Neamul Românesc, iulie 1931 (Anul 26, nr. 144-170)
1931-07-01 / nr. 144
NEAMUL ROMANESC mm—mmu — ...........mi m—i— mi mma—amwmmmmmîmi ii aa——aaa——— REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA ____________Miercuri, I Iulie, 1931 ______ BUCUREȘTI (1j A 2I EI _________ ANUIL XXVI [UNK] — Mo. 144 Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Abonamente. Pe un an, 600 lei—Pe șease luni, 300 Le. ....... Illír MHMIII MHMMI INII.........................................................■1111,11 M .............................. .____ DIRECTOR POLITIC N. IORGA DIRECTOR N. GEORGESCU O fabrică școlară de oftică ■m? "r - - ‘ "----------------Ministrul de Instrucție a făcut pe neașteptate o inspecție la Școala Normală de fete din Constanța. Ce-a văzut acolo — pentru a destitui pe directoare și a suspenda școala — întrece orice închipuire. Școala e în patru case, dintre care una închiriată cu jumătate de milion pe an. Două altele sînt niște bojdeuca în care nu s'ar face grajduri de un om cu mila cailor săi. A patra e numai rîndul de sus răpit de la o școală primară. Fetele circulă între aceste patru localuri. Circulă pe cumplitul frig al iernei dobrogene. Clasa întîia și a doua sînt în odăi cu scîndurile putrede, avînd gropi de să se rupă piciorul în ele. Un miros de latrină și de acid fenic taie respirația încă de pe prag. Dormitoruile, și în mansarde, au trei rînduri de paturi cap la cap ; s'au numărat și douăzeci și două. Abia se poate circula pe lângă ziduri. Infirmeria e o carceră. Elevele crescute astfel n'au nici cea mai mică grijă de atitudinea lor, cel mai slab sentiment de politeță. Și timp de zece ani rapoartele domnilor inspectori laudă acest cuib de oftică în care se omoară fetele oamenilor... i Reforma cambială | ---------------- Parlamentul, va avea săptămâna aceasta să se pronunțe asupra proectului de lege depus de d. ministru al justiției, menit să dea puterea unei hotărîri judecătorești poliței și cecului pe întregul cuprins al Țărei. De unde până acum, cambia, deși este considerată în toate tratatele de comerț un titlu de credit, formal și complect, conținând o promisiune abstractă de plată a unei sume determinate fără contraprestațiune, la scadență și locul arătat în el, fiind obligați solidar toți cei ce au iscălit acest titlu“ (Vivante, tratate di diritto commerciale) totuși pentru valorificarea lui în justiții, creditorul cambial, trebuia să intenteze acțiune contra debitorului, și dacă erau giranții de regres, trebuia în termen de 15 zile de la data protestului, să exercite acțiunea cambială, spre a nu pierde beneficiul girului. Cum însă, instanțele noastre, sunt foarte aglomerate, cum majoritatea cambiilor, sunt până la suma de lei 50.000, — acțiunile cambiale în număr impresionant, ocupă cea mai mare parte a timpului, condicile de ședință ale instanțelor noastre de ocol, termenele de judecată fiind extrem de lungi, și apoi, căile de atac împotriva unei cărți de judecată, fiind de natură să anihileze orice efect al cambiei, ba de multe ori, prin excepțiunile ce se invocă — instrumentul cambial își pierde cu totul orice efect, având valoarea unui simplu înscris. De aceia — lipsa de diligență a debitorilor cambiali de a plăti de aci — lipsa de credit pe piața noastră comercială — care, în transacțiunile obișnuite, are nevoie de un instrument — care să garanteze cu maximum de siguranță — achitarea [obligațiunei de plată. D. ministru al Justiției—adânc ,cunoscător al nevoilor juridice ale comerțului nostru — s’a făcut ecoul revendicărilor legitime de mulți ani după război — venind iimediat cu proectul de lege menit să dea siguranța și garanția operațiunilor comerciale. Cine va semna o cambie, de azi înainte știe că va trebui să o plătească — fiindcă, a doua zi de la data scadenței, creditorul, va căpăta hotărâre definitivă și