Neamul Românesc, iunie 1932 (Anul 27, nr. 125-146)

1932-06-01 / nr. 125

Änul XXVII. - Ní. 125 NEAMUL ROMANESC D1BECT0B POLITIC N. IOEBA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BRE20IANU No. 25, (etaj) Telefon 312|60 2 LEI j Bercim 1 Iunie 1932 C ______ ^ i ... Pe un an, 690 Leiț Pe șase í»nl, 3ÖÖ Le* 1 IU |SS*â r —■——————«— ———— ................." ABONAMENTE ( Pentrn aatorltâți și instltcțiunl; 1000 le\ In străinătate! Pe nn an. 1200 lei; Pe șase inni, 600 tei OIHECTOa N. GE0P*«§SU Sfîrșitul zburătorului . A fost o uimire dureroasă moartea subită, cu voie, fără ivoie, — taina a dus-o cu dînsul — a admirabilului tînăr, care a fost Ionel Ghica. ieri, se întorcea biruitor de la un drum pe care nimeni nu-l făcuse ca dînsul. Țerile-i treceau dedesupt la fiecare ceas. Na­vigația aeriană olandeză i se dovedise inferioară. Mersese în excursie la Saigon ca într'o scurtă călătorie de plăcere. Unde nu-i putea ținti gîndul, cutezătorul gînd care-i dăduse o primă glorie ? Frumos și voinic, posedînd virtuțile cavalerești, moștenirea de vitejie a raselor vechi din care venia, urmașul Ghiculeștilor n'avea în el nimic din ceia ce face antipatici pe „eroii" cari pa­radează. Vorbia de ce a făcut, de ce a văzut, de ce pregătește cu o minunată simplicitate. Bătrînii se simțeau sfioși înaintea grației și eleganței cu care povestea despre marile lui isprăvi. ...Dacă măcar i s'ar fi dat norocul, tristul noroc de a isprăvi în lumea lui, acolo sus, trăsnit de fulgerul fatalității ! Cinci mii de săteni de pe va­­lea Becheului, din ținutul Seve­­rinului, au trăit alaltăeri, o zi de îndoită sărbătoare. Dumineca își răsf­rân­gea peste fareștetele cărunte, albite de vre­­mu­irea anilor sau bogate, de plă­­cși tineri, o­dată cu lumina Zilei Domnului, înțelepciunea tălmă­cirii unei legi de desrobire a plu­­gărimei noa­stre. Veniți dela brazda lângă care au înfruntat, cu îndelungă cu­mințenie asprimea cerului, a pă­mântului și mai cu seamă a oa­menilor, gosspodarii ținuturilor severinene înțelegeau de astă­­idată întreaga adâncime, infi­mi­tele tâlcuri, desprinse din legea care odată cu pavăza împotriva cămătăriei venale, le aduce mân­tuirea multor alte flageluri ce s’ar fi întins asupra poporului ro­mânesc, fără această asanare. " Sensul de înalt patriotism și adâncă moralitate, împărtășanie i de zi sfântă, răspândit în sufle­tele țărănimii, se opune astfel tuturor criticilor aduse de toți a­­cei învinși de către interesul po­litic până și în instinctul lor de conservare. „Această lege însemnează iz­bânda unei porniri de generoasă solidaritate națională asupra e­­goismuilui elitelor bancare neabil apărat cu frânturi de principii ale unei economii politice învin­să de vremi. Am redus creanța, i dar fiecare creanță redusă în­semnează un plug mai mult în­fipt în ogorul țării și viitorul a­­cestei țări nu stă închis în lăzile unor bănci care vor cădea pen­­trucă n’au fost bine gospodărite, ti în munca care face să rodeas­­­că pământul”, — astfel se înfă­țișează legea­, prin vorbele vaj­nicului­­ colaborator și propovă­duitor al ei, d. Al. Radian, sub­secretarul de stat de la ministe­rul agriculturii și domeniilor. Dar de astă dată, în marea în­­­trunire de la Balinț, tot d-sa, ne relevează groaznicele consecin­țe ce ar fi avut loc, dacă s’ar fi împiedicat această conversiune, așa cum încear­că să o facă oar­ba critică a opoziției, care totuși a votat-o : w— Vi se spune ca p­rin această lege am distrus încrederea străi­nătății, călcând angajamentele luate prin convențiunii și suntem amenințați cu supărarea cercuri­lor internaționale. . . . La aceste afirmațiuni inga­­nuiți-mi se opun susținerile