Neamul Românesc, mai 1933 (Anul 28, nr. 95-117)

1933-05-03 / nr. 95

r Anul XXVIII Nr. 95 NEAMUL ROMANESC ZIARUL PARTIDULUI NATIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) __________________Telefon 312160 Marți 3 Mai 1933 C_______________________________ I 2 LEI DIRECTOR N. GEORGESCU 1 Pe un an, 600 Lei­ Pe șase luni, 300 Le' In țară ........­.... •• ...................... .—........ ABONAMENTE j Pentru autorități și instituHuni: 1000 lei in străinătate. Pe un an, 1200 Lei 1 Pe sase luni, 600 Le» / INTERNE­ T * D. Maniu s-a retranșat la So­­vata și continuă în vila Doina, cura politică de la Bădăcin, în­treruptă în condițiunile știute. Amicii săi, se agită. Misionarii pornesc spre noua localitate fai­moasă prin băile ei, prin saramu­ra lor care a fost pusă cândva, in centrul unei campanii de presă. Sovata ajunge azi un nou pi­vot istoric, din epopea palpitantă a pertractărilor ardeleano-țără­­niste. Izolat la „Doina“ unde a prefe­rat să se ascundă, șeful demisio­nat a pus în mișcare toate unită­țile mobile, așa de mobile, de care dispune partidul. Devotații gu­­vernării, sunt lângă d. Vaida, sprijinindu-i călduros și cu toată energia. S’ar putea vorbi cu mul­tă rezervă de stabilitatea acestor sentimente vulcanice,­­ care, de­unăzi, nu făceau să vibreze mai de joc, aceeași majoritate,al cărei devotament a mers pe cea mai os­cilantă linie cunoscută în politi­ca noastră internă. S’au grupat apoi, într’o unitate ceva mai restrânsă, devotații d-lui Mihalache. Motive multiple și imprudențe nenumărate, au risi­pit grosul aderenților d-sale. Ul­tima și insistenta incursiune a învățătorului de la Topoloveni în politica mondială. Demonstrațiile publice în care s’a produs după trecerea d-sale prin jurnalul eu­ropean, care l-a captivat și e pe punctul să-l neutralizeze com­plect din punct de vedere club și partid, n’a constituit un eveni­ment de electrizare, pentru ulti­mii prieteni. Reflecțiile d-sale recente prin care sublinia că problemele per­sonale au rămas în partidul unde se găsește, pe plan secundar, au aflat la Sovata, un ecou lung și concludent. Pe deasupra ciocnirilor violen­te și a ostilităților interne și vi­zibile, s-a simțit totuși nevoia ca doi trei, măcar doi trei gânditori din partid, să aducă în discuție... ideologia național-țărănistă. Ui­tată de mult intr’un colț muce­găit, ca o rufă inutilă, de care îi leagă amintiri din etapa eroică, cei din urmă doctrinari, și-au a­­dus aminte și de biata cârpă a ideologiei... Iată-i întrebându-se confuzi, dacă nu cumva e momen­tul să o mai scuture cu precau­­țiune, să o mai fluture la zile grele. Sărmana ideologie a d-lor Maniu, Mihalache și Vaida ! Câ­te ultragii neauzite, a avut să rab­de... Și dacă se admite că și dra­pelele de zile mari au un suflet,­ și o judecată proprie, cu cât dis­preț și cu ce indignare nu aco­peră sărmanul bagaj doctrinar, pe impostorii cari îl divinizau cândva... Ar fi de dorit ca domnii cu pricina, gânditorii puritanismului trecut, terfelii cu brutalitate în guvernările partidului, să păs­treze măcar pe acest teren, o dis­creție decentă, și dacă nu e prea mult, — religioasă să se ocupe guvernamentalii, teoreticiani cu disenziunile, cu certurile, cu vehementele lor zil­nice și reciproce. Dar ideologia s’o lase să-și ducă penibila-i le­targie, în colțul în care au uita­t-o, — de dragul puterei. Selectiune spirituală ------­•. D-nii Edouard Herriot, Ram-Say MacDonald și Roosevelt, re­­presentanții celor trei mari de­mocrații mondiale, s-au întrunit. Din punctul de vedere econo­mic și financiar, aceste trei state represintâ massa aurului, mate­riile prime și industria, dictând prin oficiul burselor din Londra, Paris și New­ York prețurile mondiale procentelor bănești, ce­realelor, colonialelor și fabrica­telor derivate Organisarea economiei Statelor Unite, cu imense teritorii, nenu­mărate fabrici și