Neamul Românesc, mai 1931 (Anul 26, nr. 95-121)
1931-05-01 / nr. 95
DIRECTOR POLITIC N. IORBA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZQIANU No. 11, (etaj) Telefon 312|60 3 LII _______________Vineri 1 Mai, 1931______________ ________ Aim XXVI. — Vo. 95_____________ Abonamente. Pe un an, 600 Lei—Pe șase luni, 300 Lei Pentru autoriffen Și institutiuni: 100Q lei DIRECTOR N. GEORGESCU Respectul de sine însuși . Intre articolele pe care le consacră guvernului o ură politică pe nimic sprijinită și prin nimic îndreptățită se află și unele care nu se scuzează prin anonimatul unui biet om scriind contra conștiinței lui, ci poartă semnătura cuiva care a fost un înalt demnitar al țerii. Aceasta trece însă de limitele polemicilor obișnuite. Toți oamenii cari fac politică și ajung a ocupa unul din primele locuri sînt ținuți a-și fi făcut acolo o deprindere, a-și fi cîștigat o ținută, a fi învățat un limbagiu pe care nimeni n'are dreptul să-l ceară de la cine știe ce politiciani de rând. E o datorie a aceie „eupropii" care face și astăzi să ne închinăm în fața oamenilor de stat ai vechilor cetăți elenice. Se împacă ea oare cu tonul de glumă trivială pe care cafeneaua însăși îl găsește uneori nepotrivit cu o parte din clienții ei și care se îngăduie doar la un hazliu curtenitor al fetelor de serviciu ? Așa, o întrebare, ca în zilele grele pe care le trăim. In serviciul Statului De la instalarea guvernului prezidat, de d. profesor N. Iorga fiecare zi ce trece primenește în mod simțitor atmosfera politică și insuflă nădejdi noui și puteri noui de așteptare țării amărîte și defies penate de a vedea reînviind Vremuri de părintească grije pentru nevoile ei. In mod firesc atitudinea noului guvern s’a îndreptat, din primul moment, spre oamenii chemați să exercite funcțiunile, mari și mici, cari constituesc administrația tării. Aceasta în virtutea adevărului conținut în zicala înțelepciunii populare că omul sfințește locul și atribuțiunile pe care le exercită. Primul fapt care a provocat un gest de ușurare din partea țării a fost constituirea însăși a guvernului după norme în afară cu totul de calculul electoral al aparatului cluburilor. La alegerea membrilor cabinetului nu a presidat decât criteriul competenței, al trecutului și muncii fiecăruia. Iar conștiința răspunderii grele pe care și-a luat-o fiecare dintre miniștri guvernului de sacrificiu este legătura curată care strânge, într’un bloc mai rezistent, decât al intereselor de partid, pe aceia Pari au înaintea lor perspectivele opera, din cele mai grele opere de guvernare. Din această concepție despre îndatoririle celor cari se învestesc la cei mai înalți dregători ai statului isvorăște și criteriul după care guvernul înțelege să-și aleagă colaboratori mai mici în celelalte demnități, fiecare din ele având partea lor de răspundere și deci și partea de contribuție la o guvernare pe care dorințele calde a unei țări întregi o voește îmbelșugată în roade bune. Numirile de prefecți au avut, la rândul lor, darul să întărească și mai mult convingerea tuturor oamenilor de bine că în adevăr guvernul înțelege să pună capăt tradiției de atot-puternicie a cluburilor politice cari de atâta amar devreme colaborează la opera de ruinare a țării prin confuzia care se face între interesele de partid și acelea ale țării, întotdeauna perfect opusie. Cu un gest aproape revoluționar în materie, guvernul presidat de d. profesor Iorga a înțeles să treacă, în ce privește alegerea slujbașilor Statului, de la țigănia clientelei de demagogi la noblețea intelectuală a oamenilor chemați să aducă, cu competenta, cu desinteresarea și cu înțelegerea dragostei lor de țară, adevărate servicii nevoilor obștești. S’a revenit astfel la vechea tradiție românească a funcțiunilor — boerii de odinioară, prefăcute azi din titluri de boerie cu pitacuri domnești în