Neamul Românesc, septembrie 1931 (Anul 26, nr. 194-218)
1931-09-01 / nr. 194
DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Telefon 312|60 3 LEI Marți, 1 Septembrie, 1931 C ANUL XXVI. — No. 195 Abonamente. Pe un an, 600 Lei—Pe șase luni, 300 Lei Pentru autorități și instituuțiiuni. 1008 Lei WRHEssBana DIRECTOR N. GEORGESCU Exemplul grecilor ■jfr D. Venizelos a fost primit, de la Brașov pînă la Constanța, de Grecii din România ca un partiarh, ca un sfînt național. Mulțimea se arunca asupra aceluia care astăzi, prin situația ca și prin trecutul său, prin opera sa, reprezintă spiritul însuși al rasei. Femei tinere îi sărutau mîna, care nu mai putea să se apere, oamenii tremurau la vederea celui respectat și iubit, se vărsau lacrimi adevărate de bucurie la vederea lui. Era un entusiasm în sensul vechi și religios al cuvîntului. Și totuși sînt și greci cari nu împărtășesc vederile politice ale președintelui de Consiliu, oameni cari-l combat, dar, în fața celor de alt sînge, niciunul, niciunul n'a făcut un gest de opoziție. Și mă gîndesc la ai noștri din străinătate, la abținerea lor de la orice act național, mai mult decît aceasta , la nemernicele intrigi pe care le țese contra unuia dintre ai lor care se înfățișează o clipă pentru ca să aducă o veste bună de acasă. Exemplul Grecilor cade ca o palmă voinică pe acest obraz al neloialilor față de țară și neamul lor... Monopolul alcoolului D-l Zamfir Brăiescu, subsecretar de stat la Finanțe, a expus zilele acestea presei, anteproectul de lege pentru monopolul spirtului și băuturilor spirtoase distilate, după un preambul care dovedește spiritul de loialitate și de recunoștință, fața de acei care se pot considera precursorii politici ai acestui anteproect. Discuția publică începe asupra acestei importante legiferări, care trebuie să preocupe toată atențiunea noastră. Mortalitatea mare a orășenilor,dar mai ales a sătenilor, victimele flagelului alcoolisim, este prea cunoscută, pentru ca fiecare să nu dorească în legitima sa iubire pentru progresul țărei — abolirea complectă a acestei plăgi sociale. Exemplele țăranului nostru, sărac, cu căsuța lui, cu gospodăria lui rustică,o victimă a cârciumei și a țuncei, a revoltat și a emoționat din toate timpurile, pe acel care nu vede progresul și bogăția țărei venind de pe plaiurile noastre atât de mănoase și de la plugarul țăran. Iată de ce, guvernarea actuală, care este exponenta culturei și a civilizațiunei noastre — reprezentată prin strălucita personalitate a d-lui profesor Nicolae Iorga, — nu putea să nu se preocupe de stârnirea acestui flagel — alcoolismul, — care roade sănătatea țărei. Aceste este principiul de bază, care a determinat pe legiuitor de a pregăti pentru leziunea de toamnă, legea monopolului alcoolului. Adversarii noștrii însă, din dorința de a înăbuși orice frumoasă ideie, au găsit că ideea centrală a acestei legiuiri, ar fi fiscalitatea, și de aici au brodat anumite consiiderațiuni, care plecând dela premise greșite era fatal să aibă consecințele unei denaturări a situației reale. Evident că, în situația de azi, și mai ales în stadiul nenorocit al moștenirei noastre politice, când bugetul statului tindea spre un deficit din cele mai alarmante, statul trebuia să-și creeze prin orice mijloace resursele pentru echilibrarea sa. Dar, ideia de a preveni în ajutorul statului, prin impunerile fiscale asupra alcoolului, rezultă din prima ideie și anume : de a se lua toate măsurile pentru ca producția să fie comtinentată, ca taxele să fie de așa natură, ca ele să devie simțitor o piedică pentru întinderea plăgei sociale : alcoolismul. Așa se explică toate condițiunile actualului proclet, așa se explică monopolul statului, care are și de fapt și de drept ,monopolul și siguranța vieței noastre ca indivizi și ca organizație socială. Un exemplu în plus, este abuza săvârșit^ cu recentele fraude cu alcoolul metilic, crima socială care a lovit atâtea ființe