Neamul Românesc, octombrie 1932 (Anul 27, nr. 220-243)

1932-10-01 / nr. 220

Anul XXVII. Nr. 220 NEAMUL ROMANESC DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA :1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Telefon 312/60 2 LEI Sâmbătă 1 Octombrie 1932 C In țară: Pe un an, 600 tei. Pe șase luni, 300 Lei Pentru aș^ricații^USÎÎÎi SSLI^SS^SÎ In străinătate: Pe un an, 1200 tei» Pe șase luni, 600 lei ABONAMENTE DIRECTOR N. GEORGESCU Sarcina d-lui Mironescu Nu știu dacă în majoritate este un om, unul singur care compătimește pe d. Mironescu, Vistierul d-lui Vaida. Eu, în orice caz, îl compătimesc. Il compătimesc pentru că-l înțeleg. Și-l înțeleg cum trebuie înțeles : adecă omenește și moldovenești. „Moldovenește", aceasta înseamnă a ținea samă de tot ce e mai delicat în ființa omenească și a judeca nu ceiace se afișează, ci ceia ce se zbate și se chinuește înlăuntru. Fără mari ambiții, fostul fruntaș tachist a ajuns președinte de consiliu în momentul când marele său șef nu mai consimțea să reprezinte Coroana. Trebuie să nu aibă cineva nici o ideie de c e un suflet ca al d-lui Maniu ca să creadă că el ar putea sâ ierte vreodată pe cel care, din partidul său, și-a permis să-i iee locul. De atunci ochii de ură rece apasă asupra răzeșului de la Vasluiu. Apasă cu o ură specială. Sunt generoase uri roșii și răbdătoare uri negre. De acest gen e ura d-lui Maniu. Nu știu dacă d. Mironescu simte în urma lui o umbră prigonitoare. N asigur că ea nu l-a părăsit o clipă. Și sfîrșitul va fi ca al tuturor amicilor pe cari această neiertătoare ură i-a urmărit. N. IORGA Preoții in școală Frumoase cuvinte, odată cu începerea școlilor, s’au rostit prin gazete despre rostul nou al învățăturii, despre îndrumările ce se ivesc în pragul vremurilor tulburi și mai ales despre selecționarea ce se impune, pentru a se ameliora stadiul de afluență a intelectualilor șomeri. De aceia, problemele noi ale școlii, ce se rezolvă prin diferite măsuri bune, trebuesc semnalate chiar mai târziu, dacă n’au putut fi la vreme, îndeajuns de subliniate. Ele se luminează cu atât mai mult, cu cât își capătă căldura de la vre-un suflet simplu, dar înfierbântat de elanul spre mai bine și desvăluit fără prihană. Găsim astfel, în unele foi, gânduri și năzuinți, exprimate stângaci, dar impresionante prin cinstea, zelul și înalta moralitate de care sunt animate. Astfel, în Foaia diecezană ce apare la Caransebeș, vorbind despre legea votată sub guvernarea trecută, care dădea preoților dreptul de a preda învățământul religios în școli, o pană de acestea, curată și înflăcărată, arată însemnătatea faptului. Preoții în școală reprezintă și altceva decât îndeplinirea unei forme de regulament. Biserica noastră drept măritoare și-a înscris o binemeritată biruință morală, dar în acelaș timp și o sarcină nu ușoară în actualele împrejurări prea puțin prielnice sorții clerului : legea votată în primăvară, dădea dreptul și impune îndatorirea preoților de a preda învățământul religios în toate școalele primare din țară. Și așa școala se întoarce la biserică din clipa când se încredințează din nou preoților învățământul religios al acestor școale. Neapărat, slujitorii altarului pot împărtăși binecuvântarea Domnului și pe al țe căi , dar rostul lor de a fi călăuzitori, ajutători și mângăitori se poate îndeplini cu mai mare succes atunci, când li s’a dat putință de a veni de adreptul în atingere cu lumea acelora, despre care Mântuitorul, marele învățător, spune : Lăsați copii să vină la Mine ! Biserica lui Andrei Șaguna, a prevăzătorului arhiereu, a purtat școalelor sale cea mai statornică grijă. Nu putem decât să ne bucurăm, când vedem că ideile marelui mitropolit sunt azi, bine apreciate și acolo unde