titluri de aristocrație a gândirii și a culturii. In așteptare ca timpul să aducă o contopire totală a noțiunlor de funcționar public cu acela de intelectual specialist așezat la locul pe care-l merită și pe care-l onorează. In aceiași ordine de reformă morală, guvernul înțelege să ceară concursul onorific al tuturor cetățenilor cari pot presta un serviciu tării. Se vor fi găsimi astfel destui oameni de bine, capabili și cinstiți, la adăpost de necesitățile materiale ale vieții zilnice, cari să considere ca o răsplată suficientă cinstea de a exercita o atribuție în domeniul competenței sale și încrederea ce i se acordă. In general, acțiunea guvernului urmărește o selecționare a corpului, care trebue să fie de elită, al acelora cari contribuesc la buna funcționare a organismului de stat și veghează la aplicarea legilor și a normelor de guvernământ fixate de forța creatoare a celor cari însuflețesc, alături de d. profesor N. Iorga, sforțările spre un viitor mai bun. Ministrul agriculturii și domeniilor a făcut reprezentanților presei o expunere care este o sinteză clară a situației, dovedind stăpânirea perfectă a problemelor care se pun azi economiei naționale, în deosebi producției solului. Cauzele crizei agricole se pot rezuma în: scăderea prețurilor, producție mică, calitate necorespunzătoare și datorii mari. Grija cea mare trebue să fie îndepărtarea acestor cauze prin ajutorarea agriculturii pe care sunt clădite — precum spune d. prof. G. Ionescu-Sisești — celelalte ramuri de activitate ale țării. Opera de clădire a guvernului în materie agricolă se va realiza printr'un aparat tehnic care să supravegheze îndrumarea practică pentru ridicarea producției, pentru degrevarea sarcinelor, și pentru desfacerea cerealelor. Dar pentru aceste realizări este necesară instituirea cu un moment mai devreme a stabilității proprietății, terminarea cât mai repede cu putință a reformei agrare, fără să se mai răscolească în adâncuri împroprietărirea creindu-se astfel o situație nouă, care ar putea și ea da, la rândul ei, alte greșeli. Toate aceste sforțări însă, care sunt ale statului, nu vor putea desăvârși nimic, dacă agricultorul însuși nu va fi la înălțimea misiunii sale, dacă prin munca și sforțările lor de fiecare clipă nu va veni în ajutorul inițiativei statului. Aci este tot secretul problemei: în mâna agricultorilor stă producția însăși. Sunt tot atâtea constatări cari denotă la ministrul domeniilor o cunoaștere adîncă a problemelor tehnice și o înțelegere deplină a realităților. A vorbi. Regele A vorbit, răspicat, Regele României. Fără subtilități și fără înconjururi. El a răspuns cum trebuia, nesfârșitei serii de calomnii cu care dușmanii ori inconștienții au încercat să compromită noul guvern al României. Mijloacele politicianismului de totdeauna, mercantilismul lui desgustător, drapat în teorii și în formule, a fost semnalizat cu prisosință în valul injuriilor, și în îndrăzneala infamiilor. Dar a venit răspunsul. Regele României nu are decât un drum, al aspectului pentru Constituție, pentru parlamentarism. Campania care atribue tânărului Suveran intenții străine, se însumează și ea în cadrul desgustător al unei politici dusă pentru salvarea Țării, la carantina cea mai imperioasă. Se risipesc, da în lumina adevărului, negul cu care se încerca o îndineață tentativă : acea de alvălui în senzațional, în mincă, în panică și neîncredere, ci ca și fireasca soluție a căii noastre politice. Justificările nre, ale celor surprinși, ca și a celor lesne impresionabili, i mai au prilej să fie invoca. De-acum înca, nu va mai putea nimeni, nici de „grozăviile" pe care o pregătește Torei, — Regel României și primul său sfert. Nu se mai aschide nici o ușe spre dictura odioasă... Așa de larg trase de sperioasele și bine orientatele prietenii condiționa, drumurile aventurei prevede, se închid fără