Neamul Românesc, aprilie 1932 (Anul 27, nr. 77-101)
1932-04-01 / nr. 77
Anul XXVII. — Nr. 77 NEAMUL ROMÂNESC BițăSr"1 "2FI Eftassi as «•* --â > jțiv « xpRB | ^ c ne FU» 6C 0 Lei | Fc Șfisciunij SoO Lot H DIRECTOR Strada BREZOIANU No. 25, (staj) 2 LEB ABONAMENTE I ” îarăpenia autorități și Instituțiuni: 1000 Lei I K. GEORGGSGU telefon 312|60 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA 1 »«rílTioM - — BUCUREȘTI (I) %*'■ ~ l 1 nm 19JZ c * In cursul discuției la proiectul de lege al învățămîntului universitar, cineva care a făcut ani de zile studii la Oxford și la Londra, d. Ispir, a arătat înaintea deputaților, ca și înaintea studenților din tribune, mîndri de isprava lor recentă, ce înseamnă viața studențească acolo, în Anglia. Se știe ce înseamnă un „Colegiu" engles , ce camaraderie, care-și lasă urmele asupra vieții întregi, ce preocupații de studiu serios, ce grijă de sportul sănătos, ce tovărășie cu profesorii, ce curiositate onestă pentru toate teoriile politice, ce simț pentru datoriile unui adevărat „gentleman". Aceste lucruri ar trebui spuse des și tare, așa încît tinerii noștri să se poată pătrunde de ele. Căci neajunsurile care ne umplu de rușine, de scîrbă, de durere vin tocmai din lipsa acestor împrejurări și însușiri, a tuturora. Trup neglijat, suflet stricat de lecturi rele, spectacol al destrăbălării unui oraș mare fără conducere, influente conrucătoare ale seducătorilor de minori pentru toate feluri de politica, ziarul de insultă unit cu tribuna de ațîțare, ce mai trebuie ca să se înregistreze tristele scene ai caruri martori îndurerați au fost? E o mare operă de făcut în școlile noastre înalte, mare și grea. Ferice de aceia cari, urmînd pe înaintașii mai puțin norocoși, vor putea-o duce la capăt ! Oficiul Național de Turism de Tir. Dimitriu Scîums, deputat Campania dusă împotriva proiectuilui de lege depus din inițiativă iparlamentară pentru înființarea ,,Oficiului Național de Turism“ a început să se precizeze, deoarece de unde la început în presă păreau a fi critici sau discuții pur și simplu obiective, — în ultimul timp a început o acțiune mai precisă a unor organizații sau persoane particulare care se găsesc lovite prin proectul de lege respectiv. Toată lumea a recunoscut și recunoaște că principial înființarea O. N. T. este o necesitate de ordin național, deoarece este vorba de punerea în valoare a frumusețelor maturate ale țării noastre și că din cunoașterea de către străini a pitorescului românesc noi ca țară n’am avea decât de câștigat, și moral și material. Toată discuția sa făcut, în jurul așa numitelor „impozite’ cari se puneau pentru adunarea fondurilor necesare. . Am arătat în unele lămuriri ce s’au publicat în această gazetă, că nu poate fi vorba de creieri de impozite, ci ipur și simplu de miște taxe obișnuite în toate țările în cari turismul este organizat. Și am recunoscut că aceste taxe pot fi micșorate sau chiar desființate în parte, dacă se vor găsi exagerate sau nejustificate. Dar am insistat mu asupra acestor chestiuni, pe care eu le-am numit de detaliu, — și îl am ocupat de structura nonii instituții de Stat ce se intenționează a se înființa pentru a-i da toată putința să corespundă scopului și frumoaselor intenții ale inițiatorilor proectului. . ■ Mărturisesc că din calculele făcute am văzut că cele 100.000.000 lei, s’ar putea aduna anual din taxele ce s’ar aduna și care ar servi ca fond pentru întreținerea stațiunilor turistice, climaterice și balneare, pentru îmbunătățirea lor, ca și pentru opera de propaganda care până în prezent este inexistentă. Mărturisesc că nu ui'am gândit c operă, — ca unul care nu urmăresc satisfacții de ordin personal și nici interese personale,----că prin acest proect de lege se lovește în drepturile și atribuțiile cuiva, și m’am dezinteresat de aceste meschine și mărunte chestiuni, deoarece pentru mine există o singura preocupare: ideia în sine, organizarea turismului în Romănia, așezarea lui pe baze solide și temeinice și la înălțimea orga , ■ inzițiilor străine similare. 