Neamul Românesc, martie 1931 (Anul 26, nr. 48-72)

1931-03-01 / nr. 48

DUE „-TOR POLITIC N. XORGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) :.i Strada BREZOIANU No. 11, (etaj)l|l Telefon 312|60 irrms#1 ____________Bisinică, 1 Martis 1831____________ ANUL XKVL — No. 48 Abonamente. Pe un an, 600 Lei—Pe ș­ase luni, 300 Lei Pentru autorități și ins­tituțiuni ? 1000 lei DIRECTOR N, GEORGESCU Singura atitudine Noul șef al partidului liberal a făcut o declarație de locialism față de Rege. A făcut-o în termeni călduroși, aproape entusiaști. N'am dreptul să mă îndoiesc de sentimentele nimănui. Și cînd ele se exprimă față de mine, le privesc cum sînt, în ciuda trecutului, dar fără nicio încredere în viitor. Cum sunt năravurile la noi, omul politic are nevoie de o totală amnezie a sentimen­telor. Dar, cum nu mă îndoiesc de sinceritatea sentimentelor de astăzi față de Rege ale noului șef al partidului liberal, tot așa nu puteam, nu aveam dreptul să mă îndoiesc de sentimentele de ieri ale aceluiași personagiu politic, cînd nu era încă șeful par­tidului liberal. Așa încît situația d-sale ar fi astăzi aceasta : ca om, ca om onest și consecvent, are față de Carol al ll-lea sentimentele din Iunie 1930, ca șef al partidului liberal are pe acelea din Februa­rie 1931. Altfel declarațiile de azi ar fi început cu scuseli, datorite, pentru ieri. Iar, nefiind așa, eu nu-mi pot închipui un rege încredințîn­­du-se cuiva care păstrează personal sentimentele pe care le a­­vea la 11 Iunie 1930 noul șef al partidului liberal. M. SOMA In trecut și în prezent Istoria se repetă ! N’avem de­cât să urmărim ce a fost pe tim­pul lui Napoleon în Franța. Iată ce scria împăratul : „Dacă frigul revine ca în 1789, să se găsească focuri în toate bi­sericile și locurile publice pen­tru a încălzi cât mai multă lume posibilă“. — „Iarna va fi grea, carnea scumpă, trebue să dăm de lucru prizonierilor. Faceți să se continue lucrările canalului Ou­­req, a cheului Desaix, faceți să se paveze străzile lăturalnice, etc....“ — „Ar trebui să arestăm toți cerșetorii, dar aceasta, ar fi absurd și barbar. Să fie strânși spre a li se da de lucru și pâine“. — „Sunt mulți cismari, pălărieri, croitori, curelari, fără lucru. Fa­ceți ca să se lucreze în fiecare zi 500 perechi de ghete“. — Minis­trul de război a primi ordinul să comande harnașamente pentru artilerie. „Trebuește să asigurăm lucru muncitorilor, mai ales a­­ceastă lună înainte de sărbători. In Mai și Iunie 2000 lucrători să fabrice scaune, canapele, fotolii“. Iată parte din măsurile ce a luat Napoleon atunci când sără­cia și criza amenința Franța. A luat măsuri de a se menține ca­binetele de lectură încălzite, a in­terzis tripourile cari „Sunt cau­za ruinei atâtor familii și un rău exemplu“. O nouă lege a învățământului a mărit numărul școlilor, etc. Este adevărat că istoria se re­petă. In timpurile noastre criza bântue la noi ca și atunci în Franța. Luptele politice, jaful și imoralitatea sunt în floare. Mă­surile luate de politiciani sunt toate în vederea îmbogățirei lor, nimeni nu se mai gândește la biata țară, la suferințele și la pri­vațiunile cetățenilor ce mun­cesc de dimineață până seara din greu și nici la acei ce caută mun­că pentru a-și putea câștiga exis­tența mizerabilă, a unei vieți și mai mizeră. Lucrări publice nu se mai fac. Unde este mâna de fier, care să facă și la noi, ceeace Napoleon a făcut la vremea lui ? Ing. C. E. Gabrielescu ----------- x □ x-----------­ Trat­a­vile navale con­tiuă la Rom­a Lon­dra, 27. (Radar).