am găsit înțelegerea așteptată pentru întreaga operă șaguniană. Preoțimea trece iarăși pragul De la conștiincioasa împlinire a datoriei preoților din toate eparhiile bisericii ortodoxe, în lupta pentru desființarea analfabetismului, va rezulta propășirea sufletească a generațiilor viitoare și întărirea neamului și a bisericii lui. Toate autoritățile bisericești și . Ministerul Instrucțiunii au luat măsuri pentru pregătirea programei de lucrare cu începutul anului școlar în care intram. Ce avem să cerem de la preoțimea chemată la catedră. Desigur, întâi de toate, îi cerem cunoașterea desăvârșită a materiei învățământului religios precum și metoda ei de predare. Lecția de religie are să fie prilej de înviorare sufletească pentru copii, nu oră de plictiseală chinuitoare, de care se împărtășau adeseori școlarii, când buchizau rugăciuni neînțelese și le reproduceau papagalicește în școala veche. In chestiunea metodei, va fi necesară, la mulți preoți, o împrospătare a cunoștințelor pedagogice dobândite în institutele de teologie. Trebue apoi consultate modele de lecții practice din religie, —■ neuitându-se însă că studiul religiei se face și în afară de școală prin : rugăciuni, cercetarea bisericii, cântări religioase, îndrumări spre raporturi omenești și creștinești cu toți cei de aproape, arătându-le iubire, stimă, dreptate... Să pornim deci la muncă, inspirați de dragoste și încredere, și cu nădejdea că bunul început se va perfecționa. Astfel se încheie inimosul articol din foana de la Caransebeș, a cărui pornire pilduitoare nu trebue lăsată, mai cu seamă astăzi, să treacă fără urmă. Situația financiară a Austriei VIENA. Ministrul justiției, Schuschnigg a declarat, în cursul unei cuvântări, că și în Austria se semnalează simptomele unei apropiate ameliorări și se poate crede că țara a trecut deja de punctul culminant al crizei. La depunerile spre fructificare se constată o vădită urcare. Țările interesate pentru turism, au fost vizitate, în vara trecută, de un număr foarte mic de străini, fapt care a făcut ca sume însemnate să se îndrepte spre Austria. Nădejdea Austriei este acum că statele din Europa centrală vor izbuti să se libereze reciproc, printr-o politică economică raionala. Libertatea în Europa centrală e scopul conferinței economice. Cât privește situația politică internă a Austriei, pactul de la Lausanne esite pentru Austria încercarea izbutită de a salva șilingul și e de așteptat ca valuta austriacă să rămână de aci încolo mereu fermă. In țară domnește acum liniște, iar străinătatea arată, prin tendința de urcare la valorile austriace, iar încrederea deplină în valuta aceste țări. Pentru Austria a fost o chestie de existență de a asigura valuta și de a consolida iar încrederea în afară. yox- Reîntronarea bunului simț Dintre însușirile, toate negative, ale guvernului aventurii, se evidențiază o lipsă totală a bunului simț. Lăsând la o parte nenumăratele gafe și greșeli grave îngrămădite în scurtul timp de când guvernul Vaida conduce afacerile publice, una singură stăruie, ținând în continuă agitație spiritele ușor inflamabile ale cetățenilor cari duc toate lipsurile și plătesc toate oalele sparte. Criza financiară merge din ce în ce mai rău, lefurile și pensiile se plătesc cu mari sforțări de pe o lună pe alta, încasările devin din ce în ce mai mici, iar economiile, atâtea câte se fac, însumează reduceri la capitolele de cheltuieli dintre cele mai necesare. Ministrul finanțelor înfricoșează pe colegii săi și pe toți cei vizați cu lozinca economiilor. Reducerile bugetare ar fi, deocamdată, în concepția și posibilitățile guvernanților actuali, singurul mijloc de soluționare în parte a crizei. Adevărul e că, departe de a fi o soluție complectă