Neamul Românesc, martie 1932 (Anul 27, nr. 50-76)
1932-03-01 / nr. 50
Anul XXVII. —. Nr. 5Ü NEAMUL ROMANESC DIRECTOR Priftnr 1 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 8 Marți Martie 1932 C r „ *IL«1 ÎLI BUCUREȘTI (I) I Pe nn an, fltOtel, Pe gase Mii, 300 tei I DIRECTOR N a 1@EVA I Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) 2 LEI I ABONAMENTE I 10 ÎSFĂ pentru autorități gl marțlunt; 1000 Le» I ßgORGESCU ! Telefon 312|608 In străinătate! Pe un an, 1?00 tei; Pe gase lent, 600 tei | torii d ln Mol Val M . E păcat că s'a făcut un act de partid, plin de mustrări la adresa adversarilor, cu comparații cu aceia dintre maica izgonita — cetaște: partidul național-țerănesc — și — rîndașîi — cetește: guvernul actual (așa vorbește d. Iuliu Maniu), din serbarea, la care s'ar fi putut adăogi oricine, a celor seizeci de ani ai d-lui Alex. Vaida Voevod. Fruntașul ardelean a avut un mare rol în viața Romînilor de peste munți, și pentru aceasta trebuie să-i fim cu toții recunoscători. I s'ar fi putut spune și în Parlament, cum s'a făcut pentru d- Goga, dacă d. Vaida Voevod ar fi onorat Adunările cu o prezență pe care demonstrativ a refuzat-o. A încălzit pe luptători prin temperamentul său agresiv, prin elocvența sa care, înaintea unui dușman, real sau închipuit, nu-și alege cuvintele, printr'un scris care gîlgîie de o patimă momentană, de care adese ori, odatăă ce și-a cheltuit-o, îi para rău. Căci pentru acest coborîtor de nemeși, romîni din Ardeal, influențați de mediul în care i-a pus Istoria, esențialul e gestul, atitudinea. Ca președinte de Consiliu, joc pe care i l-au dat calculele amicului său și șef al partidului, d. Vaida Voevod a făcut o excelentă figură la Londra și la Paris și a avut fericirea de a aduce actul de recunoaștere a alipirii Basarabiei de care, în noua viață a României, îi va rămînea legat'numele. " . Cu d. Vaida Voevod nu se dă luptă , e imposibil, fiindcă’ asemenea temperamente nu se conving, și e nedrept, pentru că atacurile d-sale cad prin însăși exagerarea lor, iar contraatacurile ar durea prea adînc pe sentimentalul care există supt acest turbulent. Cine a cetit broșura sa de student contra oamenilor Bisericii unite recunoaște același spirit în producția d-sale ziaristică de azi. Și, mulțămindu-ne cu o constatare fără rancună, salutăm cei șaizeci de ani ai luptătorului care nu a știut totdeauna să-și aleagă nici adversarul, nici armele. iffiliÉ Blitnoil și SifiiDÜli Răspunsul ziarului _ nostru la interpelarea adresată de d. senator Marino, în chestiunea creditului românesc în străinătate, a adus mărturia — din nou — a unei înalte concepții și a unor vederi pe largi orizonturi. Răspunsul primului ministru la interpelarea adresată de d. senator Marino, în chestiunea creditului românesc în străinătate, a adus mărturia — din nou — a vederi de largi orizonturi. Spectacolul dezagregărei economice de pretutindeni, într’o progresiune uluitoare și de neînlăturat, ar trebui să ne impresioneze și altfel — dacă pe lângă actori involuntari care suferă și se sbat așa cum impune din nenorocire textul am fi și, puțin, totdeodată, obiectivați în noi ca spectatori — ar trebui să ne facă să înțelegem, că, judecând pe raporturi și comparații verificatoare, stările de lucruri de la noi nu sunt stările de lucruri cele mai rele. Observația ar fi utilă, pentrucă — oricât de negre le-am vedea fiind noi în joc — lucrurile nu stau tot atât de rău în țara noastră, cum stau în alte țări — și au datorită altor cauze decât acelorași care au provocat gravele sdruncinări de astăzi, din toată lumea. Interesele noastre în general și interesele noastre privind latura economică și industrială în particular, nu sunt — să o recunoaștem oricât