executorie, și debitorul de teama vânzărei silite, chiar dacă va face contestație — caz în care va trebui să consemneze o cauțiune, ceea ce este tot una cu achitarea — va semna cu prudență, cu răspundere și cu grije de cea ce face, și ceeace va trebui să plătească. Această fericită reabilitare a cambiei, fiind făcută pentru întreaga Țară — este primul pas spre unificarea legislativă — și având în vedere, circulația frecventă și atât de numeroasă a cambiei pe piața noastră comercială — putem spera la o înviorare și cu timpul la o accentuată revenire spre normal — dat fiind puterea și siguranța ce o va inspira de, acum înainte, polița și cecul. F. W. SEMANATORISMUL Sămănătorismul nu a fost un curent literar ca oricare altul, ci o idee isvorâtă din necesitățile de expansiune ale societății românești. Expuși cum am fost tuturor influențelor de peste hotare și mai cu deosebire celor politice care dominau epoca corespunzătoare renașterii noastre culturale, am întârziat procesul de închegare și cristalizare ce urma să aibă loc în cadrul mijloacelor noastre creatoare și astfel resursele specifice erau împiedicate de a se adapta nouilor condițiuni de viață. Atât pe tărâmul artei cât și pe acela al politicei, românismul se afirma izolat și cu concepții cari nu totdeauna isbuteau să cuprindă întregul elan al societății. De aceea până la sămănătorism n’am avut nici o altă mișcare de scormonire a zăcămintelor ființei noastre etnice. Sămănătorismul a însemnat primul semnal al identificării specificului. Cu o splendidă înțelegere a lucrurilor, d. prof. Iorga, punând bazele semănătorismului,a fixat cadrul adevăratelor posibilități de afirmare al românismului. De acțiunea semănătorismului s’a resimțit toate terenurile de activitate românească. A fost o acțiune înviorătoare. De atunci și până azi multe prefaceri a cuprins societatea românească, dar tot ce a fost și este sănătos la baza lor, dela semănătorism vine. Marea problemă deschisă de el o găsim în toate discuțiile controversate, cu toate temele de la, care ele pornesc, cu toată amploarea frământării ființei noastre naționale. Iar azi, când creatorul semănătorismului a fost învestit cu înalta demnitate de prim sfetnic al Coroanei, semănătorismul, în accepția lui de idee-forță va izbuti să desăvârșească ceea ce a început acum câteva decenii. Lui Nicolae Iorga de G. G. Longinescu Trecusem în clasa V-a de la Liceul Național din Iași. Pare că a fost eri, deși au trecut patruzeci și cinci de ani de-aitunci. Treiari și azi de zguduirea puternică pe care am simțit-o ca școlar. Se înscrisese în clasa noastră un elev care venia din Botoșani. Faima lui întrecea tot ce ne puteam închipui. Știa să cetească dela patru ani. Vorbia și scria franțuzește deja cinci ani. Știa grecește și latinește de o mie de ori mai bine decât știam noi franțuzește. Știa istorie, geografie, literatură, spunea basmul, mai mult decât poate ști un profesor. Dar ce nu se spunea despre acest elev cu uimitoare cunoștinți pentru vârsta lui. Nu ne venia să credem. Și totuși închipuirea era mai prejos de realitate. In cursul inferior fusese premiat întâi Petre Liciu. Și ne întrecea Liciu pe toți prin istețimea lui, prin ușurința cu care pricepea, prin traducerile bune în latinește care uimeau pe profesorul Copăcineanu, și prin problemele grele de matematică pe care le deslega atât de ușor, de avea tot zece la profesorul Palaide. Și tot așa la grecește, la franțuzește, la geografie, la istorie, ne întrecea pe toți. Era bun de tot la desen și caligrafie, la muzică, la gimnastică. Făcea și poezii. Neuitat mi-a rămas până azi Petru Liciu prin acel nu știu ce și nu știu cum, ce face atât de simpatic pe câte cineva. Nu ne puteam închipui că Petru Liciu ar putea fi întrecut de un alt elev. Și cu toate acestea elevul ce venea din Botoșani l-a întrecut cu mult. Nici