pre­sei sovietice, care afirmă că atât așteptata revoluție din România nu mai e posibilă pen­tru că legea asanării datoriilor agricole, înlătură marile nemul­țumiri pe care camăta excesi­vă le producea în pătura ru­rală". Iată, prin urmare, unde ar pu­tea să ducă tendințele pe care campania pătimașă nu pregetă a le strecura, dacă aceste tendințe își găseau dinainte posibilități de realizare. Primejdia pe care o creiază țării „beneficiarii zestrei guver­namentale, eroii urnelor furate, excluși din voința corpului e­­lectoral, oameni cari au confun­dat totdeauna Constituția țării cu statutul partidului și au so­cotit guvernarea ca un drept e­­reditar”, este înlăturată însă prin aplicarea acestei legi și prin a­­dâncul spirit de înțelepciune și înțelegere a realităților, care e sădit în sufletul poporului româ­nesc. Trezirea acestui înalt spirit prin tălmăcirea întregului tâlc pe care îl cuprinde crearea legii­ de însănătoșire a agriculturii noastre, este nu numai o operă de refacere morală a țării, dar și o datorie sfântă, de care ar tre­bui să se pătrundă orice individ care face parte din marele suflet al națiunii în care și prin care trăește. Iar manifestarea de fei Balinț, ca și acelea care i-au precedat sau îi vor succede, const­itue revăr­sarea luminei de multiplă sărbă­toare peste creștetul înăsprit de vremuri, dar binecuvântat de cer, al țării. ----------xox---------­George Enescu academician Nu știm cum a primit, modestia­­ proverbială a marelui maestru, ves­tea acestei alegeri academice, semn de înaltă distincție artistică și so­cială. Căci alegerea aceasta, subliniază numai în mod oficial, prestigiul de mult recunoscut și la noi, și în cercurile apusene, al personalității lui Enescu, în multiplele sale as­pecte de desăvârșit muzician. In iarna aceasta, când maestrul Enescu a împlinit cincizeci de ani, întreaga opinie românească i-a manifestat dragoste și admirație nemărginită, iar studii și conferin­țe radiofonice, susținute de cei mai competenți critici muzicali, au căutat să lumineze variatele as­pecte ale geniului său. Critica muzicală a arătat că Ge­orge Enescu este u­n muzician com­plet, căci virtuozitatea interpretă­rii instrumentale, este egalată și întrecută de puterea sa de creație originală. Dacă despre violonistul Enescu, d. Herriot, cunoscutul om politic francez dar și pasionat meloman, spunea că e cel mai strălucit exe­cutant al lui Beethoven, noi mai știm că lucrările muzicale ale lui George Enescu au fost modele su­gestive pentru o întreagă literatu­ră muzicală, creată de așa numita școală românească muzicală mo­dernă. Dar maestrul Enescu, nu a adus numai acest serviciu culturii noas­tre, de a fi întemeietorul unei școli muzicale originale și animatorul unei mișcări muzicale pe timp de câteva decenii. Sol muzical al României în Eu­ropa și America, George Enescu ne-a făcut cunoscute și fara și po­sibilitățile etnice, executând sau dirijând compozițiile proprii sau ale altora. Iar Academia, primind în sânul ei un muzician, pare că a vrut să compenseze, o veche neatenție pe care oficialitatea a avut-o pentru arte în general și pentru muzică în special. Căci dacă în Academiile occidentale, există anume secțiuni de muzică, cu membrii reprezen­tanți ai acestei arte. în Academia noastră Enescu este primul artist care e primit în rândurile „nemu­ritorilor­". Spuneam că oficialitatea a avut și are mai putină atenție pentru muzică, decât pentru literatură sau artele plastice. Intr- adevăr, străduințele de mun­că sau talentul unui muzician, e­­vidențiate printr-o compoziție sau chiar o îndelungată activitate mu­zicală, nu sunt răsplătite de stat, așa