1 Cu mirare ara văzut însă că de la discuțiile de principii cari s’ar ’ fi putut puiita față de proectul de ’ lege, singura discuție posibilă și în onorabilă, — prea curând, chiar, 1 au început să vorbească interesele personale. Să fiu bine înțeles, sub această formulă de interese personale curm prind și interesele organizațiilor diverse, care văd oarecum periclitate interesele lor. , Nu voiam să cred nimic din unele svonuri și am rămas rece la unele informații cari azi se confirmă și am crezut că cu toții vor primi numai problema în sine și vor tăcea resentimentele și intereesele personale. 1 Dar iată că s’a deslănțuit cam s paria ! f .,Curierul băilor, stațiunilor climaterice și turismului’’, care se intitulează : singurul organ de susținere a intereselor adevărate și r. de propagandă generală economică, și care după câte știu se intit iulă până acum câtva timp numai . Curierul băilor, și care era și este organul societății de hidrologie medicală, deschide lupta. a Suntem anunțați că din No. 1, anul 6 (Martie 1932) s’au imprimat 5000 (trei mii de exemplare), cari se împart gratuit. Vedem deci marele interes de AJ3Ț5 a se apăra Societatea, care face așa ele mari sacrificii, — deși se face apel la cei cari sunt în restanță cu cotizațiile. In cuprinsul gazetei se vorbește de o lovitură extraordinară, de distrugerea organizației balineo-climaterică, de inducerea în eroare a parlamentului, se declară proectul depus ca nul și neavenit și se fac o sumă de aprecieri din care rezultă că autorul (sau autorii procetului) vor să ia din căderea ministerului sănătății controlul existent și să-l treacă la O. N. F. lovind și interesele societății balneo-climaterice. Dar s’a convocat o adunare a acestei societăți. Din dezbaterile publicate de ziarul „Dimineața”, se vede lipsa de obiectivitate ce sa manifestat în discuții și cât de mult se pot coaliza cei cari se văd amenințați în propriile lor interese personale. D. deputat Manolescu -Strunga a citit de la tribuna Camerei moțiunea ce s’a votat Duminică 27 Martie de această societate. In Camera aim arătat că nemulțumirile sunt pur subiective, ca de exemplu faptul că s’a dat un singur loc în comitet reprezentantului societății (vezi cuvântarea d-lui general dr. Vicol) și altele de asemenea manieră, d-nii medici balneologi fiind invitați să nu mai susțină că d-lor fac propagandă turistică, atunci când toată Lumea știe că fac pur și simplu profesiune și încă foarte bine remunerată de bolnavii ce sunt obligați să-și caute sănătatea la noi în țară» etc. (Continuare în pag. ISLa) Malta și Italia Noutatea că guvernul britanic a acceptat în întregime concluziile comisiei de anchetă asupra situației malteze și a hotărît chiar să înlăture prin simplu, decret învățământul limbei italiene în școlile elementare, face obiectul unor comentarii iritate . în presa fascistă, pe care corespondentul ziarului „Le Temps“ le relatează astfel în nnul din 27 Martie: Ziarele declară că această hotărîre constituie un veritabil atentat contra tradițiilor istorice și culturale ale insulei, și totodată o atingere sensibilă a politicei de colaborare pe care guvernul britanic o inaugurase împreună cu poporul maltez de la începuturile ocupației. Ele adaugă că are absurd să se admită că politica engleză în Mediterana ar putea