Neamul Românesc, iulie 1930 (Anul 25, nr. 143-169)

1930-07-01 / nr. 143

£ OIRECTOB P0L1TSC N. lOROA _ '_____ " “Marii ilmiié"8938" g rtWUL XXtf. — Wo. 143 1 Abonamente: Pe un­ an 600 Lei - Pe b­ase Luni 300 Lei­­ Pentru autorități și instal­a­tiuni 1020 Lei 3 LII Redacția și Administrația BUCUREȘTI I Strada Brezoianu No. 6 (etaj) . Telefon 312/60 ariamiiwwnítwirrmr-timnmrTimrrrtifrrwii inTwg în mr­iniTMwnnr^ ............................. Cel de cari ürljá no-i i Există în România o categorie de oameni judecați infe­riori, inferiori oricui și prin urmare de cari nu e nevoie să se ție seamă. Această categorie de locuitori ai țării n’are dreptate niciodată. In orice conflict al lor cu alții ei pot fi siguri că­­ nimeni nu se uită la dânșii. Respect față de o asemenea Categorie umană cine să aibă, iar, dacâ e vorba de iubire, toată provizia de sentimente a guvernanților de ori­ce culoare se cheltuiește în alte direcții. Interesul pentru dânșii îi atinge doar ca o colecție de indivizi considerată în chip abstract, ca o „masă”,­ cum li se și zice. „Masa” lucrează la câmp, „masa” dă impozite până nu mai poate, „masa” merge la război, mânată de un berbece electoral oarecare, cu clopotul partidului la gât, „masa” face din cine i se poruncește deputați, senatori și miniștri. Ca o ironie, i se spune totdeauna­­ că ăștia sunt oamenii ei, ai „masei”. Dar e de-ajuns să sbârnîie doi trei Bulgari din fundul Cadrilaterului pentru ca represintanții „masei” să fie sacri­ficați fără o remușcare. Fiindcă „masa” aceasta, de care grije nu­ i, sunt Români, Români autentici, Români muncitori, și atât. N. E.RQâ ^ 47 Regele și politician!!­ ­ A străbătut­­ văzduhul în avân­tul tinereței, primejduindu-și via­­ț­a, și ca un coborâtor apocaliptic­­ din ceruri, aproape de miez de noapte, trâmbițător de chemare­­a judecată dreaptă și nepărtini­toare a politicianismului român, care secătuise toată nădejdea po­porului pentru un început de bine, a ridicat către El osanalele lui, nădejdea neamului. Politicianismul aiurit, nu s’a putut desmetici nici când, rând pe rând, prin fiecare căpetenie a taberilor exploatatoare a țărei, chemate în fapt de zi să-l vadă, să-L audă, să-I simtă strășnicia biciului de foc cu care a descă­lecat în țară. Prosternat în plâns miorlăitor, făcând apoi, de frică, cor cu po­porul care în valuri, valuri, dis­­dedimineață dădea năvală către inima Capitalei, îndreptându-se către Palat, către Palatul înțelep­ciunei Augustei figuri a Unchiu­lui Său, înțeleptul, Sfântul, Pru­dentul și veșnic atent la gloria țarei, cât și a Loialului Părinte al Său, a cerut îndurare. Gestului Său regal a urmat numai decât­ amnistie pentru trecut, iar pentru viitor a cerut unirea tuturor, acestor căpitănii, să trimită la urma lor armata de mercenari a cluburilor politice întreținută din sudoarea popo­rului, precum și să deslege for­țele vii și cinstite ce sunt încătu­șate in aceste partide. Și pentru ca să simbolizeze gestul Său și să fie priceput de generalisimul partidului ultra­­democrației de azi, dar și al ultra amaracianei adusă poporului, timp de 18 luni de la înscăunarea lui la cârma statului și timp de 12 ani dela închegarea noului a­­șezământ al țărei, a prins pe pieptul generalisimului unui par­lament ținut sub presiunea demi­siilor în alb, colanul Augustului Său Părinte cel loial. Pentru oricine altul era înțeles că s’a sfârșit cu o veche sistemă care a adus țara în impasul în care se găsește. Pentru titularul și primitorul cordonului, s’a