de greu lovite de criză — cele mai greu lovite. Oricum ar fi, cea ce ne privește e firesc — și e adevărat — că ne interesează în primul rând. Dar nici să luăm lucrurile exclusiv în fața lor tragică, fără a sesiza anumite circumstanțe care cât de cât ne ușurează nevoile, măcar mintal dacă nu realmente, — nu e o socoteală. E însă, dimpotrivă, un raționament și o problemă de stat, aceea a măsurilor practice de luat — și e mai cu seamă o problemă care formează însăși temeiul siguranței economice a unei țări, aceea a continuității sistematice, a aplicării unei politice, economice constante, fără contraziceri care dărâmă peste noapte ce s’a clădit ziua. Guvernele care s’au succedat în anii următori răsboiului cel mare, n’au avut-o desigur această bază a siguranței noastre economice. Și avem a deschide ochii, tocmai de aceea, astăzi când temelii noi sunt create și consolidate politicii economice românești. Creditul strein, în toată ramificația de chestiuni pe care le sugerează, nu poate să ne vină decât dacă această siguranță există. Pe de altă parte, obiecțiunile ridicate în chestiunea capitalului strein suferă indubitabil de o nesesizare a esențialului, de o aprehensiune de suprafață a problemei, de o ușurință a tot știutoare dar lipsită de structura logică» Pentru că, în adevăr, cum spune textual primul ministru d. Niculae Iorga, „capitalul strain, cu,regimul care s’a introdus dela revoluția franceză încoace, cu regimul burghez, acesta este o putere omenească mergând din țară în țară. Motorul care duce trăsurile noastre, nu este un motor străin, dacă ne duce pe noi : acolo, înăuntru, este motorul nostru. Ori și ce forță umană care se linește cu bogăția și cu munca noastră, este naționalizată prin întrebuințarea pe care o îndeplinește. Cuvinte care reproduc în esențe luminoase o cugetare calmă și obiectivă, expresie a unei lungi experiențe de observator al stărilor actuale și trecute și cuvinte în care se rezumă, cu o imagine limpede, o stare întreagă de fapte. Capitalul strein și in general creditul străinătății, trebue să se poată uni într’o unitate ineberanjabilă și într’o corespondența fidelă cu necesitățile noastre — lucru care nu e cu neputință dar pe care o nefericită și apăsătoare tradiție de rele inspirații l-au întârziat — trebue însă pentru a isbuti definitiv să ajungem a statornici în noi alte criterii de judecată, printre care încrederea reciprocă acuză un joc de prim plan. Când va fi aceasta ? Atunci „când va exista, politica României, una singură, întregită, adausă și întărită de toți, atunci nu va fi nevoe să se ridice de la această tribună niciodată o cerere în ceia ce privește creditul străinătății, fiindcă acest credit va alerga la noi, așa cum și astăzi creditul moral al întregei societăți apusene se sprijină pe existența României“. ------------iot———- O serată de muzică românească la Fraga In seara zilei de 25 Februarie a avut loc In saloanele clubului Spolecenski din Fraga o frumoasă serată de muzică românească. Pusă sub înaltul patronaj al ministrului României, d. Theodor Emandi, această manifestație românească a fost organizată de d-nii Krulici, președintele clubului împreună cu Staca, consulul general al României în Praga. Președintele Krulici prin cuvinte alese arată însemnătatea legăturilor de prietenie cu România și frumusețea culturală a muzicei românești. Aduce elogii activităței d-lui ministru Emandi și îl proclamă patronul șerbarei. D. ministru Emandi după ce mulțumește călduros domnului președinte Krulici pune în legătură muzica românească insistând asupra doinelor noastre populare cât și asupra progreselor culturei muzicale în România. Domnișoara Sesan cântă frumos doine și melodii populare. Vestitul