bănci, pulsând puterea a peste 1oo milioane muncitori, i-a îngăduit a străba­te biruitoare criza inflațiunii de credite și a indica cursul mone­dei proprii. Marea Britanie, cu imperiul său colonial, sistemul său comer­cial și bancar, dictează traficul comercial întregii lumi, sprijinită pe minunata coeziune conștientă a poporului englez, ce constitue un tot omogen, activ, solidar, — o forță invincibilă, indestructi­bilă Franța, cea mai veche națiune de pe continent, se apropie de apogeul desvoltării sale integrale. Munca, spiritul de economie, pro­bitatea și realitatea politicii sale externe, ce urmează fără șovăire liniile desemnate de Richelieu și urmate de toate generațiile de iluștri conducători de la Talley­rand până la Poincare, formează armătura morală unică a națiunii franceze, stimată și admirată de toată lumea. Banca Franței pose­dă cel mai mare stock de aur, iar reservele aur ale poporului francez nu se pot bănui. Peste câțiva ani când se va construi tunelul Gibraltar și linia ferată transsahariană, formând o arteră colosală de mare trafic între Londra și Colonia Capului, via Paris-Gibraltar, Vestul­ Centrul și Sudul Africei, prin racordul lacului Ciad-Fusoda, isvoarele de mărfuri și reserve armate vor face din Franța, aliata Marii Bri­­tanii, o putere ce, astăzi, nu se poate închipui. Flotele engleze și americane vor dispune, mai departe, de pacea mărilor și li­niștea traficului maritim. Arma­ta franceză terestră, cu centura actuală fortificată, ce formează un stăvilar nestrăbătut, apoi coe­ziunea dintre arme, doctrina și înălțimea intelectuală a coman­damentului suprem, este sigura garanție de putere a păcii. Așa fiind, care-i motivul pen­tru care protagoniștii marilor de­mocrații, s’au întrunit ? Desigur că nu poate fi vorba de împărțirea unei prăzi, nici de un tainic atac contra păcii și civilizației. i de K. M­­.cmijoceanu Cred că, din contra, nu poate fi în discuție decât prevenirea vre­unei tentative întunecate și asigurarea unui statut al liniștei generale. Nouă, românilor, care, încă, în­durăm, răbdători, mocedul coti­dian politicianist, cu un surâs sceptic, blazat și amar față de truda zadarnică de a ne mai în­șela a paiațelor neputinții inte­lectuale, care nu-și pot asigura (Continuare în pagina H-a­­­xox-A murit contesa de Noailles Paris, 1 (Rador). — Contesa Ana Elizabeta de Noailles, născută Brân­­covan, a încetat din viață. Prințesa de Noailles, considerată printre cei mai mari poeți contem­porani ai Franței, a celebrat erois­mul francezilor în cursul războiu­lui, precum și fapte glorioase din viața de­ toate zilele. Astfel ea a preamărit pe aviatorii Costel și Bellonte, cu prilejul primului lor raid Paris-New­ York. Ea a fost prima femeie căreia i s-a acordat legiunea de onoare în gradul de comandor. De mai multe luni ea se simțea obosită, în urma muncii sale in­tense. Eri la ora 13 și 30 s-a stins din viață. Ultimele ei cuvinte au fost o expresiutne a dragostei ei pentru Franța și pentru poporul francez. I Ana Brîncoveanu contesă de Noailles- externe A murit cel mai mare poet frances, care era despre partea țarăl­ui o Romîncă. Nu e locul în cîteva rânduri, a doua zi după moartea ei, să -ș­i arăte ce loc unic a ciștigat în literatura francesă, în a lumii întregi femeia care crease din brelșugul sufletului ei, din tot ce poate da o ascendență intelectuală, din îndrăzneala de a face cu desăvîrșire nou, din nespusa ei iubire de lumină și de viață, din eroica protestare contra întunericului și a morții, o sensibilitate poetică, pe care nimeni n'a putut-o imita, de care nimeni nu s'a putut apropia măcar și care e formula cea mai delicată a ceia ce are mai intim și mai mis­terios sufletul modern. De la înaintașii romîni ea a avut acea moștenire de poesie care, prin bunica sa, soția lui Dumitrachi Bibescu, bun gospodar oltean, îi venia de la neamul, atît de înzestrat