înțeles, dimpo­trivă, că este dorință de perse­verare în sistem. Urmarea s'a văzut. Abia ordo­nată deslegarea cătușelor tuturor acelor țintuiți la steagul infa­miei de­ poporul credincios, chiar de a doua zi s’au ridicat aceiași, aceiași poate și mai îndrăsneți și mai periculoși de cum au fost. Geloși de majestatea cu care poporul L-a aclamat. S-a idolizat, politicianismul român conspirând atât de viclean, a făcut să se vadă, după opt zile de frămân­tare, că în țară molima aceasta nu poate fi stârpită, că e obraz­nică, că e tare, că e provocătoare, că e netrebnică, că sfidează chiar pe or­ice apărător al poporului, fie el umil și credincios al țărei, al destinelor ei, dar chiar și al Majestăței Sale. S’au înscăunat cu trâmbiță, iar pentru ca să cloroformizeze poporul, au venit cu aceiaș veș­nică profesie de credință menită să acopere manifestările nefaste de până acum, datorită cărora țara se găsește acolo unde se găsește. De azi înainte, Majestate, pă­­zește-Te, Ia aminte, Majestate. La fie­care pas ce-L vei face, pânză de păianjen se țese în fel și chip, pentru ca aureola de la 8 Iunie să fie umbrită, pentru ca nădejdea sufletelor curate ale țarei, cari­­ jău.Mat îa. lacrămi înrourați de bucuria nădejdei unei vieți de mai bine e mâine, să aibă azi impresiune de pioasă înmormân­tare. Coboară, Majestate, fără sfet­nici, fără prieteni fățarnici, fără camerieri, ci singur cu odrasla Ta regească și în mijloci poporu­lui — ca odinioară uitatul Vodă­ Cuza — să poți săruta fruntea poporului Tău otrăvit, după ce îi voi fi cunoscut păsul. j Fă-o, Majestate, cât de degrabă, până ce nu s’ascut colții tociți de azi ai politicianismului ro­mân, căci oricum, 13 Iunie, re­­înscăunarea politicianismului, e zi fatidică pentru acesta- Să trăești Majestate, și multă și fericită sănătate să-Ți dăru­iască Domnul Dumnezeu. A. VENIAMIN Legea Dobrepi noaL ...a fost votată după stă­ruințele d-lui Mihalache. Către d-sa se vor îndrepta, —---------—<8*—*----------- așa­­dar, recunoștința și... vo­turile populației bulgare din Cadrilater. 8e?sfi­ ia Misifinifi Paris, 29 (Rador).­­ Din Buenos Aires se anunță că ge­nerallul Blanco Calvido, a bătut trupele generalului Kundt, du­pă care a ocupat orașul Lapaz. Revoluționarii ocupă în pre­zent toate marile centre din Bolivia. Se confirmă oficial moartea generalului Kundt. ---------------------------------------— JibOiiani Grifie P ®­uss­as. Sei Q'Sii „ șase luniîs Sei 3SO 9, trei lm­ms Sei 8 SO Pásztá', autorități și inisti­­tuțiuni, Sei 1000 in străinătate dwislu. Partidul liberal al clalul Vintilă Brătianu, este redus a fi la un stat major, ale cărui galoane decolorate «crisesc de­sigur de străluciri trecute, fără să insiste asupra motivelor care le*­au provo­­cat» Iar cellalt partid liberal, cadrele mijlocii și mici, nu mai cred în stele spasse, șî mai puțin în­­tr-un acces penibil de dinasticism întârziat. Ele văd speranțe noi,deschizându-se pentru d. George Brătianu, a cărui acțiune e favorizată mai ales prin erorile grave ale hipocriziei posedată d ie idei fixe, dar capabilă de piruete extreme. Să facă d. Vintilă Brătianu o cercetare discre­tă. La va vedea repede că partidul merge sufle­tește în altă direcție, pe când vechea gardă, — în­cremenită în apusa ei strălucire, — așteaptă de ?i­­jHIP! vestal liberator, ... v „ ’ ... .Sfârșitul în Raga II-a), D. N. IORGA: Domnule preșe­dinte, domnilor deputați, să-mi dați voe să cretesc proiectul acesta de lege pe dos, adică să­ încep de la sfârșit