quartet Ondricek execută bucăți din Stan Golestan, Dimitrescu, Notara, etc. Succesul seratei a fost imens. Toată societatea aleasă din Praga în frunte cu mai mulți miniștri și cu corpul diplomațic au aplaudat frenetic muzica românească Un bufet copios căruia a urmat dansul a în rimat această frumoasă serbare românească Politica de export agricol, a guvernului, a fost adusă în discuția Camerei, de d. I. Răducanu. Inutil să insistăm asupra obiecțiunilor. Ele se subînțeleg : Ritmul Nou în general, d. ministru Sisești în special, au păgubit enorm Statul și plugăria, promovând în valorificarea producției agrare, o periculoasă creșie economică : prima de export. Am desăvârșit astfel ruina agricultorilor, paralel cu dureroasele sacrificii ale Statului. * Ministrul Agriculturei, a răspuns: Un discurs remarcabil. Nu numai prin fornatul aleasă... Distincției i s'a adăogit o masivă documentare. Oricine, cât de puțin cunoscător în controversa metodelor de export, va putea să afle o sigură orientare. Am aplicat cea mai cuminte, cea mai bună, cea mai utilă soluție... O sută de mii de vagoane de grâu românesc, selecționat, a cucerit vechi piețe de consumație, de mult și se părea, iremediabil pierdute. Chiar la prețul scăzut provocat de policea nefericită a Stocajului politică pe care Statele Unite și Farm-Board-urile ei au plătit-o cu un dezastru agricol, și cu o pagubă de 20 miliarde lei, — milionul de tone de grâu românesc au adus pe piață, forțe apreciabile de rezistență economică și valutară. Acolo unde am vândut grâu, și au găsit cumpători și alte produse românești. * Am refuzat neted teorii primejdioase. Cei cari încercau să le experimenteze, au prilejul să afle că multe țări agricole, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, au suferit enorme pagube, și mai ales, n'au putut reduce loviturile crizei mondiale agricole, — așa cum României i-a permis politica intensificărei exportului de grâne. Am respins teorii fanteziste și arti economice, pornite din utopia de catedră sau din egoismul de partid. Și astfel, aurul holdelor noastre a dat țarei puteri noi de rezistență, și pretutindeni, s'a apreciat valoarea grâului românesc. Producând mult, de calitate cât mai bună, secundând prin concursul Statului, silințele plugarilor, e singura politică agrară serioasă, normală și rentabilă. La Cameră Rezultatele nouei politici a grâului — Est Â$ufiliile. Ideiis-S se știl ministrul afgricunurii - In ședința de Sâmbătă după amiază a Camerei, a avut loc desvoltarea interpelărilor asupra politicei grâului, inaugurată de guvernul prezidat de d. prof. • N. Iorga. Critica făcută de opoziție a fost lipsită de argumentare. Această critică a constituit mai mult o provocatoare invitație pentru d. Gh. Ionescu-Sisești, ministrul agriculturii și domeniilor, să facă o recapitulare a evenimentelor care au impus măsurile luate, precum și o expunere documentată cu fapte și mărturii, a rezultatelor obținute, Expozeul de Sâmbătă al d-lui ministru Gh.Ionescu-Sisești a constituit astfel sărbătorirea frumosului suedez pe care-l înregistrează de o jumătate de an încoace politica agrară a guvernului. Redăm mai jos, după note ’ stenografie* expozeul d-lui ministru Ionescu-Sisești. D. G. IONESCU-SISEȘTI, ministrulgriculturii și domeniilor: D-le președinte, domnilor deputați, ce critica s'a adus de către onorații noștri colegi, din opoziție măsurei pe care mo, voiat-o în Iulie trecut. S'a zis așa, prima, nu a produs nici un efect, dar pe de altă parte s'a zis: dv. sunteți vinovați că nu ați plătit la timp și prin aceasta prejudiciați pe negustori și pe agricultori. Vară zică, din cauză că nu am plătit la timp sunt prejudiciați agricultorii. Nu vedeți dv. o contradicție între aceste două elemente? Intre afirmațiunea că. prima nu a produs nici un rezultat și afirmațiunea că a trebuit să plătim primele la zi, căci altfel agricultorii sunt in pagubă? (Ilaritate. Aplauze pe băncile majorității). Domnilor, ar fi trebuit să mă mulțumesc cu relevarea acestei simple contradicții, pentru o, că demonstra utilitatea măsurii, pe care [UNK] dv. ați votat.o .