lite­­rar al Văcărești­lor. Tot romantismul ei vine de acolo. Dar simțul ales pentru formă are și ,la origine: tatăl mamei sale, ambasador al Turciei la Londra, Musurus, a fost traducăto­rul in grecește al lui Dante. Pentru nu știu ce cuvinte spuse într'o clipă de capriciu smuls idealismului ei de acea amintire a Eladei care e în sufletul oricărui închinător al frumuseții s'a aruncat împotriva ei, poetă franceză prin toată creșterea pe care o primise, printr'o înstrăinare de copilă de care nu era vinovată învi­nuirea că și-a renegat nația. Eu, care am propus și reușit ca Academia Romînă s'o numere printre membrii ei de onoare, cred cu toată convingerea că intre cine cîntă mediocru în romînește după inspirații total străine și între cine aduce ge­nial, acordurile misterioase ale sufletului nostru într'una din cele mai mari literaturi ale lumii, e de preferat cu admirație aceasta. N. IORGA Teatrul Halul: Moartea lui Asur Dramă in 5 acte de d. prof. N. Iorga Ultima premieră a Teatrului Național dă prilejul — întâlnit aproape la toate sfârșiturile de­­ Stagiune a acestui teatru când se joacă o piesă a d-lui prof. N. Ior­­ga — unor reflecții prin care ob­șteasca literatură dramatică de actualitate apare în lumină ne­cruțătoare, scormonită în taini­cele forțe de creație. Pecetea unei personalități cul­turale copleșitoare, o limbă pro­prie aleasă din cea mai autentică vână a unui popor, preocupări a­­dânci și subtile ce cutreieră dela un capăt la altul lucrarea, o pu­tere de evocare intensă și iden­tificare cu viața și atmosfera în care trebuie să se miște perso­nagiil­e, sunt calități care apar îmbielșugate și strălucitoare la o asemenea reprezentație și de ca­re nici pe de o parte nu poate fi învinuit teatrul, în deosebi­­ de succes, ce se joacă la noi cu pre­dilecție. Dar nici forța dramatică, acel dinamism care constitue elemen­tul esențial al operei tetrale, ciocnirile de patimi adânci ome­nești și rezolvarea lor în planul adecvat genului, nici miezul etic al frământărilor și nici parfumul poetic al umanității ce trebuie să se degajeze dintr’un asemenea spectacol, nu apar într’o lumină mai bună în piesele cu care ne-am obișnuit, atunci când rampa Tea­trului Național se aprinde ca în­­tr’un apus, la sfârșit de stagiune, aruncând lungi și mustrătoare raze pes­te întunerecul din urmă. Dacă temele în care inspirația adâncă și avântată a d-ilui prof. N. Ioriga își găsește bogată ro­dire, sunt alese dintr’o nlume în­depărtată și Străină oarecum de capacitatea generală a unei ac­tualități pornită pe lucii supra­­feți, dacă puterea de abstracție ce domină în problemele puse în­trece obișnuința comună și dacă factura astfel nepopulară a spec­tacolului îngreuiază calea spre un prompt succes, acestea cons­tituie tot atâtea elemente de în­tărire și înălțare către un rang și mai superior al valorii piesei. Iată, în „Moartea lui Asur“, drama reprezentată aseară în con­dițiile obișnuite la Teatrul Na­țional, mișună neistovite, pe lân­gă puternica ideie centrală, adu­­nând­u-și luminile pentru a o in­tensifica, o infinitate de adânci reflecții și simboluri topite în­tr'o filosofie care, străpungând actualitatea, trece in permanen­tul omenesc, redând astfel și in­teresul apropiat — deosebit de­­ epoca din care a fost ales subiec­tul — pentru ca opera în așa fel tratată, să câștige sufletele unei și mai largi pături de spectatori. Un rege căruia mai bine de zece ani nu i-a fost hărăzită bucuria paternității, trecând peste lanțu­rile ce îl leagă de viața poporu­lui său și mânat de propriile-i pasiuni, se însoțește cu o roabă de altă lege căpătând odrasla a­­tât de fierbinte dorită. Dar și soția pe care poporul, datina și destinele neamului o cer închinată zeului lor, Asur, și copilul a cărui obârșie se află străină de torentul călăuzitor al mulțimii, nu pot întâmpina voin­ța acestora și pier, fiindcă peste toate