Neamul Românesc, aprilie 1931 (Anul 26, nr. 73-94)

1931-04-01 / nr. 73

DIRE&T08 PÖLJTSS N. IOSGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (Í) Strada BREZOIANÜ No. 11, fetal) Telefon 312J60 3 LEI ■MWi'MiiwMwrMBiwarrninriiiiiiiiniiiii laiiiiiiawnaMaiiwmMaaaaMMMwaMai __________MiercBagi, 1 Agrilte, 1931 ____________ ’ AMPL JOm. — Ko. 73 Abonamente: Pe un an, 600 Lei—Pe ș­ase luni, 300 Lei Pentru autorități și instituțiuni * iffi0D Iei ■ [UNK]muoninn«» atmapa­3s»sau EBSs»rao5iili«iiis *■* wm­mm— DIRECTOR N. GEORGES«! Un proiect de lege nebun Nu pot întrebui un alt termen decît acela de „nebun" pentru proiectul de lege al presei, de fapt contra presei pe care nu înțe­leg cum l-a putut presinta Parlamentului ministrul justiției, victimă, de­sigur, a unui funcționar care și-a pierdut mințile. Cum e posibil să nu se poată judeca acțiunea politică a unui șef de stat cu care România are legături diplomatice? Mâine, dacă primim pe un represintant al Sovietelor, cetățeanul Stalin devine inviolabil și sacru ! Cum se poate întinde așa de departe ocro­tirea membrilor colaterali ai dinastiei ? Cum se poate interzice judecata asupra morților cari au făcut rău ? Cum se dă primarului analfabet dreptul de a se pronunța asupra tuturor afișurilor de lipit în comuna lui ? Cum se poate crea „colportorul de publicații pentru comunele rurale" ? Cum se impune ziarelor să dea inte­gral discursurile adversarilor politici ori ale unor persoane des­­prețuite ? O lege contra calomniatorilor era necesară : una care să permită pedeapsa repede și exemplară. Anume tipuri de canalii trebuie să-și ispășească odată păcatele cărora pînă acum li era garantată impunitatea, ca în cazul lui Caragiale presintat ca plagiator pe baza unui text falsificat. Dar se poate confunda a­­ceastă cerință morală cu cămașa de forță ce s'a fabricat la Minis­terul de Justiție ? întreaga conștiință a libertăților așa de greu cîștigate la noi se va opune prefacerii în fapte a unei legi de o atît de mon­struoasă alcătuire. N. Disciplina culture! Se răspândesc în mulțime fi­nele idei greșite asupra culturei, cu tendința de a deveni prejude­căți. Se zice că cultura, și viața mo­rală ar fi ramuri sufletești inde­pendente, — cea dintâi consis­tând în asimilarea unui total de cuoștinți direct- proporțional cu valoarea menți­­­i. — cea din urmă constituim­ caracterul: sin­­tază a elementelor ereditare și a­­tavice, fruct al rassei, complexiu­­nei organice și influenței mediu­lui social. Cu un cuvânt, cultura ar putea exista fără să exercite o guver­nare determinată a educației mo­rale , rău social imens fiindcă pe om amoral îl înarmează cu pe­riculoasele arme ale cunoștinței. In această direcțiune, există un curent filosofic zis anti-intelec­­tualist. Scriitori de­osebită va­loare, ca Charles Maurras, aduc grele învinuiri elitelor intelec­tuale, acuzându-le de a fi ofilit cu totul orice avânturi idealiste și de propășire morală.Este o gravă confuzie ce se face. Se confundă unele rezultate funeste ale doctrinei naturaliste literare și materialiste în filoso­­fie, cu cultura în genere. Se uită că naturalismul și materialismul actual, provenit din frenezia sci­entistă, nu pot fi decât­ trecătoare popasuri în evoluția gândirei, pe când cultura în sine nu poate fi privită decât în perspectiva vea­curilor. Dogma noastră politică Demo­crația culturală conține, însă, drept nucleu apologia înaltelor învățături răspândite în massele populare. Trebue să mai răspun­dem și