în Iulie trecut. Cred însă, de datoria mea, ca ministru al agriculturii, să mă folosesc de acest prilej, pentru ca să fac onoratei Adunări o dare de seamă asupra rezultatelor, pe care această măsură le-a dat. Este greșit să se creadă că măsura acestei legi, de valorificarea cerealelor, votată de parlamentul trecut și modificată de noi, are un caracter permanent că prin ea se revoluționează agricultura românească, indreptând-o spre calea de progres, pe care cu toții o nădăjduim. Măsura aceasta nu a fost decât o măsură de oportunitate, de expedient. (Aprobăm pe băncile majorității). Și în lumina acestor considerațiuni, în lumina acestui caracter particular a legei noastre trebue examinate rezultatele ei, greșită, pentru că este o politică de si m intr'o situație economică așa de sărăcire a fiecărei țări. Atunci toate greu, este din cauză că nu am renunțările au renunțat la prohibiție și la tel mai devreme la sistemul acesta taxele vamate. Numai noi nu am ve de , taxe de export, de prohibiție. (Atnunțat la vreme și dacă azi ne gol-plauze pe băncile majorității). SITUAȚIUNEA ECONOMICA A ROMÂNIEI FAȚA DE A CELORLALTE STATE DIN EUROPA O astfel de lege trebue examinată in raport cu situațiunea economică, pe care o are astăzi țara noastră și nu numai țara noastră, dar și întregul nostru continent. Domniilor. Europa aceasta, bătrână a fost bătută de toate vânturile contradictorii, în ce privește politica ,ei. economică. Imediat după război toate țările erau sub imperiul panicei și lipsei. Toate țările erau sub imperiul fried, că nu vor avea materii prime, că nu vor avea alimente. Și atunci în toate țările europene vedem o politică de conservațiune în interior. Fiecare țară era geloasă să-și păstreze materiile prime, să-și păstreze grâul, vitele, substanțele alimentare, de aci o politică de îngrădire la export, o politică de taxe de export, o politică de prohibiție pentru ețrm din țară. Curând însă statele Europei au băgat de seamă că această politică este Politica noastră prohibitivă ne-a adus un deficit de 19 miliarde in 10 ani Domnilor deputați, nu știu dacă în această Cameră sa făcut vre odată o recapitulație a tarelor pe care agricultura romănescă le-a plătit ca tare de export de la 1920 până la 1931 .Ca să nu vă obosesc, este foarte interesant să vă spun că în 1920 s’a început cu interrir** taxelor UE, exportul de cereal- ti ele au produs 335.000. 000 anual. Aceste taxe au crescut treptat până în 1921, când avem 3.100.000.000 lei taxe de export numai la cereale. In 1928 avem numai 280.000.000 lei, fiindcă în anul acesta exportul a fost mai mic, nu fiindcă taxele ar fi fost mai micii. In 1929 avem 433.000.000, in 1930, avem 114.000. 000 lei, iar in 1931 avem 44.000. 000, pentru că nu s'a aplicat taxa decât până la Aprilie. In total, cerealele românești au plătit in acest interval de timp o sumă de 13 miliarde lei drept taxe de export Vitele noastre au plătit un acelaș interval de 10 ani, ca taxe de export suma de 3.182.000.000 lei, iar produsele animale au plătit 322.000.000 lei, vasăzi că în total 19.000.000.000 lei, fieesta este bilanțul deficitar al agriculturii românești In regimul acesta greșit de prohibițiune și de taxe. D. MARIN STANCIU: In afară de repercusiunea asupra prețului în interior. D. G. IONESCU-SISEȘTI, ministrul agriculturii și domeniilor: In afară de