nu mai putea fi vorba de asemănare între unul și altul. A mai venit în urmă și gustul pentru teatru care l-a cuprins pe Petru Liciu. L-a făcut aceasta patimă sa nu mai fie întâiul din clasă, dar avea să-l facă întâiul printre artiștii de la Teatrul Național din București. Nimeni de la Milo nu a mai jucat în Lipitorile Satelor ca Petru Liciu și nimeni de la el încare nu l-a ajuns. Cei doi colegi de școală au rămas prieteni nedespărțiți până i-a despărțit moartea neașteptată a lui Petru Liciu. Și au lucrat din răsputeri, cu talentul lor neasemuit, la înălțarea scumpei noastre Românii. Fie zis în treacăt, tot din clasa noastră avea să mai iasă un alt artist mare, unul care a ilustrat Casa lui Moliére, de Max, de mai târziu. Neuitate sunt reprezentațiile date de Liciu în Ardeal și în Bucovina. La inaugurarea bustului lui Liciu din fața teatrului Pastia din Focșani, bucovineanul Marmeliuc spunea cu drept cuvânt că „bucovinenii când vedeau coborându-se în gara Cernăuți decorurile pieselor în care juca Liciu aveau viziunea că se coboară de peste hotar, niște baterii de artilerie grea românească, liberatoare“. Dumnezeu să pue pe Petru Liciu la dreapta lui, iar România să-i fie de-a pururi recunoscătoare. O FĂGĂDUIALA CARE SE REALIZEAZĂ Elevul minune de-atunci împlinește azi șaizeci de ani. Mulți ani trăiască. In mâinile lui se găsesc azi frânele României Mari. Pe el l-a ales Dumnezeu să ne mântuiască de cele rele și să ne înalțe spre bucurii nebănuite. A cutreerat țara în câteva zile, de la Nistru pân’la Tisa, și a făcut să răsune glasul lui de apostol care propovăduește pacea între oameni. A zguduit sufletele celor buni și a îngrozit pe cei vinovați. Dumnezeu să-i ajute ca să înfăptuiască tot ce gândește. Nicolae Iorga este azi ce făgăduia să fie de-acum patruzeci de ani, cel mai mare învățat al neamului nostru. Nicolae Iorga e învățat ca Dimitrie Cantemir, Miron Costin, Spătarul Milescu, Stolnicul Cantacuzino, cunoaște ca și ei o puzderie de limbi, dar îi întrece pe toți la un loic prin învățătura lui uriașă, pe care poate n-o are nici un om pe pământ, prin dragostea lui de țară, prin cinstea lui fără de pereche, prin darul lui de a vorbi în limba românească pentru neamul românesc. Cum am mai spus odată, Nicolae Iorga e piscul cel mai înalt din lanțul de munți care se întind pe tot cuprinsul gândirii românești. Și am fost, trei ani, coleg de clasă cu Nicolae Iorga. Un an am stat amândoi în Siberia... dormitorul cel mai friguros din internatul liceului Național. Un an am dormit cu paturile alăturea. Patru profesori universitari am ieșit din această Siberie, trei în București și unul în Iași. O UIMITOARE PUTERE DE MUNCA Uimitoarea putere de muncă a cărturarului de azi mirea de pe atunci în copilul minune. Cerea în fiecare zi, în clasă, câte o carte de istorie, de filosofie, de știință ori un roman. Și pe când ochii sorbeau în staturile din carte, urechile lui prindeau mai bine decât ale noastre explicările profesorului. Și azi a rămas acelaș, cetește, scrie și vorbește, în acelaș timp păstrând legătura cuvenită în tot ce face. Pentru o lecție de istorie el cetia o carte întreagă. Seara, par’că-l văd și par’că,l aud, îmi povestea din cele cetite cu un farmec neîntrecut. Cel mai mare orator al nostru de azi își făcea par’că cele dintâi încercări de a vorbi în lume. Mă luptam din greu cu somnul ce voia să mă doboare ca să nu pierd nimic din filosofia indiană, franceză, germană, din poeții străini ca Baudelaire, Lord Byron, Shelley, Lamartine, Victor Hugo, cine mai poate ști și despre câte altele. Ar trebui să am memoria lui uriașă ca să țin minte învățăturile fără număr auzite din gura lui. Era atât de frig în dormitor, că amorțiam de a binelea peste noapte, dar cât vorbia Nicolae Iorga nu simțeam frigul deloc. Mă gândesc de multe ori că așa trebue să fi