domnește, nu pofta unui vis, ci imperativele uriașe ale co­lectivității, care se arată cu atât mai învierșunată cu cât înfrunta­rea­ pare mai hotărîtă. Zeul Asur, de care însuși regele se leapădă curmându-și viața, se stinge pentru poporul care i-a înzeit legile. Tumultul dragostei și a mor­ții, bucuria paternității și răsvră­­tirea mulțimilor, conflictul din­­­tre sângele neamurilor deosebite, care glăsuește în vinele acelora ce-și dau mâna o clipă, precum și înțelepciunea adâncă ce zace în înfățișarea faptelor, sunt zugră­vite de autor, așa cum numai o pană mânuită de uriașe persona­lități o poate face. Moartea lui Asur" rămâne în­că o adâncă, fierbinte și tâlcui­­toare evocare ce se adaugă la bo­gata frescă de umanitate, zugră­vită de către d. prof. N. Iorga. Interpretarea a dat piesei o lu­mină adecuată,­­ însuflețind per­­sonagiiiile și creiind atmosfera ce­rută prin tumultuoasa acțiune. D. I. Manolescu, artist de pu­ternică emotivitate, a redat fră­mântarea năpraznică a regelui, cu mijloace simple și captivante. D. Romald Bulfinsky, impună­toare și cuceritoare figură a tea­trului nostru, în rolul Marelui preot, și-a arătat o sobrietate și abnegație măiastră. D­ ncile Marietta Anca în rolul reginei nefericite, Sor­ana Țopa, artistă a cărui categorică valoare este atât de rar pusă în lumină: Sylvia Colberti, superbă Maria Voluntaru, M. Burdea, Dona Ca­­rozzi, Kety Gheorghiu, Olga Ță­ranu, Ella Manu ș. a., alcătuind ansamblul femenin și d-nii A. A­­thanasescu, Pop Marțian, N. Brancomir, D. Grigoriu, I. Anas­­tasiad, M. Gingulescu, Dobre E­ne, G. Soare, I. Pella, A. Marius, I. Frumușanu, etc., complectând numeroasa distribuție, au dat duh spectacolului, dirijat cu compe­tența ascuțită a d-ilui Soare Z. Soare. Titus Nicolau Cronica dramatică ■­. Prof. N. Iorga In statul Iowa din America au avut loc grave tulburări agrare. Zece fermieri cari fuseseră a­­restați pentru că se opuseseră la vânzarea unui imobil ipotecat, au bătut pe magistratul care încer­case să respecte legea. Guvernul urmărește cu mare atențiune mișcarea de­oarece și în numeroase alte localități din Iowa au avut loc, din motive a­­semănătoare, ciocniri cu poliția și armata. Criza agricolă din Iowa este cu atât mai caracteristică cu cât acel stat era considerat în 1920 ca stând în fruntea tuturor sta­telor federale ca bogăție pe cap de locuitor. Actuala situație este disparată. Astfel fermierii au obținut mai puțin în 1932 decât reprezintă va­loarea salariilor lucrătorilor a­­gricoli. Valoarea producțiunii a scăzut din 1929 până în 1932 cu 57 la sută.* In cursul întrevederii la Gene­va între miniștrii de externe ai statelor Micii înțelegeri,­­ se va fixa data viitoarei conferințe a Micii înțelegeri, care va avea loc probabil la Praga. Se afirmă că data întâlnirii ar fi fixată pentru Rusalii, în tot cazul însă înainte de deschiderea conferinței economice mondiale din Londra. La viitoarea conferință va avea loc și schimbul de ratificări al pactului încheiat. Tot cu acel prilej se va crea și consiliul economic al Micii înțe­legeri, prevăzut în pact. ★ D. Borak a rostit un discurs a­­supra datoriilor în cursul căruia a declarat că în momentul de față nu se poate justifica discutarea problemei datoriilor. D. Borah a încheiat declarând că ,,nu poate exista moratoriu în materie de datorii, dacă nu inter­vine și un moratoriu in materie de înarmări“. In acelaș timp primul-ministru al Canadei a făcut presei new­­yorkeze următoarele declarații a­­supra necesității stabilizării tutu­ror devizelor : „Producătorul de grâu din Sas­­katschewan, producătorul de por­tocale din Florida, lucrătorul din industria textilă din Lancashire, coolic-ul chinez, minerul din mi­nele de cupru din Chili, toți au înțeles acum că sunt grav atinși în interesele lor imediate prin fluctuațiile zilnice ale valorii de­vizelor“. Astfel se explică, a încheiat