aceasta, pentru că taxele acestea, de export exercitau o comprimare artificială asupra prețurilor din interiorul țării. Când s'a făcut o astfel de politică greșită de prohibiție, când agricultura românească a plătit tezaurului peste impozitele obișnuite și această contribuție extraordinară, nu sa făcut o opoziție așa de violentă, așa de înverșunată acestei măsuri greșite, cum se face azi unei măsuri, care nu este, in ultima analiză, decât inversul taxei de export. (Aplauze pe băncile majorității.). In timp de 40 ani, sau luat agricultorilor români miliarde in fiecare an. In anul 1931, noi am venit ca să dăm agriculturii românești 850.000.000 sau un miliard de lei și pentru că facem această crimă, suntem criticați în toate părțile și aci in parlament și in presa partidelor. Este aceasta o consecvența, o linie dreaptă in politica economică, pe care treue să o afirme un stat conștient (de interesele lui, emn este România? Noi am părăsit târziu această politică, celelalte state au părăsit-o mai devreme! Astăzi bate un alt vânt în politica economică, a Europei. Azi fiecare stat vrea să vândă cdt mai mult, însă In schimb, fiecare stat se îngrădește in ziduri cât mai înalte și nu vrea să primească produsele unui stat vecin, sau unui stat mai îndepărtat. Care este consecința acestei noui direcții în politica economică a Europei țciurnei? Consecința, este scăderea prețurilor, pentru că mărfurile, neputând să circule libere, rămân stocate, se acumulează din an in an. Consecinței este scăderea prețurilor și o imjmsibilitate din ce in ce mai mare, pe care o releva și d. Corteanu și a te libera de produsul muncii tale, de produsul pe care agricultura sau industria fiecărei țări le are la îndemână. POLITICA ECONOMICA A GUVERNULUI RĂSPUNDE NECESITĂȚILOR ACTUALE Și atunci, ce se degajează, ca o datorie imperioasă pentru un om de guvernământ, pentru un guvern, în epoca aceasta, ca politică economică? Se degajează două obligațiuni: întâi, aceea de a vinde cu orice preț, pentru ca produsele muncii naționale să nu rămână nevalorificate; al doilea, ca vânzând cu orice preț să realizezi un preț acceptabil, rentabil și bine, domnilor, noi credem —și domnii deputați din majoritate și chiar și domnul Cipăianu, au accentuat acest lucru — că măsura, pe care am luat-o noi, răspunde la aceste două cerințe: pe de o parte, este o ușurare a intrări produselor muncii noastre din țările cari se închid cu bariere din ce in ce mai ridicate și pe de altă parte, o ameliorare a prețului, ameliorare rațională, moderată, pentru că o ameliorare extraordinară nu este posibilă. Își face iluzii cine crede că o ameliorare extraordinară este posibilă. Voi avea cinstea, spre sfârșitul cuvântării mele, să arăt că încercările de a ridica, prețul extraordinar, atât in țările vecine, cât și in unele țări mai depărtate, au dat fiasca. Prin urmare, nu trebue să ne punem țeluri prea depărtate. Țeluri depărtate trebue să ne punem intrurn program de ridicare a agriculturii, pintr'o sforțare colectivă, a tuturor, începând dela guvern până la ultimul sătean, ca să producem mai mult și mai bine și să învingem în războiul economic. Acesta este proiectul nostru și pentru a concretiza acest proiect, poate voi avea cinstea să prezint înaintea domniilor voastre un proect de lege de organizare și de produceune a agriculturii, proiect care de mult se discuta la ministerul agriculturii, toate guvernele s'au ocupat de el, dar eu am avut norocul, să-l pun definitiv la punct și să-l aduc înaintea dv. (Aplauze pe băncile majorității.). D. G. IONESCU-SISEȘTI (Continuare in pag. II-a) ----——xox--------- Citiți in na§. II-a 1. VIATA PROFESORULUI IORGA — Conferința d-ul Barbu Theodorescu — 2. SĂRBĂTORIREA ÎNTREGIRII