cum se premiază cartea unui scriitor, sau se cumpără tabloul u­­nui pictor. Un compozitor nu se bazează pe un sprijin oficial, și de aceea reali­zările lui artistice, depind nu de un premiu anual sau de o sinecu­ră, ci de însuș talentul și aptitudi­nile sale specifice. George Enescu academician, e deci nu numai o distincție oficială a unei singure persoane, ci o răs­plată simbolică a tuturor muzicie­nilor români. * @3 x---------­H. G. Tălmăcirea unei legi Asanarea datoriilor agricole, profilaxie a bolșevismului T. N. Pentru nu știm a câtea oară, presa care acceptă inf­irm— așa de ușuratică a clubului, a pornit o nouă critică dezor­donată, sprijinită pe exagerări notorii, și pe neadevăruri re­gretabile. D. Charles Rist a făcut un ra­port guvernului său. Cuprinsul nu îl cunoșteau de­cât foarte puțin... Dar inventatorii de pro­fesie, comentatorii romantici și fant­exiști, au pornit să șarjeze, sărind ca totdeauna, dincolo de cap... Vehemența stilului u­­șor, și monoton, a căpătat o clipă seriozitatea pe care i-o da, fără autorizarea d-lui Rist, numele domniei sale. Și astfel, au ignorat complect cuprinsul unui act confidențial, a cărui eventuală publicitate va arăta cât de lamentabilă și nefun­dată a fost alarma porciani­­lor împotriva guvernului, și câ­tă răspundere se desprinde, pentru ei, din toată acțiunea politică de la stabilizare în­coace: , Am găsit o neauzită dezor­dine în scripte și gestiuni. Ne-am aflat înaintea unui bu­get umflat până la nebunie, și a unei vistierii goale ca nici o dată. Tot ce omenește a fost cu putință, în împrejurări date, în condițiiuni sufletești grele, ne-am străduit să împlinim. O­­nesta cercetare și scrutare a împrejurărilor și a întregea ac­țiuni de guvern, duce ori­ce minte de echilibru, și ori­ce convingere onestă, la rezulta­tul că am luptat din răsputeri, și am luat eroic, asupra noa­stră, misiunea eroică a îndrep­­tărei și însănătoșirei. Nu cerem obiectivitate agen­­turei de club, și neobositei sa­botări a ordinii și respectului către autoritate. In forme din ce în ce mai­ periculoase, ea se manifestă în congrese do­minate de filiera ușor de de­mascat, a agitatorilor cari ur­măresc alt­ceva, de­cât ame­liorarea so­artei corpului didac­tic și celorlalți salariați pu­blici. Căci, dacă sinceritatea cluhurilor de partid era în a­­­devăr așa de evidentă, și so­lidaritatea lor cu massele de salariați atât de unanimă, a­­tunci, pentru ce motive au um­flat până la dezastrul bugetar, lefurile, angajamentele și ca­pitolele de personal ? De mult, de ani de zile, apărea spectrul ruinei tezaurului public. Ca sub impulsul unei forțe infernale, guvernele de est au mers îna­inte pe acelaș drum la capă­tul căruia, se recoltează deze­chilibrul și jalea de azi. Partidele, grupări de intere­se și de anarhizare, sunt cele din urmă care pot avea îndrăz­neala să găsească o vină, gu­vernului pus în alternativa cumplită să provoace ruina to­tală a Țării, sau să meargă, ori­câtă nemulțumire s'ar produce,­­ spre însănătoșirea finanțe­lor publice. Grupările de interese elec­torale, și sateliții lor cari au cur­agiul trist să le facă jocul lor criminal, trebue să înțeleagă că epoca amarhizărei, a trecut. Și vor înțelege. Un interview al d-lui ministru C. Argetoianu — Pe marginea raporta!