să aibă nevoie să lipsească pe copii maltezi de învățământul limbei lui Dante. Se conchide că raporturile amicale italo-britanice ar putea foarte bine să se ciocnească de acum înainte de un obstacol pe care guvernanții precedenți au voit întotdeauna și au putut să-l evite, fără a micșora cu nimic soliditatea puterii lor. „Giornale defa Ua“ scrie în privința aceasta că în 1911, atunci când o oarecare agitație domnea în insulă în privința asigurării unor anumite garanții constituționale, guvernul englez al epocii ar fi dat asigurarea, guvernului, Romei, că nu ar avea de loc intenția de a suprima limba, italiană, voind să evite orice act „contrar lungei și istoricei amiciții a națiunei britanice pentru națiunea italiană“. „Tanora fascistă" crede că se găsește în fața unui veritabil program de deznaționalizare a insulei. Pe scurt, problema malteză spare să intre intr- o fază mai delicată decât toate cele cari au precedat-o. Chiar în ultimele zile, numeroase manifestații de protestare s-au desfășurat în insula. La Roma, după academia italiană, comitetul de direcție al marei organizatii culturale Dante Alighieri a votet un ordin de zi prin care își exprimă simpatia sa pentru poporul maltez și dorința ca guvernul britanic să menite integral la Malta limba italiană care, de veacuri, este în acea fi insulă sinonimul culturii și a cirrlizatiei". Dimn* Vr.rtolo di Voma“ constint* V..V-7.sf.'f . gr ntt» cele mai puternice la locuitorii Maltei si cere ca ea să fie respectată, tocmai fiindcă reprezintă o astfel de forță căreia nu i-ar putea rezista nici un obstacol. H n străinătate" Pe un an, 1769 Lei; Fe șase luni, 600 Lei | Ca In Anglia^.Sprijinul marilor state Declarațiunile, făcute de d. Grigore Iuni an, de curând, alimentează cu subiecte — desigur interesante — discuțiile unor largi cercuri interne, și nu vor întârzia, fără îndoială, să fie urmărite cu toată atenția, peste hotare. lântr'adevăr, impozante interese sunt în joc, atunci când se vorbește, chiar ca simple deziderate și eventualități, de un art*jament pentru plata anuității externe, sau de rectificarea stabilizării monetare. Evident, greutățile tezaurului român sunt enorme. Obstacolele nu sunt de dată recentă. Criza generală le-a agravat, starea latentă economică și depresiunea dela noi, le dau adesea forme și proporții îngrijitoare. O senină cercetare a acțiunii noastre gospodărești, ar ajunge obligatoriu sub puterea masivă a constatărilor, la concluzii că tot ce omenește a fost posibil, pentru o cât mai sinceră și onestă utilizare a banului public, s'a realizat. Trebuie judecată însă toată această operă de constrângere dureroasă, nu numai sub prizma reducerilor dobândite. Pentru că desigur, o aspră rectificare, poate ar fi accentuat comprimările de cheltuel. Am fi ajuns însă, în acest caz, la două concluzii pe care nu orice guvern le dorește în împrejurări date. Reducerile de salarii și de materiale ar fi putut depăși cotele cunoscute și saltul economiilor ar fi putut trece dincolo de prevederile actuale. Dar guvernul ar fi recoltat două rezultate: o totală dezorganizare a serviciilor publice și de apărare în ce privește materialul, și o numeroasă clasă nouă de șomeuri, zvârliți pe drumuri și în voia Ioanei, ca fermenți, adesea involuntari, ai dezordinii. Aceste rezerve și altele, cad nu-și găsesc locul aici, mențin bugetului o debilitate necontestată. Nu se pot plăti cu actualele venituri și cu obligațiunile de azi nici salariile... Sforțările uriașe și lăudabile reușesc să asigure apărarea țării și inexorabilele nevoi ale angrenajului de Stat. O adaptare la stări evidente, devine absolut necesară. Privim deci cu speranțele renăscute spre