ROMÂNIEI LA BUENOS AIRES Externe . In conflictul din Extremul Orient, pierderile cauzate de ultimele lupte sunt considerabile și de-o parte și de alta. Cartierul general japonez a anunțat că pozițiile chineze de la Kiangwan au fost luate. Pierderile se cifrează, din partea japonezilor, la 1300 oameni iar ale chinezilor la 1000 de soldaț și 8000 de civili. Un simplu raport de cifre care, și în sine, dă o mărturie prețioasă și o indicație certă asupra situației uzuale a războiului din Orient. Oricât ar rezista, se pare că până la urmă China nu va putea ține intept forței distructive atât de solid organizate a japonezilor. Și totuși unele semne par a contrazice o presupunere care să corespundă adevăratei stări de lucruri, deocamdată. De pildă, faptul că Daily Express* află din Nanking că guvernul chinez ar fi invitat pe generalul Ludendorf să vie să organizeze pe baze moderne armata chineză, preluând conducerea ei, nu e lipsit de interes» Acelaș ziar afirmă că rezistența pe care până acum au putut s-o opună chinezii, se datorește faptului că armata chineză e condusă de generalul Benei și colonelul Kriebel care au fost, în timpul războiului cel mare, colaboratori intimi al generalului Lutzendorf. Așadar, nouăle demersuri pentru pace, pe care le vor face marile puteri, nu sunt nicidecum lucruri care să asigure o liniștire a conflictului. Intențiile japonezilor care limpezi, doresc limpezirea conflictului pe calea armelor, ca și îndârjirea în rezistență a chinezilor rămân ca puncte de plecare sigure, din păcate, în desfășurarea viitoare a evenimentelor din Extremul Orient, Mareșalul și d. Al. Vaida Și în numărul de Sâmbătă seara „îndreptarea“ are un articol cu aluzii la d. Octavian Goga și chiar cu provocări la adresa acestuia. Cităm din acest articol privitor la sărbătorirea d-lui Al. Vaida: ,„întotdeauna am recunoscut în acest brav și loial adversar, nu numai frumusețile de atitudine, culminând in credința și statornicia in prietenie, ci și însușirile de gândire politică, bună credință și sinceritate, atât de pronunțate, încât uneori, tocmai din belșugul lor, se atingea nota excesivă. „Aprig luptător al cauzei naționale sub regimul habsburgic, purtând car> notă specifică in totalitatea sufletească a românismului său, timbrul ardelean, d. Al. Vaida ocupă în politica României un loc pe primul plan. „Peste granițele de partid, cari nu trebuie să știrbească obiectivitatea viziunei, urăm cu acest prilej ani mulți d-lui Al. Vaida. Partea privitoare la statornicia în prietenie este, incontestabil, o aluzie ofensatoare la adresa d-lui Octavian Goga. Cu atât mai mult cu cât se exprimă despre d. Al. Vaida păreri cu totul opuse acelora scrise și subscrise de nenumărate ori de d. Octavian Goga. Ceea ce face „îndreptarea“ este o zilnică evidențiere a deosebirii de vederi între d-nii mareșal Averescu și Octavian Goga și o invitație adresată acestuia din urmă de a trage consecințele împotriva experiențelor Vorbind despre svonurile fanteziste puse în circulație de cafeneaua politică, „Viitorul“ face, între altele, următoarele comentarii : „Se răspândesc svonuri, se formează „cabinete“ de cafenea ce trăesc o zi pentru a fi refăcute ziua următoare. „Oare aceasta să aștepte țara ? Oare starea de nesiguranță și provizorat, care dăunează țării, azi, sub guvernul Iorga, să facă loc încrederii și siguranței sub un altul de acelaș calibru ? Nimeni nu crede aceasta. „Iată pentru ce experiențele nu mai sunt posibile Desigur că nu din cauza svonurilor — puse în circulație în majoritatea lor de cluburile politice— cari prezintă guvernul ca pe un provizorat va putea determina retragerea acestuia. Departe de a-și putea face cineva iluzii în această privință. In ce