fost GGeorghe Lazăr în lecțiile lui, făcute în clase neîncălzite și ascultate cu sfințenie de un Eliache Rădulescu și alți copii dornici de învățătură. Era uimitoare puterea de muncă a lui Nicolae Iorga și totuși nici lecțiile grele, pe care noi abia le puteam învăța și nici cetitul cu ușurință nespusă de cărți întregi, nu-l obosiau. Rămâneau în el energii nebănuite ce se prefăceau în gânduri care cereau să fie așternute pe hârtie. Și le așternea în ziarul său „Ecoul ceaunului“, scris în întregime de el și centigrafiat în vre-o sută de exemplare. Abonamentul la acest „Neamul Românesc“ de-atunci era plătit în natură, cu nuci și alune, cu mere ori struguri, după anotimp și după averea fiecărui abonat. AMINTIRI Acela care avea să scrie mai târziu minunatele „Drumuri și Orașe“ din România, începuse de pe atunci să facă cercetări în jurul Iașilor. Mi-aduc bine aminte de o noapte frumoasă în care m’a luat pe mine și pe neuitatul nostru prieten Miron Kernbach, unul din cei mai talentați elevi la matematică, la muzică și la desemn, mort sărmanul la douăzeci de ani, și ne-a dus pe amândoi la „Cetățuia“ ca să ne arate sub vraja nopții ruinele învăluite în noaptea istoriei. Cine ar putea spune în vorbe, ori așterne pe hârtie, mulțumirea lui la vederea, mai bine zis la atingerea acestor mormane de piatră care-i vorbiau de trecutul neamului nostru atât de glorios. Și acum, să spun ori să nu spun ce-a mai urmat ? Hai să spun: Noi internii am făcut și revoluție. Am ieșit odată din internat fără voia provizorului. Cine era capul acestei mișcări să o ghicească cetitorul. Am fost dați afară cu toții, dar el a fost luat acasă de directorul liceului, marele, bunul, învățatul și milosul Vasile Burlă. Sufletul bun al acestuia a îndreptat asprimea regulamentului, atât de mare era admirația lui pentru copilul minune. Ce bine ar sta școala românească de azi de-ar avea mulți directori ca Vasile Burlă și mulți profesori ca el. S’a dus de mult în negura uitării greceasca învățată la el, dar povestirile din mitologia greacă și din viața cea de toate zilele au rămas vii în sufletul meu ca’n ziua cea dintâi. i Continuara în pag. Ha' Franța și propunerea Hoover Paris, 30 (Rador). D-nii Laval, Briand, Flanelul și experții financiari ai guvernului francez au avut o nouă conferință cu d. Mellon, ministrul de finanțe al Statelor Unite și cu d. Edge, ambasadorul american, pentru a discuta modalitățile aplicării propunerii Hoover. Noua conferință s-a ținut în cursul nopții, după ce d. Mellon comunicase telegrafic la Washington rezultatul convorbirilor avute. După o oră și jumătate de discuțiuni, negociatorii francezi și americani nu au ajuns la un rezultat definitiv. Negocierile vor fi suspendate astăzi, pentru ca negociatorii americani, cari acum cunosc perfect situația Franței, să o poată comunica președintelui Hoover, în cursul conversațiunilor prin telefon pe care le vor avea astăzi, astfel încât conducătorii politici din Washington să înțeleagă mai bine nuanța negocierilor, deosebit de delicate. In așteptarea unui răspuns din Washington, negocierile francoamericane vor fi reluate Miercuri. Camera deputaților din Ungaria are 245 locuri de deputați, așa că guvernul Bethlen are nevoe de 123 deputați pentru a menține regimul actual. . Despre succesul guvernului în alegeri nimeni nu se îndoește. .Partidul guvernamental . socoate că va obține cel puțin 140 mandate. Deasemenea și partidul economic care sprijină guvernul așteaptă să ia un număr însemnat de mandate. Dealtfel trei zile înainte de efectuarea alegerilor un număr de 48 candidați guvernamentali au fost proclamați „aleși în unanimitate”, deoarece în circumscripțiile respective nu au fost contracandidați. Nu participarea paridelor opoziționiste în județele în chestiune, se datorește pur și simplu faptului că listele lor de candidați