fiscale. Li s'a promis satisfacție­­ i externă —­ In Rusia se fac execuții în massă. Aceasta dovedește o stare de spirit care e departe de a fi favorabilă umn război. Campania electorală în Galați InsMrl ca tâlc In timp ce pătura evreiască se felicită de primirea ce coreligio­narii americani au făcut-o d-lui profesor N. Iorga în America, în acelaș timp — la Galați — agenții cluburilor politice caută să pro­ducă o diversiune împotriva listei cetățenești pe care­­ a alcătuit-o, în vederea alegerilor municipiu­­lui prietenul nostru d­. adve­­rilor listei cetățenești pe care a al­cătuit-o, în vederea alegerilor mu­nicipiului, prietenul nostru d. advo­cat A. Veniamin, inițiatorul ligei, care are și calitatea independentă de președinte al ligei cetățenești din acel oraș, pe lângă acea de pre­ședinte al organizațiunei partidului național din Covurlui. Meschinăria este evidentă. Se re­cunoaște că d. Veniamin consec­vent doctrinei partidului național, de a realiza unirea tuturor forțelor vii și sănătoase ale țărei pentru consolidarea statului nostru, a fă­cut un act politic însemnat la Ga­lați, când deasupra partidelor și împotriva lor, a grupat o mână de oameni, i-a pus unul lângă altul pentru a îndepărta învrăjbirea în­tre cetățenii țarei de orice rit. Manifestul răspândit în public vorbește de la sine. Numai cel ce nu voește să rațio­neze, numai acela este adevăratul dușman al perpetuărei unei agita­țiuni de care partidele de căpătu­ială fac uz pentru a se înlocui la gu­vern, găsind calul de bătae împo­triva păturei evreești. Omul de bine vede altfel și feli­cită reacțiunea ce s’a produs. Că d. Veniamin se prezintă cu cetățenii cari au avut curajul civic să-l urmeze, este destul și atât pen­­tru ca mâine alți cetățeni buni, de orice rit, scuturându-se de sub tu­tela unor oameni cari n au înțeles rostul ce-l aveau acolo unde vre­mea i-a aruncat, să se grupeze tot mai mult pentru a sfârși cu batjo­coritorul rol de a îngroșa tot mai mult armata agenților electori le­neși budgetivori. Desființând sinecurile, îngrădind risipa banului public prin bulevarde fără rost și edificii ca baia populară de la Galați, revizuind sistemul im­punerilor, chemând interesarea și participarea breslelor la lucrările municipiului și alte puncte salutare din programul publicat, va insem­na un început și un îndemn la co­rectă gospodărie, iar meritul se va datora d-lui Veniamin care a sti­mulat conștiința civică adormită rîc până acum a cetățenilor gălățeni. Deci, înlături cu insinuările cu tâlc electoral. A trecut neobservat că un fapt divers, căci în afară de două ar­ticole apărute în ziarele „Cuvân­tul" și „Curentul“ nu știm să se fi ocupat vre­o altă publicație românească de numărul consa­crat României, de marea revistă italană „Il Giornale di politica e di­­ literatura1 ce apare la Roma în editura Raffaello Giusti în timp ce vecina noastră, Un­garia, nu scapă n­­ci un prilej și nu precupețește nici un sacri­ficiu bănesc când e vorba de pro­paganda sa peste hotare, pe care apoi o relevă toate publicațiile maghiare, noi rămânem nepăsă­tori și reci la toate manifestațiile prietenești ce ni se fac de zîarie și­ revistele srăine și răspundem acestor atenții cu„­ nepăsare” ce caracterizează în special pe poli­ticienii noștri Acestei atitudini se datorește și lipsa de încurajare a distinsu­lui și energicului nostru compa­triot Claudiu Isopescu, ajuns conferențiar universitar la Roma unde desfășoară o activitate na­țional-culturală foarte fecundă și spre cinstea sa — putem afir­ma noi cei ce cunoaștem faptele — toată această activitate de propagandă o face numai prin propriile sale mijloace, statul român contribuind doar nu, ne­păsarea. Dar­ obiectul articolului nos­tru de față nu este să polemi­zăm cu guvernanții noștri și de aceea vom trece la analiza nu­mărului din Decembrie anul tre­cut al sus amintitei reviste, care e consacrat în întregime nouă și la care a colaborat și o serie de fruntași ai condeiului românesc. O scrisoare de mulțumire a d-lui ministru Mironescu, către directorul revistei italiene des­chide paginile numărului come­morativ. Primul articol întitulat „Italia e Romania“ al d-la Umberto Bis­cotti, e o analiză a raporturilor politice între aceste două po­poare, și se adresează, autorul, politicianilor noștri foarte des­chis spunându-le : „Poate când mulți români, mai mulți decât sunt astăzi s’ar con­vinge că drumul care