către început. Acei cari au început cu articolul 1 și au ajun­s pe urmă la convenție, au săvîrșit o greșeală de metodă , fiindcă, de fapt, ceia ce este important sub raportul politic — restul este im­portant sub raportul teh­nic și, de­sigur, că, după criticele d-lui Ioa­­nițescu, nu este nimeni care să găsească partea această teh­nică așa cum ea ar trebui sa fie, dar nu se poate altfel și veți vedea de ce, — deci, sub raport politic, legea aceasta trebue să înceapă cu sfîrși­­tul, care cuprinde convenția supli­mentară, în care statul român, cu toată demnitatea de Stat, cere un avans,­­ face impresia unuia din acei funcționari cari nu așteaptă ziua când se plătește leafa ci în­dată ce a trecut întâi ale lunii se prezintă pentru un avans. Eu am în­totdeauna groaza persoanelor cari cer, avansuri și nu m’am spri­jinit niciodată pe dânsele. Și mă doare, aș zice, aproape îmi este ru­șine, pentru țara mea, că țara mea se ține cu avans. Prin urmare, un avans de patru milioane dolari. Do­larul pentru noi are un farmec ex­traordinar. Crede cineva că dola­rul împrumutat folosește cuiva? Dolarul muncit, dolarul cîștigat, dolarul economisit, acela este bun. Dolarul împrumutat, în orice fel de condițiuni, este rău. Ori­ce împru­mut este rău. Suntem la capă­tul putinței noastre de a ne împru­muta și o spun dela început, orice împrumut nu ne poate fi dat decât în condițiuni defavorabile. Orice împrumut contribue la discredita­­rea financiară a țării. Acesta este un împrumut, și, pentru acest îm­prumut, de nimic, se face legea aceasta. Acesta este adevărul, este tristul adevăr de care suferim cu toții. Este o mână întinsă că­tre un credit pe care nu-l putem căpăta altfel. Acesta este adevă­rul. CONDIȚIILE AVANSULUI După avansul de patru milioane dolari, care va trebui achitat, — evident, așa se vorbește, cu toți oamenii și cu toate grupele de oa­meni cari cer avans. — „va trebui achitat, cel mai târziu, în cinci ani“ „va putea fi rambursat, în în­tregime“, — paște murgule iarbă verde — „ și mai înainte de data plății dobânzii“, cu prea vis de 60 zile, etc., ceva mai departe,­osebit de aceasta, societatea „Internatio­nal Telephone and Telegraph Cor­poration“ se obligă să mai avan­seze, la cererea guvernului român, în decursul anului 1930, încă o sumă de patru milioane de dolari etc. Acum de ce Statul român a a­­juns în această situație, la cedarea unui serviciu public, care putea fi îndreptat în alte direcții, la primirea unor condiții cuprinse într’un con­tract atât de criticabil? Despre in­terpretarea lui o să vorbesc la urmă, — nu despre interpretarea pe care o dăm noi­ — dar despre interpretarea la care slăbiciunea so­cietății noastre, incapacitatea de a rezista a societăței noastre, va duce, fără îndoială. De ce am a­­juns noi nci, la patru milioane pen­tru mâna dreaptă, și, mai târziu, patru milioane pentru mâna stângă și tot ceia ce vine pe urmă? Fi­indcă noi suntem după două bud­gete echilibrate, tot în era bugete­lor cari nu se pot echilibra. Impo­zitele se încasează greu; eu nu vreau să fiu pesimist, nici alar­mist, ri o să vorbesc de catas­trofe, dar impozitele se încasează greu. Sună chiarabaua de la un cal­păt la celălalte al țării, și-mi spu­nea o doamnă speriată, de ce a văzut la Buzău; erau înșirate ma­șini de cusut, una lângă alta, luate de perceptori, căci numai pu­­teau să ieie, întrebuințând mij­loace fiscale extreme și mijloacele acestea fiscale, vă asigur, că nu sunt bune, și iată de ce. Acești oa­meni vor fi