au fost respinse pe motiv că n’au fost însoțite cu număr suficient de iscălituri așa zise autentice. In modul acesta o cincime din numărul deputaților a și fost aleasă în favoarea majorității guvernamentale.. ........... OPOZIȚIA RESPINSA După cum se anunță din provincie, aproape 50 la sută din listele opoziționiste au fost respinse de către organele însărcinate cu cercetarea iscăliturilor. Până unde au mers aceste manevrări, arată scandalul petrecut la Seghedin, unde , printre iscăliturile ce au însoțit lista de candidați guvernamentali, au fost descoperite nu numai iscălituri ale alegătorilor opoziioniști, dar și iscălituri indicând numele unor fruntași opoziționiști cunoscuți, cari n’au semnat nici un fel de act care să recomande candidatura guvernamentală. Opoziția enervată s’a adresat ministrului Klebelsberg care se află pe lista guvernului la Seghedin, protestând împotriva exceselor și contrafacerilor la cari s’au pretat agentii electorali guvenamentali. COMISIUNILE ELECTORALE In ultimile zile înaintea alegerilor a avut loc la ministerul de Interne o consfătuire, la care au participat și cei 48 deputați proclamați aleși fără contracandidați. Toți .,aleșii în unanimitate” au fost trimiși în județele unde colegii lor se simt mai amenințați. Comisiunile electorale au lucrat fără nici o rezervă și însăși Budapesta, unde rezultatele anulărilor de iscălituri au fost anunțate în ultimul moment, așa că nu a fost timp suficient pentru strângerea de nouă iscălituri. In a 3-a circumscripție a Budapestei și-au depus candidaturi 14 partide, dintre care 10 au fost respinse. După anulările de iscălituri, 6 partide din cele respinse s’au străduit să mai strângă iscălituri însă delegații lor i -au fost împiedicați. In circumscripția 9-a au fost respinse trei partide. Când auost anunțate rezultatele comisiunilor electorale, au izbucnit în localurile respective mari scandaluri, fruntașii opoziționiști cerând explicații. Toate partidele politice, cari au suferit respingeri, s-au adresat Tribunalului electoral. PROPAGANDA GUVERNULUI In același timp candidații guvernamentali agită și prin promisiuni. Astfel în mai multe orașe, candidații guvernamentali au promis modificarea sistemului electoral, care nu ar corespunde timpurilor din prezent, acordarea de diferite nouă drepturi cetățenilor, reforme cu caracter politic și economic, etc.. Toate promisiunile rostite în public sunt însă considerate ca simple cuvâtări frumoase, care nu vor avea nici o urmare, căci nimănui nu-i trece nici prin vis că Ungaria feudală ar dori să devie o Ungarie democratică, deoarece această schimbare ar însemna o răsturnare și o cădere a guvernanților actuali. Sio. ’vecini lupta electorală din Ungaria -X □ X Grav conflict rusojaponez Tokio. 30. (Danub.) — Un incident serios s'a produs eli la coasta de vest din Kamciatka între o camonieră sovietică și un vas de pescari japonez. Canotiera a tras un foc de tun asupra vaporului japonez. Focul n’a rănit pe nimeni, vaporul reușind să fugă. Intre Japonia și Rusia există de mult timp un conflict cu privire la dreptul de pescărie în această regiune, conflict care a dus la incidentul serios de acum. —--------* □ ------------ i Tratatul germanosovietic a fost prelungit Berlin, 30 (Rador). Un comunicat oficial anunță prelungirea tratatului germanosovietic, încheiat la Berlin în 1926. Comunicatul precizează că tratatul nu cuprinde nici o clauză și nici o anexă secretă. Național-țărăniștii au dat dovadă de prea multă îndrăzneală cu zgomotul pe care l-au făcut în jurul modificării legii administrative. Fiindcă nu mai cunoaștem alt caz, în legislația noastră, al unei reforme atît de complect falimentară. Lăsăm la o parte faptul că legea prin dispozițiunile ei, este un instrument nu de descentralizare ci de dezorganizare și de dezagregare, prin haosul de