«­ d-lul Ch. Rist — »Adevărul­ de ori publică ur­matorul interview luat d-lui mi­nistru C. Argetoianu. • v i Raportul Rist nu poate fi armă politică Împotriva guvernului — Față de vâlva, care s’a făcut în jurul raportului Rist și de toate comentariile, cu sau fără tâlc, cari și-au făcut drum în opinia publica, am venit să vă întrebăm dacă sun­teți dispuși să ne dați informațiuni și lămuriri asupra conținutului ra­portului expertului francez ? — Nu numai că sunt dispus să vă dau lămuririle pe cari mi le ce­reți, dar sunt chiar foarte mulțu­mit de prilejul ce-mi oferiți de a pune la punct o chestiune foarte simplă pe care unii au complicat-o dinadins. O anumită presă, servind anu­mite interese politice, precum și protagoniștii acestor interese, au crezut că pot face dintr’un­ instru­ment tehnic, o armă politică îm­potriva guvernului. S’a pornit la atac cu surle și cu tobe împotriva guvernului și împotriva conversi­unii și — lucru ciudat — „goarna a sunat“ și de data aceasta, tocmai în lagărul acelora cari nu ar avea nimic de profitat, dar absolut ni­mic, de pe urma unei schimbări de regim. Nimic mai ciudat decât i­­deia de a prezintă raportul Rist, ca o cărămidă căzută în capul guver­nului, atunci când știut este, că noi am chemat pe experții fran­cezi, că noi am cerut raportul pe care l-a întocmit d. Rist și că noi am pus la îndemâna d-sale toate datele statistice pe temeiul cărora a alcătuit raportul său. Cred oare onorabilii noștri ad­versari că după un an de guver­nare nu cunoșteam noi într’atâta situația noastră financiară, ca să putem aștepta cine știe ce aprecieri măgulitoare din partea d-lui Rist ? Cunoșteam situațiunea noastră a­­tât de bine încât, întrucât privește analiza administrației finanțelor noastre, am fi putut redacta noi raportul d-lui Rist. Dacă am chemat experții fran­cezi, a fost fiindcă am voit să a­­ducem în fața opiniei publice, pă­rerea unor oameni obiectivi, neîn­­teresați în luptele noaste politice și cu­ o reputațiune tehnică recu­noscută. Aducând astfel la cunoș­tința tuturor, în mod obiectiv, gre­șelile săvârșite în trecut, am soco­tit că puteam să înlătur pentru vi­itor repetirea lor. Pentru a pune capăt inexacti­tăților atribuite raportului Rist, cred că cea mai simplă cale este publicarea acestui raport. In vii­torul consiliu de miniștri, care va avea loc Marți, voi cere auto­rizarea acestei publicări, până atunci vă voi analiza în câteva cuvinte conținutul raportului. Critica d-lui Rist se referă, în­trucât privește finanțele, la chesti­uni de fond și la chestiuni de for­mă. După aceia de sa își dă părerea asupra a trei legiuiri recente (le­gea asanării datoriilor agricole, le­gea lichidării judiciare și legea monopolului alcoolului) și conchi­de printr-o serie de sfaturi pro­gramatice, în vederea vindecării crizei noastre financiare. Să le luăm pe rând. ERORILE ȘI DESECHILIBRUL BUGETAR D. Rist reamintește întâi în scurte cuvinte erorile bugetare să­vârșite până în 1929, mai ales în anii cari au precedat imediat sta­bilizarea, în cari s’au contabilizat, în bugetele noastre, considerabile excedente (care s’au angajat în di­verse cheltueli), atunci când în î­eaî îUÎÎs, existau deficite de mili­arde. D. Rist nu se întinde asupra a­­cestei perioade, nu ca să mai supere pe liberali, ci pentru că pe d-sa îl interesează aproape exclusiv cele petrecute de la sabilizare încoace. Intr’adevăr, d-sa constată, și constată cu dreptate, că nu ne-am ținut dela 1929 încoace de toate angajamentele luate, prin legea monetară din acel an și prin di­versele convențiuni semnate cu prilejul stabilizării. in alcătuirea bugetelor pe 1930 și 1931, nu s’a ținut seamă de începerea perioa­dei de deflație și sporîndu-se în mod nechibzuit evaluările veni­turilor, s’au sporit și cheltuelile, provocându-se astfel considera­­bile di&uite. Creându-se regiile și casele autonome, au dat și aces­tea naștere la considerabile și inutile sporiri de cheltueli. Punctul capital însă pentru d. Rist este, că în executarea bu­getelor care au urmat