­­ Tratati­vele navale au continuat azi dimi­neață la Roma. In timp ce d. Hen­derson trata cu d. Grandi, o altă conferință avea loc între d-nii A­­­lexander și amiralul Sirriani, în­soțiți de experții lor, încă nu se poate anticipa nimic asupra con­ferinței și este foarte îndoelnică deasemeni publicarea vre­unor re­zultate asupra celor tratate la Ro­ma, mai înainte ca soluțiile la care­­ se va ajunge să fie aduse la cu­­­­noștința Statelor Unite și Japoniei, care trebue să consimtă la acordul general. Deocamdată presa italiană a a­­doptat un ton optimist față de mersul conferinței, fără însă a in­tra în detaliu. Ceaiurile legațiilor române de la Budapesta și italsora Budapesta., 27. (Rad­or). — D. ministru al României la Budapes­ta și doamna Grigorcea au dat joi um ceaiu la care a luat parte în­treg corpul diplomatic din Buda­pesta, un mare număr de perso­nalități din viața publică și artis­tică ungară, precum și personalul superior al Legației. Au asistat la cest ceai 120 de persoane. X □ X IiSix!©*© Hi ! fcâufmuft de furtul și inundații Wellington, L:. (Rador). — In insulele Fidji din Polinezia ori­entală s'au produs în ultimele zile furtuni însoțite de inundații catastrofale. Se semnalează până acum că 89 persoane ar fi murit în districtul Baw și peste 109 în districtul Singatoka. -----------x­n x----------— Acțiunile... ’ ...d­-lui I. G. Duca, în propriul său partid, s’au ridicat de când a fost invitat la masă la palat. Partidul speră, dar șeful e in­tegral satisfăcut: știe că nu poate pretinde mai mult.... Figura lui Nicolae Filipescu se înalță, impetuoasă și domi­natoare cum i-a fost și viața, din galeria sfântă de apururi a rea­lizatorilor întregirii naționale. Conștiința acestui neam îl păstrează pe Nicolae Filipescu ca pe un profet și un mare războinic al ideii naționale în acelaș timp. Din acel amestec fericit de talent, de cavalerism și de însușiri de om de stat, care constituia făptura fizică și morală a lui Filipescu, se revarsă vehement și rupând orice zăgazuri o năpraznică iubire de țară, iubire pentru țara căreia boarul de baștină care-și putea trăi o viață confortabilă și liniștită în marginile marilor posibili­tăți ce le avea, i-a închinat liniștea lui, munca lui de fiecare clipă, sănătatea și însăși viața. Viața lui, de care, printr'o aspră porunca a destinului neîn­duplecat, s'a despărțit atunci când pentru cei mai mulți, pentru toți aproape afară de el și însă vreo câțiva, nu se întrevedea finalul de apoteoză a­ csivaruii și pe care abia începusem să-l urcăm. I se va ridica lui Niculae ®iîipescu o statue făcută din dr­a­­gostea acesta­ neam pentru acela care a știut să-l iubească atâta. Fie ca această statue, în jurul căreia va pluti pasărea nevă­­ră a Idealului care sa cere cultivat, să serve drept lover gene­­­rator de energie a fesei care a avut în Filipescu pe unul dins ‘marii ei —*' Comemorarea de la Național O seară de reculegere, și de reconfortare morală. O rectificare întârziată de împrejurări protivnice. Nu pen­tru marele Nicolae Filipescu, pe care nu l'a sedus nici o cli­pă mediocritatea vieței. Dar pentru înaltele idei mo­rale, pentru superba forță crea­toare, care au dominat în cel mai strălucit acord, o existen­ță vulcanică închinată țărei, un temperament viu, în dorul lui reastâmpărat spre perfec­țiune. Mulți prieteni, mulți devo­tați, au venit la Național. Dor­nic să arate sentimentele Lui tinerești și calde, pentru cel mai cald și mai tânăr dintre făuritorii marii minuni, Regele a ținut să fie de față, din clipa prohod, ci o aniversare. Căci a fost la Național, nu un prohod, dar o aniversare. Cu puterea mistică pe care o proed­a din depărtările înfri­coșătoare, Nicolae Filipescu ne făcea să vibrăm laolaltă și să ne înfiorăm în suprema recule­gere. * ...Sub vraja versurilor calde, Vlaicu Vodă ne-a părut mai mult decât un personagiu... Era o revelare. Un înalt învăță­mânt istoric, un simbol al este­ticei naționale. Iubirea lui de țară, n'avea margini. Dreptatea lui izbuc­nea din drepturile atâtor Basa­rabi, din îndatoririle atâtor domni. Cei cari îl slujeau totdeauna, fără să-l lingușească vreodată, îi spun bunului, aprigului Domn: Măria Ta, ești sufletul, ești cugetul și ești