Neamul Românesc, iunie 1932 (Anul 27, nr. 125-146)
1932-06-01 / nr. 125
Änul XXVII. - Ní. 125 NEAMUL ROMANESC D1BECT0B POLITIC N. IOEBA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BRE20IANU No. 25, (etaj) Telefon 312|60 2 LEI j Bercim 1 Iunie 1932 C ______ ^ i ... Pe un an, 690 Leiț Pe șase í»nl, 3ÖÖ Le* 1 IU |SS*â r —■——————«— ———— ................." ABONAMENTE ( Pentrn aatorltâți și instltcțiunl; 1000 le\ In străinătate! Pe nn an. 1200 lei; Pe șase inni, 600 tei OIHECTOa N. GE0P*«§SU Sfîrșitul zburătorului . A fost o uimire dureroasă moartea subită, cu voie, fără ivoie, — taina a dus-o cu dînsul — a admirabilului tînăr, care a fost Ionel Ghica. ieri, se întorcea biruitor de la un drum pe care nimeni nu-l făcuse ca dînsul. Țerile-i treceau dedesupt la fiecare ceas. Navigația aeriană olandeză i se dovedise inferioară. Mersese în excursie la Saigon ca într'o scurtă călătorie de plăcere. Unde nu-i putea ținti gîndul, cutezătorul gînd care-i dăduse o primă glorie ? Frumos și voinic, posedînd virtuțile cavalerești, moștenirea de vitejie a raselor vechi din care venia, urmașul Ghiculeștilor n'avea în el nimic din ceia ce face antipatici pe „eroii" cari paradează. Vorbia de ce a făcut, de ce a văzut, de ce pregătește cu o minunată simplicitate. Bătrînii se simțeau sfioși înaintea grației și eleganței cu care povestea despre marile lui isprăvi. ...Dacă măcar i s'ar fi dat norocul, tristul noroc de a isprăvi în lumea lui, acolo sus, trăsnit de fulgerul fatalității ! Cinci mii de săteni de pe valea Becheului, din ținutul Severinului, au trăit alaltăeri, o zi de îndoită sărbătoare. Dumineca își răsfrângea peste fareștetele cărunte, albite de vremuirea anilor sau bogate, de plăcși tineri, odată cu lumina Zilei Domnului, înțelepciunea tălmăcirii unei legi de desrobire a plugărimei noastre. Veniți dela brazda lângă care au înfruntat, cu îndelungă cumințenie asprimea cerului, a pământului și mai cu seamă a oamenilor, gosspodarii ținuturilor severinene înțelegeau de astăidată întreaga adâncime, infimitele tâlcuri, desprinse din legea care odată cu pavăza împotriva cămătăriei venale, le aduce mântuirea multor alte flageluri ce s’ar fi întins asupra poporului românesc, fără această asanare. " Sensul de înalt patriotism și adâncă moralitate, împărtășanie i de zi sfântă, răspândit în sufletele țărănimii, se opune astfel tuturor criticilor aduse de toți acei învinși de către interesul politic până și în instinctul lor de conservare. „Această lege însemnează izbânda unei porniri de generoasă solidaritate națională asupra egoismuilui elitelor bancare neabil apărat cu frânturi de principii ale unei economii politice învinsă de vremi. Am redus creanța, i dar fiecare creanță redusă însemnează un plug mai mult înfipt în ogorul țării și viitorul acestei țări nu stă închis în lăzile unor bănci care vor cădea pentrucă n’au fost bine gospodărite, ti în munca care face să rodească pământul”, — astfel se înfățișează legea, prin vorbele vajnicului colaborator și propovăduitor al ei, d. Al. Radian, subsecretarul de stat de la ministerul agriculturii și domeniilor. Dar de astă dată, în marea întrunire de la Balinț, tot d-sa, ne relevează groaznicele consecințe ce ar fi avut loc, dacă s’ar fi împiedicat această conversiune, așa cum încearcă să o facă oarba critică a opoziției, care totuși a votat-o : w— Vi se spune ca prin această lege am distrus încrederea străinătății, călcând angajamentele luate prin convențiunii și suntem amenințați cu supărarea cercurilor internaționale. . . . La aceste afirmațiuni inganuiți-mi se opun susținerile