duce de la Bucarest la Roma nu trebue în mod necesar să atingă meridia­nul unei alte capitale a Europei, pentru că Kalla nu e numai us Hm unde se divinizează aminti­rile unde te duci odată in viață pentru a te lega un mod ideal de un trecut indeprătat și pentru a arde măcar un grăunte de tămâe la o coloană pe care acel frecat o mărturisește — ci o națiune compactă, hotărâtă să-și orneze propriu­l viitor, decisă să-și facă drum In lume, și gata sa fie ar­bitru a propriei dreptăți, atunci multe bariere artificiale se vor prăbuși și va apărea limpede dauna anumitor alianțe care în­­chid privirea și Înfrânează acțiu­nea, pe când această acțiune și privire­au din contră ^evoe de a se orienta cu o rapidă și sensi­bilă ușurință asupra întregului joc (șah) unde se mișcă pionii cari costă viața lumei. Am relevat acest fragment din artcolul d-lui Bosscotti con­­­vinși fiind de adevărul ce-l cu­prinde. Intr’un articol sintetic clar do­cumentat de Riccardo Riccardi face o analiză precisă a situației geografice a României Mari neo­mițând nici un factor esențial în legătură cu situația noastră — și nici chiar datele statistice nu lipsesc din paginile d-lui Ric­­ca­rdi. „Intermezzo“ e intitulat capi­tolul ce cuprinde o adevărată antologie de poezii ale poeților noștri: N. Crainic, T. Arghezi, A. Maniu, I. Pilat, C. Baltazar, I. Al. George și V. Voiculescu, în traducerile d-lui Alexandru Marcu. Arta și literatura românească sunt descrise în trei articole ale d-lor prof. N. Iorga ,.L’Arte ro­­mena I­talie“ ; R. Ortiz „Cor­­renti nella litteratura romena contemporanea“ și Pompiliu Con­stantinescu „La poesia romena contemporanea“. Tradiția și poeziile populare românești au făcut obiectul a două articole temeinice unul da­torit d-lui D. Gazdaru și al doi­lea d-nei Venera Isopescu, pen­tru o documentare mai perfectă articolele sunt însoțite de o se­rie de clișee bine alese, reprezen­tând peisagii și vederi specific românești. Ultima parte a revistei o for­mează analiza manifestațiilor literare și teatrale din țară, a­nalize datorite d-lor prof. Ra­miro Ortiz și George M. Zamfi­­rescu. Seria articolelor o închei­e, Claudiu Isopescu, care face un studiu asupra originei teatrului și muzicei românești pe care o găsește în Italia. Acest număr de revistă alături de seria operelor românești tra­duse în italienește și, care au fă­cut obiectul unor articole ante­rioare ale noastre, credem că al­­câtuesc cea mai bună și temei­nică propagandă pentru noi, căci numai pe această cale ne vom face cunoscuți din ce în ce mai mult cunoscuți în marea massă peste hotare. Credem că a sosit timpul ca politicienii noștri să fie ceva mai preocupați de propaganda noas­tră culturală peste graniță și să-și calce pe suflet, rupând din fondurile ce se risipesc atât de des și de necugetat, pentru a­ceastă cauză națională. AL. IORDAN ♦ ■ «es— - li lu­illliircs... . . . d-lui Al. Vaida, bucuros să-l revadă la departamentul externelor d. Iuliu Maniu pier­că mâine dimineață în Cluj. 9. IULIU MANI« 0M& Io. noi și chi aiurea La 24 Fe» cede avut lot. h Budapesta deosebita solemnitate re înmormântării d-lui Bel­a Rad­ici regele lăutarilor din Ungaria. Sute de lăutari din toate colțurile țării au­ venit sa petreacă la mormânt pe acela care a fost cel mai buni dintre ei. Mulțimea imensă a rupt cordoa­nele poliției și a năvălit în cimi­tir. Pe catafalcul defunctului am fost depuse câteva sute de ra­ roane. Paraturi enorme i-au cân­­t­a toată ziua la coscimg și pe drum până la zi­mistir­­. Englezul Stevenson, fu­ncționau­ la societatea de navigație iindo-ch­i­neză din Hongkong va întreprinde cu barca o călătorie în juruși lumii.El va pleca în Martie din por­tul chinez, însoțit­ de doi amici, Vis su*, drumul spre Borneo, New Guinee, Australia, Noua Zelandă, America, Canalul Panama, iar de aici va străbate oceanul Atlantic spre Londra. Călătorul crede că va străbate cu barca sa m pânze distanța de 40 000 km. în doi ani-O singură barcă chineză, cu pânze, a mai făcut, acum 8 ani, drurnul din China până la Londra și se află într-un muzeu­­. Poliția din New-York va fi re­­zolvată cu un serviciu special d­e­ aviație. Avioanele vor fi astfel construite încât să poată ateriza și am­eriza și vor fi prevăzute bombe lacrimogen» și cu reuiri . here­spianții polonezi vor fi da*țte» Subiți de România, în curând, «nu.­nimă de rente române. Suma îndemnez*m **­ rid felt L* *

Next