la o altă posibilă obiec­­țiune. Ni se poate articula că o națiu­ne cultivată, conștiientă ca fiind prevăzută cu scutul rațiunei per­fecționate, se poate apăra cu folos de curente nefaste ce tind la o dislocare a agregatului social, — dar fi-va ea, atunci, cu adevărat, mai bună și, mai ales mai feri­cită ? Răspunsul ni-1 dă viața­­ oame­nilor iluștri pe terenul dobândiri­lor spirituale­in divina Grecie antică,­ cele mai înălțate lumini s’au răsfrânt într’o cotinuă ploaie de raze asu­pra mulțimei cunoscătoare, răs­­colindu-i puterile mintale. Toți au fost mari însuflețitori: Platon și Socrate la Atena, Py­­tagora la Crotona, Aristotel la Sy­­racusa, Thales la Milet. Toți filo­sofii cari au format coroana or­bitoare de pe fruntea Eladei, au trăit în mod simplu, nobil și ge­neros, ca niște străluciți educatori ai tinerimei studioase di­n vremea lor. Deasemeni, pleiada literaților, istoricilor, legislatorilor și sculp­torilor. Pe urmă, șefii de școală Sf. Augustin și Sf. Tom­a d’Aquin. Citiți duioasa viață a Sf­ Francisc de la Assisi. In timpul Renașterea italiene. Leonardo da Vinci, Ra­fael și Michel Angelo, Dante Al­­lighierri, Shakespeare și Molière. Oamenii de știință de la Sir Roger Bacon până la angelicul Pasteur. Filosofii moderni de la Spinoza, Hegel, până­ la Kant și Schop­­penhauer. Poeții și prozatorii Goethe, Victor Hugo, Lamartine, de Vigny, Falzac și Flaubert, mu­­zicianii Beethoven și Wagner, etc­, etc., toți cari au aprins în templul civilizației umane cele mai mari făclii, au fost educa­tori și înflăcărați animatori. Aceștia și multi alții pe cari nu-i mai pomenesc căci sunt prea mulți, au poleit și sculptat sufle­tele. Ei au­ fixat eleganța expre­­siunei precise, simple și adânci, compasul măsurei, criteriile a­­precierei esteticei, facultatea de flustracțiune, putința unei metode. Prin lumina operilor și pilda Vir­tuților lor civice, au exaltat­ pu­terile sufletești până la acea, bu­curie fără nume în focul căreia se zemislesc creațiunile spirituale. (Continuare în pag. II-a) Divertismente... ...noui vin să agrementeze lup­tele politice de sfârșit de regim, acerbe dar totuși monotone. Au început duelurile ! Seria a inaugurat-o d. Istrate Micescu, plictisit de duelurile­­, oratorice. D. Maniu Pe măsura în care d. Maniu­­ pune mai puțin spațiu între d-sa și țară, sporește emoția d-lui Mironescu: încercările Acestea, ar trebui sa aibă o măsură, și o margine... Nici n'a luat bine d. Titulescu „Orient Expresul" și odată cu el, unele iluzii grav ul­tragiate, redând premierului partea de iluzii deficitare. Nici nu va fi trecut frontiere depărtate, ca să nu fie posibilă o rechemare, și d. Maniu, svelt ca nici­odată, aglomerat de bune intenții ca totdeauna, pă­răsește celebra Promenadă a Englezilor și nu mai puțin încân­tătoarea La Croiserîe, ca să re­deștepte vechi dorințe ori te­men ínoscute, și să restabileas­că echilibre de o notorie insta­bilitate. Ceea ce volubilul ministru de la Londra schițează voios în fluturările sale permanente, a­­pare la d. Maniu ca o supremă, diabolică și poate unică vo­luptate. Cel dintâi își învălue adver­sarul din amuzament, secundul, îl zvârle, senin, în nevrozele în­­certitudinei.e Dar d. Mironescu nu e omul care să se sperie, și mai ales, să plece. Pe baricadele bono­miei, d-sa se menține cu o agi­litate care înfioară,­­ pe alții. Pe dânsul îl lasă indiferent de­plasările-! deia o vreme mono­tone, ale subalternului de pe Tamisa, cărora li se adaugă plecările și