care să aducă normalizarea financiară și bugetară, sistemul economiilor este indicat ca un auxiliar serios al oricărei soluțiuni care ar fi să se aplice. In acest sistem de economii, reducerea cheltuelilor de prisos este o puternică obligație morală, care ține de onestitatea politică și sufletească a conducătorilor. Actualul guvern s'a derobat de la împlinirea acestei obligații care singură ar fi putut să-i aducă oarecare încredere din partea opiniei publice. Lumea e revoltată de faptul că, pentru interese de partid, nu au creiat și se mențin un număr de 11 dintre cele mai puțin simpatice posturi de sinecuriști cari sunt subsecretariatele de stat. Nici un guvern n‘ar fi avut îndrăzneala, sau lipsa de bun simț, ca în aceste vremuri de cea mai cumplită mizerie bugetară, să plaseze în posturi absolut inutile și foarte costisitoare partizani de-ai regimului, răsplătiți astfel pentru caltățile lor electorale. Cel puțin 8 din acești subsecretari de stat nu îndreptățesc, cu activitatea lor, prezența lor în guvern. Atunci, cum să nu se revolte pensionarul care nu-și primește pensia, cum să nu se agite funcționarul care își vede redusă leafa de mizerie ? Ne aflăm în preajma unei schimbări de regim. Țara are nevoe de un guvern care, înainte de orice, să aibă simțul proporțiilor, să poseadă discernământul necesar spre a judeca o situație și bunul simț de a nu se pune în situația barocă de a-și contrazice, pentru interese de partid, propriile lui principii de guvernare. Ne trebue un guvern care să fie redus la un minimum de miniștri și care să desființeze complet subsecretariatele de stat. Ce ar fi dacă, reducând la cea mai simplă expresie aparatul de guvernare, am da și noi odată un exemplu altora? Se poate guverna o țară cu cinci sau șase miniștri. Fără nici un pericol pentru sănătatea lor. Până acum nu am auzit ca vreun ministru să fi murit de prea multă muncă. Reforma aceasta, imperios necesară, ar da o satisfacție opiniei publice și un grăunte de încredere că astfel de conducători ar putea face ceva bine, prin simpla lor autoritate morală putând solicita sacrificiile tuturor. in i lila celei n nmii financiare Falimentul planului cincinal . Acestea, sunt titlurile sub care „Daily Mail“ publică știrea senzațională primită de la corespondentul său diplomatic arătând că afacerile Rusiei Sovietice au atins o criză atât de serioasă încât Stalin și tovarășii săi fac sforțări desperate spre a evita o catastrofă financiară și economică. De fapt ziarul englez nu face deccât să destăinuiască secretul misterioaselor călătorii recente făcute de cei mai de încredere trimiși ai lui Stalin între Moscova și capitalele principale din Europa. „Tratativele pentru un împrumut francez au eșuat cu toate vizitele repetate făcute de camaradul Dovgalevski d-lui Herriot. Tot atât de inutile au rămas și tratativele cu Germania, Italia și Elveția, iar Moscova se găsește în cel mai mare impas în care a fost de la revoluție încoace. „Rapiditatea cu care s’a ivit această situație se datorește nereușitei proectelor sovietice, inclusiv a faimosului plan de 5 ani de extindere industrială. „Recolta este cu mult mai slabă decât cea de anul trecut iar rechiziționarea de grâu din partea Statului a scăzut mai jos decât a fost în anii cei mai răi. Cumpărătorii de grâu din străinătate întrebuințează cea mai mare băgare de seamă în ce privește grânele sovietice și până în prezent n’au încheiat nici un contract, acest lucru e de mare importanță deoarece anul trecut, ca și în 1930, Moscova a făcut plățile de toamna cu banii primiți ca acont asupra contractelor de grâne. „De asemenea se raportează din localitățile petrolifere tulburări grave, producția mergând în descreștere din cauza lipsei de