presei sovietice, care afirmă că atât așteptata revoluție din România nu mai e posibilă pentru că legea asanării datoriilor agricole, înlătură marile nemulțumiri pe care camăta excesivă le producea în pătura rurală". Iată, prin urmare, unde ar putea să ducă tendințele pe care campania pătimașă nu pregetă a le strecura, dacă aceste tendințe își găseau dinainte posibilități de realizare. Primejdia pe care o creiază țării „beneficiarii zestrei guvernamentale, eroii urnelor furate, excluși din voința corpului electoral, oameni cari au confundat totdeauna Constituția țării cu statutul partidului și au socotit guvernarea ca un drept ereditar”, este înlăturată însă prin aplicarea acestei legi și prin adâncul spirit de înțelepciune și înțelegere a realităților, care e sădit în sufletul poporului românesc. Trezirea acestui înalt spirit prin tălmăcirea întregului tâlc pe care îl cuprinde crearea legii de însănătoșire a agriculturii noastre, este nu numai o operă de refacere morală a țării, dar și o datorie sfântă, de care ar trebui să se pătrundă orice individ care face parte din marele suflet al națiunii în care și prin care trăește. Iar manifestarea de fei Balinț, ca și acelea care i-au precedat sau îi vor succede, constitue revărsarea luminei de multiplă sărbătoare peste creștetul înăsprit de vremuri, dar binecuvântat de cer, al țării. ----------xox---------George Enescu academician Nu știm cum a primit, modestia proverbială a marelui maestru, vestea acestei alegeri academice, semn de înaltă distincție artistică și socială. Căci alegerea aceasta, subliniază numai în mod oficial, prestigiul de mult recunoscut și la noi, și în cercurile apusene, al personalității lui Enescu, în multiplele sale aspecte de desăvârșit muzician. In iarna aceasta, când maestrul Enescu a împlinit cincizeci de ani, întreaga opinie românească i-a manifestat dragoste și admirație nemărginită, iar studii și conferințe radiofonice, susținute de cei mai competenți critici muzicali, au căutat să lumineze variatele aspecte ale geniului său. Critica muzicală a arătat că George Enescu este un muzician complet, căci virtuozitatea interpretării instrumentale, este egalată și întrecută de puterea sa de creație originală. Dacă despre violonistul Enescu, d. Herriot, cunoscutul om politic francez dar și pasionat meloman, spunea că e cel mai strălucit executant al lui Beethoven, noi mai știm că lucrările muzicale ale lui George Enescu au fost modele sugestive pentru o întreagă literatură muzicală, creată de așa numita școală românească muzicală modernă. Dar maestrul Enescu, nu a adus numai acest serviciu culturii noastre, de a fi întemeietorul unei școli muzicale originale și animatorul unei mișcări muzicale pe timp de câteva decenii. Sol muzical al României în Europa și America, George Enescu ne-a făcut cunoscute și fara și posibilitățile etnice, executând sau dirijând compozițiile proprii sau ale altora. Iar Academia, primind în sânul ei un muzician, pare că a vrut să compenseze, o veche neatenție pe care oficialitatea a avut-o pentru arte în general și pentru muzică în special. Căci dacă în Academiile occidentale, există anume secțiuni de muzică, cu membrii reprezentanți ai acestei arte. în Academia noastră Enescu este primul artist care e primit în rândurile „nemuritorilor". Spuneam că oficialitatea a avut și are mai putină atenție pentru muzică, decât pentru literatură sau artele plastice. Intr- adevăr, străduințele de muncă sau talentul unui muzician, evidențiate printr-o compoziție sau chiar o îndelungată activitate muzicală, nu sunt răsplătite de stat, așa