silințele cuminți ale marilor state europene, cari văd fie@ necesitatea supremă a sprijinului care cu cât este mai prompt, cu atât devine mai prețios. Acest concurs presupune largi orizonturi și hotărîri rapide, pentru că în ansamblul mondial, năruirea unui nucleu social, căderea unui stat în anarhie din neputința lui izolată de a învinge obstacole teribile, e mai mult decât un avertismemt și depășește importanța unui incident local. Respectul angajamentelor luate, și al acelui capital care a venit să ajute economia noastră, până ieri în plină activitate, rămâne însă punctul cardinal al politicii noastre. Și este în afară de îndoială că aceste condițiuni vor ușura mult traducerea în fapt a unei asistențe economice și financiare, care prin efectele ei, depășește frontierele statelor din bazinul danubian, ca să se întindă, și să oxigeneze largi câmpuri cue acțiune europeană. ■-XOX NOUL REGIM AL CHIRIILOR Lămuririle d-lui Valeriu Popp ministrul justiției . In ședința de ert a Camerei d. Valeriu Popp, ministrul justiției a răspun obiecțiunilor aduse cu prilejul discuției generale, legii de reglementare a raporturilor dintre chiriași și proprietari. Publicăm, mai jos, după note stenografice răspunsul d-lui ministru al justiției. D. VALERIU POP, ministrul Justiției: Domnule președinte, domnilor deputați, ori de câte ori în fața Corpurilor Legiuitoare se prezintă un proiect, care urmează să fie discutat și votat de către tv., cea dintâi întrebare care în mod firesc se naște, este, dacă proiectul de lege are sau nu are vreo utilitate, dacă era sau nu era necesar ca un astfel de proiect de lege să fie supus deliberării Corpurilor Legiuitoare și să vă răpească timpul dv. atât de prețios. Sunt dator în primul rând să răspund la această întrebare. S’a putut să se ridice din partea unora sau altora obiecțiunea că noi de o serie de ani preconizăm intrarea în normal în ceia ce privește raporturile dintre proprietari și chiriași. Intrarea în normal este nu numai un deziderat, ci este o normă dată în atâtea rânduri de către Corpurile Legiuitoare, ori de câte ori s’a legiferat în această privință. Dacă așa este, care este explicațiunea că totuș noi în anul Bomnului 1932 preconizăm din nou dispozițiuni excepționale în ceia ce privește reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași ? Legiuitorul din anii 1926, 1927, 1928 era de bună credință, atunci când preconiza aproprierea timpului intrării în normal. Legiuitorul de atunci nu D-lor deputați, cari sunt principiile de bază ale proiectului, pe care l-am adus în fața dv.? întâi și întâi trebuia să avem în vedere pe funcționari și pe pensionari. Legiuitorul nu putea să rămână nepăsător în fața situației grele și critice ce s’a creiat acestor două categorii și trebuia neapărat, având în vedere nevoile acestor două categorii, să se vină cu măsura de prelungire, care a fost preconizată și înfăptuită atâeia ani în șir »după terminarea războiului. De aceia, în prima parte a acestui proiect, nu facem altceva decât să prelungim pe încă un an contractele în curs de executare ale acestor două categorii. Dar, veți zice dv.: Nu operați la aceste contracte nici o scădere de chirie. Domnitor, este adevărat, nu operăm nici o scădere de chirie la contractele prelungite. De ce nu operăm ? Nu operăm, fiindcă chiria aceste contracte de în» ebartéra prelungită este data minimnală. Mai mult, de pe urma contribuției statului, care este covârșitoare față de ceia ce prăputea să prevadă criza nu numai din țara noastră, dar criza mondială ce se va deslănțui, criză care a ajuns în faza cea mai acută chiar în cursul acestei ierni, când nei urmează să legiferăm. Ce însemnează