Neamul Românesc, martie 1932 (Anul 27, nr. 50-76)

1932-03-01 / nr. 50

Anul XXVII. —. Nr. 5Ü NEAMUL ROMANESC DIRECTOR Priftnr 1 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 8 Marț­­i Martie 1932 C r „ *IL«1 ÎL­I BUCUREȘTI (I) I Pe nn an, fltO­tel, Pe gase Mii, 300 tei I DIRECTOR N a 1@EVA I Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) 2 LEI I ABONAMENTE I 10 ÎSFĂ­ pentru autorități gl m­a­rțlunt; 1000 Le» I ßgORGESCU ! Telefon 312|60­8 In străinătate! Pe un an, 1?00 tei; Pe gase lent, 600 tei | torii d­ ln­ Mol Val M . E păcat că s'a făcut un act de partid, plin de mustrări la adresa adversarilor, cu comparații cu aceia dintre maica izgonita — cetaște: partidul național-țerănesc — și — rîndașîi — cetește: guvernul actual (așa vorbește d. Iuliu Maniu), din serbarea, la care s'ar fi putut adăogi oricine, a celor seizeci de ani ai d-lui Alex. Vaida Voevod. Fruntașul ardelean a avut un mare rol în viața Romînilor de peste munți, și pentru aceasta trebuie să-i fim cu toții recunoscă­tori. I s'ar fi putut spune și în Parlament, cum s'a făcut pentru d- Goga, dacă d. Vaida Voevod ar fi onorat Adunările cu o pre­­zență pe care demonstrativ a refuzat-o. A încălzit pe luptători prin temperamentul său agresiv, prin elocvența sa care, înaintea unui dușman, real sau închipuit, nu-și alege cuvintele, printr'un scris care gîlgîie de o patimă momentană, de care adese ori, odatăă ce și-a cheltuit-o, îi para rău. Căci pentru acest coborîtor de nemeși, romîni din Ardeal, influențați de mediul în care i-a pus Istoria, esențialul e gestul, atitudinea. Ca președinte de Consiliu, joc pe care i l-au dat calculele amicului său și șef al partidului, d. Vaida Voevod a făcut o exce­lentă figură la Londra și la Paris și a avut fericirea de a aduce actul de recunoaștere a alipirii Basarabiei de care, în noua viață a României, îi va rămînea legat'numele. " . Cu d. Vaida Voevod nu se dă luptă , e imposibil, fiindcă’ asemenea temperamente nu se conving, și e nedrept, pentru că atacurile d-sale cad prin însăși exagerarea lor, iar contraata­curile ar durea prea adînc pe sentimentalul care există supt acest turbulent. Cine a cetit­ broșura sa de student contra oamenilor Bisericii unite recunoaște același spirit în producția d-sale ziaristică de azi. Și, mulțămindu-ne cu o constatare fără rancună, salutăm cei șaizeci de ani ai luptătorului care nu a știut totdeauna să-și a­­leagă nici adversarul, nici armele. iffiliÉ Blit­noil și SifiiDÜli Răspunsul ziarului _ nostru la interpelarea adresată de d. sena­tor Marino, în chestiunea credi­tului românesc în străinătate, a adus mărturia — din nou — a unei înalte concepții și a unor vederi pe largi orizonturi. Răspunsul primului ministru la interpelarea adresată de d. se­nator Marino, în chestiunea cre­ditului românesc în străinătate, a adus mărturia —­­ din nou —­ a vederi de largi orizonturi. Spectacolul dezagregărei eco­nomice de pretutindeni, într’o progresiune uluitoare și de neîn­lăturat, ar trebui să ne impresio­neze și altfel — dacă pe lângă ac­tori involuntari care suferă și se sbat așa cum impune din nenoro­cire textul am fi și, puțin, tot­deodată, obiectivați în­­ noi ca spectatori — ar trebui să ne facă să înțelegem, că, judecând pe raporturi și comparații verifica­toare, stările de lucruri de la noi nu sunt stările de lucruri cele mai rele. Observația ar fi utilă, pentru­­că — oricât de negre le-am ve­dea fiind noi în joc — lucrurile nu stau tot atât de rău în țara noastră, cum stau în alte țări — și au datorită altor cauze decât acelorași care au provocat grave­le sdruncinări de astăzi, din toa­tă lumea. Interesele noastre în general și interesele noastre privind latu­ra economică și industrială în particular, nu sunt — să o recu­noaștem ori­cât de greu lovite