echipament , iar alte industrii arată și ele o scădere serioasă a producției. „Dar aspectul de cea mai mare însemnătate al crizei este spaima subită de care au fost cuprinși lucrătorii nu numai în ce privește o foamete ci și de perspectiva prăbușirei întregei industrii sovietice. „Dezertările din fabrici și din mine se țin lanț pe o scară fără precedent. Lucrătorii văd cu îngrijorare crescândă reaua conducere, admisă oficial — a fabricilor naționalizate, precum și lipsa de combustibil, unelte și material brut. „Obținerea proviziilor și a altor necesare devine din ce în ce mai grea și aproape nimic nu se poate cumpăra fără așteptări lungi făcând coadă, sau numai prin mijloace ilicite. „Furturile prin fabrici și la căile ferate, cu toată pedeapsa de moarte care se aplică, sunt necontenite, iar Stalin a reintrodus toate formele teroarei roșii aplicat la începutul revoluției. — ——xox--------— E sau nu e... D. PAN HALIPA Minis’tra al Basarabiei ? Tot in jurul discursului de la Gramat „Echo de Paris“, sub iscălitura lui Pertinax, publică, relativ la discursul de la Gramat, o corespondeniin din Geneva, din care extragem următoarele : „Discursul pronunțat, azi, de către d. Herriot este un răspuns ebes fiinéi formulată în nota engleză din 17 Septembrie și care, la Geneva este reluată de către mai multe delegații , s’ar preta franța unei soluții a problemei armamentelor, al cărei efect esențial ar fi să micșoreze limita existenței între armata franceza și cea germană ? Gândul d-lui Herriot, atât cât îl putem ghici, se compune din două afirmațiuni. „In primul rând, armata germană depășește din ce în ce mai mult cadrul ce i-a fost fixat la Versailles : ca să ne convingem de acest lucru, ajunge să ne reamintim ordonanța germană din 13 Septembrie asupra antrenamentului și să nu se neglijeze cetirea operelor teoreticianilor germani privitor la arta războiului cari descriu organizația germană ca destinată agresiunei. „Astfel, armata germană a evoluat în mod considerabil, de la tratatul de la Versailles încoace. De pe acum dansa construe o forță destul de îngrijorătoare. Din contra, armata franceză s-a transformat în sens opus. De la victorie până azi, ea nu a încetat de a se micșora și de a se slăbi. In ceea ce privește punctul al doilea, despre o reducere a armatei franceze, dansa n ar putea să fie considerată decât în reconstituirea radicală a Ligii Națiunilor care ar culmina prin stabilirea unui adevărat sistem de securitate la punerea în linie în contra unui agresor eventual, a unei puteri militare predominantă. Această din urmă temă a d-lui Herriot reclamă mai multe observațiuni. Cu toate cele pe care d. președinte de consiliu le-a lăsat să creadă auditorilor săi, nici un progres al Ligii Națiunilor nu se poate observa, j EXTERNE — Eli a luat cuvântul în Adunarea Societății Națiunilor, d. Herriot, primul-ministru francez. D. Herriot și-a început discursul prin a arăta fidelitatea Franței față de Liga Națiunilor, azi când pe malurile lacului Geneva, „suflă o criză de pesimism”. Arată rolul și activitatea acestui înalt for internațional și nu se asociază la negațiunile pesimiștilor și scepticilor. Intrând în fondul discuției, d. Herriot, după ce arată spiritul în care trebue să se desfășoare aici discuțiile, spune că e nevoe să transformăm instituții seculare, să desrădăcinăm o boală de mai multe ori milenară: oribila barbarie care e războiul Pentru a ajunge la aceste rezultate, doctrina Franței e una singură : pactul Societății Națiunilor. D. Herriot enumără apoi rezultatele din ultimul an internațional : citează conferința de la Lausanne, care s-a terminat printr’un acord. Conferința de la Lausanne a dat naștere conferinței de la Stressa, care și-a propus să