nevinovate, victime ale spiritului de lăcomie și de fraudă. Deci intervenția statului se impunea de mult. Guvernul actual, are curajul de a interveni la timp cu o reformă, care se poate considera ca o adevărată profilaxie socială. Dar, în afară de interesul social mai sus menționat, în afară de crearea unor venituri destul de mari pentru stat, care în toate ocaziunile este victima spiritului de puțină înțelegere a interesului social, această lege urmărește : 1) Comerțul pe seama statului a spirtului și băuturilor spirtoase distilate și 2) desvoltarea industriei fructelor și îmbunătățirea culturilor de pomi. O țară plină de livezi mănoase, oferă spectacolul trist al unei totale neglijențe din partea statului, pentru desvoltarea culturilor de pomi, care mai ales la noi, printr’o îngrijită și constantă supraveghere ar aduce rezultate nebănuite. Iată de ce guvernul, cu aducerea acestui anteproiect, își va înscrie numele în istoria desvoltărei morale și sociale din țara noastră. Somația [UNK] [UNK] [UNK] ...cronicei politice de sfârșit de vacanță este fuziunea partidului poporului cu partidul... naționalțărănist. In acest caz la șefia partidului fusionat vom avea dualismul Averescu—Maniu, — un directoriu de doi. Combinații politice cari durează spațiul unei zil?... D. MAREȘAL AVERESCU Politica financiară a guvernului a fost expusă în toată amploarea ei în ultimele declarațiuni făcute de d. C. Argetoianu. Din expunerea d-lui ministru de finanțe se vădește că măsurile guvernului nu sunt simple mișcări incidentele de defensivă împotriva adversităților neprevăzute pe cari se provoacă desfășurarea evenimentelor cu caracter internațional. Măsurile pentru ocrotirea capitalului bancar nu constituesc astfel decât un început pe calea reorganizării comerțului bancar prin aplicarea principiului întervenționismului de stat. Dar acelaș principiu mai cere, în vederea consolidării pieței bancare, o politică de fuzionare a marilor bănci în grupe, cari să se asigure o diminuare a cheltuelilor în acelaș timp cu desființarea convenției și cu creșterea suprafeței lor de răspundere și de rezistență, in aceiași măsură trebue provocată și fuzionarea micilor bănci în vederea creărei unor posibilități de a li se acorda sprijin și credite. Toate aceste măsuri de ministru de finanțe le consideră ca absolut necesare, ele fiind singurul mijloc de a lupta cu propriile noastre forțe, situația gravă internațională îndepărtând fără termen realizarea planului economic ce urma să fie negociat cu reprezentanții capitalului strein. Din expunerea d-lui ministru de finanțe rezultă că ne aflăm într'o situație financiară încât orce neînțelegere a lucrurilor din partea creditorilor mai ales le poate fi fatală. Aceștia nu-și vor putea salva situația lor, fie și măcar în parte, decât plecând, în ce privește concesiunile, de la punctul de vedere că împrejurări fortuite au compromis creanțele lor. Sunt acestea măsuri și îndemnuri care vădesc din partea ministrului de finanțe o deplină cunoaștere a realităților și curajul de a le ataca fățiș. In stratosfera Ardealului... In înterviewul de la Karlsbad, d. Octavian Goga, a invitat plin de cruzime, pe beneficiarii de până azi ai sugestiunei masselor, la o veritabilă sinucidere, l-a invitat, sau cam așa ceva, indiferent dacă e vorba de o renunțare inevitabilă, impusă de așa de explicabila rezervă a alegătorilor rurali și urbani, păcăliți neîntrerupt. Greutatea specifică, iată ceva greu de suportat, pentru politicianii cari o posedă în cantități care nu ar impresiona nici concernele de extracție a radiului...