nădejdea Țărei ! Cuvinte cari au cutremurat, în seara comemorărei marelui Nicolae Filipescu. Cuvinte pe care, elanul tuturora le-a am­plificat în aplauze formidabile, fără tonalități dubioase, dar de un adânc și zguduitor înțeles. Prin neînțelesele legi ale soartei, în seara când se adu­cea omagiul sfânt al țărei, unuia din luptătorii ei cu suflet cu­rat, Regele României auzea în­altele rosturi ale Domniilor glo­rioase și fecunde. Lovind necruțător politicia­nismul în viață, Nicolae Filipes­cu ne-a dat în acea seară me­morabilă, măsura autorităței lui, după moarte. Ea sporește vertiginos, prin înaltul simțământ care a frămân­tat-o, și-a consumat-o întreagă: nemărginita lui dragoste de țară. Așa a înțeles să reacționeze indignarea unanimă. Răsplă­tind pe Vlaicu Vodă, care zdro­bea fără milă, și fără frică, vi­clenia de ori­unde și pe vrăș­mașii de pretutindeni. Căci la Național s'a turnat în bronz nu numai bustul unui mare român, dar și dogmele trecutului de glorie, legile imu­­tabile ale Salvărei Naționale, j im­i­­si­li se la Cetatea fi­ Comandarea ai-lui profesor N. Iorga Domnule președinte, fiindcă se întâmplă ca să fie aci și domnul ministru al instrucțiunii publice și domnul ministru de război, ași dori să am lămuriri în ce privește cazul dela Cetatea Albă. Cine a putut numi pe acea institutoare, care intr’o conferință, ținută în limba rusă, a declarat că, chiar înainte de a se topi ultimul fulg de zăpadă, se va ridica steagul roșu deasupra orașului ? Cine a putut să o numească, după antecedentele pe care le avea ? Care sunt măsurile ce s’au luat în ce privește pe dânsa și în ce privește persoanele oficiile, care au fost de față și care au ascultat până la sfârșit această confe­rință ? . Dacă este adevărat Că cineva de acolo a aprobat gestul doam­nei aceleia, Cociubinscaia, și i-a sărutat mâna înaintea publicului, care este acțiunea, pe care guver­nul înțelege să o îceapă împotriva cuiva, care a săvârșit un act de complicitate la un gest de înaltă trădare ? Și, în sfârșit, întreb pe domnul ministru de război, dacă nu so­­coate că, cu toată considerația pe care o am pentru generalul, care comandă în Basarabia, că nu este bine ca armata, prin conferințe ți­nute înaintea oricărui public, să poată da foc pe urmă la astfel de manifestații­ sa. Mi se pare că rolul armatei ro­mânești, în ținuturi pe cari nu le socotesc primejduite, dar în cari este, fără îndoială, foarte multă o­­brăznicie, care trebue tăiată, odată pentru totdeauna, mi se pare că interesul armatei este să se țină în afară de aceste mani­­festațiuni publice, cari aiurea sunt foarte potrivite, dar acolo poate să scadă puțin prestigiul ei, care trebue, nu să se prezinte numai ca apărătoare a drepturilor noa­stre neștirbite împotriva dușma­nilor din afară, dar și împotriva complicilor dinăuntru ai acestor dușmani din afară. D. ministru COSTACHESCU a­­sigură pe d. profesor Iorga Că va lua măsuri împotriva acelei pro­fesoare. D. general CONDEESCU spune că nu e încă în posesia raportului celor petrecute la Cetatea Albă, dar că dacă ar constata că s’ar fi atins prestigiul armatei, d-sa va lua măsurile utile. D- N. IORGA Domnule preșe­dinte, domnilor deputați, tin să a­­daog două cuvinte ca să fiu bine înțeles. Am crezut că este bine să atrag atențiunea că, în astfel de ținu­­turi, comandanții superiori să nu țină conferințe, fiindcă rostul u­­nui general, care comandă în Basarabia, nu este a tine confe­rințe înaintea oricărui public. D. general Dragu a ținut o confe­rință și această doamnă i-a răs­puns generalului. Când are cineva a face cu astfel de public, nu tre­­bue să-i dea prilejul de a intra ia discuțiune cu el. Să ne gândim la ceea ce era o­­dinioară în ținuturile pe cari le-am adăogit Statului român, să ne aducem aminte care era si­­tuațiunea unui general coman­dat de corp de armată. Era ca un prinț în aceste