strânși și de ceafă și de gât ca să­­ dea rămășițile din trecut. Rămășițele din trecut se vor încasa, și la apui ce alte rămășițe vor pută fi și ele luate ? Dar, când omul dă până și banul lui din natură ce poți să mai iei în anii­­ vi­itori? BOCAȚIE SAU SĂRĂCIE Pe calea aceasta nu se poate a­­jixrge la nimic; este o altă cale pe care o voiu indica-o. scurt, ca să revin la resultatele contractului de viață, așa cum s’a adeverit actul în Spania și așa cum prevăd, eu cunosc bine speriatea românească, Pentru viitor "la noi. Două lucruri pot face, ca aceasă situație dezas­truoasă să înoteze, situația aceasta, nu numai dezastroasă, dar absurdă. Noi avem o țară așa de bogată! Iată, am mers două zile în auto­mobil, de la București la Piua-Pe­­trei, la Hârșova, la Constanța, m’am întors dela Constanța, prin Cobadin, Guzgan, Silistra, Turtu­­caia. Am văzut niște regiuni de o bogăție extraordinară, și oameni disperați de această bogăție. Și am mai văzut încă un lucru, care este bine să-l știți; intr’un loc m’am oprit, era un gup de case de toată frumuseța, în regiunea din jurul Cuzgunului, care într’adevăr este o minune supt toate raporturile. Și m’am oprit la proprietar. Pro­prietarul avea două prăvălii, avea două rânduri de case și 200 de hectare. Avea și 100.000 lei dato­rie, și el nu putea să plătească suta de mii datorie și nu avea cu ce să-și ridice recolta! Stătea des­­parat înaintea recoltei bogate care îl­ înconjura de pretutindeni Și aceasta de ce? Fiindcă nimeni nu mai poate câștiga. Am ajuns în Țara Românească asta: să ceri o­­mului să plătească din câștigul lui iar omul nu poate câștiga. Veți zice: de ce? Apoi, n’am avut e­­conomii, ne-a prădat războiul, noi n’am fost niciodată oameni cari să punem­­ banul de-o parte. Prin ur­mare, am început din nou viața noastră națională fără bani în bu­zunar. Și de aceasta au profitat un număr de bănci care au pus stăpânire pe țară. Acesta este ade­vărul. (Aplauze). Băncile acestea iau între 25 și 30 la sută. Voci de pe băncile majorității: 60 la sută. D. N. IORGA: Uneori merg până la 40 la sută și chiar 50, 60 la sută. Uite, eu vă spun din însăși durerea mea: eu sunt un om care lucrez de ani de zile în pagubă. Veți zice:­cum? Am o ti­pografie care mi-a fost prădată, mi-a luat marfă de 70.000 lei aur. Mi-a dat ca despăgubiri statul ro­mân 250.000 lei în hârtie. Prin ur­mare, tu a tebuit să lucrez pe cre­dit. Am luat bani cu 25 la sută. Niciodată o tipografie — afară de tipografiile agenților electorali, care pradă Statul și-l­ înșeală la soco­teală , s’a făcut o învoială și, când este vorba de plată spun că s’a schimbat ceva, și imediat modifică prețul — dar, în e.auta de acestea nu poate nici o tipografie să câș­­­tige un sfert din sum­a pe care o întrebuințează! Aș­a încât eu con­tinuu, întocmai la nenorocitul cu 200 de hectare să lucrez ca un rob la băncile care mă împrumută. Ei bine domnilor în împrejură­rile acestea, de unde să scoți din această societate românească? Tre­bue să o eliberezi de sub acest jug, întâi, și, al doilea, să-i dai încredere în folosul muncii sale. Nu muncește lumea, fiindcă folo­sul nu este evident, fiindcă ne­contenit se așteaptă o nedreptate venită din schimbările vieții poli­tice. Omul contează pe un guvern, se trezește peste câtăva vreme cu alt guvern! Și, după ce a împăcat pe cel care-i mănâncă astăzi câș­tigul, se trezește de multe ori cu nevoia de a împăca pe acel care vine la rândul lui să mănânce din câștigul lui! Societatea aceasta tre­bue