sosirile ostentative ale celuilalt dezirabil. E și acesta un supliciu al plă­cerilor, care i se oferă, ca în ar­haica legislație chineză. Ate­nuat și nu atât de periculos ca în secolele civilizației asiatice, supliciul rămâne ce poate să fie, cu toate temperanțele obli­gatorii sau fatale. D-sa reacționează elegant și taciturn, expediind la post, după o primire eluzionată, pe titularul absent la Londra. Iar d-lui Maniu, îi oferă în ajunul sosirei, surpriza proectului care așează celibatul, în seria delic­telor fiscale. Repercusiunile inovației , le­gislative, pot fi grave­.. Mena­jul bizar al guvernamentalilor, nu e capabil să suporte și a­­­­ceastă lovitură de ultimă oră, revine Omagiul „Astral11 pentru Profesoral Iorga -Clojeot «a decurs solemnita­tea de la Sibiu­ Sub titlul „Sărbătorirea mare­lui istoric N. Iorga din partea „Astrei" ziarul „Cuvântul Popo­rului" din Sibiu publică urmă­toarea dare de seamă : Marele învățat N. Iorga­­ a fost sărbătorit Miercuri 25 Martie de Astra din Sibiu, pr­eotic un festi­val. In , sala ,Thalia’.’..in, fața,­ unui numeros­­ public, impunătoarea manifestație o deschide corul școalei normale sub­ conducerea d-lui Timotei Popovici, care in­tonează marșul „Deșteaptă-te Ro­mâne", D. dr. R. Preda, vice­președintele Astrei, a vorbit de­­ meritele netăgăduite pe care și­­ le-a câștigat d. N. Iorga pentru­­ cultura și literatura națională.­­ A urmat conferința cunoscutu­lui seriitor și profesor I. U. So­rién, asupra personalității d-lui Iorga. D-sa cu vervă neîntrecută a spus cam următoarele: CONFERINȚA 1 D-LUI î. A. SORICUI Vremurile mari și evenimen­tele epocale în viața noastră și-au avut totdeauna înainte mergăto­rii lor. Neculce pregătește calea lui Tudor, Șincai revoluția dela 1848, Cogâlniceanu drumul inde­pendenței și al Regatului. Marea sărbătoare a unirii neamului a avut ca pregătitor pe N. Iorga. Un sfert­ de veac înainte de a porni războiul mântuirii, sufletul nostru a fost încălzit și activat de puterea de convingere a ace­stui om, pentru care nu exista altă bucurie decât munca pentru luminarea celor de un sânge cu el. După cum­ pământul umple firea de viață și satură milioanele flămânde din germinarea Semin­ței aruncate într’nsul, astfel acest pământ dătător de belșug spiri­tual, care a fost cuvântul lui N. Iorga, a făcut dintr’o lașă pru­dentă un gest de suprem eroism. In făuriștea sufletului lui s’a că­lit supraomenescul curaj, care a înfruntat urgia, celor mai mari puteri ale lumii.­­El a fanatizat sufletele cu icoana patriei visate, de marii vizionari ai vremurilor. Le-a obicinuit însă cu gândul că opera mare nu se poate îndeplini fără de jertfe, căci zice el: „Li­bertatea unui neam se plătește cu sânge, iar poporul care nu e în stare să jertfească sânge­ pentru libertatea lui, să-și poarte robia în tăcere”. Opera aceasta de tran­sformare a sufletelor este cea mai sfântă contribuție. El a fost sluga bună și credincioasă care din talentul lăsat lui de genera­ții de înaintași, mari în aspirații și­­ fapte, a îmbogățit sufletește milioane de români, cari nepăsă­tori de moarte s’au aruncat în focul răsboiului convinși că Dumnezeu va răsplăti jertfa lor cu binecuvântarea neamului. N. Iorga a antrenat neamul româ­nesc în lupta pentru impunerea bunurilor sufletești. Dar marile spirite nu cuceresc­ numai prin­­lansarea adevărului și chemarea mulțimei în slujba lui. N. Iorga a cucerit sufletele și prin exemplul de muncă îndârjită și de o viață închinată binelui