provincii, iar ar­mata pe care o comanda nu avea loc să aibă a face cu omeni cari nu înțeleg și pentru cari un gest de prietenie ar putea să însemne o încurajare către astfel de acte. la Camraerő Congresul Uniunii Ligii Națiunilor E bine sau nu că Liga Națiu­nilor și anexele ei diferite își di­fuzează lucrările prin diferite centre europene ? Noi credem că dezavantajele unei astfel de stări de lucruri depășesc avantajele. Zilele trecute s’a ținut la Bruxel­les congresul acestei Uniuni. In discuțiile dacă viitorul con­gres al Uniunii poate avea loc la Budapesta, au fost exprimate te­meri că la Budapesta, în atmos­fera revizionistă și iredentistă de acolo, nu vor putea fi discutate chestiunile serioase la ordinea zi­lei, între care chestiunile mino­ritare. Un membru al delegației ungare, deputatul Pekar a asi­gurat pe reprezentanții Micei An­tante, că Ungarii sunt politicoși și că în Ungaria nu se va trata chestiunea revizuirii și chestiu­nea minorităților ungare. S’a primit apoi în unanimitate pricipiul că nu nici un Stat nu se vor pune la ordinea zilei chesti­uni, c­ari să se refere la tara ospi­talieră. Cu toate asigurările ungurilor și cu toată hotărîrea de a nu se pune chestiuni interesând țara găzduitoare a congresului, de­monstrațiile și neplăcerile nu pot fi evitate, mai ales în capitalele țarilor învinse. Mult mai faine și mai comod pentru toată lumea ar fi fost dacă congresul acesta și-ar avea sediul l­ui fix la Geneva. Destule dificul­­ați se pun în calea acțiunii Ligii Națiunilor ca să se mai adauge și iele de procedură. Reluăm­ Țara progromurilor ...După toate câte le citim în zia­rele evreilor din New-York, acea țară este România. Nu este o zi să n­u se organizeze la noi vre-o trei-patru progromojuri. Oamenii sunt tocați pe străzi, ca pă­tlăgelele vinete. Unii scapă tăiați felii, și puși de îndată în saramură. Nu­ li se mai dă victimelor nici su­prema satisfacție să-și mai vadă ru­dele, nici măcar ultima grație , să-și salute creditorii îndoliați. Sucombă zilnic zeci de mii de fii ai lui Israel, pe sinistrele caldarâ­muri bucureștene,­­ ale căror gropi edilitare sunt menținute cu tot dina­dinsul ca să slujească la înhumarea atâtor victim­e, — și sucombă mai ales, în coloanele presei așa de de­mocratice și așa de bine informate, din New-York... Se reeditează în Capitala Româ­niei, sub ochii vigilenți ai poliției, i scene de carnaval tragic. Masacrele celebre simt flori la ureche, față de sângeroasele spectacole neroniene pe care le organizează cu complicități ascunse, România huliganilor. Curios , pe când cei pe care-i je­­esc coreligionarii americani sunt totuși bine, și dacă vor muri de ceva,­­fie numai de o excesivă democrație, care de altfel ne strivește pe toți), i­ditea coloane umanitare și bucureșt­ene, lac și­ deplâng sincer, pe victi­­mele atâtor prostii reporteri ceți... De ce atâta discreție? De ce nu iau confrații bucureșteni, maldărele le case, fotografiate, și numele min­­or de victime ale p­­ogrovmrilor din­ romănia ? S’au sunt de conivență cu sălba­­tia noastră intoleranță și cu orga­­izatorii spectacolelor sanguinare­­ in România? ■ □ x~ CăJIHia lui „Graf Zeppelin” Berlin, 28 (Rador). — Dirijabi­lul „Graf Zeppelin” va face în cursul acestui an un raid în Ma­rea Mediterană și Pălești’®, spre Islanda și Capul Nord și două rai­duri în America de Sud- Se topim măsuri drastice și imediate In Basarabia microbul comu­nist activează. Apropierea acestei oropsite provincii de haosul bolșevic face să se sporească în fiecare zi nu­mărul acelora care atentează la liniștea Statului român. Cazul institutoarei Anastasia Cubicinscaia nu e primul, dar e de natură să ne deschidă ochii și să determine autoritățile la mă­suri ce nu mai pot întârzia. Mă­suri drastice, legitime și genera­le. Să se procedeze la o anchetă minuțioasă întâi în rândurile ce­lor ce ocupa funcțiuni în