* D. Goga e însă, și un opozant perfect. A redus la aproape nimic, valorile electorale, și mai ales, pe beneficiarii de frunte ai gogoșeriei electorale, ai popularităței instabile. Nivelându-și astfel adversarii la altitudini care obligă, pentru a-i regăsi, să privim spre cele mai pronunțate depresiuni posibile, d. Goga, victorios și antrenat, și-a amintit de Ardeal, și de opoziție. A combătut vehement politica guvernului, de centralism acut, binevoind să nu facă gradația absolut necesară, pe cadranul politic pe care evoluează concepțiile valorilor demagogiei care se agită între Lipova, Cluj și Rădăcini... D. Goga ar fi trebuit, bănuim noi, să nu se reducă la un criticism nedovedit, câteva zile după ce d. Maniu acuza conducerea țărei, că în administrația Ardealului, numește mai cu seamă pe uniți. Insistând, d. Goga perdea o expresie plastică. A păstrat-o, reducând puterea unui argument foarte debil. In Ardeal, spune d. Goga, guvernul STA IN VÂNT ! * In vânt ? Și ca să aterisăm, ce-ar trebui oare ? Dacă, prin imposibil, am fi păstrat pe gospodarii de eri ai d-lui Aurel Dobrescu, stăteam pe un postament ceva mai solid ? De ce d-nii Bucșan, Prie, și Groza, ar reuși să ne readucă din văzduh, pe pământul drag al Ardealului ? Bătrânii preoți, neobosiții luptători, intelectualii ardeleni, în frunte cu d. Valer Pop, ministrul Ardealului, toți frații de peste munți, cari ajută acolo pe profesorul Iorga într'o mare misiune națională, — acești români buni, și onești, să nu reușească să slujească Ardealul măcar în proporția în care s-au înșelat alții ? Nu, d. Goga se înșeală, — ceea ce se poate întâmpla oricând, unui opozant îmbătat de victorii. Guvernul are și păstrează în Ardeal, legături curate cu sfântul pământ de acolo. Luptători cuminți, cari nu amăgesc, dușmani de moarte ai „pământenilor" abea izgoniți, stau de straje, la opera de salvare națională. Noi nu ne fixăm în aer. Atmosfera și stratosfera Ardealului, plimbă nebuniile și iluziile nechemaților de ori, îngrozit de spectrul greutății specifice. Probleme actuale la ministerul comunicațiilor — Declarațiile d-lui ministru Vâlcovici. Noua lege a drumurilor.— Asupra deficitului de la calea ferată.— Situația de la Casa Muncii c. f. r. — Stadiul chestiunei Stewart — Cu prilejul precizărilor pe care d. V. Vâlcovici, ministrul comunicațiilor ni le-a făcut asupra urgenței și utilității legilor depuse de ministerul comunicațiilor sub actualul guvern, și votate în trecuta sesiune extraordinară a parlamentului, d-sa ne-a mai pus în curent și cu stadiul unor chestiuni de strictă actualitate, cari privesc activitatea departamentului condus de d-sa. SITUAȚIA DE LA CASA MUNCII C. F. R. Una din chestiunile la ordinea zilei, aceea a direcțiunii generale de la Casa muncii C. F. R. preocupă în cel mai înalt vad un număr de peste 400.000 ceferiști, cari văd în Casa muncii C. F. R. singura nădejde să aibă un sprijin pentru zilele de azi și de mâine. Se știe cum s'a condus această instituție, în care nu numai s’a furat banul strâns pentru acoperirea nevoilor și alinarea greutăților personalului c, f. r. ci s’a confundat avutul public cu un bun personal în care sau făcut pe sprânceană numiri și avansări neregulate. Stadiul actual al neregulilor comise se înfățișează cu un proces de fraudă săvârșită la această instituție cu o complicitate întinsă. Totodată la cererea consiliului de administrație al Casei muncii c. f. r„ d. 11. Vogtberg, directorul general a fost suspendat și supus unei anchete. Ziarele de opoziție s’au agitat și continuă să se agite nădăjduind că în felul acesta vor determina o incidere favorabilă dirctorului general suspendat. In campania dusă, s'a încercat acoperirea de insulte a actualului director general delegat, d. dr. Anton Ionescu, persoană de o corectitudine și pricepere dovedite în decursul lungei sale activități la calea ferată. Iată ce ne declară d. ministru Vâlcovici, referitor la situația direcției generale a Casei muncii C.F.R: „Am fost sesizat când am venit în fruntea departamentului comunicațiilor, că la casa muncii c. î. r. este o situație anormală. „O parte a consiliului de administrație a făcut vinovat de această situație pe directorul general al Casei muncii c. î. r. d. H. Vogtberg. Am dispus imediat să se ancheteze asupra faptelor imputate și pentru a nu stânjeni