înviată economic. In momen­tul de fată, se găsește în stare de marasm. Cât va dura acest ma­rasm, societatea aceasta nu va pu­tea plăti. Și al doilea­ noi am luat, din nenorocire, dela Regulamentul organic și mai ales de la 1866, am luat modelul Statului francez. Sta­tul francez napoleonian, am spus-o de o mie de ori, este un Stat mons­truos, supt raportul fiscal și supt raportul administrativ. Și iată de ce: Statul acesta este făcut pe măsura unui om de geniu, stăpân pe lumea întreagă. Și Statul napoleonian fă­cut pe măsura uni om de geniu, este dat în sama unor oameni cum ii face Du­mnezeu In fțecace gene­rație. Statul a luat tot. Statul în­țelege să conducă tot. Statul încurcă tot, Statul strică tot. Chiar dacă n’ar fi necontenita ficțiune a Sta­tului. Fiindcă noi nu avem Stat ro­mân. Acum sunteți dvr mâine va avea să aleagă Regele între devotamen­tul de prim moment al d-lui Gheor­­ghe Brătianu și între singurul de­votament de ultima oră al d-lui Vintilă Brătianu dacă nu va pre­fera cine știe ce dictatură, având în cap și în picioare câte o fru­moasă pălărie militară ieșită din nl. 1 PARTIDELE NU STATUL! Prin urmare, noi nu avem Stat ro­­mân. Noi avem partidele, care iau pe rând în stăpânire țara. Și a­­tunci, finanțele noastre sunt des­c­­chilibrate din două motive: sunt de­­sechilibrate fiindcă Statul îmbrățișea­ză atâtea lucruri și nu poate face binele acela, pe care, altfel, ar fi în, stare să-l facă, pas trop embras­­se, mai în­trenat — și trebue des­povărat Statul român de o mul­țime de lucruri care nu-l privesc. De exemplu, eu merg așa departe, încât cred că justiția, ca în An­glia, ar putea să se țină din taxele de justiție. Spuneam adineaori simpaticului meu vecin de astăzi, vice-Preșe­­dintele Camerei, îi spuneam un lu­cru: s’ar putea concepe o altă idee a învățământului secundar; să iei cele mai bune elemente, și de la țară și de la oraș; să faci zece li­cee model în toată țara, iar pen­tru aceia cari, fără pregătire, se aruncă la funcțiunile țării, dacă au nevoie de învățământul secundar, să și-l facă. Dacă are nevoie lumea și-l facă. Dacă are nevoia lumea de nu știu câte teatre la Bucu­rești, să și le facă (aplauze prea­­lungite pe băncile majorității). Dacă Dacă are nevoie societatea de O­­peră, să și-o facă, (aplauze pre­­lungte pe băncile majorității). Dacă este o cucoană filantropică, dori­toare de a ajuta națiunea, să nu ceară nici o subvenție din budfeet (aplauze prelungite și îndelung re­petate pe băncile majorității)­. A învia contribuabilul și a despovăra Statul, aceasta este operația cea mare. UN ARMISTIȚIU DE TREI ANI Iar, în ce privește pe onorații alegători, bine, în evul mediu când omul se mânca pe om, supt influența bisericii, s’a făcut un fel de trevă lui Dumnezeu, treaga DeL ca să nu se bată o bucată de vre­me. Supt imperativul categoric al mizeriei și demoralizării naționalte, bine, nu este cu putință să facem și noi o treaga Dej, pe un număr oarecare de ani, să zicem pe trei ani de zile? Iată, să ne ceara Re­gele acesta nou, pe care suntem pe cale să-l respoiem de popu­laritatea lui, dacă­­ va vedea că nu se schimbă nimic în România, să ne înțelegem, trei ani de zile să­ nu facem politică de partid, să rămână partidele, dar timp de trei ani de zile să fie un fel de coali­ție, pentru a pune din nou în pi­cioare țara aceasta, pentru care trăim, iar nu țara trăiește pentru noi. Și atunci, agentul electoral să se întoarcă la rostul lui (aplauze prelungite pe băncile majorității), să nu