institu­țiile publice. Să fim cel puțin scutiți de păcatul de a întreține noi pe agenții comuniști cum e această institutoare agitatoare, i­ar apoi urmărită pas cu pas pro­­­­paganda de disoluție socială. Tre­­bue terminat odată cu toleranța criminală care provoacă în Basa­rabia o stare de veșnică perturba­re. Toleranță cu atât mai vino­vată cu cât ea pornește în cele mai multe cazuri din anumite cal­cule electorale și de club. Stârpirea comunismului în Ba­sarabia e o chestie de vitală im­portanță­­ pentru Statul român. Orice întârziere duce fatal la o agravare a situației peste limite­le posibilităților de îndreptare și­­ răspunderea întreagă cade asupra guvernului actual care nu a știut face față stărilor de lucruri din provincia de peste Prut. internă E­xternal Situafia. — Azi se așteaptă încheerea tratativelor împrumutului. — In curând se va discuta în Cameră proectul de lege al ar­monizării chiriilor. — Se vor face noui anchete în privința stabilirii vinovaților din incidentele muncitorești de pe Calea Griviței. — D. Iorga a cerut la Cameră să se aplice sancțiuni institutoa­rei comuniste din Basarabia Cobicenscaia care­ a comis un act de înaltă trădare. — Tratativele pentru acordul naval care urmează să se stabi­lească la Roma, se desfășoară într’o atmosferă de reciprocă înțe­legere. — Comitetul pentru exportarea surplusului recoltelor de ce­reale europene a examinat posibilitățile aplicării preferințelor fără caracter vamal. — Se afirmă că totalul forțelor germane de uscat se ridică la 100.000 de oameni. — In Iugoslavia se vor celebra servicii religioase speciale pen­tru „frații de neam și religie persecutați în Italia".­­ S’a desmințit știrea după care contele Bethlen ar pleca la Roma sau Paris. Frii­M ai casa men­ Ce declară directorul general Fraudele de la Casa Muncii, des­coperite recent, dar denunțate de mai multă vreme, au stârnit în presă o serie de obiecțiuni­­ și con­siderații cari stimulează și mu mult pe cei însărcinați să limpe­zească lucrurile. S’a vorbit de complicități, de tăinuiri și de demisii. Găsim important să redăm și noi mai jos declarațiile directoru­lui general al Casei Muncii, d. Vogtberg : — Nu mi s'a cerut demisia. N’am demisionat și nici nu demi­sionez pentru că în chestia frau­delor comise în instituția ce conduc nu am a-mi imputa nici măcar o neglijență­ CUM A FOST ȚINUTA CONTA­BILITATEA Fraudele săvârșite n-au putut avea loc decât datorite felului cum a fost ținută contabilitatea Casei Muncii C. F. R­. de la în­ființarea ei. In anul 1925, regionalele C. F. R. făceau reținerea de 5 la sută asupra salariului funcționarilor c­ f. r. pentru pensie. Ele vărsau sumele la administrația finan­ciară, primind recipisele cuveni­te, dar le-au înaintat Casei Mun­cii abia în 1927. Aceste repi­ipe nu au fost contabilizate din anul primirii lor, de către cotabilul din acea vreme, când Casa Mun­cii era o direcție a C. F. N­., și au fost ținute în neregulă. In Aprilie 1930, aceste recipise, cari nu se găseau contabilizate în nici un registru al Casei Muncii, au fost înaintate Casei de Depu­neri și Consemnațiuni pentru a se la ordonanța de plată pe numele Casei Muncii. CUM AU PROCEDAT DEFRAU­­DATORII Pentru că sumele de bani ce re­prezentau ordonanța eliberată de către Casa de Depuneri să poata itra în mâinile defraudatorului t tebuia ca el însuși să încaseze banii. Nicolae Ilie nefiind încasa­tor pentru instituție, i s-a făcut o delegație ilegală către Casa de De­puneri precum și o adresă prin care se arăta că i se poate plăti suma de bani trecută în ordo­nanță, adresă și delegație ce au fost semnate „pentru Director de d- Cambureanu și ca șef al Serv. Contabilității de Barbu Ni­­culescu. Casa de Depuneri a plătit in ziua de 19 Mai 1930 suma de 4.000 000 lei, iar în ziua de 30 Iu­lie 1930, 3.155.920 lei, bani cari n’au fost vărsați Casei Muncii C. F. R., după cum