de criză — cele mai greu lovite. Oricum ar fi, cea ce ne priveș­te e firesc — și e adevărat — că ne interesează în primul rând. Dar nici să luăm lucrurile ex­clusiv în fața lor tragică, fără a sesiza anumite circumstanțe care cât de cât ne ușurează nevoile, măcar mintal dacă nu realmente, — nu e o socoteală. E însă, dimpotrivă, un raționa­ment și o problemă de stat, a­­ceea a măsurilor practice de luat — și e mai cu seamă o problemă care formează însăși temeiul si­guranței economice a unei țări, aceea a continuității sistematice, a aplicării unei politice, economi­ce constante, fără contraziceri care dărâmă peste noapte ce s’a clădit ziua. Guvernele care s’au succedat în anii următori răsboiului cel mare, n’au avut-o desigur­­ aceas­tă bază a siguranței noastre eco­nomice. Și avem a deschide ochii, toc­mai de aceea, astăzi când temelii noi sunt create și consolidate po­liticii economice românești. Creditul strein, în toată rami­ficația de chestiuni pe care le sugerează, nu poate să ne vină decât dacă această siguranță e­­xistă. Pe de altă parte, obiecțiunile ridicate în chestiunea capitalului strein suferă indubitabil de o nesesizare a esențialului, de o a­­prehensiune de suprafață a pro­blemei, de o ușurință a tot știu­toare dar lipsită de structura lo­gică» Pentru că, în adevăr, cum spune textual primul ministru d. Ni­culae Ior­ga, „capitalul strain, cu,regimul care s’a introdus dela revoluția franceză încoace, cu re­gimul burghez, acesta este o pu­tere omenească mergând din țară în țară. Motorul care duce trăsu­rile noastre, nu este un motor străin, dacă ne duce pe noi : aco­lo, înăuntru, este motorul nostru. Ori și ce forță umană care se li­neș­te cu bogăția și cu munca noastră, este naționalizată prin întrebuințarea pe care o îndepli­­nește.­ Cuvinte care reproduc în esen­țe luminoase o cugetare calmă și obiectivă, expresie a unei lungi experiențe de observator al stă­rilor actuale și trecute și cuvin­te în care se rezumă, cu o imagi­ne limpede, o stare­ întreagă de fapte. Capitalul strein și in general creditul străinătății, trebue să se poată uni într’o unitate ine­­beranjabilă și într’o coresponden­ța fidelă cu necesitățile noastre — lucru care nu e cu neputință dar pe care o nefericită și apăsă­toare tradiție de rele inspirații l-au întârziat —­ trebue însă pen­tru a isbuti definitiv să ajungem a statornici în noi alte criterii de judecată, printre care încre­derea reciprocă acuză un joc de prim plan. Când va fi aceasta ? Atunci „când va exista, politi­ca României, una singură, între­gită, adausă și întărită de toți, a­­tunci nu va fi nevoe să se ridice de la această tribună nici­odată o cerere în ceia ce privește creditul străinătății, fiindcă acest credit va alerga la noi, așa cum și as­tăzi creditul moral al între­gei so­cietăți apusene se sprijină pe e­­xistența României“. ------------iot———- O serată de muzică românească la Fraga In seara zilei de 25 Februarie a avut loc In saloanele clubului Spolecenski din Fraga o frumoa­să­ serată de muzică românească. Pusă sub înaltul patronaj al mi­nistrului României, d. Theodor Em­andi, această manifestație ro­mânească a fost organizată de d-nii Krulici, președintele clubu­lui împreună cu­­ Staca, consu­lul general al României în Pra­­­ga. Președintele Krulici prin cu­vinte alese arată însemnătatea legăturilor de prietenie cu Ro­mânia și frumusețea culturală a muzicei românești. Aduce elogii activităței d-lui ministru Eman­­di și îl proclamă patronul șerba­­­rei. D. ministru Em­andi după ce mulțumește călduros domnului președinte Krulici pune în legă­tură muzica românească insis­tând asupra doinelor noastre populare cât și asupra progrese­lor culturei muzicale în Româ­nia. Domnișoara Sesan cântă frumos doine și melodii populare. Vestitul quartet