stabili­zarea, s'a făcut o gravă deose­bire între angajări și ordonan­­țări de cheltueli, supunându­­se la posibilitățile trezoreriei numai ordonatnțările (ți nici a­­cestea întotdeauna), ți lăsân­­du-se libere angajările, în ormi­tele creditelor bugetare. Dife­rența între sumele cari au fost astfel angajate ți sumele cari au putut fi plătite, constitue de­ficitele bugetare de azi. Această gravă eroare, — care pentru d. Rist este cauza dezechi­librului bugetar de astăzi, — am constatat-o și noi la venirea noas­tră la­ guvern și am făcut tot ce ne-a stat în putință, pentru a o în­lătura.­­ Lucrul nu a fost și nu­ este însă ușor, fiindcă nicăeri, ca în materie financiară, nu se poate spune cu mai drept cuvânt, că critica este ușoară, dar înfăptuirea grea. APLICAREA STRICTA A BUGE­TULUI PE 1932 D. Rist mai analizează în rapor­tul d-sale o serie de posturi buge­tare din bilanțurile noastre pe anii 1929, 1930, 1931 și 1932, cerând rectificarea unora și ventilarea al­tora. D-sa aprobă fără rezervă sis­temul de alcătuire al bugetului nostru pe 1932, cere însă stricta lui aplicare, întrucât privește metodele și le­giuirile financiare, pe care ne-am obligat prin angajamentele din 1929, să le înfăptuim, d. Risz enu­­meră foarte pe scurt, ceia ce am făcut și insistă foarte mult asupra celor câteva măsuri, care au rămas încă de adus la îndeplinire. CONTINGENTELE PRACTICE ȘI POSIBILITĂȚILE REALIZĂRILOR In toată această parte de exami­nare a regimului nostru financiar, d. Rist scrie cu toată competința, cu toată obiectivitatea profesorului și, trebue să adaug, cu toată sim­patia omului care a stat lângă noi Și a ajutat primii noștri pași pe ca­lea stabilizării. Singura ți ușoara critică ce i s’ar putea face este că vor­­bește prea ex cathedra, prea ca profesor ți nu destul ca om politic, care trebue să ție sea­mă de contingențele practice și care trebue să știe că, cu tot­e efortul, de multe ori cele mai bune intenț­iuni nu pot fi duse până la etapa realizării.­­ Ar fi prea lung să arăt aci tot ce s’a făcut la ministerul de finanțe de exemplu pentru normalizarea angajamentelor de plată. Această chestiune fiind esențială în expu­nerea d-lui Rist, am redactat un memoriul special asupra ei, pe care îl voi publica odată cu raportul francez. D. C. ARGETOIANU Critica legiuirilor financiare Partea a doua a raportului d-lui Rist se ocupă cu repercuțiu­­nile financiare ale legilor asană­rii datoriilor, lichidării judiciare și monopolului alcoolului. D. RIST CONTRA MONOPOLU­LUI ALCOOLULUI D. Rist este împotriva aces­tei din urmă legi, singura cu caracter financiar, și cere des­ființarea ei și revenirea pur și simplu la regimul alcoolului dinainte de 1927. Teoretic d. Ritt are perfectă dreptate și ne-am gândit și noi în­tâi la revenirea regimului dinainte de 1927, adică la suprimarea dife­renței de taxe, între alcoolul indus­trial și alcoolul fabricat de cei 800.000 podgoreni din struguri și prune. Numai că această revenire nu mai este azi posibilă, din punct de vedere politic și social. Mono­polul alcoolului, suprimând taxele și înlocuindu-le cu prețuri de cum­părare și de vânzare, tinde tocmai să înlăture și neajunsul taxelor di­ferențiale și obstacolele pu­se în calea acestei diferențe. D. Rist, pe baza datelor ce i-au fost comunicate de d. Picharles, crede că monopolul ne va costa scump și ne va raporta puțin. Noi credem că d. Picharles se înșeală și că d. Rist va avea oca­zia să constate, că fără a se pu­tea reveni la rezultatele de înca­sări dinainte de 1927, monopolul alcoolului ne va aduce un sensi­bil spor la venituri. (Continuare in pag. Ill­a) Externe — La Vatican s’a semnat eri Scaun, asupra