privește experiențele, cari în adevăr nu mai sunt posibile, tot nu s’a împăcat „Viitorul“ cu gândul că cele mai triste experiențe privitoare la capacitatea de guvernare au fost cele făcute de ultimele guverne de partid ? Mă rog, cine a contribuit în politica internă, la situația nefericită pe care a găsit-o guvernul actual la venirea lui ? ——~xox——— Maestrul Enessu în America Marele Gheorghe Enescu se află in America unde dă o serie de concerte care stârnesc în public și în presă un adevărat potop de entuziasm. Pretutindeni este intervievat de ziariștii americani și pretutindeni este sărbătorit. De curând maestrul Enescu a repurtat succese strălucite ca violonist, compozitor și dirijor la San Francisco și la Los Angeles. Critica nu s'a sfiit să întrebuințeze termenii cei mai elogioși. Se vorbește de mare inspirație și se spune că însuș programul concertelor este inspirat. Compozitorul este deosebit de prețuit și se subliniază cu insistență bogăția și adâncimea de sunet a operelor și execuției sale. Mândrie a Țării Românești. Gheorghe Enescu vorbește în interviewuri și despre tinerii compozitori români spunând că aceștia arată originalitate și făgăduesc mult. El vorbește deasemeni și despre progresele pe care le-a făcut la noi, în ultimul timp notarea și colecționarea muzicei noastre populare. Scriitorii și necazurile lor . Sunt în țara noastră două societăți ale celor cari fac literatură : „Societatea scriitorilor români“ și,Societatea autorilor dramatici români“. Una se pare că o duce mai bine. Este cea dintâi. A doua, cu un număr de membri — firește — mai însemnat, dar cu o lipsă de coheziune mai evidentă, au prea are în mijlocul său bucurii de primăvară, cu lumină și cireși înfloriți. ..S. S. R.“ a avut adunarea generală anuală acum câteva zile Prilej pentru a se lua în discuție unele probleme amare ale scritorilor și a se încerca mai multe soluții salvatoare. Intre altele, a anticipat asupra bunelor efecte pe cari le-ar avea o injim a celor două societăți surori S’au găsit (și unde nu se găsesc ?) câțiva, ciau au arătat o împotrivire voalată, dar — reuși — împotrivire ! Majoritatea lipsă a pus speranțe și bunăvoinți în propunerea făcută. Noi — nu mai puțin — vedem în eventuala contopire a celor două societăți, formate din breslașii scrisului, o vădită binefacere pentru aceștia. Și-ar putea—astfel—impune drepturile cu puteri ridicate și n’am mai asista la spectacolul trist și revoltător al speculării lor de către editoriisamsari. D. Corneliu Moldovanu, noul conducător al frățiilor săi întru serie, este un om energic și un om de realeări practice, pe lemnul drepturilor elitei noastre spirituale. D-sa a făgăduit că va lua in considerare orice sfat sănătos, venit de oriunde Și o povară cuminte a dat — de pildă d. Lascairov Moldovanu care — in afară de calitatea sa de serilor— mai are încă una : aceea de om inimos. D-Sa — amintind de specula editurilor și de inexistența unei literaturi strânse în volume, a celor tineri — a avut mai multe idei, foarte salutare. Astfel este înaintarea unei cereri a „S. S. R.“-ului, pentru facerea unui proect de lege, prin care să se înființeze un timbru, menit să fie lipit pe orice carte a scritorilor și care să aducă o sumă în casa acestora, binevenită pentru editarea anuală a câtorva tineri de talent. De asemenea, numerotarea oficială și controlată de caise ,S. S. R" a cărților editate, pentru a se evita obiceiul, — funest pentru autori, — al trucării tirajului de către casele editoriale. Atâtea propuneri inteligente, cari ne miră că n’au fost comunicate până acuma. Să sperăm — că odată cu acestea — va plana o rodeir’a norocoasă pe destinul autorilor români. Numai solidaritatea senzorilor o va aduce4 . !* j