Neamul Românesc, aprilie 1931 (Anul 26, nr. 73-94)
1931-04-01 / nr. 73
DIRE&T08 PÖLJTSS N. IOSGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (Í) Strada BREZOIANÜ No. 11, fetal) Telefon 312J60 3 LEI ■MWi'MiiwMwrMBiwarrninriiiiiiiiniiiii laiiiiiiawnaMaiiwmMaaaaMMMwaMai __________MiercBagi, 1 Agrilte, 1931 ____________ ’ AMPL JOm. — Ko. 73 Abonamente: Pe un an, 600 Lei—Pe șase luni, 300 Lei Pentru autorități și instituțiuni * iffi0D Iei ■ [UNK]muoninn«» atmapa3s»sau EBSs»rao5iili«iiis *■* wmmm— DIRECTOR N. GEORGES«! Un proiect de lege nebun Nu pot întrebui un alt termen decît acela de „nebun" pentru proiectul de lege al presei, de fapt contra presei pe care nu înțeleg cum l-a putut presinta Parlamentului ministrul justiției, victimă, desigur, a unui funcționar care și-a pierdut mințile. Cum e posibil să nu se poată judeca acțiunea politică a unui șef de stat cu care România are legături diplomatice? Mâine, dacă primim pe un represintant al Sovietelor, cetățeanul Stalin devine inviolabil și sacru ! Cum se poate întinde așa de departe ocrotirea membrilor colaterali ai dinastiei ? Cum se poate interzice judecata asupra morților cari au făcut rău ? Cum se dă primarului analfabet dreptul de a se pronunța asupra tuturor afișurilor de lipit în comuna lui ? Cum se poate crea „colportorul de publicații pentru comunele rurale" ? Cum se impune ziarelor să dea integral discursurile adversarilor politici ori ale unor persoane desprețuite ? O lege contra calomniatorilor era necesară : una care să permită pedeapsa repede și exemplară. Anume tipuri de canalii trebuie să-și ispășească odată păcatele cărora pînă acum li era garantată impunitatea, ca în cazul lui Caragiale presintat ca plagiator pe baza unui text falsificat. Dar se poate confunda această cerință morală cu cămașa de forță ce s'a fabricat la Ministerul de Justiție ? întreaga conștiință a libertăților așa de greu cîștigate la noi se va opune prefacerii în fapte a unei legi de o atît de monstruoasă alcătuire. N. Disciplina culture! Se răspândesc în mulțime finele idei greșite asupra culturei, cu tendința de a deveni prejudecăți. Se zice că cultura, și viața morală ar fi ramuri sufletești independente, — cea dintâi consistând în asimilarea unui total de cuoștinți direct- proporțional cu valoarea menții. — cea din urmă constituim caracterul: sintază a elementelor ereditare și atavice, fruct al rassei, complexiunei organice și influenței mediului social. Cu un cuvânt, cultura ar putea exista fără să exercite o guvernare determinată a educației morale , rău social imens fiindcă pe om amoral îl înarmează cu periculoasele arme ale cunoștinței. In această direcțiune, există un curent filosofic zis anti-intelectualist. Scriitori deosebită valoare, ca Charles Maurras, aduc grele învinuiri elitelor intelectuale, acuzându-le de a fi ofilit cu totul orice avânturi idealiste și de propășire morală.Este o gravă confuzie ce se face. Se confundă unele rezultate funeste ale doctrinei naturaliste literare și materialiste în filosofie, cu cultura în genere. Se uită că naturalismul și materialismul actual, provenit din frenezia scientistă, nu pot fi decât trecătoare popasuri în evoluția gândirei, pe când cultura în sine nu poate fi privită decât în perspectiva veacurilor. Dogma noastră politică Democrația culturală conține, însă, drept nucleu apologia înaltelor învățături răspândite în massele populare. Trebue să mai răspundem și la o altă posibilă obiecțiune. Ni se poate articula că o națiune cultivată, conștiientă ca fiind prevăzută cu scutul rațiunei perfecționate, se poate apăra cu folos de curente nefaste ce tind la o dislocare a agregatului social, — dar fi-va ea, atunci, cu adevărat, mai bună și, mai ales mai fericită ? Răspunsul ni-1 dă viața oamenilor iluștri pe terenul dobândirilor spiritualein divina Grecie antică, cele mai înălțate lumini s’au răsfrânt într’o cotinuă ploaie de raze asupra mulțimei cunoscătoare, răscolindu-i puterile mintale. Toți au fost mari