contradicții și de atribuțiuni cari se neutralizează reciproc și cari sabotează în mod automat activitatea administrativă. Dar chiar dacă reforma ar fi fost îndreptățită prin unele inovațiuni utile și necesare și încă ea nu era oportună din cauza dificultăților pe cari le ridica cheltuelile necesitate de aplicarea ei. Cifrele pe cari le arată expunerea de motive a proiectului de modificare, culese din datele centralizate la direcția administrației locale din ministerul de interne, sunt concludente. Ele arată în chip luminos că aplicarea totală a legii — care nu a putut fi realizată de autorii reformei tocmai din lipsă de fonduri — ar fi necesitat formidabila sumă de trei miliarde lei! A înzestra o reformă atît de îndoelnică din punct de vedere al rezultatelor cu atît de formidabilă sumă în cele mai grele momente de criză financiară pe cari le-a cunoscut statul român, ar fi fost un act lipsit de sensul normal al lucrurilor. Fostul regim n’a avut curajul să-l facă. Dar ar fi avut pretenția de a-l face guvernul actual. Ceea ce nu e rău din partea celor mai tipici reprezentanți ai aberației politice. — Un studiu al unui publicist iugoslav — Adevărata și reala cultură națională se strămută în mediul populației țărănești (care constituie 80% din întreaga populație). Trebuia însă să i se dea, în afară de întărirea materială și paralel, condițiile necesare și putința de a lua parte, de o manieră culturală, la câștigurile obținute în ce privește emanciparea cetățenească. Noua ordine socială din țară a cauzat mișcarea cunoscută „în favoarea poporului", cu programul său de literatură țărănească și reîntoarcere la viața țărănească. Intelectualii români au înțeles că numai cultura poate asigura unitatea poporului. In direcția aceasta a desfășurat o deosebită activitate „Liga pentru unitatea românilor de pretutindeni“. . In fond aceasta a fost o mișcare iredentistă pentru unirea românilor din Regat cu cei din Basarabia și Transilvania. O activitate asemănătoare a fost dusă și de „Asociația pentru cultură din Ardeal“ (Astra). Mijloacele culturale ascundeau această politică și promovarea culturei nationale a avut, a priori, un caracter politic. ÎNCADRAREA CULTURII IN ROMANIA „Profesorul Iorga a conceput încadrarea culturei în România ca pe o problemă de stat și ca o activitate de stat. După el Statul este factorul cultural cel mai important, și el, dealungul a 40 de ani de muncă, înființează biblioteci publice, organizează conferințe publice, manifestații culturale la sate, cu ajutorul organelor statului, și asigură astfel țăranului învățătura și desvoltarea sufletului național prin mijlocirea școalei și prin celeilalte mijloace culturale. Statul dădea ajutorul, iar profesorul lorga inspirația și materialul de lucru, instrucțiune și directiva. „Intre biuroul în care zăcea și lucra și între sala Academiei în care vorbea știința, — între catedra de pe care învăța și între tribuna parlamentară de la care vorbea curagios asupra moralei politice, — între masa de lucru din redacție, la care, fără excepție, în fiecare zi scrie articolul de fond și între diferitele ședințe ale societăților culturale la care prezida; în toate aceste locuri, — așa ne apare când îl observăm, — profesorul Iorga stă pe o anumită platformă specială, și lucrează fără încetare la aceiași problemă, problema desvoltării spiritului românesc. „Acest spirit lorga l-a semănat și l-a cultivat pretutindeni unde vibrează instinctul omenesc și unde slășiluește conștiința omenească. De la Palatul Regal până la coliba din creierul munților, — și aceasta în propriul înțeles al cuvintelor, apariția sa este un puternic relief al stadiului matur al tuturor asnulmilor culturale în România, aspirații pe cari el le transformă, le studiază și le perfecționează prin metode numeroase și în formele cele mai variate. PROECȚIA