echivoc,nu înțeleptele cuvinte ale Redui. Și această citare a neverosimilului, și a spaimelor egalitare, — e desigur o tragedie... Ce vor mai spune, în deruta lor, agitatorii de profesie ? Guvernul profesorului Iorga, va respecta realmente, legea fundamentală a României. Nimeni nu își va permite să se îndoiască de cuvântul Regelui, încetează prin urmare propaganda infamantă, și furibundă, în ciuda regretelor discrete și a renunțărilor obligatorii. Farsorii de oriunde, au încă un prilej să mediteze. Au fost martori, nu ai unei banale deplasări de guverne, dar spectatorii celei mai uriașe și mai formidabile schimbări de sistem politic, înțelegând mai degrabă aceste adevăruri, își vor scuti nenumăratele decepții care îi așteaptă. personalitatea uel orga $i situația politică a HM cunoscutul seriitor francez și prieten al României, d. Peytain de Faugères, a făcut Miercuri, 22 Aprilie, la postul de emisiune al școalei superioare de P. T. T. din Paris, următoarea causerie :' România trece în acest moment cam 13 ani după victorie, printr’o criză destul de serioasă, dar nu e iau totul neprevăzută, ceea ce tocmai o face mai puțin primejdioasă. E o criză de creștere, dacă vreți, dar deasemenea criză de adaptare politică, consecutivă unei crize economice de cum ar fi superflu să spunem că România nu-i nici singura victimă, nici singurul factor responasabil. La drept vorbind, e preferabil ca criza politică, să se producă acum, pentru că este momentul când țara este poate mai mult în măsură, pentru motive pe care le vom spune, să o suporte și să o rezolve, cu toate aparențele contrarii. Intr’adevăr acuma se află în capul statului o personalitate responsabilă, care este regele, a cărui inteligență și voință regulatoare, pot mai ușor să dirijeze destinele României mărite. Practic, nu e vorba să se subprețuiască dificultățile ce prezintă soluția problemei. PARTIDELE POLITICE Partidele politice rivale, nu parvin să se pue de acord asupra unui program național unic și realizat „viribus unitis” de un comun acord și de un elan unanim. In vremea aceasta cele două mari partide, liberalii și național-țărăniștii, s’au uzat la putere, cu toate că reînoit în parte, partidul liberal încearcă să reia lupta cu trupe noi și cu o pregătire mai bună. Național - țărăniștii, încă foarte puternici în parlament și chiar în țară, au văzut puțin câte puțin slăbindu-li-se puterea, reducându-se facultatea lor de realizare, pierzând o parte din creditul și prestigiul de care se bucura în masse. De fapt țara crede din ce în ce mai puțin în partide, ale căror slăbiciuni, le cunoaște prea mult și în politicieni cărora le suspectă — pe drept sau nu — actele și chiar intențiile. INTERVENȚIA SUVERANULUI In acest moment precis de descurajare și de îndală, apare sintetizând interesul general și dominând toate partiele, figura regală. Carol al IIea ia energic inmână interese, nu numai ale unui grup sau categorii, mai mult sau mai puțin irorizată, ci ale națiunei, ca eniiate vie și continuă. Acest gest îndrăsneț și generos, mai mult ,are ca toate combinațiile politice, va salva țara, și-i va reda credința în destinul său. Or pentru a seconda aceasta voință de salvat, s’a găsit un om, —i ce s’ar putea spune că e predestinat — atat semne răspunde speranțelor geniale și atât se adaptează plaiurilor de salvare națională ce armnă pe rege, e vorba de profesorul Iorga. NICOLAE IORGA N’am intenția sa siluetez aici profesorul, astfe cum l-am zărit de atâtea ori, zidând savantele sale lecții, într’una din sălile Sorfanei, unde vine în toti anii, să aducă bogăția unei inepuizabile științi, chiar alături de profesor stă omul politic, alărui patriotism luminat, idealism de bună calitate sunt făcute patru a stabili pe bazele cele mai solide încrederea tării. Un astfel de om, prin trecutul său integru , amiciția luminat, perfect