însuflețitori: Platon și Socrate la Atena, Pytagora la Crotona, Aristotel la Syracusa, Thales la Milet. Toți filosofii cari au format coroana orbitoare de pe fruntea Eladei, au trăit în mod simplu, nobil și generos, ca niște străluciți educatori ai tinerimei studioase din vremea lor. Deasemeni, pleiada literaților, istoricilor, legislatorilor și sculptorilor. Pe urmă, șefii de școală Sf. Augustin și Sf. Toma d’Aquin. Citiți duioasa viață a Sf Francisc de la Assisi. In timpul Renașterea italiene. Leonardo da Vinci, Rafael și Michel Angelo, Dante Allighierri, Shakespeare și Molière. Oamenii de știință de la Sir Roger Bacon până la angelicul Pasteur. Filosofii moderni de la Spinoza, Hegel, până la Kant și Schoppenhauer. Poeții și prozatorii Goethe, Victor Hugo, Lamartine, de Vigny, Falzac și Flaubert, muzicianii Beethoven și Wagner, etc, etc., toți cari au aprins în templul civilizației umane cele mai mari făclii, au fost educatori și înflăcărați animatori. Aceștia și multi alții pe cari nu-i mai pomenesc căci sunt prea mulți, au poleit și sculptat sufletele. Ei au fixat eleganța expresiunei precise, simple și adânci, compasul măsurei, criteriile aprecierei esteticei, facultatea de flustracțiune, putința unei metode. Prin lumina operilor și pilda Virtuților lor civice, au exaltat puterile sufletești până la acea, bucurie fără nume în focul căreia se zemislesc creațiunile spirituale. (Continuare în pag. II-a) Divertismente... ...noui vin să agrementeze luptele politice de sfârșit de regim, acerbe dar totuși monotone. Au început duelurile ! Seria a inaugurat-o d. Istrate Micescu, plictisit de duelurile, oratorice. D. Maniu Pe măsura în care d. Maniu pune mai puțin spațiu între d-sa și țară, sporește emoția d-lui Mironescu: încercările Acestea, ar trebui sa aibă o măsură, și o margine... Nici n'a luat bine d. Titulescu „Orient Expresul" și odată cu el, unele iluzii grav ultragiate, redând premierului partea de iluzii deficitare. Nici nu va fi trecut frontiere depărtate, ca să nu fie posibilă o rechemare, și d. Maniu, svelt ca niciodată, aglomerat de bune intenții ca totdeauna, părăsește celebra Promenadă a Englezilor și nu mai puțin încântătoarea La Croiserîe, ca să redeștepte vechi dorințe ori temen ínoscute, și să restabilească echilibre de o notorie instabilitate. Ceea ce volubilul ministru de la Londra schițează voios în fluturările sale permanente, apare la d. Maniu ca o supremă, diabolică și poate unică voluptate. Cel dintâi își învălue adversarul din amuzament, secundul, îl zvârle, senin, în nevrozele încertitudinei.e Dar d. Mironescu nu e omul care să se sperie, și mai ales, să plece. Pe baricadele bonomiei, d-sa se menține cu o agilitate care înfioară, pe alții. Pe dânsul îl lasă indiferent deplasările-! deia o vreme monotone, ale subalternului de pe Tamisa, cărora li se adaugă plecările și sosirile ostentative ale celuilalt dezirabil. E și acesta un supliciu al plăcerilor, care i se oferă, ca în arhaica legislație chineză. Atenuat și nu atât de periculos ca în secolele civilizației asiatice, supliciul rămâne ce poate să fie, cu toate temperanțele obligatorii sau fatale. D-sa reacționează elegant și taciturn, expediind la post, după o primire eluzionată, pe titularul absent la Londra. Iar d-lui Maniu, îi oferă în ajunul sosirei, surpriza proectului care așează celibatul, în seria delictelor fiscale. Repercusiunile inovației , legislative, pot fi grave.. Menajul bizar al guvernamentalilor, nu e capabil să suporte și această lovitură de ultimă oră, revine Omagiul „Astral11 pentru Profesoral Iorga -Clojeot «a decurs solemnitatea de la Sibiu Sub titlul „Sărbătorirea marelui istoric N. Iorga din partea „Astrei" ziarul „Cuvântul Poporului" din Sibiu publică următoarea dare de seamă : Marele învățat N. Iorga a fost sărbătorit Miercuri 25 Martie de Astra din Sibiu, preotic un festival. In , sala ,Thalia’.’