d. Benett, că a luat naștere o nouă voință de cooperare pe un plan internațional. N. D. prof. N. Iorga membru al Academiei grecești într'o recentă ședință solem­nă, ținută cu prilejul serbării naționale grecești, Academia din Atena a proclamat pentru prima oară mai mulți membri streini. Printre aceștia se află d. profesor Ni­cola I­orga, alături de domnii: Painlevé, Herriot, Emile Picard, Einstein, Gaetano de Santis, Arthur 3, Evans și Charles Diehl. ---------F­o­x-------— Congresul studenților Micei înțelegeri Belgrad, 1. (Rador). — Eri di­mineață, în sala mare­ a Univer­sității populare din Belgrad, în fața reprezentan­ților Ministeru­lui de Externe iugoslav, a repre­zentanților leg­ați­unil­or română și cehoslovacă și ai Universită­ții, s’a deschis al treilea congres al Micei înțelegeri studențești. Congresul a fost deschis de președintele studenților iugo­slavi, d. Ivanov. D. profesor universitar Nova­­covici a adus congresului salutul Universității și al Rectoratului. Au vorbit apoi d-nii Mihail Pa­­naite, în numele studenților ro­mâni, d. Milici în numele studen­ților iugoslavi și d. Pleyti în nu­mele studenților cehoslovaci. De asemenea a vorbit și d. Ra­­doslavovici, în numele studenți­lor Micei înțelegeri din Genieva. S’au expediat telegrame M. S. Regelui Alexandru al Iugoslaviei și miniștrilor de Externe ai celor trei țări ale Micei înțelegeri. După ședința plenară, co­ngre­­siștii au început să lucreze în co­­m­isi­uni. Din lecțiile d-lui prof. N. Iorga la Academia de Comerț Saint-Simoniens și Fourieriști Mișcarea pentru­­ binele, pentru fericirea claselor muncitoare ,porni, în Franța, din isvoare străine în destul de mare parte, dar nu fără ca în pornirea ei să aibă un rost de căpetenie romantismul, îndată triumfător. Se gân­dește cineva de obiceiu numai la romantismul literar și ar­tistic. Rupere de echilibru, des­facere dintr’o armonie artificială, „căutare de subiecte rare, exotice, bolnave, urmărirea efectului prin efecte rari, o sintaxă dislocată, o tehnică de exagerație și surprin­dere, sentiment și sentimentalism, în dauna vechiului raționalism, ia­tă-i semnele osebitoare în­ epoca lui Lamartine și Victor Hugo. Dar obiceiurile de spirit, căpătate o­­ dată, trec neapărat d­intr’un dome­niu în toate celelalte, deci și ro­mantismul acesta în domeniul po­litic și social. Viitorul „Mesia“ al ideilor de totală refacere a societății, Saint- Simon, rudă a ducelui, autor de memorii, din secolul al XV­III-lea, dar și un moștenitor al averii lui, făcuse campania în America, tre­cuse în Olanda ca să provoace o acțiune franco-olandeză, contra po­­csiu­niilor engleze din Indii, pro­pusese Spaniolilor o fantastică le­gătură a Madridului cu Marea. In timpul Revoluției, ideologia, xxu­ 1 interesase, și el formase o societate de exploatare a bunurilor națio­nale. O călătorie în Anglia îi puse în­­ fața impresionantelor realizări tehnice, așa cum le descrise vre-o treizeci ani după aceia Petrachi Poenaru al nostru. In Germania fu înrîurițt puternic de misticis­mul dominant. încă din 1805 el .publică pa m­fletul Lettres d un habitant de Ge­neve a ses coniemporaim și la 1808 Introduction aux travaux scienți­­fiques du XlX-e siede. Știința nouă inginerească, ieșită din Școala Politehnică, mediul noii ideologii, câștigă pe omul care avea instinctul creațiunilor tehnice, în­vață matem­aticile, științe” natura­le. Astfel ajunge, în 1814, la ideia „reorganisării societății europene", pe care o exprimă și în L'Organi­­sateur, în­ care, provocîndu-și­ o urmărire penală, afirma că mân­tuirea a 10.000 de lucrători face mai mult ca viața tuturor mem­brilor familiei regale împreună.