Ondricek execută bucăți din Stan Golestan, Dim­i­­trescu, Notara, etc. Succesul se­ratei a fost imens. Toată societa­tea aleasă din Praga în frunte cu mai mulți miniștri și cu cor­pul diplomațic au aplaudat fre­­netic muzica românească Un bu­fet copios căruia a urmat dansul a în rimat această frumoasă ser­­bare românească Politica de export agricol, a guvernului, a fost adusă în dis­cuția Camerei, de d. I. Răduca­­nu. Inutil să insistăm asupra o­­biecțiunilor. Ele se subînțeleg : Ritmul Nou în general, d. minis­tru Sisești în special, au păgu­bit enorm Statul și plugăria, promovând în valorificarea producției agrare, o periculoa­să creșie economică : prima de export. Am desăvârșit astfel ruina a­­gricultorilor, paralel cu dure­roasele sacrificii ale Statului. * Ministrul Agriculturei, a răs­puns: Un discurs remarcabil. Nu numai prin forna­tul alea­să... Distincției i s'a adăogit o masivă documentare. Oricine, cât de puțin cunoscător în con­troversa metodelor de export, va putea să afle o sigură orien­tare. Am aplicat cea mai cuminte, cea mai bună, cea mai utilă so­luție... O sută de mii de vagoa­ne de grâu românesc, selecțio­nat, a cucerit vechi piețe de consumație, de mult și se pă­rea, iremediabil pierdute. Chiar la prețul scăzut provocat de policea nefericită a Stocajului politică pe care Statele Unite și Farm-Board-urile ei au plăti­t-o cu un dezastru agricol, și cu o pagubă de 20 miliarde lei, — milionul de tone de grâu româ­nesc au adus pe piață, forțe a­­preciabile de rezistență econo­mică și valutară. Acolo unde am vândut grâu, și au găsit cum­pători și alte produse româ­nești. * Am refuzat neted teorii pri­mejdioase. Cei cari încercau să le experimenteze, au prile­jul să afle că multe țări agrico­le, Bulgaria, Iugoslavia, Unga­ria, au suferit enorme pagube, și mai ales, n'au putut reduce loviturile crizei mondiale agri­cole, — așa cum României i-a permis politica intensificărei exportului de grâne. Am respins teorii fanteziste și arti economice, pornite din utopia de catedră sau din ego­ismul de partid. Și astfel, aurul holdelor noastre a dat țarei pu­teri noi d­e rezistență, și pretu­tindeni, s'a apreciat valoarea grâului românesc. Producând mult, de calitate cât mai bună, secundând prin concursul Statului, silințele plu­garilor, e singura politică agra­ră serioasă, normală și renta­bilă. La Cameră Rezultatele nouei politici a grâului — Es­t Â$u­­fi­liil­e. Id­ei­is-S se știl ministrul afgricu­nurii - In ședința de Sâmbătă după a­­miază a Camerei, a avut loc des­­vol­tarea interpelărilor asupra poli­ticei grâului, inaugurată de gu­vernul prezidat de d. prof. • N. Iorga. Critica făcută de opoziție a fost lipsită de argumentare. Această critică a­ constituit mai mult o provocatoare invitație pentru d. Gh. Ionescu-Sisești, ministrul a­­griculturii și domeniilor, să facă o recapitulare a evenimentelor care au­ impus măsurile luate, precum și o expunere documentată cu fapte și mărturii, a rezultatelor obținute, Expozeul de Sâmbătă al d-lui ministru Gh.­­Ionescu-Sisești a constituit astfel sărbătorirea­­ fru­mosului suedez pe care-l înregis­trează de o jumătate de an în­coace politica agrară a guvernului. Redăm mai jos, după note ’ ste­nografie* expozeul d-lui ministru Ionescu-Sisești. D. G. IONESCU-SISEȘTI, ministrul­gricu­ltu­rii și domeniilor: D-le președinte, domnilor deputați, ce critica s'a adus de către onorații noștri colegi, din opoziție măsurei pe care mo, voiat-o în Iulie trecut. S'a zis așa, prima, nu a produs nici un efect, dar pe d­e altă parte s'a zis: dv. sunteți vinovați că nu ați plătit la timp și prin aceasta prejudiciați pe negustori și pe agricultori. Vară zică, din cauză că nu am plă­tit la timp sunt prejudiciați agricul­torii. Nu vedeți dv. o contradicție în­tre aceste­ două elemente? Intre afir­­mațiunea că. prima nu a produs nici un rezultat și afirmațiunea că a tre­buit să plătim primele la zi, căci alt­fel agricultorii sunt in pagubă? (Ila­ritate. Aplauze pe băncile majorită­ții). D­omnilor, ar fi trebuit să mă mul­țumesc cu relevarea acestei simple contradicții, pentru o, că demonstra utilitatea măsurii, pe care [UNK] dv. ați votat.o .