dezinteresată ce-l leagă de regele Capi, fostul său elev, merită să servească ca trăsătură de unire intre suveran și poporul său1. In zilele grele, care fără îndoială sunt încă în amintirea tuturor, Iorga a fost una dintre putini, care a încercat s dea a înțelege prințului împin de inexperiența sa, darr de altfel empatic în multe privință, adevăruri, poate puțin cam aspre, și care niciodată n’au fost ascultate fără respect, sau fără profit. Niciodată n’a fost văzut — ca atâția alții —sau pierzându-se în lingușiri ineresate, sau debându-se la repDturi amare și invective al caror motiv n’a fost poate întotdeauna spontan. A știut să rămâiă pentru prinț sfătuitorul luminat și la urmă ascultat. Astfel este a săzi singurul om de stat, care poate cu toată realitatea și independența să servească politica personală dacă vreți, dar necesară binelui țării, pe care se pare de decis să o facă regele Carol. AMINTIRI Am văzut pe d. Iorga în două împrejurări: prima în cursul unei destul de lungi conversații pe care am avut-o cu dânsul acum trei ani când, venind să facă la Sorbona, un curs foarte remarcat asupra francezilor cari populați odinioară insula Cipru „France d’Orient” a binevoit să-mi vorbească de situația politică a României. Altădată, a fost atunci când reuniți, cu câțiva prieteni în jurul aceleiași mese, profesorul Iorga, care nu a lipsit nici de spirit, nici de sine apropouri, după deșert s’a lăsat în voia unei convorbiri familiare amestecată cu o dulce ironie, abia câteodată usturătoare și care releva observații originale și profunde asupra istoriei instituțiilor și oamenilor. Păstrez, din aceste convorbiri elizeene, amintirea cea mai profundă, ca de un lucru rar și chiar unic, după mine „nel mezzo, del cammin din nostra vita”. ■ Nu e timpul ca România să facă greșeli. E de dorit, ca sub impulsia solidă a tânărului său suveran secondat și reprezentat de omul de largă cultură și vasta experiență, care este d. Iorga, să continue a urma drumul sigur pe care i -a tras victoria și să păstreze locul de frunte ce și-a asigurat în Europa. -----------*D*----------- * Memoriul d-lui Briand pentru plasarea excedentului de cereale al statelor agrare ■ Paris, 30 (Danub). — In ședința consiliului de miniștri care va fivea loc Marti, d. Briand, ministrul afacerilor străine, va prezenta un memoriu, pe care urmează să-l supună în sesiunea de Mai a consiliului Ligii Națiunilor, privitor la chestiunea plasării excedentulu de cereale al Statelor agrare din centrul și Sud-Estul Europei. Memoriu cuprinde deasemeni o serie de propuneri pentru sprijinirea financiară a țărilor agricole. După ce memoriul d-lui Briand va fi aprobat de consiliul de miniștri francez, el va fi transmis miniștrilor plenipotențiari ai Statelor interesate. 23) A. S. MIHAILOV Dela jugul tătărescla steagul roșu — Calea dezvoltării cugetării revoluționare ruse — Când a trecut „zăpăceala’’ revoluționară a anilor 1880—1890 s’a început „Amurgul” lui Genov. Un tablou mâhnitor prezintă societatea provincială cu interesele burgheze și viața vegetală a ei. Mulți însă visează o viață, frumoasă și pentru aceasta râvnesc „la Moscova, la Moscova”. Iar acolo la Moscova și în centrele mari eroul zilei, cu mirajul mulțimei a devenit „intelectualul literat”. De obicei acesta este umn student, scriitor începător, sau omul profesiunei libere. Semnele externe ale lui, de obicei sunt: părul lung, disprețuirea îmbrăcămintei și bunei purtări în societate, cămașa rusească, etc., iar cele interne discuții fără sfârșit despre fericirea sumei întregi, bolșevismul Rusiei, militarismul ei și apropiata schimbare de regim. Liberalul, de obiceiu, foarte rar frecventează lecțiile la Universitate (afară de cele cu subiectul sociologic). El nu are timp pentru învățământ. Insă în mod regulat merge la serate, teatre, adunări nelegale, citește broșurile