obștesc. Acea­stă împrejurare i-a câștigat acea autoritate a cuvântu­lui care până la, el nimeni n’a avut-o. Avem azi o țară întregită prin voința lui Dumnezeu și jertfa celor buni ai neamului românesc, avem o țară care iartă păcatul inconștitenței prezumțioase, ca și lașitatea care a formulat protes­tele împotriva imaginei de azi- Vrednicia și sângele celor buni ne-au dat-o. Dar sufletul care i-a încălzit pe ei a fost luminat de flacăra uriașului care azi ca un Wathan spre Walhalla trece spre bătrânețe întru cinstirea și recu­noștința noastră. Tot ce este conștiință, tot ce este demnitate, tot ce nu este gău­­noș­at de decrepitudine se în­chină înaintea muncii lui, care din marmora virtuții sale și-a făurit un monument mai trainic decât arama și mai măreț decât piramidele.* După conferința d-lui I. U. So­­ricu d. Nicolae Boilă, director ar­tistic și secretar al Astreii a re­citat câteva din poeziile sărbăto­ritului. Corul școalei normale sub conducerea d-nei Lia Popovici a executat mai multe cântece- pa­­­x ■ D. N. IORGA Starea sănătății d-lui Snowden Londra, 50 (Rador).­­ Starea sănătății d-lui Snowden amelio­­rându-se din ce în ce, ministrul finanțelor a început să primească la locuința sa, din Surrey. Primii cari l-au vizitat au fost ministrul de externe, d. Henderson, minis­trul Dominicanelor, d. Thomas, și ministrul comerțului, Graham. D. Snowden a părăsit patul și s-a putut întreține cu colegii săi asupra chestiunilor financiare și bugetare. -----------------------------­ Muncitorii comuniști din Lille au declarat grevă Lille, 50 (Rador).­­ Federația comunistă și muncitorilor subso­lului a hotărît o grevă demonstra­tivă de 24 ore. Secțiunile Dona­i și Dongni­es au votat o rezoluție prin care se prevede greva generală nelimi­tată. Internă Externă S­ituat­­a — Monstruosul proect al presei depus prin surprindere la Ca­mera, nu se va vota în sesiunea aceasta. — D. George Mironescu președintele Consiliului a alcătuit me­sajul de închidere al corpurilor legiuitoare. — Se spune că între d-nii Titulescu și Maniu a avut loc o în­trevedere la Paris. — El­ a depus jurământul noul prim prezident al înaltei Curți de Casație. — Cercurile oficiale cehoslovace declară că d. Beneș va începe tratative în vederea înființărei unei munci vamale a statelor balca­nice, cu o contra­măsură în chestia Anschluss-ului. — Asupra Greciei s’a abătut un val de frig puternic. — Reprezentanții Angliei și Spaniei nu au aderat la regimul pre­ferențial în discuție la conferința grâului de la Roma. — La Budapesta au avut loc tulburări muncitorești. aia săli EM­pati — ce­scrie presa franceză și engleză Le Temps Faptul nou survenit în situația crea­tă din protocolul austro-german, a fost înțelegerea Henderson-Briand față de procedura de urmat în acea­stă chestiune. Reese din comunicatul publicat de Quai d’Orsay, să ne o­­rientăm spre Societatea Națiunilor paralel cu acțiunea diplomatică a gu­vernelor interesate. Chestiunea care se pune, nu este de a reacționa în mod sistematic și părtinitor contra­r u­­nei inițiative neținând seama de in­teresele economice ale Reichului și ale Austriei. Dacă guvernul din Berlin dorește sincer să ia calea cooperațiunei, sfor­țările sale vor fi apreciate. Se va conveni, că pentru o operă reală, in­­spirându-se de dorința de a favoriza cea mai largă cooperare europeană în vederea reorganizarei economice a continentului, procedeul care consistă a pune față de faptul îndeplinit cele­lalte state, fără de calc, nu