cum se premiază cartea unui scriitor, sau se cumpără tabloul unui pictor. Un compozitor nu se bazează pe un sprijin oficial, și de aceea realizările lui artistice, depind nu de un premiu anual sau de o sinecură, ci de însuș talentul și aptitudinile sale specifice. George Enescu academician, e deci nu numai o distincție oficială a unei singure persoane, ci o răsplată simbolică a tuturor muzicienilor români. * @3 x---------H. G. Tălmăcirea unei legi Asanarea datoriilor agricole, profilaxie a bolșevismului T. N. Pentru nu știm a câtea oară, presa care acceptă infirm— așa de ușuratică a clubului, a pornit o nouă critică dezordonată, sprijinită pe exagerări notorii, și pe neadevăruri regretabile. D. Charles Rist a făcut un raport guvernului său. Cuprinsul nu îl cunoșteau decât foarte puțin... Dar inventatorii de profesie, comentatorii romantici și fantexiști, au pornit să șarjeze, sărind ca totdeauna, dincolo de cap... Vehemența stilului ușor, și monoton, a căpătat o clipă seriozitatea pe care i-o da, fără autorizarea d-lui Rist, numele domniei sale. Și astfel, au ignorat complect cuprinsul unui act confidențial, a cărui eventuală publicitate va arăta cât de lamentabilă și nefundată a fost alarma porcianilor împotriva guvernului, și câtă răspundere se desprinde, pentru ei, din toată acțiunea politică de la stabilizare încoace: , Am găsit o neauzită dezordine în scripte și gestiuni. Ne-am aflat înaintea unui buget umflat până la nebunie, și a unei vistierii goale ca nici o dată. Tot ce omenește a fost cu putință, în împrejurări date, în condițiiuni sufletești grele, ne-am străduit să împlinim. Onesta cercetare și scrutare a împrejurărilor și a întregea acțiuni de guvern, duce orice minte de echilibru, și orice convingere onestă, la rezultatul că am luptat din răsputeri, și am luat eroic, asupra noastră, misiunea eroică a îndreptărei și însănătoșirei. Nu cerem obiectivitate agenturei de club, și neobositei sabotări a ordinii și respectului către autoritate. In forme din ce în ce mai periculoase, ea se manifestă în congrese dominate de filiera ușor de demascat, a agitatorilor cari urmăresc altceva, decât ameliorarea soartei corpului didactic și celorlalți salariați publici. Căci, dacă sinceritatea cluhurilor de partid era în adevăr așa de evidentă, și solidaritatea lor cu massele de salariați atât de unanimă, atunci, pentru ce motive au umflat până la dezastrul bugetar, lefurile, angajamentele și capitolele de personal ? De mult, de ani de zile, apărea spectrul ruinei tezaurului public. Ca sub impulsul unei forțe infernale, guvernele de est au mers înainte pe acelaș drum la capătul căruia, se recoltează dezechilibrul și jalea de azi. Partidele, grupări de interese și de anarhizare, sunt cele din urmă care pot avea îndrăzneala să găsească o vină, guvernului pus în alternativa cumplită să provoace ruina totală a Țării, sau să meargă, oricâtă nemulțumire s'ar produce, spre însănătoșirea finanțelor publice. Grupările de interese electorale, și sateliții lor cari au curagiul trist să le facă jocul lor criminal, trebue să înțeleagă că epoca amarhizărei, a trecut. Și vor înțelege. Un interview al d-lui ministru C. Argetoianu — Pe marginea raporta!