socialiste, câte odată cu mare precauțiune se ocupă cu propaganda. Terminând universitatea „de mântuială” el rămâne liberal (semnul inteligenței) însă în mod regulat primește grade în serviciul statului și decorații, ajungând des în situații înalte. Persoanele unice dintre liberali devin revoluționari activi, reînoindu-și activitatea de odinioară, organizând greve și comnspirațiutni împotriva agenților puterii. Liberalul pretutindeni este musafirul dorit și simpatizat de întreaga Rusie intelectuală. In literatura rusă în acest timp se observă un fenomen ciudat. In anii 1880—1890 Nadson și Garșin sunt ultimii reprezentanți ai propovăduirei idealurilor sociale și umanitare. Ei înlocuiesc în anii 1890—1900 Maxim Gorki și Cehov acești fotografi talentați a vieții contimporane către sfârșitul veacului al XIX și începutul celui de al XX, apar un șir de scriitori care propovăduiesc „decadentismul”, „demonismul neclar’’ șipornografia : Balmont, Sologob, Arțibașev, Kuprin, Igor Severeanin, doamna Verbițcaia și alții care devin la modă și populari în epoca arătată. Deosebita felurime ne prezintă operele lui Maxim Gorki și Leonida Andreev lăudând desfrâul sentimentelor morale ca un protest împotriva culturei contimporane. Așa de la idealurile sociale a anilor 1860—1880 intelectualitatea rusă în întregimea sa a trat în veacul al XX le curentele de modă, care s’au manifestat în decadentism, futurism și chestia sexuală. A fost azvârbită etica și proclamată estetica în formulele ei cele mai monimense. In concordanță cu cerințele publicului și literatura s’a coborât din templul la iarmaroc și alcov. Acest fenomen ar fi trebuit să pară ciudat, mai ales că după războiul cu Japonia chestiunile sociale și politice s’au ridicat pe primul plan, îndepărtând toate celelalte. Dorința mult așteptată a activității sociale și politice însfârșit s’a înfăptuit. Mulți explică această contrazicere prin faptulă societatea s’a obosit și s’a desalmăgit în mișcarea revoluționară din 1905. Ea nu s’a mulțumit în constituția de atunci socotind-o „cu coadă scurtă” —beared, și cerând toate libertățile. Neprimind cele așteptate și fiind respinsă de guvern, intelectualitatea rusă s’a dat la futurism și pornografie. Dacă această explicație corespunde adevărului atunci trebue să fie de mirat cum intelectualitarusă era așa *1« inconștient-* ** n’a vrut sau n a știut să recunoască legea desvoltării treptate a formelor politice ale vieții și cu nerăbdare voia să primească toate deodată. Această nerăbdare s’a manifestat în 1917 și ce a rezultat? Trăsătura foarte caracteristică ,a desfacerii intelectualității ruse sa manifestat încă în particularitățile clasei funcționarilor statului. „Fiecere popor își are guvernul pe care 1 merită’’ spune Boel. Aceasta este adevărat numai în sensul că fiecare guven se completează din intelectualitatea poporului său Astăzi guvernul nu mai permite o cartă închisă afacerilor și nobilei Elementele cele mai dezototratice și chiar revoluționare, având diploma universității completează rândurile agenților guvernamentali ajungând foarte des trepte înalte . Birocrația veche de castă se deosebea prin necinstea extrem de mare, se vindea și se cumpăra foarte ușor și tot așa de ușor se mituia. Cea nouă, care după reformele anilor 1850—1870 se completa cu elemente demoeraa devenit mult mai cinstităavând mult mai desvoltat sentimentul datoriei, nu atât din cauza reînoirei sale cât din cauza reformelor care au dat un sistem mai perfect. Totuși metodele vechi ale centralizării s-au păstrat și au continuat cultivarea celei mai caracteristice trăsăturiiirocrațieicarierismului formidabil. A-și face o carieră cu orice preț, fără a desprețui mijloacele — a devenit deviza tuturor funcționarilor de la cel mai mic până la cel mai mare. Oameni talentați își făceau cariera prin capacitatea naturală, cel mijlocii și