..in, fața, unui numeros public, impunătoarea manifestație o deschide corul școalei normale sub conducerea d-lui Timotei Popovici, care intonează marșul „Deșteaptă-te Române", D. dr. R. Preda, vicepreședintele Astrei, a vorbit de meritele netăgăduite pe care și le-a câștigat d. N. Iorga pentru cultura și literatura națională. A urmat conferința cunoscutului seriitor și profesor I. U. Sorién, asupra personalității d-lui Iorga. D-sa cu vervă neîntrecută a spus cam următoarele: CONFERINȚA 1 D-LUI î. A. SORICUI Vremurile mari și evenimentele epocale în viața noastră și-au avut totdeauna înainte mergătorii lor. Neculce pregătește calea lui Tudor, Șincai revoluția dela 1848, Cogâlniceanu drumul independenței și al Regatului. Marea sărbătoare a unirii neamului a avut ca pregătitor pe N. Iorga. Un sfert de veac înainte de a porni războiul mântuirii, sufletul nostru a fost încălzit și activat de puterea de convingere a acestui om, pentru care nu exista altă bucurie decât munca pentru luminarea celor de un sânge cu el. După cum pământul umple firea de viață și satură milioanele flămânde din germinarea Seminței aruncate într’nsul, astfel acest pământ dătător de belșug spiritual, care a fost cuvântul lui N. Iorga, a făcut dintr’o lașă prudentă un gest de suprem eroism. In făuriștea sufletului lui s’a călit supraomenescul curaj, care a înfruntat urgia, celor mai mari puteri ale lumii.El a fanatizat sufletele cu icoana patriei visate, de marii vizionari ai vremurilor. Le-a obicinuit însă cu gândul că opera mare nu se poate îndeplini fără de jertfe, căci zice el: „Libertatea unui neam se plătește cu sânge, iar poporul care nu e în stare să jertfească sânge pentru libertatea lui, să-și poarte robia în tăcere”. Opera aceasta de transformare a sufletelor este cea mai sfântă contribuție. El a fost sluga bună și credincioasă care din talentul lăsat lui de generații de înaintași, mari în aspirații și fapte, a îmbogățit sufletește milioane de români, cari nepăsători de moarte s’au aruncat în focul răsboiului convinși că Dumnezeu va răsplăti jertfa lor cu binecuvântarea neamului. N. Iorga a antrenat neamul românesc în lupta pentru impunerea bunurilor sufletești. Dar marile spirite nu cuceresc numai prinlansarea adevărului și chemarea mulțimei în slujba lui. N. Iorga a cucerit sufletele și prin exemplul de muncă îndârjită și de o viață închinată binelui obștesc. Această împrejurare i-a câștigat acea autoritate a cuvântului care până la, el nimeni n’a avut-o. Avem azi o țară întregită prin voința lui Dumnezeu și jertfa celor buni ai neamului românesc, avem o țară care iartă păcatul inconștitenței prezumțioase, ca și lașitatea care a formulat protestele împotriva imaginei de azi- Vrednicia și sângele celor buni ne-au dat-o. Dar sufletul care i-a încălzit pe ei a fost luminat de flacăra uriașului care azi ca un Wathan spre Walhalla trece spre bătrânețe întru cinstirea și recunoștința noastră. Tot ce este conștiință, tot ce este demnitate, tot ce nu este găunoșat de decrepitudine se închină înaintea muncii lui, care din marmora virtuții sale și-a făurit un monument mai trainic decât arama și mai măreț decât piramidele.* După conferința d-lui I. U. Soricu d. Nicolae Boilă, director artistic și secretar al Astreii a recitat câteva din poeziile sărbătoritului. Corul școalei normale sub conducerea d-nei Lia Popovici a executat mai multe cântece- pax ■ D. N. IORGA Starea sănătății d-lui Snowden Londra, 50 (Rador). Starea sănătății d-lui Snowden ameliorându-se din ce în ce, ministrul finanțelor a început să primească la locuința sa, din Surrey. Primii cari l-au vizitat au fost ministrul de externe, d. Henderson, ministrul Dominicanelor, d. Thomas, și ministrul comerțului, Graham. D. Snowden a părăsit patul și s-a putut întreține cu colegii săi asupra chestiunilor financiare și bugetare. ----------------------------- Muncitorii comuniști din Lille au declarat grevă Lille, 50 (Rador). Federația comunistă și muncitorilor subsolului a hotărît o grevă demonstrativă de 24 ore. Secțiunile Donai și Dongnies au votat o rezoluție prin care se prevede greva