în Iulie trecut. Cred însă, de datoria mea, ca ministru al agricul­turii, să mă folosesc de acest pri­lej, pentru ca să fac onoratei Adună­ri o dare de seamă asupra rezulta­telor, pe care această măsură le-a dat. Este greșit să se creadă că măsu­ra­ acestei legi, de valorificarea ce­realelor, votată de parlamentul trecut și modificată de noi, are un carac­ter permanent că prin ea se revo­luționează agricultura românească, indreptând­-­o spre calea de progres, pe care cu toții o nădăjduim. Măsura aceasta nu a fost decât o măsură de oportunitate, de expedient. (Aprobă­m­ pe băncile majorității). Și în lumi­na acestor considerațiuni, în lumina acestui caracter particular a legei noastre trebue examinate rezultate­le ei, greșită, pentru că este o politică de si m int­r'o situație economică așa de sărăcire a fiecărei țări. Atunci toate greu, este din cauză că nu am renun­țările au renunțat la prohibiție și la tel mai de­vreme la sistemul acesta taxele vam­ate. Numai noi nu am ve­ de , taxe de export, de prohibiție. (At­nunțat la vrem­e și dacă azi ne gol-­plauze pe băncile majorității). SITUAȚIUNEA ECONOMICA A ROMÂNIEI FAȚA DE A CELOR­LALTE STATE DIN EUROPA O astfel de lege trebue examinată in raport cu situațiunea economică, pe care o are astăzi țara noastră și nu numai țara noastră, dar și între­gul nostru continent. Domniilor. Europa aceasta, bătrână a fost bătută de toate vânturile con­tradictorii,­ în ce privește politica ,ei. economică. Imediat după război toa­­­te țările erau­­ sub imperiul panicei și lipsei. Toate țările erau sub imperiul fried, că nu vor avea materii prime, că nu vor avea alimente. Și atunci în toate­­ țările­­ europene vedem o po­litică de conservațiune în interior. Fiecare țară era geloasă să-și păs­treze materiile prime, să-și păstreze grâul, vitele, substanțele alimentare, de aci o politic­ă de îngrădire la ex­port, o politică de taxe de export, o politică de prohibiție pentru eț­rm din țară. Curând însă statele Europei au bă­gat de seamă că această politică este Politica noastră prohibitivă ne-a adus un deficit de 19 miliarde in 10 ani Domnilor deputați, nu știu dacă în această Cameră sa făcut vre­ odată o recapitulație a tarelor pe care agri­cultura romăn­escă le-a plătit ca ta­re de export de la 1920 până la 1931 .Ca să nu vă obosesc, este foarte interesant să vă spu­n că în 1920 s’a început cu­ interrir** taxelor UE, ex­portul de cereal- ti ele au produs 335.000. 000 anual. Aceste taxe au crescut treptat până în 1921, când a­­vem 3.100.000.000 lei taxe de export numai la cereale. In 1928 avem nu­­mai 280.000.000 lei, fiindcă în anul a­­cesta exportul a fost mai mic, nu fiindcă taxele ar fi fost mai micii. In 1929 avem 433.000.000, in 1930, avem 114.000. 000 lei, iar in 1931 avem 44.000. 000, pentru că nu s'a aplicat taxa decât până la Aprilie. In total, cerealele românești au plătit in acest interval de timp o sumă de 13 mi­liarde lei drept taxe de export Vitele noastre au plătit un acelaș interval de 10 ani, ca taxe de export suma de 3.182.000.000 lei, iar produ­sele animale au plătit 322.000.000 lei, vasăzi că în total 19.000.000.000 lei, fi­ees­ta este bilanțul deficitar al agri­culturii românești In regimul acesta greșit de prohibițiu­ne și de taxe. D. MARIN ST­ANC­IU: In afară de repercusiunea asupra prețului­ în interior. D. G. IONESCU-SISEȘTI, ministrul agriculturii­­ și domeniilor: In afară