« d-lul Ch. Rist — »Adevărul de ori publică urmatorul interview luat d-lui ministru C. Argetoianu. • v i Raportul Rist nu poate fi armă politică Împotriva guvernului — Față de vâlva, care s’a făcut în jurul raportului Rist și de toate comentariile, cu sau fără tâlc, cari și-au făcut drum în opinia publica, am venit să vă întrebăm dacă sunteți dispuși să ne dați informațiuni și lămuriri asupra conținutului raportului expertului francez ? — Nu numai că sunt dispus să vă dau lămuririle pe cari mi le cereți, dar sunt chiar foarte mulțumit de prilejul ce-mi oferiți de a pune la punct o chestiune foarte simplă pe care unii au complicat-o dinadins. O anumită presă, servind anumite interese politice, precum și protagoniștii acestor interese, au crezut că pot face dintr’un instrument tehnic, o armă politică împotriva guvernului. S’a pornit la atac cu surle și cu tobe împotriva guvernului și împotriva conversiunii și — lucru ciudat — „goarna a sunat“ și de data aceasta, tocmai în lagărul acelora cari nu ar avea nimic de profitat, dar absolut nimic, de pe urma unei schimbări de regim. Nimic mai ciudat decât ideia de a prezintă raportul Rist, ca o cărămidă căzută în capul guvernului, atunci când știut este, că noi am chemat pe experții francezi, că noi am cerut raportul pe care l-a întocmit d. Rist și că noi am pus la îndemâna d-sale toate datele statistice pe temeiul cărora a alcătuit raportul său. Cred oare onorabilii noștri adversari că după un an de guvernare nu cunoșteam noi într’atâta situația noastră financiară, ca să putem aștepta cine știe ce aprecieri măgulitoare din partea d-lui Rist ? Cunoșteam situațiunea noastră atât de bine încât, întrucât privește analiza administrației finanțelor noastre, am fi putut redacta noi raportul d-lui Rist. Dacă am chemat experții francezi, a fost fiindcă am voit să aducem în fața opiniei publice, părerea unor oameni obiectivi, neînteresați în luptele noaste politice și cu o reputațiune tehnică recunoscută. Aducând astfel la cunoștința tuturor, în mod obiectiv, greșelile săvârșite în trecut, am socotit că puteam să înlătur pentru viitor repetirea lor. Pentru a pune capăt inexactităților atribuite raportului Rist, cred că cea mai simplă cale este publicarea acestui raport. In viitorul consiliu de miniștri, care va avea loc Marți, voi cere autorizarea acestei publicări, până atunci vă voi analiza în câteva cuvinte conținutul raportului. Critica d-lui Rist se referă, întrucât privește finanțele, la chestiuni de fond și la chestiuni de formă. După aceia de sa își dă părerea asupra a trei legiuiri recente (legea asanării datoriilor agricole, legea lichidării judiciare și legea monopolului alcoolului) și conchide printr-o serie de sfaturi programatice, în vederea vindecării crizei noastre financiare. Să le luăm pe rând. ERORILE ȘI DESECHILIBRUL BUGETAR D. Rist reamintește întâi în scurte cuvinte erorile bugetare săvârșite până în 1929, mai ales în anii cari au precedat imediat stabilizarea, în cari s’au contabilizat, în bugetele noastre, considerabile excedente (care s’au angajat în diverse cheltueli), atunci când în îeaî îUÎÎs, existau deficite de miliarde. D. Rist nu se întinde asupra acestei perioade, nu ca să mai supere pe liberali, ci pentru că pe d-sa îl interesează aproape exclusiv cele petrecute de la sabilizare încoace. Intr’adevăr, d-sa constată, și constată cu dreptate, că nu ne-am ținut dela 1929 încoace de toate angajamentele luate, prin legea monetară din acel an și prin diversele convențiuni semnate cu prilejul stabilizării. in alcătuirea bugetelor pe 1930 și 1931, nu s’a ținut seamă de începerea perioadei de deflație și sporîndu-se în mod nechibzuit evaluările veniturilor, s’au sporit și cheltuelile, provocându-se astfel considerabile di&uite. Creându-se regiile și casele autonome, au dat și acestea naștere la considerabile și inutile sporiri de cheltueli. Punctul capital însă pentru d. Rist este, că în executarea bugetelor care au urmat stabilizarea, s'a