întru nimic cercetarea, am dispus suspendarea provizorie a directorului general, până la terminarea anchetei. In locul d-lui Vogtberg am numit, până la terminarea anchetei, în mod provizoriu pe d. dr. Anton Ionescu, care este un vechiu cunoscător al problemelor din jurul acestei Case, ca vechiu funcționar al căilor ferate și ca unul care a păstrat contact cu personalul ceferist. „De altfel calitățile sale de disciplinat conducător le-am verificat și în timpul cât a stat ca director general delegat în fruntea acestei Case. Actul de acuzare al d-lui dir. gen. Vogtberg este în curs de cercetare. Dacă se dovedește a fi fost nevinovat, d-sa își va relua locul în fruntea Casei muncii c. î. r„ iar dacă se va dovedi a fi fost vinovat de acuzațiile ce i se aduc, atunci va suporta toate rigorile legii“. SITUAȚIA CAILOR FERATE S’a svorit recent că situația căilor ferate este mai rea anul acesta ca anul trecut. Opinia publică poate interpreta prin aceasta că actuala conducere a căilor ferate n’ar fi la înălțimea nevoilor. Or este departe de a fi vorba de aceasta. Când se va încerca să se atace conducerea căilor ferate, atac pe care se arată dispuse să-l facă unele fracțiuni politice, să se știe că vina o poartă trecutul regim care nu a calculat bugetul căilor ferate în prevederile juste ale anului acesta. Nu este vorba de risipă ori de rea conducere comercială, ci pur și simplu de greșit calcul bugetar. Iată ce ne spune în această privință d. ministru Vâlcovici: „Situația bugetară a căilor ferate — declară d. ministru Vâlcovici — este deficitară. Pe anii trecuți deficitul era cam de un miliard anual. Pe anul în curs ne așteptăm la un deficit și mai mare; cirea un miliard jum. „Bugetul de venituri nu se realizează așa cum a fost votat de parlament în 1930. Pentru a preîntâmpina situația deficitară pe anii viitori, am luat măsuri să se elaboreze un buget comprimat la cheltueli cu cel puțin un miliard jumătate, experiența trecutului arătând că veniturile nu pot fi realizate decât în această măsură. „Pe de altă parte vom căuta a modifica unele exploatări neeconomice dela c. f. r. și a micșora cheltuelile de combustibil și ateliere, cari reprezintă un procent exagerat față de totalul bugetului“. NOUA LEGE A DRUMURILOR Asupra lucrărilor în curs, d. V. Vâlcovici, ministrul comunicațiilor, ne-a spus următoarele : „In acest moment ne ocupăm cu sudiul legii drumurilor, care va veni sub formă de pred in dezbaterile parlamentului chiar în sesiunea de toamnă. „Motivele cari ne fac sa aducem această lege în discuția parlamentului sunt: întâi grija de a stabili o assientă sigură de impozite pentru alimentarea bugetului drumurilor, neezitând de a introduce și prestația în natură, fără de care, după părerea noastră, bugetul drumurilor ar fi insuficient chiar pentru nevoile linei elementare întrețineri. Al doilea motiv, ese grija de a asigura gospodăriei drumurilor o administrație potrivită, fiindcă am constatat că halul deplorabil în care se găsesc drumurilor și podurile aferente este datorit nu numai lipsei de fonduri dar și relei administrațiuni“. CONTRACTUL STEWART Am rugat pe d. ministru Vâlcovici să ne informeze asupra stadiului în care se află chestiunea contractului Stewart. „Contractul Stewart, — ne spune d. ministru Vâlcovici — este în curs de lichidare. „In curând un tribunal arbitrar se va pronunța asupra chestiunii dacă contractul este ori nu reziliat de fapt și de drept, prin neexecutarea de către soc. Stewart, a unor clauze din el“. Socotim ca prețioasele lămuriri ale d-lui ministru Vâlcovici vin la timpul potrivit și nădăjduim ca ele vor fi apreciate ca prea suficiente pentru a nu mai lăsa loc unei campanii de rea credință ce sar încerca din partea opoziției, pe seama activității ministerului comunicațiilor. C. F. , x O: In jurul unei măsuri a ministerului finanțelor Confratele „Drumul Nou" de la Cluj, scrie următoarele: Nu mai avem nevoie să spunem câte regrete a stârnit