vor exis­ta adevărate grupări economice re­gionale în Europa centrală, este cel puțin straniu. El justifică toate bă­­nietile, dovedește un spirit de disi­mulaț­ie, atât la Viena cât și la Ber­lin, care nu permite de a da creză­­mânt declarațiunilor prin cari austro­­germanii pretind că nu se vor aduce vreo atingere tratatelor, nici că ar fi în intenția lor realizarea ..Mitteleuro­­­pei“. . Acordul d-lor Henderson și Briand, demersul englez la Berlin și la Viena, intervenția consiliului Societății Na­țiunilor, vor avea drept efect de a pune lucrurile la punct. L'Européen Paris Sub semnătura d-lui E. Fougere, scrie : „O nouă perioadă de neliniște s’a deschis. Ea nu va avea decât o du­rată efemeră dacă diplomația france­ză se va arăta hotărîtă“. Action Franchise Charles Mourras, scrie : „Șefii majorității naționale în ur­ma evacuărei Mienței trebuiau să impună demisia d-lui Briand. Politi­ca lui Briand a dat greș în România și a suferit o înfrângere cu prilejul acordului naval franco-italian­. Dacă d-nii Maginot, Tardieu și Briand ar fi voit-o ar fi pus un termen acestei politice de renunțări. La Volonté Opozanții francezi, nu pricep chimie din politica inaugurală de la Locarno încoace. Hipnotizați de formulele în­vechite de politici de echilibru prin alianțe, ei nu înțeleg că dorința Fran­ței este de a cimenta o solidaritate continentală cât de completa. De­oarece unele țări consolidează legături particulare, ei se îngrijorează cerând ca aceste legături să fie interzise, o­­punându-li-se alianțe. Problema este totuși simplă. Sau facem uniunea europeană pe un pi­cior de egalitate, sau mergem spre catastrofă. Journée Industrielle cât aplicarea principiilor brian­diste și geneveze a restaurării europene care au fost recomandate prin înțe­legeri regionale între țări? L' homme Libre .Germania și Austria au­­ ales ad­mirabil ora pentru săvârșirea acor­dului. Ora când cL Henderson nu poate aduce supărări nici socialiști­lor germani, nici socialiștilor austri­­aci. Ora când toate sforțările Sfân­tului Scaun tind a întări Germania și Austria, prin constituirea unui centru catolic în mijlocul Europei, Vaticanul sprijină astăzi Imperiul germanic în sensul cel mai larg al curentului. Papa și imperiul sunt astăzi d­e acord". The Daily ft­ Mail Intr’un articol de fond socotește că uniunea vamală închiată între Ger­mania și Austria,­­deși nu implică o absorbațiune complectă a Austriei de către Germania, așa cum au cerut-o naționaliștii germani, totuș este evi­dent că contravine la clauzele trata­telor din Versailles și St. Germain“« -------------------------­ 4) a. s. mibakov De La jugul tătăresc­la steagul roșu .Gaiea dezvoltări cugetării revoluționare ruse — Totuș îdeia unirii a început să­­ se nască în mințile cru­zilor în­trucât în lupta­­u tătarii—Kuli­­­ovscaia’’ (1380) pe lângă cneazul Dimitrie de Don găsim și mulți alți cneazi. închegarea Rusiei în­­cepută sub­ mul Căliță,—prototi­pul sgârcitului, denumit „Adu­­nătorul ținuturilor rusești”, prin ajutorul șcretaniei, banilor și chiar ajutorul tătarilor se conti­nuă și sub urmașii acestuia. Ivan III neavând aproape nici un ri­val devine singurul și absolutul Stăpân al statului Moscovit, de­clarând în acel­aș timp stăpânirea tătarilor detronată. Tar Ivan IV cel groaznic desăvârșește ideea până ce au devenit monarhi ab­­solutiști. Marea răscoală, ce a tulburat țara Rusească la începutul veacu­lui al XVII din cauza încetării dinastii lui Riuric, a dovedit că poporul