VIEȚII SPIRITUALE A POPORULUI „El este o forță cu totul deosebită care se produce și se regăsește în ea însăși, fără încetare. Este ca și cum ar fi o sforțare demonică ce pare ascunsă în toată ființa sa, pentru ca să se descopere definitiv ceea ce omul poate creia din el însuși. El produce înscr’o așa măsură și în forme atât de variate viața spirituală a poporului său, încât încetul cu încetul acest spirit nu poate fi perceput, mai clar și mai bine, fără ca în acelaș timp să nu se vadă proecția lui în activitatea profesorului Iorga. „Și pentru cercetarea culturei naționale, — și pentru studierea lumei în general, și pentru studiul trecutului național, acest spirit elaborând o mulțime de metode, cunoscute sau ascunse, a creiat, în sferele cele mai variate ale intelectului, în forțele și în rezultatele lui. Mergând totdeauna departe de ambițiile personale, spiritul profesorului Iorga reprezintă o concepție interioară, extrem de complexă, în care intelectul joacă și rol de subiect și rol de obiect. „Este o limpezime extraordinară care prevede și supravede toate evoluțiile, toată viața, adevărată și răsturnată, toate raporturile lumei și oamenilor, în trecut și în prezent. Această limpezime care în totul caută, în acelaș timp, și în mod abstract și în mod real, și individual și colectiv, caută ceea ce este fără încetare în stare de transformare, și care, prin aceasta, este permanent și veșnic. El este reprezentantul cel mai expresiv al spiritului românesc deplin desvăluit, prectzat, elaborat și transformat în condițiuni din ce în ce mai complicate. Rezultatele cunoscute ale creațiunii sale spirituale sunt atât de imense încât în adevăr, ele constituesc supramaximul pe care îl poate dovedi, un om la vârsta de 60 de ani. „Această activitate se vede în cărți, în scris, la tribuna parlamentară, în teatru ca autor dramatic, la catedra Institutelor de Istorie din Paris și București, la Academiile de Științe de la București și Paris, în școlile libere de la Vălenii de Munte, din Revistele istorice și literare. Azi Iorga este, în România, în fruntea tuturor manifestațiunilor culturale, politice, științifice și naționale. „Toate aceste multilaterale funcțiuni îl caracterizează ca pe un om care știe să unească et multul et munta. „Marea sa operă „Geschichte des Osmanischen Reiches“ vol. II-III, a arătat direcția studiilor sale istorice. Prin această mare și definitiv complectă prelucrare a Istoriei Imperiului otoman, scrisă în limba germană, profesorul Iorga a dat, laolaltă cu Istoria Bizanțului, scrisă în englezește, culmea cercetărilor sale istorice. Mai cu seamă istoria sa a poporului român, vol. I—II, este cea mai bună din tot ce a dat istoriografia modernă, prin buna orânduire a materialului, printr’o fericită distingere a principalului de accesoriu, prin sănătosul simț critic și istoric și prin erudiția absolut pozitivă. Felul de a scrie al profesorului Iorga este măsurat, strălucitor și, cu toată masivitatea lui, totdeauna limpede. „Toate celeilalte scrieri istorice: „Contributions catalanes â THiisitoire Byzantine“, „Formes Byzantines et réalités balcianiques“, „Histoire des Croisadeis”, „Histoire des Etat Baleaniques“, „Istoria războiului balcanic“, „Le caractere commun des Institutions du Sud-Est de TEurope', „L’orígine des idées d’indépendanoe balcanique“, „Relations entre l’Orient et l’Oeeident“, „Notes et extraits pour seirvir â l’Histoire des croisades en XlV-éme Siécle", — cum și acele nenumărate lucrări și monografii din Istoria națională română, pot fi considerate, până la un punct, ca o comiplleiotare a acestor mari opere. In toate aceste opere sunt limpede expuse relațiile dintre bizantini și Imperiul otoman. (Kp urma) —---------- X □ X ------------- Studii iugoslave Oieri si personalitatea lui Kin lom 2) de MILAN POPOYISI Abossați-Tă la Jailbur