de aceasta, pentru că taxele acestea, de export exercitau o comprimare artificială asupra prețurilor din in­teriorul țării. Când s'a făcut o astfel­ de politică greșită de prohibiție, când agricultu­ra românească a plătit tezaurului peste impozitele obișnuite și această contribuție­ extraordinară, nu sa fă­cut o opoziție așa de violentă, așa de înverșunată acestei măsuri greșite, cum se face azi unei măsuri, care nu este, in ultima analiză, decât inver­sul taxei de­ export. (Aplauze pe băn­cile­ majorității.). In timp de 40 ani, sau luat agri­cultorilor români miliarde in fiecare an. In anul 1931, noi am venit ca să dăm agriculturii românești 850.000.000 sau un miliard de lei și pentru că facem această crimă, suntem criti­cați în toate părțile și aci in parla­ment și in presa partidelor. Este a­­ceasta o consecvența, o linie dreaptă in politica economică, pe care tre­­­ue să o afirme un stat conștient (de interesele lui, emn este România? Noi am părăsit târziu această po­litică, celelalte state au părăsit-o mai de­vreme! Astăzi bate un alt vânt în politica economică, a Europei. Azi fiecare stat vrea să vândă cdt mai mult, însă In schimb, fiecare stat se îngrădește in ziduri cât mai înalte și nu vrea să primească produsele u­­nui­­ stat vecin, sau unui stat mai îndepărtat. Care este consecința acestei noui direcții în politica economică a Eu­ropei ț­­ciurnei? Consecința, este scă­derea prețurilor, pentru că mărfurile, neputând să circule libere, rămân stocate, se acumulează din an in an. Consecinței este scăderea prețuri­lor și o imjmsibilitate din ce in ce mai mare, pe care o releva și d. Cor­­teanu și a te libera de produsul muncii tale, de produsul pe care a­­gricultura sau industria fiecărei țări le are la îndemână. POLITICA ECONOMICA A GU­VERNULUI RĂSPUNDE NECE­SITĂȚILOR ACTUALE Și atunci, ce se degajează­, ca o datorie imperioasă pentru un om de guvernământ, pentru un guvern, în epoca aceasta, ca politică economică? Se degajează două obligațiuni: întâi, aceea d­e a vinde cu orice preț, pen­tru ca produsele muncii naționale să nu rămână nevalorificate; al doilea, ca vânzând cu orice preț să realizezi un preț acceptabil, rentabil și bine, domnilor, noi credem —și domnii deputați din majoritate și chiar și domnul Cipăianu, au accen­tuat acest lucru —­ că măsura, pe care am luat-o noi, răspunde la a­­ceste două cerințe: pe de o parte, este o ușurare a intrări produselor mun­cii noastre din țările cari se închid cu bariere din ce in ce mai ridicate și pe de altă parte, o ameliorare a prețului, ameliorare rațională, mo­derată, pentru că o ameliorare ex­traordinară nu este posibilă. Își face iluzii cine crede că o ameliorare ex­­traordinară este posibilă. Voi avea cinstea­, spre sfârșitul cuvântării mele, să arăt că încercările de a ri­dica, prețul extraordinar, atât in ță­rile vecine, cât și in­­ unele țări mai depărtate, au dat fiasca. Prin urm­are, nu trebue să ne pu­nem țeluri prea depărtate. Țeluri de­părtate trebue să ne punem­ intrurn program de ridicare a agriculturii, pintr'o sforțare colectivă, a tuturor, începând dela guvern până la ulti­mul sătean, ca să producem mai mult și mai bine și să învingem în războiul economic. Acesta este proiectul nostru și pen­tru a concretiza acest proiect, poate voi avea cinstea să prezint înaintea domniilor voastre un proect de lege de organizare și de produc­eune a a­­griculturii, proiect care de mult se discuta la ministerul agriculturii, toate guvernele s'au ocupat de el, dar eu am avut norocul, să-l pun defini­­tiv la punct și să-l aduc înaintea dv. (Aplauze pe băncile majorității.). D. G. IONESCU-SISEȘTI (Continuare in pag. II-a) ----——xox---------­ Citiți in na§. II-a 1. VIATA PROFESORULUI IORGA — Conferința d-­ul Barbu Theo­­dorescu — 2. SĂRBĂTORIREA