făcut o gravă deosebire între angajări și ordonanțări de cheltueli, supunânduse la posibilitățile trezoreriei numai ordonatnțările (ți nici acestea întotdeauna), ți lăsându-se libere angajările, în ormitele creditelor bugetare. Diferența între sumele cari au fost astfel angajate ți sumele cari au putut fi plătite, constitue deficitele bugetare de azi. Această gravă eroare, — care pentru d. Rist este cauza dezechilibrului bugetar de astăzi, — am constatat-o și noi la venirea noastră la guvern și am făcut tot ce ne-a stat în putință, pentru a o înlătura. Lucrul nu a fost și nu este însă ușor, fiindcă nicăeri, ca în materie financiară, nu se poate spune cu mai drept cuvânt, că critica este ușoară, dar înfăptuirea grea. APLICAREA STRICTA A BUGETULUI PE 1932 D. Rist mai analizează în raportul d-sale o serie de posturi bugetare din bilanțurile noastre pe anii 1929, 1930, 1931 și 1932, cerând rectificarea unora și ventilarea altora. D-sa aprobă fără rezervă sistemul de alcătuire al bugetului nostru pe 1932, cere însă stricta lui aplicare, întrucât privește metodele și legiuirile financiare, pe care ne-am obligat prin angajamentele din 1929, să le înfăptuim, d. Risz enumeră foarte pe scurt, ceia ce am făcut și insistă foarte mult asupra celor câteva măsuri, care au rămas încă de adus la îndeplinire. CONTINGENTELE PRACTICE ȘI POSIBILITĂȚILE REALIZĂRILOR In toată această parte de examinare a regimului nostru financiar, d. Rist scrie cu toată competința, cu toată obiectivitatea profesorului și, trebue să adaug, cu toată simpatia omului care a stat lângă noi Și a ajutat primii noștri pași pe calea stabilizării. Singura ți ușoara critică ce i s’ar putea face este că vorbește prea ex cathedra, prea ca profesor ți nu destul ca om politic, care trebue să ție seamă de contingențele practice și care trebue să știe că, cu tote efortul, de multe ori cele mai bune intențiuni nu pot fi duse până la etapa realizării. Ar fi prea lung să arăt aci tot ce s’a făcut la ministerul de finanțe de exemplu pentru normalizarea angajamentelor de plată. Această chestiune fiind esențială în expunerea d-lui Rist, am redactat un memoriul special asupra ei, pe care îl voi publica odată cu raportul francez. D. C. ARGETOIANU Critica legiuirilor financiare Partea a doua a raportului d-lui Rist se ocupă cu repercuțiunile financiare ale legilor asanării datoriilor, lichidării judiciare și monopolului alcoolului. D. RIST CONTRA MONOPOLULUI ALCOOLULUI D. Rist este împotriva acestei din urmă legi, singura cu caracter financiar, și cere desființarea ei și revenirea pur și simplu la regimul alcoolului dinainte de 1927. Teoretic d. Ritt are perfectă dreptate și ne-am gândit și noi întâi la revenirea regimului dinainte de 1927, adică la suprimarea diferenței de taxe, între alcoolul industrial și alcoolul fabricat de cei 800.000 podgoreni din struguri și prune. Numai că această revenire nu mai este azi posibilă, din punct de vedere politic și social. Monopolul alcoolului, suprimând taxele și înlocuindu-le cu prețuri de cumpărare și de vânzare, tinde tocmai să înlăture și neajunsul taxelor diferențiale și obstacolele puse în calea acestei diferențe. D. Rist, pe baza datelor ce i-au fost comunicate de d. Picharles, crede că monopolul ne va costa scump și ne va raporta puțin. Noi credem că d. Picharles se înșeală și că d. Rist va avea ocazia să constate, că fără a se putea reveni la rezultatele de încasări dinainte de 1927, monopolul alcoolului ne va aduce un sensibil spor la venituri. (Continuare in pag. Illa) Externe — La Vatican s’a semnat eri Scaun, asupra