preconizarea normalului față de această criză neprevăzută care s’a deslănțuit și care apasă foarte greu asupra întregii lumi și asupra raporturilor și circumstanțelor din țara noastră ? Acesta era motivul principal care nu numai ne îndreptățea pe noi, dar ne impunea datoria să venim cu reglementarea acestor raporturi și să preconizăm încă odată dispozițiuni excepționale, pentru a putea duce la armonizare interesele celor peste chiriașul, ceea ce rămâne în sarcina chiriașului este cu desăvârșire insignifiantă și determină o chirie care este inferioară chiriei pe care o plătea oricare altă categorie de chiriaș. Această chirie este de 12 ori, respectiv de 16 ori, chiria din 1916. Dacă do. vă imaginați că pentru un apartament mare în 1916 se plătea anual circa 1—1500 lei, făcând calculul, de 12 ori această chirie, respectiv de 16 ori, veți vedea că această chirie pe care o plătește funcționarul sau pensionarul ce deține un apartament mare după normele din 1914, abia ajunge să plătească o chirie de 12—18.000 lei, restul suportându-i statul. Deci, domnilor, vedeți că nu era de unde să se mai scadă în privința acestor chirii, fără a se lovi în mod nemeritat, proprietarii. Am venit, însă, pentru toate celelalte contracte, cu o scădere forțată a chiriilor. Am preconizat un plafon al chiriilor și la preconizarea acestui plafon am luat de bază chiria din 26 Octombrie ?*29. Intofificat de ce am luat de Bază chiar această chirie, fiindcă atunci chiria a fost miai mare, răspunde că este just și echitabil ca, atunci când vrem să stabilim si un plafon, când vrem să facem o reducere, trebuie să raportăm această reducere la chiria care a fost mai mare în ultimul timp. Se poate face discuțiune asupra cuantumului acestor reduceri. Se poate discuta dacă reducerea trebue să fie de 25—39, sau de 30— 40 la sută, însă chiria la care se raportează această reducere nu poate să fie decât chiria de la data când ea a fost cea mai mare , deci, înainte de a se începe scăderea, făcută în mod benevol, prin libera tranzacție intra proprietar și chiriaș. Dacă am proceda altfel, atunci s’ar lua o măsură de inechitate, o măsură lipsită de dreptate, am lovi, încă odată, pe acela care de bună voe a făcut reducerea în cursul ultimilor doi ani. (Aplauze pe băncile majorității), și am da un avantaj aceluia care a știut să se sustragă acestei tendințe generae a scăderei chiriilor și de a- I captare la viața mai normală și la realitatea zilelor de astăzi. Am preconizat plata chiriei în mod trimestrial și nu puteam să mergem cu măsura generală mai departe, in vechea țară pretutindeni este obiceiul ca chiria să se plătească semestrial; evident, aceasta era o măsură excesivă pentru timpurile de astăzi. Insă, a pretinde ca majoritatea covârșitoare a țărei vechi să se adapteze dintr’o dată printr’un salt uriaș, de la plata chiriei făcută in mod semestrial, la plata lunară, așa după cum ea este în uzanța obișnuită în unele dintre noile provincii, ar fi fost o cerere excesivă, o cerere care nu se putea preconiza. Și de aceia, și aici calea mijlocie, aleasă de noi, cred că este soluțiunea cea mai fericită care se putea găsi. (Aplauze pe băncile majorității). SE ÎNLĂTURĂ UN SISTEM NECUNOSCUT Dar, domnilor, toate aceste măsuri, care constitue o evidentă constrângere, exercitată asupra proprietarului, trebuiau să fie compensate prin ceva, trebue să fie compensate în favoarea pro(Continuare în pag. II-a) Principiile de bază ale proectului La Cameră D. VALER POP -------------------------------- -xox- Ofici îm Mf. Iî-a 1) D. M. SADOVEANU LA CLUJ 2) EVENIMENTE CULTURALE PESTE FRONTIERA — Karin Mikaels a împlinit 60 de anii — 3) EXPOZIȚIA DE CARICATURI