mănânce țara. Fiindcă de­si­gur, știe fiecare dintre dv. ce în­seamnă în momentul de față cerși­­toria la Stat, prin mijlocul nostru, al tuturor. Ei bine domnilor, eu, de dimineață și până seara, nu pot să răsuflu, lucrurile cele mai ab­surde mi se cer, și eu nu le dau, dar unii din dvs. mai slabi le dau’. E un apel necontenit la budgetul Statului. Și eu li răspund. Ii spun un lucru, la doamne, la domni și la domnișoare — fiindcă dela 15 la 95 de ani, toți nu fac altceva decât se aruncă ca o haită de lupi asupra budgetului Statului (aplau­ze prelungite) — și eu si spun: mă­car un lucru să faci d-ta, care ceri să te ajut. Spune, unde este locul la care vrei să fii numit? Niciodată nu știe locul unde vrea să fie nu­mit! (ilaritate) și, dacă îi spui că nu este, atunci te roagă să dublezi un loc, ca să intre și el! (ilaritate) DEPRINDEREA LA MUNCA Societatea aceasta trebue de­prinsă la muncă să nu aștepte ea dela Stat, ci să vină vremea ca Statul să aștespte dela fiecare din­tre noi (aplauze). Dar, din neferi­cire, nu s’a putut. Eu știu ce silin­țe s’au cheltui la ministerul finan­țelor, sub amândoi miniștrii, și eu nu sunt omul nedrept care să prind Concesia teiefoanelor la Cameră Discursul i­m­oros N. lonfa a O1 D­upă f­ote ster&ostrofîce DIRECTOR N. GEORGESCU Sil HAM­ V Internă ! — Marile călduri ce sa­u abătut amenință să întrerupă câteva ore pe zi orice activitate. — Cazuri de insolație la Galati. — Față de decizia autorităților de a ieftini pâi­nea, brutarii amenință cu greva. — Firește că primăria Capitalei a luat măsuri spre a face față unei asemenea eventualități. — Roluri de lăcuste In sudul Basarabiei. — A intrat In vigoare noua lege a spirtului — Uniunea Camerilor Agricole a ținut ședința solemnă de omagiare a Suveranului. — Asociațiile profesionale din țară s’au federalizat — Conflict muncitoresc la Galați — In bună parte grindina a bătut in Basarabia. — Câteva linii ale c. f. r. au fost inundate Sta­ția Cluj se află sub apă­. — Se lucrează la raționalizarea industriei ro­mâne de petrol. Externă — Revoluție în Bolivia. * — D. N. Titulescu va ține o serie de prelegeri de drept civil la mai multe facultăți din Franța.­­ Ziarele franceze declară că Franța nu urmă­rește război împotriva Italiei. Marile serbări Sok­olista in­ Jugoslavia BELGRAD, (Ceps).­­ După en­tuziasmul general pe care l-au pro­dus serbările tineretului sokolist, a intervenit la Belgrad un oarecare repaos înaintea zilelor principale ale serbărilor. Aceasta nu înseamnă însă că nu s-a continuat în execu­tarea vastului program al serbări­lor. Pe noul stadion din Belgrad au avut loc zilnic între 22 și 26 iunie concursuri de gimnastică ale aso­ciațiilor sokoliste iugoslave. Aceste concursuri sportive au fost urmărite zilnic de la ora 7 dimineața de zeci de mii de amatori de atletică ușoară,­­un joc important pr­intre tyucu­­renții la primarul slav îl are cam­­­pionul iugoslav Stukel. Vor lupta pentru primar sokolii iugoslavi, cehoslovaci și polonezi. In aceste zile activitatea biroului sărbătorilor a fost din cele mai fe­brile. Zilnic au sosit mii de sokoli și sokole pentru zilele principale ale serbărilor. A fost nevoe de incar­­tiruire, de recepțiuni pentru oaspeții străini, etc. Zilnic s’a înmulțit nu­mărul Sokolilor pe străzile Belgra­dului, én ultimele zile au apărut uni­formele de marinar ale elevilor A­­cademiei de marină și ale elevilor școalei hidro-aviatice din Divilie (lângă Split), cari au venit să parti­cipe la serbări. In ziua de 23 