pregătească restaurarea țărilor din Europa centrală și orientală. La sfârșit d. Herriot a spus că interesul în conferința dezarmării e să se ajungă la suprimarea diplomației secrete și să se pună pe picior de egalitate toate popoarele. Neregulile de la Primăria* sect. Albastru Grave desvăluiri in ședința consiliului comunal Consiliul primăriei sectorului III (Albastru), a ținut aseară ședință publica la ordinea zilei fiind comunicări in legătură cu administrația comunală a sectorului. Spre a croia atmosferă un grup de manifestanți a întrerupt des ou vociferări pe consilierii opoziției, iar la sfârșitul ședinței erau sa cadă victime furiei lor, doi gazetari, neplăcuți edililor sectandui. D. V. VASILESCU, cere primarului lămuriri privitor la campania de presă dusă de „Gazeta municipală“, care în câteva numere a adus acuzațîuni de jaf în averea primăriei, conducătorilor ei. D. G. SLAMA întreabă consiliul ce măsuri înțelege să ia împotriva ajutorului de primar al sectorului d. Andrei Homașcu care fără a ține seama de dispozițiile categorice ale legii a vândut din bunurile primăriei fără licitație publică. Dar mai mult, cumpărătorul, șeful serviciuluiu salubrității d. Procopiu (rudă a primarului) nu numai că a cumpărat materialele (cărămizi, uși) pe un preț derizoriu, dar le-a transportat cu mașinile salubrității la casa pe care o construește cu oamenii plătiți de primărie-S’au vândut acestui domn în urma unei simple rezoluți nui a primarului 23.000 de cărămizi pe prețul de 30 și 20 bani bu casa, pe când în oraș se vând cu 1 leu. Fierul ce în piață se vinde cu 6 1~. "-v. " vândut acestuia cu 60 bani kg. Pietre, borduri pe cari primăria ie-a cumperat cu 20 lei bucata acestuia i -au fost revândute cu 3 lei bucata Dard. Procopiu a mai făcut și altele. A rectificat o factură de 10.000 lei privitoare la furnituri necesare serviciului pe care îl conduce, spre a nu fi recenționată de comisia de recepție bine recenzionează deja suma de 10.000 lei în sus) și spre a nu se constata că fuseseră plătite scump.Alte fumnituti necesare mașinilor salubrității, în surmă de 800.000 lei au fost cumpărate ’V mai de la casa Colin fără a se trimite oferte și celorlalte magazine de specialitate. Rezultatul: s-a plătit cu 30% mai mult decât ofereau ceilalți-în vreme ce alți funcționari nu au luat diurne pentru servicii prestate. Procopiu a primit în lunile August și Septembrie ca diurnă 15000 lei. Ajutorul de primar a primit 12.000 lei pentru deplasări. La fel un domn Lăzărescu, un străin de primărie nefiiind funcționar, a primit 18.000 lei pentru deplasări la Techirghio. Tot acest domn a fost angajat cu 6000 lei pentru a reprezenta primăria într’un proces, când contenciosul atât al sectorului cât și al municipiului dispune de eminenți juriști. S’au comandat de primărie la un tipograf V. Ionescu 10.000 de coperte de dosare cu prețul de 3 lei bucata când știut este de oricine că ele nu costă mai mult de 2 lei bucata. Lucrul acesta a fost de altfel observat și de comisia de recepție care a curmat abuzul retrăgând comanda. Aceasta nu a împiedicat pe ajutorul de primar să mai comande 10.000 de coase (sub foma de citații cu text) ce ar costa 200 lei mia la prețul de 9750 lei mia. Dar această furnitură ca și altele n’au trecut de suma de 10.000 lei, spre a nu fi cercetate și de comisia de recepții. Ajutorul de primar d- Andrei Ionescu a vândut vinul, adus de la via d-sale cu autocamioanele primăriei, la cazarma măturătorilor. In cazarmă se găsesc boloboaice de vin, iar măturătorii de frica, sunt nevoiți să consume, prețul urmând a se reține la plata lefii. In 1929 s’au plătit socotindu-se 6 autocamioane, a 3 tone jumătate unul, pe cât timp ele erau de 1 tonă și jumătate, încheind