ÎNTREGIRII ROMÂNIEI LA BUENOS­ AIRES Externe . In conflictul din Extremul Orient, pierderile cauzate de ul­timele lupte sunt considerabile și de-o parte și de alta. Cartierul general japonez a anunțat că pozițiile chineze de la Kiangwan au fost luate. Pierderile se cifrează, din partea japonezilor, la 1300 oa­meni iar ale chinezilor la 1­000 de soldaț și 8000 de civili. Un simplu raport de cifre care, și în sine, dă o mărturie prețioasă și o indicație certă asupra situației u­zuale a războiului din Orient. Oricât ar rezista, se pare că până la urmă China nu va putea ține intept forței distructive atât de solid organizate a japonezilor. Și totuși unele semne par a contrazice o presupunere care să corespundă adevăratei stări de lucruri, deocamdată. De pildă, faptul că­­ Daily Express­* află din Nanking că guvernul chinez ar fi invitat pe generalul Ludendorf să vie să organizeze pe baze moderne armata chineză, preluând conducerea ei, nu e lipsit de interes» Acelaș ziar afirmă că rezistența pe care până acum au putut s-o opună chinezii, se datorește faptului că armata chineză e con­dusă de generalul Benei și colonelul Kriebel care au fost, în tim­­pul războiului cel mare, colaboratori intimi al generalului Lu­tzen­d­orf. Așa­dar, nouăle demersuri pentru pace, pe care le vor face marile puteri, nu sunt nicidecum lucruri care să asigure o liniș­tire a conflictului. Intențiile japonezilor care limpezi, doresc limpezirea conflic­tului pe calea armelor, ca și îndârjirea în rezistență a chinezilor rămân ca puncte de plecare sigure, din păcate, în desfășurarea viitoare a evenimentelor din Extremul Orient, Mareșalul și d. Al. Vaida Și în numărul de Sâmbătă sea­ra „îndreptarea“ are un articol cu aluzii la d. Octavian Goga și chiar cu provocări la adresa a­­cestuia. Cităm din acest articol privi­tor la sărbătorirea d-lui Al. Vaida: ,„întotdeauna am recunoscut în acest brav și loial adversar, nu numai frumusețile de atitudine, culminând in credința și stator­nicia in prietenie, ci și însușiri­le de gândire politică, bună cre­dință și sinceritate, atât de pro­nunțate, încât uneori, tocmai din belșugul lor, se atingea nota excesivă. „Aprig luptător al cauzei na­ționale sub regimul habsburgic, purtând ca­r> notă specifică in totalitatea sufletească a româ­nismului său, timbrul ardelean, d. Al. Vaida ocupă în politica României un loc pe primul plan. „Peste granițele de partid, cari nu trebuie să știrbească obiecti­vitatea viziunei, urăm cu acest prilej ani mulți d-lui Al. Vaida. Partea privitoare la statorni­cia în prietenie este, incontesta­bil, o aluzie ofensatoare la adre­sa d-lui Octavian Goga. Cu atât mai mult cu cât se ex­primă despre d. Al. Vaida păreri cu totul opuse acelora scrise și subscrise de nenumărate ori de d. Octavian Goga. Ceea ce face „îndreptarea“ es­te o zilnică evidențiere a deose­birii de vederi între d-nii mare­șal Averescu și Octavian Goga și o invitație adresată acestuia din urmă de a trage consecințele­ împotriva experiențelor Vorbind despre svonurile fan­teziste puse în circulație de ca­feneaua politică, „Viitorul“ face, între altele, următoarele comen­tarii : „Se răspândesc svonuri, se for­mează „cabinete“ de cafenea ce trăesc o zi pentru a fi refăcute ziua următoare. „Oare aceasta să aștepte țara ? Oare starea de nesiguranță și provizorat, care dăunează țării, azi,­ sub guvernul Iorga, să facă loc încrederii și siguranței sub un altul de acelaș calibru ? Ni­meni nu crede aceasta. „Iată pentru ce experiențele nu mai sunt posibile Desigur că nu din cauza svo­­nurilor — puse în circulație în majoritatea lor de cluburile po­litice­­— cari prezintă guvernul ca pe un provizorat va putea de­termina retragerea acestuia. De­parte de a-și putea face cineva iluzii în această privință. In ce