fără de talent—prin lingușirea celor mari și în genere slujind persoanelor și nu statului. Carierismul era o carieră, care a cariat marele stat. Posturile mari și importante erau ocupate de oameni nu după meritele lor ci după legăturile de rubedenie sau prietenie. Pe terenul carierismului s-a născut și Rasputin și Vachanalia schimbărilor dese de ministere când chestiile de prima importanță și familiare și deprindeau de capricii. -----------x □ x--------(Va urma). Programul departamentului lucrărilor publice și al Comunicațiilor — Declarațiile făcute presei de d. Bainistru Vâlcovici D. ministru Vâlcovici, a expus azi reprezentanților presei, programul vast și interesant de activitate de la departamentul pe care îl conduce și care are următorul cuprins : De acest departament țin arterele de circulația avuțiilor, adică baza oricărui program serios de ridicare economică. Transportul ieftin, rapid și sigur este condiția primordială pentru însănătoșirea economică a țării. Așadar, preocuparea noastră principală la acest departament va fi problema căilor și mijloacelor de comunicație. PRINCIPIILE CĂLĂUZITOARE Două principii ne vor călăuzi în rezolvarea acestor trei probleme: 1) Evitarea risipei de bani și de timp. Acest principiu își dublează importanța mai cu seamă azi când suntem bântuiți de criza economică cunoscută tuturor prin efectele ei și când Regiile Autonome lucrează în deficit. Vom face economii de materiale și mai presus de personal. Se vor revizui salarizările fie contractuale, fie altcum al tuturor funcționarilor și membrilor consiliilor, pentru a suprima orice sarcină apăsătoare și oneroasă în bugetul Ministerului și al Regiilor. Intenționăm astfel nu numai să realizăm o economie bugetară dar mai ales să curmăm revolta sufletească a personalului inferior care suportă cu greu salariile de sacrificiu impuse de împrejurări în ultimul timp. Se va căuta apoi să se raționalizeze munca în ateliere și birouri pentru a realiza economii de timp și de bani și pe această cale. 2) întrebuințarea rațională a materialului uman. Acest principiu este în intimă legătură cu primul. Vom căuta mai cu seamă să mărim randamentul, destul de scăzut azi, al funcționarului mare și mic și a lucrătorului prin măsuri cari în prima aproximație ar fi trei la număr: a) Selecționare serioasă, științifică, potrivit aptitudinilor atât la numirea cât și la înaintarea funcționarilor. Unde se va putea vom utiliza mijloacele psihotehnice de selecționare; b) Răsplătirea bunului funcționar și lucrător în afară de avansare". Răsplătirea acestor pe care o vom prevedea în Statut, poate biciui în mod minunat ambiția la lucru, chiar când ea este numai de natură morală, un certificat de mulțumire din partea șefului ierarhic, o diplomă sau orice altă distincție. a) Aspre sancțiuni împotriva acelor ce nu corespund programului de muncă serioasă. Statutul care este cerut imperios de armonizarea salarizării și de stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului, va lua ființă și pentru funcționarii Regiei C. F. R., și va cuprinde și pe lucrătorii stabili ai acestei Regii. CAILE DE COMUNICAȚIE Căile de comunicație cele mai interesante le oferă Regia C. F. R. Deci asupra acestei Regii ne vom îndrepta mai întâi atenția. Vom căuta să realizăm un transport mai rapid și mai sigur, revizuind soliditatea liniilor actuale în raport cu importanța și frecvența circulației pe ele elaborând un program de construcțiuni (linii de garaj, linii duble, magazii, etc.) corespunzător necesităților de economie generală și de rentabilitate. Vom proceda imediat la modificarea tarifelor de transport în vederea scăderii lor simțitoare, călăuze fiindu-ne tot economia generală a țării împăcată cu rentabilitatea C. F. In fine ne vom ocupa de două probleme conexe foarte importante în rentabilitatea C. F. R., anume: a) a cărăușiei, a