statutus-ului. — Eri s’a deschis la Paris experților însărcinați de Societat blemelor financiare, iar la 1 Iunie teiul mixt, alcătuit din experți comitetului financiar al Ligii mele financiare ale țărilor dunăre — Trupele japoneze manevrandchuriei, până în apropiata oficial și comandanții armatelor țiunea unei agresiuni în Siberia. — In Germania s’a deschis oricentrare Bruening o gravă criză zile și atitudinea provocatoare a Desfășurarea evenimentelor cercurile interne și cu neîncredere franceze în special accentuând Germania ar evolua cu pași repezi . La Belgrad, Bombay și atentate. — Guvernul bulgar a hotărît partițiuni. Notificarea a fost prima Atena care a protestat energic plăti datoriile ce-i incumbăacordul dintre România și La conferința comitetului financiariea Națiunilor cu examinarea prol se va întruni tot la Paris cornii guvernamentali și o delegație a Națiunilor pentru a discuta probleme. Crează în regiunea de nord a vecinătate a graniței siberiene din Manciuria desmiint însă intens prin demisia guvernului de eont de guvern, date fiind împrejurat socialiștilor. I este urmărită cu mare interes da de cercurile externe: ziarele pericolul dictaturii către care Madrid au fost puse mai multa suspendarea anuității pentru rertă cu surprindere de guvernul civil contra refuzului Bulgariei de a-și „Legăturee”... In patria legendarului caz de la Caracal — d. Octavian Goga a ținut o întrunire. Și a vorbit din nou. Șeful noului partid național agrar a repetat declarația că are soluțiuni pentru „a pune capăt nenorocirilor de ordin financiar economic care dezorganizează țara și care ne-au împins la marginea prăpastiei. Imediat apoi a spus că prima grije a d-sale când va veni la putere e să plătească restanțele și apoi să asigure plata cuponului , ceea ce înseamnă că, până una alta, înțelege să plătească restanțele cu banii cuponului. Asupra situației , se rostește astfel : „Am pus termometrul: la Craiova, Ploești, Iași și aici, și am constatat că poporul se găsește intr’o nouă vâltoare sufletească. Aici în țara lui Popa Șapcă, e frământare în suflete și dacă nu se va asculta plânsetul de jos, atunci tare mi-e frică că vine apa mare, și voi poporul veți înțelege că a trecut seria vorbelor". In ciuda acestei constatări și fără nici o teamă că va aduce d-sa însuși „apele mari”. Octavian Goga face imediat o declarație revoluționară. „Ridic flamura împotriva partidelor politice” — a spus d-sa — „îndemn la luptă tot ce e plugar cu încrederea că voi fi ascultat. Fac apel la voi să mă urmați“. Și conchide cu următorul angajament : „Mă legătuesc în fața voastră, sub acest cer limpede de primăvară ca atâta vreme să vadă ochii mei lumina cerului, cât acești ochi vor înțelege durerile voastre”. De ce legătuire ? D. Goga e unul din ardelenii cari cunosc bine expresia... regnicolară de „legământ”. Probabil, din credința superstițioasă că legătuirea e ceva mai puțin, în tot cazul nu este un angajament așa de grav ca legământul. Am paria că în momentul când a rostit această frază, d. Goga a ciocănit pe sub masă cu degetul pe lemn... Care e „normalul" ? Partidele cari vorbesc despre o situație „neconstituțională” a guvernului — și cari nu vor I arate răspicat, pentru motive necuvântate, în ce constă aceată „impomistituiționalitate” — rediă mereu refrenul „reintrării I normal”. A reintra în normal a seamnă însă, pentru aceste patide, nimic altceva decât pur simplu îndreptățirea lor de a dui la putere. I Asupra acestei chestiuni iar cum se pronunță d. Gheorgi Brătianu într’un articol publici în „Mișcarea” : I „Dar s’a cerut mai ales