Iunie a avut loc la hipodromul din Belgrad o zi­­ de concursuri sokoliste. Deși era o zi de lucru, au participat câteva zeci de mii de spectatori. Au fost efec­tuate 5 curse, premiile fiind de 15.000, 7.000 și 3.000 dinari. învin­gătorul la aceste concursuri hipice a fost căpitanul Markov pe calul Patriei. In fiecare seară au loc în fața bi­sericii Sf. Sava, mari serbări popu­lare, cari sunt foarte animate. Cel mai mare număr de trenuri cu sobili și oaspeți, a sosit în ziua de 26 iunie. In această zi au sosit grupele de sokoli din Polonia în frunte cu șeful sokolilor polonezi, contele Zamoyski și conducătoarea sokolelor poloneze Jadwiga Zamo­­yska, precum și oaspeții din pro­vincii și numeroase grupe de sokoli iugoslavi. Sokolii cehoslovaci au so­sit parte cu vapoare pe Dunăre, parte cu trenuri speciale. Serbările principal- sokoliste au loc în zilele de 27, 28 și 29 Iunie. In fiecare seară au loc la Belgrad mari festivități, întregul oraș e de altfel în sărbătoare încă de la mijlo­cul acestei luni. Seara numeroase străzi sunt luminate cu reflectoare. O adevărată senzație stârnesc fe­stivalurile pe Sava, organizate de sobolimea iugoslava, în special ta­blourile alegorice luminate de re­flectoare. Un neobișuit interes se observă pentru festivitățile din par­­cul Kalimegdan (Ceps). ȘTIRI Piesa d-lui Ciprian: „Omul cu mârțoaga“ se joacă, cu un strălucit succes la Berlin.­­ Duminică a avut loc o întru­­nire a ligii chiriașilor, în care s’au discutat soluțiunile pentru construirea de locuințe popu­lare. Societatea „Gustul Patriei“, întrunită Duminică, a protes­tat printr’o moțiune adresată M. S. Regelui, împotriva conce­sionării telefoanelor și asupra legii Dobrogei noui. „Epoca“ anunță că d. V. Bră­­tianu, va cere astăzi o audiență B­. S. Regelui, TIMIȘOARA. — La timp am arătat mișcarea și acțiunea ro­mânilor din Banatul iugoslav cari, prin comitetul asociațiu­­nei refugiaților în frunte cu d. inginer Ștefan Ardeleanu, Ti­mișoara, desfășoară o intensă propagandă pentru afirmarea drepturilor ce le sunt încălcate de autoritățile statului vecin. In congresul ținut luna tre­cută la Timișoara, s’a hotărât ca după intervențiunile pe cale diplomatică, să se treacă la o acțiune cu efect mai răsunător, trimițându-se o delegațiune care va participa la congresul minorităților din Geneva ce ur­mează a avea loc la începutul 9 Camera va vota azi sporurile de impozite compensatoare Delegația economică a guvernului s’a întrunit a zi și a discutat timp de cinci ore chestia taxelor de export. După laborioase dezba­teri s-a ajuns la următoa­rea soluție. Taxa de export la groși și la secară se va reduce la SOOR de lei vagonul de la 2.800 de lei vagonul. Taxa la orz și orzoaică, care actualmente este de 2.800 de Lei vagonul se desființează, rămânând ca aceste două cereale să nu mai fie grevate de nici o taxă la export. Taxa în porumb și ovăz se reduce la 1.400 de lei vagonul de la 2.800 de lei vagonul. In ce privește ofesziuni, falsa reducerii taxelor și la alte produse agricole rămâne să se avizeze ul­terior. Camerele de comerț din țară au fost informate te­me grafic ori de hotărârea­ guvernului. Golul pe care aceste taxe la vor produce în bu­getul statului este eva­luat la circa 800 milioa­ne. ISI va fi umplut de ce­le 130 milioane acordate de Germania și de spori­rea taxelor asupra zahă­­rului, cafelii, ceaiului și alte coloniale. Camera va vota chiar astăzi acest spor. Taxele astfel mărite, nu vor depăși cele de îna­inte de război.

Next