generală nelimitată. Internă Externă Situata — Monstruosul proect al presei depus prin surprindere la Camera, nu se va vota în sesiunea aceasta. — D. George Mironescu președintele Consiliului a alcătuit mesajul de închidere al corpurilor legiuitoare. — Se spune că între d-nii Titulescu și Maniu a avut loc o întrevedere la Paris. — El a depus jurământul noul prim prezident al înaltei Curți de Casație. — Cercurile oficiale cehoslovace declară că d. Beneș va începe tratative în vederea înființărei unei munci vamale a statelor balcanice, cu o contramăsură în chestia Anschluss-ului. — Asupra Greciei s’a abătut un val de frig puternic. — Reprezentanții Angliei și Spaniei nu au aderat la regimul preferențial în discuție la conferința grâului de la Roma. — La Budapesta au avut loc tulburări muncitorești. aia săli EMpati — cescrie presa franceză și engleză Le Temps Faptul nou survenit în situația creată din protocolul austro-german, a fost înțelegerea Henderson-Briand față de procedura de urmat în această chestiune. Reese din comunicatul publicat de Quai d’Orsay, să ne orientăm spre Societatea Națiunilor paralel cu acțiunea diplomatică a guvernelor interesate. Chestiunea care se pune, nu este de a reacționa în mod sistematic și părtinitor contrar unei inițiative neținând seama de interesele economice ale Reichului și ale Austriei. Dacă guvernul din Berlin dorește sincer să ia calea cooperațiunei, sforțările sale vor fi apreciate. Se va conveni, că pentru o operă reală, inspirându-se de dorința de a favoriza cea mai largă cooperare europeană în vederea reorganizarei economice a continentului, procedeul care consistă a pune față de faptul îndeplinit celelalte state, fără de calc, nu vor exista adevărate grupări economice regionale în Europa centrală, este cel puțin straniu. El justifică toate bănietile, dovedește un spirit de disimulație, atât la Viena cât și la Berlin, care nu permite de a da crezământ declarațiunilor prin cari austrogermanii pretind că nu se vor aduce vreo atingere tratatelor, nici că ar fi în intenția lor realizarea ..Mitteleuropei“. . Acordul d-lor Henderson și Briand, demersul englez la Berlin și la Viena, intervenția consiliului Societății Națiunilor, vor avea drept efect de a pune lucrurile la punct. L'Européen Paris Sub semnătura d-lui E. Fougere, scrie : „O nouă perioadă de neliniște s’a deschis. Ea nu va avea decât o durată efemeră dacă diplomația franceză se va arăta hotărîtă“. Action Franchise Charles Mourras, scrie : „Șefii majorității naționale în urma evacuărei Mienței trebuiau să impună demisia d-lui Briand. Politica lui Briand a dat greș în România și a suferit o înfrângere cu prilejul acordului naval franco-italian. Dacă d-nii Maginot, Tardieu și Briand ar fi voit-o ar fi pus un termen acestei politice de renunțări. La Volonté Opozanții francezi, nu pricep chimie din politica inaugurală de la Locarno încoace. Hipnotizați de formulele învechite de politici de echilibru prin alianțe, ei nu înțeleg că dorința Franței este de a cimenta o solidaritate continentală cât de completa. Deoarece unele țări consolidează legături particulare, ei se îngrijorează cerând ca aceste legături să fie interzise, opunându-li-se alianțe. Problema este totuși simplă. Sau facem uniunea europeană pe un picior de egalitate, sau mergem spre catastrofă. Journée Industrielle cât aplicarea principiilor briandiste și geneveze a restaurării europene care au fost recomandate prin înțelegeri regionale între țări? L' homme Libre .Germania și Austria au ales admirabil ora pentru săvârșirea acordului. Ora când cL Henderson nu poate aduce supărări nici socialiștilor germani, nici socialiștilor austriaci. Ora când toate sforțările Sfântului Scaun tind a întări Germania și Austria, prin constituirea unui centru catolic în mijlocul Europei, Vaticanul sprijină astăzi Imperiul germanic în sensul cel mai larg al curentului. Papa și imperiul sunt astăzi de acord". The Daily ft Mail Intr’un articol de fond socotește că uniunea