o încilegere în ordinea politică pentr a grăbi „reintrarea în normam Să precizăm această noțiunen Dacă „reintrarea în normal îi seamnă numai restabilirea /actlui perimat al înțelegerii pentu succesiunea la guvern, cu font rarea subînțeleasă a tuturor inovațiior și anularea reciprocei a tuturor sancțiunilor, țara n’ai nimic de câștigat dintr’o asemenea normalizare”. I Țara are totul de pierdut -I adăugăm noi — întrucât toți mizeriile situației de azi se datoresc guvernelor trecute, vinovați toate — și reciproc absolvite I de incapacitate, ușurință și risipă în activitatea lor. I xox- 0 operă postumă de Oscar Neddl Eminentul compozitor cehoslovac Oskar Nedbal, care a murit nu cu mult în mod tragic, prin sirmcdere, a lucrat înainte de moartea sa la o operă comică, „Țăranul Iacob”, care însă a rămas neterminată. Cu terminarea acestei opere s-a însărcinat cunoscutul compozitor Jara Beneș, care este și autorul muzicii celor mai bune filma sonore cehoslovace; compozitorul J. Beneș speră că opera lui Nedbal va fi gata în timpul cel mai apropiat. Libretul este scris de scriitorul Ladislav Novak. I -xox-Cititi in pag. n a 1) PEDEAPSA BELȘUGULUI —de Al. Lascarov Moldovanu— 2) TURNEUL DE PROPAGANDA ȘI EXCURSIUNEA IN AMERICA DE SUD 3) ACTIVITATEA LITERARA A MUSULMANILOR DIN IUGOSLAVIA 4) AMICII PALESTINEI 5) IMPORTANTA GIMNASTICE MODERNE Se știe despre existența, la Sâmbăta de Sus, la Făgăraș, a unui cămin destinat odihnei de vară a scriitorilor, artiștilor și ziariștilor. In legătură cu aceasta, ziarele au putut publica următoarea informație: „Sindicatul Artelor Frumoase, obținând sprijinul din partea ministerului instrucției, a hotărât deschiderea căminului de odihnă Sâmbăta de Sus, pentru lunile Iulie și August. Scriitorii care vor să se înscrie se vor adresa la secretariatul societății scriitorilor români, în str. Brezoianu. No. 44." Adevărul este că în ultima vreme existau tot mai puține speranțe și că datorită atrocelor greutăți pe care le suportă bugetul Statului, nu prea părea de crezut că se va reuși să se găsească banii necesari întreținerii artiștilor la Sâmbăta de sus nici măcar pentru o lună. Cu cât mai neașteptată însă, o surpriză e cu atât mai plăcută. Nimeni nu ar avea cruzimea să conteste reprezentanților celor ale sufletului, dreptul firesc la o odihnă de 30 de zile, după cele 535 câte mai rămân !... ale anului, de muncă. Fiindcă, știut este, ei nu trăesc din opera lor: nu am ajuns — încă !a la acest grad de civilizare a moravurilor și de etică socială. In răgazul la care suntem obligați până la o presupusă schimbare, tot aleși de Dumnezeu și recunoscuți de ce putem face e să le ușurăm celor stima noastră, o viață căreia destinul lor special îi desemnează contururi întotdeauna parcă mai întunecate decât ale obștei. De aceea acest cămin dela Sâmbăta are faima lui, și simpatiile lui, în publicul amator de artă și literatură. De aceea și bucuria cu care am primit întotdeauna gestul, când s'a putut, de a se oferi intelectualilor creatori această mică ofrandă a recunoștiinței generale. Astăzi, când greutățile materiale au ajuns la un punct maxim și când criza face ravagii în toate domeniile, gestul oficialității e cu atât mai generos și mai înalt înțelegător. Scriitorii și artiștii care vor pleca la Sâmbăta, beneficiază, firește de un drept al lor. Dar beneficiază, datorită sprijinului obținut din partea, ministerului de instrucție, dovedit încă odată ocrotitor, prin persoana d-lui prof. N. Iorga, primul ministru al țării, al artelor și al intelectualității creatoare. Vacanța scriitorilor Căminul de la Sâmbăta