n’a venit aci nici ordonanța Casei de Depuneri și n’au fost contabilizate nici re­cipisele trimise în 1927. MASURILE LUATE DE CONSI­LIUL CASEI întrucât s’au luat măsuri de consiliul de ad­ție al Casei încă din iunie 1930 — imediat după înființarea Casei autonome —­ de a se face inventariul avutului ce trecea de la calea ferată la Casa Muncii și a se stbili bilanțul con­tabil, a fost necesar a se stabili si­tuația tuturor încasărilor, de la 1920 și până la 1930, când a luat ființă noua instituție. Cu această ocazie s’a constatat, că dela data­ înființării Casei­ Muncii, timp de 10 ani, această instituție n’a avut nici un bilanț cum, nici calea ferată na posedat bilanț. La facerea acestora se lu­­rează de un an de zile. Numai pe baza bilanțelor C. F. R. putea și direcția Casei Mun­­cii să-și facă bilanțurile sale, pen­­ru ai se putea controla ce sume au este vărsate, re­plăți sau făcut pe numele său și ce ordonanțe au ămas în restanță­ NumaI DATO­­RTA ACESTUI HAOS IN CON­­TABILITATE AU PUTUT DE­FRAUDAT­ORII SA ȚINĂ NE­CONTABILIZATE ANUMITE VENITURI. De altfel, cu ocazia încheerii bilanțelor C. F. R. până la 1928, se constată, că venituri în sumă de circa 500.000.000, cuvenite Ca­sei Muncii, n’au fost vărsate, iar prin contul de profit și pierderi au fost făcute venit căilor ferate. CE-A DETERMINAT PE NICO­LAE ILIE LA FUGA Cum la istituția Casei Muncii C. F. R. s’a lucrat de asemenea la stabilirea bilanțelor trecute, pe măsură ce ele erau puse la punct și de calea ferată, ajungându-se cu stabilirea bilanțelor până în 1927, urma să se descopere că a­­numite venituri au fost vărsate de calea ferată­, dar neîncasate de Casa Muncii. Și frauda s’ar fi constatat din necorespondarea su­melor. Acest lucru a determinat fuga lui Nicolae Ilie, s’ar fi des­coperit că 7.000.000 lei, restul din 1925, au fost trimise Casei Mun­cii în 1927 și totuși n­’au fost con­tabilizate­ Dacă această operație de bilanț pe 10 ani nu se făcea, frauda n’ar fi fost descoperită niciodată și Nicolae Ilie n'ar fi fost nevoit să dispară. Prin urmare, descoperi­rea fraudei se datorește separației Casei Muncii de calea ferată. ATACURILE CONTRA INSTI­TUȚIEI Dispariția lui Nicolae Ilie de­terminată de aflarea, sigură a su­mei neînregistrată, a dat naștere la­ bănueli care au determinat cer­cetări în contabilitatea instituției. Dar deși au lucrat 4 experți con­tabili, totuși nu s'a­ putut desco­peri nimic timp de 3 luni de zile, deoarece registrele, deși erau în regulă și corespundeau cu Casa, nu conțineau, însă, sumele defrau, date, ele nefiind contabilizate la timpul lor, în 1927. Noua instituție, Consiliul de administrație și organele de con­ducere, în cele 9 luni de existență, au mut sarcina de a lichida toate neregulele trecutului realizând To­tuși, întru’un timp atât de scurt, ceea ce a fost­ cu totul neglijat în prima existență de 10­ ani a Casei Muncii C. F. R. Atacurile ce se dau azi contra instituției în forma ei autonomă sunt deci pe atât de nedrepte pe cât de interesate. Urmărindu-se defăimarea și compromiterea unei activități con­tra căroia, nu e nimic de repro­șat, având însă a­ suporta, din cauza relei credințe a defăimăto­rilor, păcatele trecutului, o consi­der ca o crimă. Consiliul de administrație, în ultima ședință, a luat toate mă­surile pentru că suma defraudată să nu fie pierdută pentru insti­tuție. 0 nota a guvernului polonez către guvernul Sovietelor Varșovia, 2­ fl. (Rador). — Le­gația poloneză din Moscova a transmis ieri guvernului sovietic o notă amănunțită din partea gu­vernului polonez. Această notă este în legătură cu arestarea în apartamentele legației poloneze a unui individ care pretindea că este funcționar la Poștă și avea asupra sa o carte de membru al poliției secrete a Sovietelor. Guvernul polon cere satisfacție și garanții că asemenea incidente nu se vor mai putea repeta în vii­tor.

Next