d. Slanja, cere ca să nu se mai continue — de către cei ce au conducerea primăriei— confuzia între patriimoniiul lor personal și cel al primăriei. Toate faptele aduse de d-sa atingând onoarea consiliului acestei primării așteaptă un răspuns prompt din partea celor învinuiți. D. MANOLE CONSTANTINESCU, răspunzând unor afirmațiuni ale d-lui Slama spune că i se dă numai 5000 lunar diurne pentru deplasările pe cari le face în exercițiul funcțiunii de conducător al serviciului de comunicații în timp ce la alte primării se dă 10 000 lei lunar. D. ANDREI IONESCU răspunde d-lui Slama în chestiunea Procopiu. Materialele de construcție erau rezultate din dărâmările clădirilor expropriate de primărie. O mare parte din ele fost date gratuit primăriei municipiului. Restul a fost vândut d-lui Procopiu. Prin aceasta nu a făcut altceva decât a ajutat ca și în trecut pe funcționarii primăriei cari merită toată lauda și ajutorul pentru serviciile pe cari le aduc. Vinurile au fost transportate de la via sa cu mașini particulare, nu cu ale primăriei. Diurnele încasate de d-sa au fost date pentru deplasări în interesul serviciului, consilierii comunali nedispunând de gratuitftți pe C. F R. D. GHIBRIȚA VASILESCU, primarul sectorului, numește o comisie dintre membrii consiliului care să ancheteze asupra tuturor celor desvăluite în consiliu. Continuarea în numărul de mâine. O utopie socială antică — Republica lui Plato — Utopiile sociale moderne, creiate, arbitrar, pe ideile fundamentale ale Republicii lui Plato, se disting printr’un pronunțat materialism. La baza utopiei sociale platoniciene stă spiritualismul. In iluziile geniale ale gânditorului-poet, vom vedea influența circumstanțelor istorice și efectul unei arzătoare iubiri de patrie ; aspirând spre o lume ideală, filozoful se îndepărtează de realitate și experiență, descoperind, în schimb, adevăruri nemuritoare. Republica lui Plato este o reformă socială radicală, făcută de un om de geniu; ea îmbrățișează individul și Statul, educația și religia, familia și proprietatea, guvernul și atribuțiile lui. Pentru a înțelege motivele cari au dat naștere operii și pentru a pătrunde spiritul ei, să evocăm timpuriile glorioase și nenorocite în cari trăi Plato, discipolul lui Socrate și pretinsul vlăstar de regi, care comparând democrație desfrânată și starea Athenei', cu trecutul,, găsin' motive ' binecuvântate, pentru reflexiuni amare și speranțe nebune. ; In timp ce literile și artele, istoria și exocința, ajunseseră, cu i Esebil și Sofocle, Fidias, și Apelles Herodot și Pericle, la suprema înflorire, starea politică a Athenei decăzuse. Trecuseră vremurile eroice ale victoriei contra armatelor persane. Un război frascic.l — războiul peloponeziac — secătuia de vlagă neamul,elin, despărțindu-I în două tabere dușmane. In locul conducerii abile și autoritare a lui Pericle, urmează o serie nesfârșită de demagogi. Democrația devenise enarhie curată. Filozofia și elocința erau armele de predilecție ele oratorilor din agora, prin care se duceau mulțimea. Evoluția ideilor, desvoltarea comerțului și industriei in Athena liberă, creiaseră, între cetățeni, o prăpastie. Disciplina riguroasă a sistemului de educație antic și religia populară, care ținuseră până acum, un echilibru între clasele sociale, deveniseră neputincioase. Pentru a menține armonia era nevoie de o nouă mistică. Acum intră în arenă filozoful Plato La 30 de ani,după moartea lui Socrate, după o lungă călătorie, în Egipt, Sicilia și Italia meridională, unde studie, cu răbdare, instituțiile și moravurile mai multor popoare, filozoful, cu suflet aprins, 'de' poet, plecând de la realitatea dâdă a prezentului, își' construește , în ’lumea senină a ideilor pure, o cetate ideală : Republica. , ■* Pivotul acestei reforme sociale este justiția, privită ca idee eternă, în toate legăturile omului cu societatea. Realizarea tipului, ideal, în individ și societate, depinde de gradul de perfecțiune al justiției ; ea trebue să fie ultimul și unicul scop al corpului social și al individului; între individ și societate — în parte și în întreg — trebuie să domnească cea mai perfectă armonie. O societate are nevoe ,pentu a trăi, de alimente, pentru a se apăra, de arme, pentru a menține,ordinea fi « atîrge adevăratul ei scop, de o conducere. La rândul ei și societatea lui Plato va avea : agricultori și muncitori, luptători și magistrați. Dacă în această societate, formată din trei clase, cu ■atribuțiuni diferite,, sar găsi indivizi mulțumiți, cu necesarul și streini de lux, ar exista o armonie tacită intre elementele corpului social, care ar fi un corp social ideal. Acest lucru nu-i decât o ficțiune a poeților : vârsta de aur a fost pe vremea lui Saturn ! Evoluția spiritului uman nu-i așa de simplă ! Luxul cu fireștele lui urmări, creșterea producțiunii și desvoltarea comerțului, au dat naștere, la interese contrarii și dorinți nemărginite: dezordinea morală a indivizilor a © dus perturbarea funcțiunilor, coruperea și molipsirea Corpului social; • Rămâne o singură cale de îndreptare : să restabilim măsura, sa fac imposibile excesele la individ și societate ; morala socială să fie identică cu morala individuală. Natura omului și facultățile sale garantează, după Plato, identitatea moralei, elementelor cu morala întregului. Fiecare clasă, din cele trei — meseriași, războinici și magistrați — reprezintă și explică o facultate umană specială, precum și funcțiunea sa. Dovezi : clasa muncitorilor este predominată de senzații, apetit și pasiuni legate de nevoile imediate ale vieții ; clasa războinicilor de curaj și isbucniri generoase ; clasa magistraților de rațiune și operațiunile gândului; trei virtuți corespunzătoare celor trei facultăți : demperanța, tărie sufletească, înțelepciunea , poporul va fi temperat, războinicii curagioși, capii statului înțelepți, toate clasele reunite vor forma un tot armonic, deoarece vom găsi aceleași elemente și în mare — societate — și în mic — individ — rațiunea cere conduce, inima care luptă, pofta, dorința și simțul care lucrează pentru satisfacerea nevoilor materiale. Dacă rațiunea este înțeleaptă, sentimentul generos și dorința temperată, omul este ordonat și drept; dacă eroarea se insinuiază în minte, dacă inima întrece măsura și încetează de a fi prietenă rațiunei; dacă pofta se revrătește și nu se supune frâului, umple sufletul de frământare ; funcțiunile se tulbură, ordinea este distrusă, sufletul individual sau colectiv este nejust. Deci: guvern și popor în armonie sau un antagonism; ierarhie sau falsă egalitate; virtute sau vifiu, diviziune sau unitate. Instinctul și voințe individuale, precum și exegențele naturii vor fi învinse și dominate de aptitudinile naturale, de forța educației și atotputernicia statului. Legea sanctifică natura inițială a claselor, iar, educația o asigură, îndepărtând tot ce este strein de drgostea frățească și de iubirea de patrie. Fără a insista asupra comunității bunurilor — prilej de certuri și interpretări arbitrare — ne vom mărgini să desvoltăm ideile platoniciene asupra educației. Plato este adeptul educației integrale. El, ia geniala sa viziune, îmbrățișează întreaga natură umană: gimnastica, muzica, știința, filosofia și arta vor forma corpul și sufletul conducătorilor cetății ideale. O instituție de educație superioară va fi destinată să crească exemplarele alese, cari vor cârmui Republica, după legile generale și universale, scoase din știință și filosofie.