întârzierea cu care se plăteau până acum salariile funcționarilor și pensionarilor publici. Oricât ar părea de exagerat, dar această zăbavă a avut și mai are încă o repercusiune simțitoare asupra vieții noastre economice. Scăzând până aproape de zero puterea de cumpărare a unei clase atât de numeroase,, pentru care și câștigul pâinei de toate zilele devine o problemă, activitatea economică a stagnat, circulația mărfurilor s-a redus, și criza generală sa accentuat. Acum vedem publicându-se în ziare o făgăduială a ministerului de finanțe, care se socotește în măsură să achite până în ziua de 20 Septembrie toate restanțele din trecut, atât funcționarilor publici cât și pensionarilor cari nu și-au putut ridica lefurile și pensiile la vreme. Un elementar spirit de dreptate ne îndeamnă să recunoaștem că actualul guvern a moștenit această situație încurcată reia regimul precedent, cere nu prea avut mână fericită în încercările pe cari le-a făcut de a echilibra cumpăna bugetară. Cu atât mai bine, dacă încasările tezaurului public sunt de așa natură, încât golurile trecute au,a ajuns să fie astupate. -xMx- Ziarul parizian „La République” sub titlul de mai sus și semnătura d-lui Bertrand de Jouvenel, scrie următoarele : „Franța este singura mare țară industrială în care criza economică nu s-a deslănțuit în toată rigoarea ei, singura care nu are milioane de șomeri și al cărei echilibru bugetar este aproape asigurat; singura în sine, care dispune • împreună cu Statele Unite de un prisos de aur considerabil. Situație privilegiată, care însă nu creiază îndatoriri. „Criza dnn Germania: apel la Banca Franței; criză în Englitera: apel la Banca Franței. Față de aceste apeluri nu ne putem da în lături. Dar în loc de a juca rolul salvatorilor, nu ar fi mai bine să luăm inițiativa unui plan de refacere mondială? „Timpul a sosit să sprijinim străinătatea, nu numai cu capitalurile noastre dar și inteligența noastră. Cari sunt cauzele crizei? INIȚIATIVA INDIVIDUALA „Trebue să recunoaștem că economia modernă a fost clădită la întâmplare de inițiative individuale complicate de arbitrariul măsurilor naționale. Astfel că ne aflăm în fața unui haos de creațiuni industriale stânjenite de rețeaua prescripțiunilor legislative și alimentate de bănci cu mijloace inegale. Această vegetație crescută la întâmplare, trebue curățată. Trebue să o transformăm într'o grădină orânduită după tradiția franceză. „A fost un moment în timpul războiului când strategia neapoliană a trebuit să înlocuiască orice sistem. Această oră a sunat în ce privește economia» FRANȚA E ARBITRUL LUMII „Franța se află astăzi în situația de a procura tot deodată lumea, planul și mijloacele de acțiune. „Un plan care ar învedera regiunile agricole și producătoare de materii prime, în totalitatea lor, regiunile manufacturiere în întregime și care să stabileasc în mod rațional schimburile la regulamentarul orice producție asigurând producătorului stabilitatea câștigului și consumatorului stabilitatea cheltuelii. „Un plan care să întruneasc capitalurile disponibile, folosindu-se de ele în vederea unor produceri viitoare. „La baza unui plan de acel ordin trebue să existe o distibuire rațională a creditului. Prmul izvor al creditului este altul ? Atunci doar Franța și Statele Unite pot dicta un plan c refacere al lamei”. ------------XX_IX----------- Marea problem Criza mondială Operă constructivă „Opinia“, din Iași, scrie următoarele despre activitatea d-la General Rășcanu în provincia peste Prut : " „Deși puține săptămâni au trcut de la instalarea noului guvenator, populația ahtiată din dreptate se declară în unil locuri, mulțumită. „Guvernatorul ascultă pe toți cercetează personal toate recitațiile ; aplanează conflictele pedepsește pe cei abuzivi. Apise anunță de pe acum o serie c lucruri frumoase pentru îmbunătățirea drumurilor. „Se vorbește despre intensifcarea raporturilor comerciale c Polonia. „Noul guvernator a pornit un drum