NEAGU 4) INSEMNATATEA COMERȚULUI — Recenzii — Externe — E instructiv pentru noi și poate chiar demn de unele conscluzii nu în orice caz dezavantagioase, faptul că din țările cărei dețin locuri de căpetenie, sub toate raporturile, in lume, — vini vești despre efecte ale crizei generale, resimțite mult mai intensl decât la noi. I Finanțele sdruncinate, de pretutindeni, nesiguranța cursului economic, depresiunile financiare aglomerate la maximum în ultima vreme, amenință serios state cu o structură economică ce păreau de o solidaritate invicibilă și certă. I In America de exemplu. I Patria dolarului nu a scăpat nici ea de consecințele crizei. La Washington, cemisiunea financiară a prezentat Camerei I Reprezentațiilor un proect prin care se institue impozite suplimentare în sumă de 12.903.093 dolari! Asta, pentru acoperirea deficitului exercițiului financiar in curs... I Uluitoare pentru noi, nouile taxe — după cum a ținut să precizeze președintele Camerei — sunt absolut necesare și trebuesc votate fără nici o întârziere. I Deficitul de până acum e considerabil. I Pentru a se evita primejdia celei mai grozave panice economice și financiare din istoria Statelor Unite, — a adăugat președințele Camerei — e absolut trebuincioasă majorarea taxelor poștale, imobiliare, taxelor pe unele articole de lux, pe chibrituri, pe guma de mestecat, pe aparatele de radio, gramofoane, automobile, yahturi... I Camera reprezentanților a adoptat nouile taxe prin ridicarea de mâini. N’a mai fost nevoe, așadar, nici să se mai procedeze la uzual la votare în condițiile obicinuite. Democrație și sinceritate Declarațiunile d-lui Gr. Iunian au provocat, precum era de așteptat, lungi și variate comentarii în presă și în lumea politică. In deosebi acelea cari, în ciuda politicienilor cari duc campanie împotriva guvernului, arată că este o eroare a se stărui în afirmația că guvernul nu este constituțional. Un ziar democrat de dimineață judecă pe fostul ministru de justiție pentru această părere a d-sale. Organul democrație admite că Regele a avut dreptul să numească pe actualul guvern, dar refuză a admite că alegerile au fost libere. Exprimarea voinței naționale a fost, nici mai mult nici mai puțin, falsificată. Nu insistăm asupra faptului, cunoscut de toată lumea, că ..ultimile alegeri parlamentare au ridicat mai puține proteste decât orcari alte alegeri efectuate în ultimii zece ani. Și ne referim numai la convingerea partidelor politice asupra acestui fapt. Democraticul ziar de dimineață ar putea întreba de pildă, partidul liberal de sub șefia d-lui I. G. Duca, dacă alegerile au fost sau nu libere, însuși partidul național-țărănist nu este întreg de părerea că alegerile nu au fost libere , dovadă însăși declarația d-lui Gr. Iunian. Iar părerile celor cari n’au putut pătrunde decât prea puțini în parlament nu contează. Se vede însă că democrația și cu sinceritatea nu face casă bună. Congresul național țărănist Azi are loc în Capitală, congresul regional pentru vechiul regat al partidului național țărănist. La ordinea zilei ar fi aceiași... răfuială ca și cea pregătită la Cluj, dacă nu s’ar încerca, întocmai ca și acolo, o înăbușire a insurecției. „ Cea mai mică provocațiune ar putea aprinde conflictul dintre d-nii V. Madgearu și D. R. Ioannițescu, ceea ce ar degenera cu siguranță într’o răfuială generali și în formarea unor disidențe în șapte sau opt județe. Rămâne de văzut dacă d. Mihalache, prezidentul regional, vor putea să înlăture, cu aceiași abilitate de care a dat dovadă dl Vaida la Cluj, toate punctele de contact explozibile. I Se crede că vreo câțiva frumtași ardeleni vor da concursul lor d-lui Mihalache în