transportului pe șosele cu automobile particulare căutând a concilia interesele generale care cer un transport rapid și comod cu interesele C. F.; b) a combustibilului întrebuințat la C. F. R., realizînd ieftenirea lui prin concentrarea producției și examinând laturea delicată a naturii și a cotelor la lumina intereselor mari ale țărei. Nici în această chestiune guvernul nostru nu se va lăsa influențat de tendințe politice și demagogice. In fine vom profita de ultimul cuvânt al științei pentru perfecționarea utilajului din punct de vedere tehnic și sperăm astfel să evităm pe viitor deficitele bugetare cu care am fost obicinuiți la această importantă instituție. Vom face uz în doză potrivită de electrificare și de auto-motoare pentru a realiza transporturi mai proprii vieței moderne. In ce privește circulația pe șosele, aproape compromisă din cauza stării în care se găsesc astăzi cele mai multe artere de circulație, preocuparea noastră se va îndrepta in două direcții: 1) Reconstruirea de artere principale cu caracter internațional. 2) Reparația și întreținerea celorlalte șosele și drumuri. Vom căuta ca în limita putinței, profitând de contractele stabilite să refacem câteva artere de mare și rapidă circulație cu caracter oarecum internațional. Această operă se va extinde în câțiva ani de acum încolo, după un program rațional și mijloacele de care dispunem. REPARAȚIILE ȘI ÎNTREȚINEREA In ce privește problema reparației și întreținerii șoselelor in genere noi o considerăm cel puțin tot așa de importantă ca și prima. De aceea vom căuta ca, chiar în viitorul cel mai apropiat și în limita mijloacelor de care dispunem, să mărim fondul alocat capitolului respectiv. Vom lua măsuri in vederea unei supravegheri mai bune a muncii cantonierilor și poate, dacă este nevoie, în vederea sporirea numărului lor, întreținerea și reparația făcută la vreme fiind cea mai ieftină și orice întârziere înseamnă risipăr de bani. In fine, vom tinde la o racordare reală a îngrijirii șoselelor naționale dependente de departamentul nostru cu îngrijirea ce trebuie să o aibă celelalte șosele și drumuri dependente de județ și comună. In executarea întregului program de investiții și de lucrări vom utiliza în cea mai largă măsură forțele din țară, devenind astfel un șomaj care începe să se anunțe precum și un export nesănătos de bani românești in străinătate. REGIILE AlONOME Acest departament are în dependență două feluri de regii autonome: Unele cu caracter simplu administrativ (Casa autonomă a drumurilor, Casa muncii C. F. R.) și altele cu caracter quasi comercial (Regia P. T. T. și Regia C. F. R). Primele având un caracter administrativ cred că lor nu le convine haina comercială de Casă autonomă. De aceea ar fi potrivit ca ele să revină la forma inițială de direcțiuni ale departamentului, cu anumite simplificări formale, mai ales de natură contabilă, pentru a nu complica și stăvili mersul vioi al lucrărilor. Aici celelalte regii, adică regia poștelor și regia Căilor ferate nu sunt întreprinderi pur comerciale, întrucât au prilejul monopolului de exploatare. Cu tot privilegiul monopolului aceste două regii lucrează în deficit și nu satisfac complet așteptările. Una din cauzele principale ale acestei stări de lucruri este desigur și actuala organizare, prin care conducerea e dată pe mâna unui consiliu de administrație prea numeros și la adăpost de o eventuală răspundere în cazul unei rele gestiuni. Deci analogia cu societățile comerciale împinsă destul de departe, în ce privește puterile consiliului de administrație, sa oprit în pragul sancțiunilor de răspundere. Se impune așadar simplificarea consiliului de administrație și stabilirea precisă a organului de răspundere care decide în conducere. * Iată pe scurt și în linii generale programul de lucru la acest departament. El are nevoie desigur de spring 4