bun. E puțin, vor exclma unii. Dar prin muncă, pri cinste, cu perseverență, cu dragoste, câte nui se pik face ? „Dea deci Dumnezeu ca guvenatorul provinciei de peste Prt să reușească pe deplin în aper începută. „Noi s-o dorim din suflet. O dorim pentru Basarabia taxa toată“. Un teatru pentru dramaturgii român e anunță înființarea, în Capitală, a unui nou teatru destinat anume încurajării literaturii dramatice originale. Nevoia acestei înjghebări în care autorii români de teatru să-și găsească o primire mai ocrotitoare și un debușeu mai ușor, se simțea de mult. De aceea datele acestei probleme au fost puse și în alte rânduri, a fii trecuți. Decât, inițiativa practică, punerea în aplicare a planului acesta care corespundea unor reale necesități, a întârziat din felurite motive. Și a întârziat mereu. Amânările țineau firește de ordinea practică implacabilă in dezideratele ei. Dar mai țineau în bună parte și de-o bună voință adevărată de a se face ceva, cere — din păcate — n’a prea existat. Iar, lucrurile au continuat, cum era și natural, să rămână baltă. Adevărul este că înființarea unui astfel de teatru ar echivala cu o importantă operă de stimulare și de selecție — și invers, căci este o reciprocitate nedesmințită aci — în producția noastră dramatică. Se știa asta și în trecut. S’a știut prin urmare că e un punct de exploatat. Pur și simplu. Atunci „încurajarea autorilor dramatici originali“ a devenit subit o formulă de mare și inutilă circulație, un prilej de camuflări verbale și — în ultimă instanță — nimic altceva decât o gogoriță culturală. Formula s’a extins într’atâta apoi, încât mai fiecare teatru a pretins la începutul fiecărei stagiuni — cu scopul precis al subvențiilor binecuvântate — că va „încuraja literatura dramatică originală“, etc... Ponoasele n’au avut să le înghită decât, bineînțeles, tocmai autorii dramatici originali. Calvarul lor, până să ajungă să fie jucați — dacă și câți ajung — a devenit notoriu. Talentelor tinere, în special, le-a fost dat să guste mereu — cu mici variații și deosebite chipuri de pregătire — amărăciunea acelorași răbdări prăjite. E la vederea oricui, că dândule mijlocul practic de a se vi'"—' festa autorilor de teatru nefimați încă, se face un serviciu inplicit literaturii dramatice. Operele se selecționează treptat. Iar din războiul de întrecei întrez autori și din stimulenți realizării pe scenă a pieselor la literatura iese îmbogățită cu noi texte de valoare. Inițiativa de astăzi, s’o spunea se datorește Direcțiunii geneale a teatrelor Naționale. Ea studiază problema înființirii noului teatru. Și aceasta ne este o garanții Opera săvârșită, va corespunde tuturor așteptărilor de pân acum. Pe lângă foloasele practice ț imediate ce se vor trage — descongestionarea primei noastr scene și promovarea reală a uni cât mai mare număr de autor romani — d-lui Alex. Mavrod, directorul general al teatrei. prilejul de față îi va oferi satisfacța, deplină a unei înfăpturi îndelung așteptate și dreptul i, te grad la recunoștința tinerele noastre talente dramatice. Apel la Unire Cukm în ziarul „Aradul" : „Holul de intrigă în care se complace, — de un timp încoace — , parte a presei noastre, este foartegretabil. Trecem doar prin momente atat de grele, încât iubirei de patrie pretinde de la fiecare locutor al ei, să facă dovada prntr un concurs real și devotat de contribuim la îndreptarea lucrărilor. Interesele politice sau personale ale cuiva, trebuesc pusi la o parte, atunci când auzim atâtea trosnituri în jurul nostru, întreaga Europă ajunsă în praga, unui dezastru economic general l f du Slanta să-și întindă mâna de ajutor, peste toate separat raude politice, care le-ar despărți nmai run continuăm, cu „ miopic criminală, intrigăria politică, loht,ca trebuie să dispară, asa cum ea am practicată pana fta, nu va putea rămâne omor de venit pentru nimeni, ci ea trebuie să devină manifestarea unui patriotism curat și dezinteresat”. ----■