pe atunci nu înțelegea ideea statului altfel decât sub forma unui stăpân — țar absolut. Cu toate acestea, încă din vremu­rile vechi, s-a format pe lângă țari „Duma boerilor” un organ de stat, care discuta toate ches­tiunile importante ale guvernării înainte de a se supune aprobării tarilor. Afară de această „Duma” se adunau în cazurile grave „So­­boare’’, în care pe lângă boeri încetării di­n viață a lui Riulic și a ales pe scaun pe Mihail Feodo­­rovici Romanov întemeetorul ce­lei de a doua și ultimei­ dinastii rusești. Deci vedem că încă din timpuri foarte îndepărtate Rusia a cunoscut parlamentarismul sau în orice caz instituțiile ce repre­zentau poporul pe lângă Vodă. De la Petru cel Mare, și Duma boerilor și Soborurile au dispărut definitiv. Rusia a devenit monar­hia absolutistă acceptând siste­mul bi­rocratic al statelor occi­dentale. Firea genială a lui Petru cel Mare nu s-a putut împăca cu existența instituțiilor vechi ca Duma și Soborul compuse din oameni foarte limitați, chiar după criteriul timpurilor de atunci. Petru a avut nevoe de oameni noi care să simpatizeze intrarea Rusiei în legătură cu țările Euro­pene, de la care Rusia s’a­ înde­părtat cu totul din cauza năvăli­rii tătarilor și zămislirei artifi­ciale vieții politice în centrul șe­fului imens în afară de legătura cu occidentul, și în afara căilor O MM schimbând aspru formele vechi ale vieții, făcând revoluția „de sus’"., Petru se lupta la fel și cu unele nimicuri ca de pildă fasonul hai­nelor și purtarea bărbilor. Cum spune profesorul Clincevschi, re­formele lui Petru cel Mare n’au fost înțelese de popor iar marele scopuri politice ce i s’au impus erau peste puterile lui și ca rezul­tat s’a ivit răscoala și dușmănia între păturile sociale- Totuș, cre­zând ca o pedeapsă a lui Dumne­zeu pentru păcatele sale și luând acțiunea lui Petru cel Mare drept semnul sosiri apropiate a lui An­ticrist, — toată lumea s’a supus, adânc fiindu-i înrădăcinată în creer conștiința că voința țarului este voința însăși a lui Dumnezeu și că „inima țarului este în mâna lui Dumnezeu”. Numai prin­ a­­ceastă conștiință, era posibil a îndemna poporul spre aceste jertfe ce erau necesare îndeplini­rii scopurilor politice puse la cale în veacul al XVII și începu­tul veacului XVIII. In vremurile noastre asistăm la marile reforme nile reforme vedem lupta contra fesului. Veacul al XVIII în ceea ce pri­vește chestiunile dinastice, ne prezintă un șir de lovituri de stat fără de care nu s’a șiprăvit nici o domnie, însă aceste lovituri se mărgineau numai în hotarele Pe­­tersburgului, în restul Rusiei ne­­având niciun răsunet. Ideia stăpânirii țariste era așa d­e puternică încât chiar revoltele se făceau speculându-se numele țarului, cum a fost de pildă­ răs­coala­ lui Pugacev, care și-a­ însu­șit numele de Petru III. Această idee a fost factorul principal gra­ție căruia, stăpânirea pe marea Baltică și marea Neagră și în a­­celaș timp lărgindu-și hotarele spre granița apuseană. In toate războaele, cu toate că pe­ tron a­­veau oameni incapabili, rușii în­vingeau. Chiar Ecaterina cea Mare nu este socotită de profeso­rul Clincevschi decât ca incapa­bilă, afirmând că domnia ei s-a terminat cu bancrută. La începutul veacului al XIX D. Ch. Gignoux, vede în ultimele evenimente precizarea unei eventua­lități pe care o semnalase: utilizarea politicei de cooperare contra statu­lui politicei Europene. Nu este oare curioasă justificarea Berlinului a a­­cordului cu­ Viena, care nu ar fi