vamală închiată între Germania și Austria,deși nu implică o absorbațiune complectă a Austriei de către Germania, așa cum au cerut-o naționaliștii germani, totuș este evident că contravine la clauzele tratatelor din Versailles și St. Germain“« ------------------------- 4) a. s. mibakov De La jugul tătărescla steagul roșu .Gaiea dezvoltări cugetării revoluționare ruse — Totuș îdeia unirii a început să se nască în mințile cruzilor întrucât în luptau tătarii—Kuliovscaia’’ (1380) pe lângă cneazul Dimitrie de Don găsim și mulți alți cneazi. închegarea Rusiei începută sub mul Căliță,—prototipul sgârcitului, denumit „Adunătorul ținuturilor rusești”, prin ajutorul șcretaniei, banilor și chiar ajutorul tătarilor se continuă și sub urmașii acestuia. Ivan III neavând aproape nici un rival devine singurul și absolutul Stăpân al statului Moscovit, declarând în acelaș timp stăpânirea tătarilor detronată. Tar Ivan IV cel groaznic desăvârșește ideea până ce au devenit monarhi absolutiști. Marea răscoală, ce a tulburat țara Rusească la începutul veacului al XVII din cauza încetării dinastii lui Riuric, a dovedit că poporul pe atunci nu înțelegea ideea statului altfel decât sub forma unui stăpân — țar absolut. Cu toate acestea, încă din vremurile vechi, s-a format pe lângă țari „Duma boerilor” un organ de stat, care discuta toate chestiunile importante ale guvernării înainte de a se supune aprobării tarilor. Afară de această „Duma” se adunau în cazurile grave „Soboare’’, în care pe lângă boeri încetării din viață a lui Riulic și a ales pe scaun pe Mihail Feodorovici Romanov întemeetorul celei de a doua și ultimei dinastii rusești. Deci vedem că încă din timpuri foarte îndepărtate Rusia a cunoscut parlamentarismul sau în orice caz instituțiile ce reprezentau poporul pe lângă Vodă. De la Petru cel Mare, și Duma boerilor și Soborurile au dispărut definitiv. Rusia a devenit monarhia absolutistă acceptând sistemul birocratic al statelor occidentale. Firea genială a lui Petru cel Mare nu s-a putut împăca cu existența instituțiilor vechi ca Duma și Soborul compuse din oameni foarte limitați, chiar după criteriul timpurilor de atunci. Petru a avut nevoe de oameni noi care să simpatizeze intrarea Rusiei în legătură cu țările Europene, de la care Rusia s’a îndepărtat cu totul din cauza năvălirii tătarilor și zămislirei artificiale vieții politice în centrul șefului imens în afară de legătura cu occidentul, și în afara căilor O MM schimbând aspru formele vechi ale vieții, făcând revoluția „de sus’"., Petru se lupta la fel și cu unele nimicuri ca de pildă fasonul hainelor și purtarea bărbilor. Cum spune profesorul Clincevschi, reformele lui Petru cel Mare n’au fost înțelese de popor iar marele scopuri politice ce i s’au impus erau peste puterile lui și ca rezultat s’a ivit răscoala și dușmănia între păturile sociale- Totuș, crezând ca o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru păcatele sale și luând acțiunea lui Petru cel Mare drept semnul sosiri apropiate a lui Anticrist, — toată lumea s’a supus, adânc fiindu-i înrădăcinată în creer conștiința că voința țarului este voința însăși a lui Dumnezeu și că „inima țarului este în mâna lui Dumnezeu”. Numai prin această conștiință, era posibil a îndemna poporul spre aceste jertfe ce erau necesare îndeplinirii scopurilor politice puse la cale în veacul al XVII și începutul veacului XVIII. In vremurile noastre asistăm la marile reforme nile reforme vedem lupta contra fesului. Veacul al XVIII în ceea ce privește chestiunile dinastice, ne prezintă un șir de lovituri de stat fără de care nu s’a șiprăvit nici o domnie, însă aceste lovituri se mărgineau numai în hotarele Petersburgului, în restul Rusiei neavând niciun răsunet. Ideia stăpânirii țariste era așa de puternică încât chiar revoltele se făceau speculându-se numele țarului, cum a fost de pildă răscoala lui Pugacev, care și-a însușit numele de Petru III. Această idee a fost factorul principal grație căruia, stăpânirea pe marea