statutus-ului. — Eri s’a deschis la Paris experților însărcinați de Societat blemelor financiare, iar la 1 Iunie teiul mixt, alcătuit din experți comitetului financiar al Ligii mele financiare ale țărilor dunăre — Trupele japoneze m­anev­randchuriei, până în apropiata oficial și comandanții armatelor țiunea unei agresiuni în Siberia. — In Germania s’a deschis ori­centrare Bruening o gravă criză zile și atitudinea provocatoare a Desfășurarea evenimentelor cercurile interne și cu neîncredere franceze în special accentuând Germania ar evolua cu pași repezi . La Belgrad, Bombay și atentate. — Guvernul bulgar a h­otărît partițiuni. Notificarea a fost prima Atena care a protestat energic plăti datoriile ce-i incumbă­acordul dintre România și La conferința comitetului financiari­ea Națiunilor cu examinarea prol se va întruni tot la Paris cornii guvernamentali și o delegație a Națiunilor pentru a discuta problem­­e. C­rează în regiunea de nord a vecinătate a graniței siberiene­ din Manciuria desmiint însă intens prin demisia guvernului de eont de guvern, date fiind împrejurat socialiștilor. I este urmărită cu mare interes da de cercurile externe: ziarele pericolul dictaturii către care Madrid au fost puse mai multa suspendarea anuității pentru rer­tă cu surprindere de guvernul civil contra refuzului Bulgariei de a-și „Legăturee”... In patria legendarului caz de la Caracal — d. Octavian Goga a ținut o întrunire. Și a vorbit din nou. Șeful noului partid național a­­grar a repetat declarația că are soluțiuni pentru „a pune capăt nenorocirilor de ordin financiar economic care dezorganizează țara și care ne-au împins la mar­ginea prăpastiei. Imediat apoi a spus că prima grije a d-sale când va veni la putere e să plătească restanțele și apoi să asigure pla­ta cuponului , ceea ce înseamnă că, până una alta, înțelege să plătească restanțele cu banii cu­ponului. Asupra situației , se rostește astfel : „Am pus termometrul: la Cra­iova, Ploești­, Iași și aici, și am constatat că poporul se găsește intr’o nouă vâltoare sufletească. Aici în țara lui Popa Șapcă, e frământare în suflete și dacă nu se va asculta plânset­ul de jos, atunci tare mi-e frică că vine apa mare, și voi poporul veți înțe­lege că a trecut seria vorbelor". In ciuda acestei constatări și fără nici o teamă că va aduce d-sa însuși „apele mari”­­. Oc­tavian Goga face imediat o de­clarație revoluționară. „Ridic flamura împotriva par­tidelor politice” — a spus d-sa — „îndemn la luptă tot ce e plu­gar cu încrederea că voi fi as­cultat. Fac apel la voi să mă ur­mați“. Și conchide cu următorul an­gajament : „Mă legătuesc în fața voastră, sub acest cer limpede de pri­­măvară ca atâta vreme să vadă ochii mei lumina cerului, cât a­­cești ochi vor înțelege durerile voastre”. De ce legătuire ? D. Goga e u­­nul din ardelenii cari cunosc bi­ne expresia... regnicolară de­­ „legământ”. Probabil, din credin­ța superstițioasă că legătuirea e ceva mai puțin, în tot cazul nu este un angajament așa de grav ca legământul. Am paria că în momentul când a rostit această frază, d. Goga a ciocănit pe sub masă cu dege­tul pe lemn... Care e „normalul­" ? Partidele cari vorbesc despre o situație „ne­constituțională” a guvernului — și cari nu vor I arate răspicat, pentru motive­­ necuvântate, în ce constă acea­tă „impomistituiționalitate” — redi­­ă mereu refrenul „reintrării I normal”. A reintra în normal a seam­nă însă, pentru aceste pa­tide, nimic altceva decât pur­­ simplu îndreptățirea lor de a d­ui la putere. I Asupra acestei chestiuni iar cum s­e pronunță d. Gheorgi Brătianu într’un articol publici în „Mișcarea” : I „Dar s’a cerut mai ales