de­venind mai puternică și inspi­rând­ teamă tuturor țărilor euro­pene și mai ales Angliei. In urmă continuă cu succes luptele cu Turcia, lărgește hota­rele și în sfârșit este învinsă în 1855. După aceasta cu toate suc­cesele războiului din 1877 Rusia în Europa nu mai este luată în seamă de nimeni și în fine în 1905 este bătută de mica Japonie. Culmea puterii rusești a fost pri­ma jumătate a veacului al XIX; în urmă începe decăderea ei. Care car ar fi cauza acestui fe­nomen ? Cauza este criza monar­hiei­ absolute ce a venit în Eu­ropa ca un rezultat al revoluției franceze. , înainte de Petru cel Mare cu­­ tot absolutismul, boerii, clerul, târgoveții și negustorii, partici­pai­ prin Duma boerilor j și so­­boare în viața politică a statului. De la Petru ei au fost îndepărtați și au pierdut acest drept. S’au făcut încercări de către înalta­ boerime în scopul de a-și recăpăta o constituție cum a fost de pil­dă, cu ocazia urcării pe tron Acîtaări El. Potârcă lai Paris Împrumutul s’a semnat. Până în douăzeci de zile, vom afla și cât e de mare, cu toate că e cam redus. Apoi, el va intra în faza de topire. Până acum, țara știa, și școala la fel, cât le costă d. Costăchescu. A­­cum vom vedea cât ne costă și d. Po­­povici. Obicinuiți cu­ numele d-sale, fran­cezii, atât de conservatori în atâtea direcții, prefera să-i spună d-lui Po­­tarcă, Monsieur Popotarca, și să îl ia drept vulcanul Popocatepel pornit să facă înconjurul lumei. De altfel, după știrile noastre bine controlate, moti­vul expedierei subsecretarului al do­meniilor la Paris a isvorăt dintr’o gra­vă,am riscat dintr’o inexorabilă ne’­­nesitate. Nimeni nu putea da o im­presie mai categorică, finanței străine, că în adevăr împrumutul e de... des­­voltare, decât d. Potârcă. D-sa a făcut deunăzi prinsoare că cu brâul pe care-l purta în campania electroniă, ca să pară oltean veritabil, se poate acoperi întreg Domul Invalizilor, și mai rămâne și pentru decorarea, în culori naționale, a legației noastre la Paris. Față de surprinderea francezilor care căutau desperați pe secretarul Excelenței Sale, și nu-l găseau de loc, d. Vergică a dat urmăoarele lămuriri oficiale: — N’am putut afla în toată Româ­nia Mare un gigant capabil să-mi poarte servieta și competența... Bancherii s au măsurat cu ochii, au priceput tragedia, și s'au făcut nevă­zuți, pe motivul că de când există fi­nanța internațională, nu s’a mai vă­zut un... plasament mai grandios de­cât la bonvivantul reprezentant al tuturor tranșelor românești. rina cea Mare sub influența Teo­riilor lui Mantesquie a adunat în 1766 o comisiune de deputați din toate păturile sociale pentru a elabora nouă legi. Această încer­care însă n’a dat ni­ci un rezul­tat pozitiv și nu s’a mai repetat. In 1852 un grup de ofițeri din garda imperială însuflețiți de ideile cele mai frumoase au încer­cat să se folosească de încetarea­ domniei împăratului Alexandru I pentru a pune mâna pe putere în scopul de a căpăta o constitu­ție. Această îndrăzneață încer­care însă s-a terminat foarte trist­­o parte din ei au fost spânzurați, altă parte a fost îndepărtată în Siberia. Revolta aceasta a ofițerilor a­­propiați de persoana țarului a fost o manifestare evidentă a ne­mulțumirii de absolutism, expri­mată de partea cea mai bună a celei mai înalte și mai culte pă­turi a societății rusești, care­ s’a­ împărtășit din isvoarele occiden­tale europene. Nemulțumirea se manifesta. Monarhia perdu­se au­­trir­ i­ntr-o sa­ incontestabilă. Criza

Next