Baltică și marea Neagră și în acelaș timp lărgindu-și hotarele spre granița apuseană. In toate războaele, cu toate că pe tron aveau oameni incapabili, rușii învingeau. Chiar Ecaterina cea Mare nu este socotită de profesorul Clincevschi decât ca incapabilă, afirmând că domnia ei s-a terminat cu bancrută. La începutul veacului al XIX D. Ch. Gignoux, vede în ultimele evenimente precizarea unei eventualități pe care o semnalase: utilizarea politicei de cooperare contra statului politicei Europene. Nu este oare curioasă justificarea Berlinului a acordului cu Viena, care nu ar fi devenind mai puternică și inspirând teamă tuturor țărilor europene și mai ales Angliei. In urmă continuă cu succes luptele cu Turcia, lărgește hotarele și în sfârșit este învinsă în 1855. După aceasta cu toate succesele războiului din 1877 Rusia în Europa nu mai este luată în seamă de nimeni și în fine în 1905 este bătută de mica Japonie. Culmea puterii rusești a fost prima jumătate a veacului al XIX; în urmă începe decăderea ei. Care car ar fi cauza acestui fenomen ? Cauza este criza monarhiei absolute ce a venit în Europa ca un rezultat al revoluției franceze. , înainte de Petru cel Mare cu tot absolutismul, boerii, clerul, târgoveții și negustorii, participai prin Duma boerilor j și soboare în viața politică a statului. De la Petru ei au fost îndepărtați și au pierdut acest drept. S’au făcut încercări de către înalta boerime în scopul de a-și recăpăta o constituție cum a fost de pildă, cu ocazia urcării pe tron Acîtaări El. Potârcă lai Paris Împrumutul s’a semnat. Până în douăzeci de zile, vom afla și cât e de mare, cu toate că e cam redus. Apoi, el va intra în faza de topire. Până acum, țara știa, și școala la fel, cât le costă d. Costăchescu. Acum vom vedea cât ne costă și d. Popovici. Obicinuiți cu numele d-sale, francezii, atât de conservatori în atâtea direcții, prefera să-i spună d-lui Potarcă, Monsieur Popotarca, și să îl ia drept vulcanul Popocatepel pornit să facă înconjurul lumei. De altfel, după știrile noastre bine controlate, motivul expedierei subsecretarului al domeniilor la Paris a isvorăt dintr’o gravă,am riscat dintr’o inexorabilă ne’nesitate. Nimeni nu putea da o impresie mai categorică, finanței străine, că în adevăr împrumutul e de... desvoltare, decât d. Potârcă. D-sa a făcut deunăzi prinsoare că cu brâul pe care-l purta în campania electroniă, ca să pară oltean veritabil, se poate acoperi întreg Domul Invalizilor, și mai rămâne și pentru decorarea, în culori naționale, a legației noastre la Paris. Față de surprinderea francezilor care căutau desperați pe secretarul Excelenței Sale, și nu-l găseau de loc, d. Vergică a dat urmăoarele lămuriri oficiale: — N’am putut afla în toată România Mare un gigant capabil să-mi poarte servieta și competența... Bancherii s au măsurat cu ochii, au priceput tragedia, și s'au făcut nevăzuți, pe motivul că de când există finanța internațională, nu s’a mai văzut un... plasament mai grandios decât la bonvivantul reprezentant al tuturor tranșelor românești. rina cea Mare sub influența Teoriilor lui Mantesquie a adunat în 1766 o comisiune de deputați din toate păturile sociale pentru a elabora nouă legi. Această încercare însă n’a dat nici un rezultat pozitiv și nu s’a mai repetat. In 1852 un grup de ofițeri din garda imperială însuflețiți de ideile cele mai frumoase au încercat să se folosească de încetarea domniei împăratului Alexandru I pentru a pune mâna pe putere în scopul de a căpăta o constituție. Această îndrăzneață încercare însă s-a terminat foarte tristo parte din ei au fost spânzurați, altă parte a fost îndepărtată în Siberia. Revolta aceasta a ofițerilor apropiați de persoana țarului a fost o manifestare evidentă a nemulțumirii de absolutism, exprimată de partea cea mai bună a celei mai înalte și mai culte pături a societății rusești, care s’a împărtășit din isvoarele occidentale europene. Nemulțumirea se manifesta. Monarhia perduse autrir intr-o sa incontestabilă. Criza