privește experiențele, cari în adevăr nu mai sunt po­sibile, tot nu s’a împăcat „Viito­rul“ cu gândul că cele mai triste experiențe privitoare la capaci­tatea de guvernare au fost cele făcute de ultimele guverne de partid ? Mă rog, cine a contribuit în politica internă, la situația nefe­ricită pe care a găsit-o guvernul actual la venirea lui ? ——~x­o­x——— Maestrul Enessu în America Marele Gheorghe Enescu se află in America unde dă o serie de concerte care stârnesc în public și în presă un adevărat potop de entuziasm. Pretutindeni este in­­tervievat de ziariștii americani și pretutindeni este sărbătorit. De cu­rând maestrul Enescu a repurtat succese strălucite ca violonist, com­pozitor și dirijor la San Francisco și la Los Angeles. Critica nu s'a­ sfiit să întrebuințeze termenii cei mai elogioși. Se vorbește de mare inspirație și se spune că însuș pro­gramul concertelor este inspirat. Compozitorul este deosebit de pre­țuit și se subliniază cu insistență bogăția și adâncimea de sunet a operelor și execuției sale. Mândrie a Țării Românești. Gheorghe E­­nescu vorbește în interviewuri și despre tinerii compozitori români spunând că aceștia arată originali­tate și făgăduesc mult. El vorbește deasemeni și despre progresele pe care le-a făcut la noi, în ultimul timp notarea și colecționarea mu­zicei noastre populare. Scriitorii și necazurile lor . Sunt în țara noastră două societăți ale celor cari fac literatură : „Socie­tatea scriitorilor români“ și­­,Societa­tea autorilor dramatici români“. Una se pare că o duce mai bine. Este cea dintâi. A doua, cu un număr de membri — firește — mai însemnat, dar cu o lipsă de coheziune mai evidentă, au prea are în mijlocul său bucurii de primă­vară, cu lumină și cireși înfloriți. ..S. S. R.“ a avut adunarea generală anuală acum câteva zile Prilej pentru a se lua în discuție unele probleme­­ amare ale scritorilor și a se încerca mai multe soluții sal­­vatoare. Intre altele, a anticipat asupra bu­nelor efecte pe cari le-ar avea o i­­njim a celor două societăți surori S’au găsit (și unde nu se găsesc ?) câțiva, ciau­ au arătat o împotrivire voalată, dar — reuși — împotrivire ! Majoritatea lipsă a pus speranțe și bunăvoinți în propunerea făcută. Noi — nu mai puțin — vedem în e­ventuala contopire a celor două socie­tăți, formate din breslașii scrisului, o vădită binefacere pentru ace­știa. Și-ar putea—astfel—impune dreptu­rile cu puteri ridicate și n’am mai asista la spectacolul trist și revoltă­tor al speculării lor de către editorii­­samsari. D. Corneliu Moldovanu, noul con­ducător al frățiilor săi întru serie, este un om energic și un om de realeări practice, pe lemnul drepturilor elitei noastre spirituale. D-sa a făgăduit că va lua in consi­derare orice sfat sănătos, venit de ori­unde Și o povară cuminte a dat — de pil­dă d. Lascairov Moldovanu care — in afară de calitatea sa de serilor­­— mai are încă una : aceea de om ini­mos. D-Sa — amintind de specula editu­rilor și de inexistența unei literaturi strânse în volume, a celor tineri — a avut mai multe idei, foarte salutare. Astfel este înaintarea unei cereri a „S. S. R.“-ului, pentru facerea unui proect de lege, prin care să se înfiin­țeze un timbru, menit să fie lipit pe orice carte a scritorilor și care să a­­ducă o sumă în casa acestora, bine­venită pentru editarea anuală a câtor­va tineri de talent. De asemenea, numerotarea oficială și controlată de caise ,S. S. R" a cărților editate, pentru a se evita o­­biceiul, — funest pentru autori, — al trucării tirajului de către casele edi­toriale. Atâtea propuneri inteligente, cari ne miră că n’au fost comunicate până acuma. Să sperăm — că odată cu acestea — va plana o rod­­e­ir’a­ norocoasă pe destinul autorilor români. Numai solidaritatea senzorilor o va aduce4 . !* j

Next