o înci­legere în ordinea politică pentr a grăbi „reintrarea în normam Să precizăm această noțiunen Dacă „reintrarea în normal îi seam­nă numai restabilirea /act­lui perimat al înțelegerii pent­u succesiunea la guvern, cu font rarea subînțeleasă a tuturor i­n­ovații­or și anularea reciprocei a tuturor sancțiunilor, țara n’ai nimic de câștigat dintr’o aseme­nea normalizare”. I Țara are totul de pierdut -I adăugăm noi — întrucât toți mizeriile situației de azi se dato­resc guvernelor trecute, vinovați toate — și reciproc absolvite­­ I de incapacitate, ușurință și risi­pă în activitatea lor. I­ ­xox- 0 operă postumă de Oscar Neddl Eminentul compozitor cehoslovac Oskar Ned­bal, care a murit nu cu mult în mod tragic, prin sirmc­­dere, a lucrat înainte de moartea sa la o operă comică, „Țăranul Iacob”, care însă a rămas netermi­nată. Cu terminarea acestei opere s-a însărcinat cunoscutul compozi­tor Jara Beneș, care este și auto­­rul­ muzicii celor mai bune filma sonore cehoslovace; compozitorul J. Beneș speră că opera lui Nedbal va fi gata în timpul cel mai apro­­piat. Libretul este scris de scriito­­rul Ladislav Novak. I -xox-Cititi in pag. n­ a 1) PEDEAPSA BELȘUGULUI —de Al. Lascarov Moldovanu— 2) TURNEUL DE PROPAGANDA ȘI EXCURSIUNEA IN AMERI­CA DE SUD 3) ACTIVITATEA LITERARA A MUSULMANILOR DIN IUGO­SLAVIA 4) AMICII PALESTINEI 5) IMPORTANTA GIMNASTICE MODERNE Se știe despre existența, la Sâmbăta de Sus, la Făgăraș, a unui cămin des­tinat odihnei de vară a scriitorilor, ar­tiștilor și ziariștilor. In legătură cu a­­ceasta, ziarele au putut publica urmă­toarea informație: „Sindicatul Artelor Frumoase, obți­nând sprijinul din partea ministerului instrucției, a hotărât deschiderea că­minului de odihnă Sâmbăta de Sus, pentru lunile Iulie și August. Scriitorii care vor să se înscrie se vor adresa la secretariatul societății scriitorilor ro­mâni, în str. Brezoianu. No. 44." Adevărul este că în ultima vreme existau tot mai puține speranțe și că datorită atrocelor greutăți pe care le suportă bugetul Statului, nu prea părea de crezut că se va reuși să se găsească banii necesari întreținerii artiștilor la Sâmbăta de sus nici măcar pentru o lună. Cu cât mai neașteptată însă, o sur­priză e cu atât mai plăcută. Nimeni nu ar avea cruzimea să con­teste reprezentanților celor ale sufletu­lui, dreptul firesc la o odihnă de 30 de zile, după cele 535­­ câte mai rămân !... ale anului, de muncă. Fiindcă, știut este, ei nu trăesc din opera lor: nu am ajuns — încă !­a la acest grad de civilizare a moravuri­lor și de etică socială. In răgazul la care suntem obligați până la o presupusă schimbare, tot aleși de Dumnezeu și recunoscuți de ce putem face e să le ușurăm celor stima noastră, o viață căreia destinul lor special îi desemnează contururi întotdeauna parcă mai întunecate de­cât ale obștei. De aceea acest cămin dela Sâmbă­ta are faima lui, și simpatiile lui, în publicul amator de artă și literatură. De aceea și bucuria cu care am pri­mit întotdeauna gestul, când s'a pu­tut, de a se oferi intelectualilor crea­tori această mică ofrandă a recunoș­­tiinței generale. Astăzi, când greutățile materiale au ajuns la un punct maxim și când cri­za face ravagii în toate domeniile, gestul oficialității e cu atât mai gene­ros și mai înalt înțelegător. Scriitorii și artiștii care vor pleca la Sâmbăta, beneficiază, firește de un drept al lor. Dar beneficiază, datorită sprijinului obținut din partea, ministerului de in­­strucție, dovedit încă odată ocrotitor, prin persoana d-lui prof. N. Iorga, primul ministru al țării, al artelor și al intelectualității creatoare. Vacanța scriitorilor Căminul de la Sâmbăta

Next