acest scop! Un act de dreptate! pentru invalizi... ! Statul a răsplătit pe ofițerii invalizi de război, între altele, împroprietărindu-i ,cu mici loturi de câte 5 hectare de pământ arab 11. Puse ,sub regimul generali al legilor de împroprietărire, aceste terenuri nu puteau fi înstreinate. " • " * "I In aceste condițiuni, și cum un procent minim de ofițeri invalizi erau ieșiți din rândurile plu-rgărilor, posesorii terenurilor, cari domiciliau la orașe, le abandonau sau cel mult le arendau pe nimica. In așa fel încât beneficiul pe care statul înțelegea să-l ofere acelora cari au fost mutilați în marele război era inexistent sau derizoriu. Un proiect de lege depute din inițiativă parlamentară la Cameră, vine să îndrumeze și să servească intenția legiuitorului decretând posibilitatea de înstreinare de bună voie a loturilor ofițerilor invalizi. Cu modul acesta, se pun în valoare aceste loturi, pe cari posesorii lor le pot vinde, în orice moment, beneficiind de prețul zilei. Ofițerii invalizi nu pot decât să fie mulțumitori acestei inițiative. Am vizitat zilele acestea interesanta expoziție a pictorului N. Enea, sala „Ileana“ — Cartea Românească. ■ Și în adevăr adjectivul fiu cade întâmplător aci, e interesantă, aceastâ manifestare plastică, pentrucă poate la nici un alt pictor din generațiile mai nouă, nu am aflat atâta răbdătoare și introspectivă casnă de auto-definire, atâta modestie și siguranță de sine în acelaș timp. Pictorul acesta, și lucrul e surprinzător fără îndoială într’o epocă ele nesăbuite accelerări și nerăbdătoare dorinți de parvenire, nu e deloc un grăbit. E primul aspect care te isbește în pictura sa, calmă, hotărîtă, atent studiată, fără nici o săritură dincolo de cât poate să dea. Expoziția de la Curtea Românească e reprezentativă, tocmai deaceea, a momentului pictural la care a ajuns artistul. Problemele de desen sunt puse și rezolvate cu o râvnă conștientă, constructivă, cu un perfect simț auto-critic și cu o intuiție realizatoare a propriilor puteri, remarcabile, deopotrivă. Problemele de culoare, de asemenea, sunt urmărite nu cu beția uitucă de sine, nu cu expansivitatea lipsei controlului critic, deficiențe vizibile la mulți dintre pictorii contingentelor mai tinere — timp stuildtsâ trudă âe reali șatre plivtrea în care rptrâmi, pn»ternic simț al distribuirii pastei, un echilibrul armonic al tonurilor și o autenticitate a compoziției, care — însușiri de preț — fac din d. N. Enea unul dintre cei mai serioși artiști plastici tineri. Intenția noastră, mărturisită — căci nu ne-am ocupat in parte de tablourile sale — e cum lesne s’a înțeles nu să scriem o cronică plastică. Ci, să relevăm în încercările pictorului de care ne ocupăm, dorința de a nu trece dincolo de sine, de a nu-și pune probleme care-i depășesc faza actuală de evoluție, dovadă a unei conștiințe artistice mai prețioasă pentru noi, — căci angajează astfel viitorul ca pe o certitudine favorabilă, — decât realizările prezente ale multora, care pot fi foarte bune, dar nu-i reprezintă personal. Căci nu puțini sunt pictorii și sculptorii români care dând odată, de două ori cu nasul pe la Paris, se întorc pe malul Dâmboviței cu aere, dintr’odată, ele maeștri... E o eroare și sunt falsuri, de care ne-am cam plictisit. Nu pretindem, ar fi ridicul, că școala muzeelor pariziene și a maeștrilor picturii franceze actuale, ar însemna un deficit și un rău. După cum și influentele, simt de multe ori profitabile. Dar pentru actualitatea noastră artistică, viciată de morbii extrantaanteloe inconsistente, nejustificti, preferăm formule, care închide și pictura e-Vul lorten și seriozitate... Jl Pictorii tineri Talent și seriozitate