­­ Înainte și după o încercare de si­nucidere ei dă „Sistemul indus­trial" (pentru „albine", contra „trăitorilor"), „Catehismul indus­trial", contra capitalismului crud, pentru ca, în 1825, anul morții sale, să ajungă la „Opinii literare, filosofice și industriale“ și la Noul creștinism, predicând aceiași noua religie a iubirii, cu care începuse Owen, de­sigur un inspirator. După moartea învățătorului se creiază, cu ziarul Le Producteur (1­825-7), oastea de luptă pentru așa-nu­mitele idei ale omului care dorise atîta: mobilarea mun­cii și legătura ei prin iubire. Cei cari vin la arând sunt deose­biți ca pregătire și mijloace. Hazard (n. 1796)­­ema fost carbo­nar, condamnat pentru complot, car­e prin conferințele lui cîșt­­gă oameni de valoarea lui Carnot, lui Michel Chevalier. lui Auguste Compte. Poli­tehnician ieșit, din școa­la creată de Napoleon, ruda gene­ralului St. Cyr, fiul de bancher, negustorul de vinuri, Enfantin (n. 1796) a fost în Germania mistică, în Rusia lui Alexandru l­iu, unde era un grup de ingineri francosi. A cetit pe­ Bent­xa­n și pe acel J. B. Saț­ (n. 1767)), L.­you­es, ban­cher și fabricant de bumbac, aju­tor al lui­ Mirabeau la Courtier de Provence­ asociat c­u Chamfort și Cingueneția La decade, care dă­duse încă, din 1803, supt influența lui Adam­ Smith, „Tratatul de eco­nomie politică”, apoi, la 1815, „Ca­tehismul de economie politică“, la 1820 „Scrisori către Malthxis“, în­cheind, ca profesor, prin „Cursul complect de economie politică, din 1828—50. Bazard, minte cumpănită, vede în ordinea de lucruri de după Re­voluție tot „vechea comedie“. In lume două concepții se formează: cea individualistă, provocatoare de antagonisme, critică, aducând „războiul tuturor contra tuturora“ și cea unitară, de asociație, orga­nică, însuflețită, o „sintesă socia­lă”. In ea ranguri xxouă iese din pricepere și mxxxx că: „Fiecăruia du­pă capacitate, fiecării capacități după muncă“. Trebuie o conducere; ea va fi, cum cerea Saint-Simon, a înțele­gătorilor­ capabili de speculație activă. Ei se sprijină pe o dogmă, dar ea e demonstrabilă. Nici o li­bertate a aventurii, ci producția universală ,guvernată pentru­­ ex­ploatarea complectă și metodică a planetei. Capitalul se va căpăta prin asociația comanditară cu 50­ de milioane în 50.000 de acțiuni. Bănci ierarhizate vor crea credi­tul. Bazard se va retrage însă, pu­țin înainte de moar­te, în fața mis­ticismului pueril al lui Enfantu, care vrea o altă religie, a Tatălui, care e însuși, el, cu „liberarea căr­nii" și dezlănțuirea plăcerii. In curând comunitatea se va strânge în casa de muncă și de rugăciune, care devine ridicule, prin riturile și uniformele ei, pin promiscui­tatea sexelor — la urmă se caută „Femeia" liberatoare ca șef —, prin ce un proces pentru felul de în­trebuințare al unui împrumut aduse falimentul. Dar rămase pro­paganda „Ciobului" și ucenicii „Tatălui" merseră în Orient, ofe­­rindu-se ca ingineri, pentru tăie­rea Istmului de Suez și bararea Nilului, încă din 1822. Fourier (1772— 1857), fiu de negustor de postav și însuși negustor, deși luptător contra negoțului contemporan, ti­părise „Tratatul despre asociație domestică“, pe care o vor urma Le nouveau monde, Le phalanstere ou la reforme sociale, publicațiile La Phalange (1856) și La demo­cratie pacif­ique din 1895. Poate supt influența d-nei de Stael in cercetarea ei despre „in­fluența pasiunilor“,. Fourier cere admiterea, întrebuințarea, prin „sertare" a pasiunilor, ca xxx ordi­nea casnică ori în m­usică, în grupe care se reunesc în „falanga“ de 1.200—1.800 de colaboratori. În­cercările făcute în deosebitele puncte n’au avuut măcar succesul trecător al întreprinderilor lux Owen, care de­sigur a influențat pe reformatorul francez. ---------r '--------­ Din Înțelepciunea vremurilor noastre Ca să fii fericit, trebue să ai și un dram de noroc... Dar cum să dai prilej acestui dram de noroc să sară pe balanța soartei -dtale, dacă nu joci la Loteria de Stat ?­­ - A» Cunosc mii de oameni ruinați la Bursă. Zeci de mii cari și-au pierdut avutul speculând acțiuni. Sute de mii cari și-au împrumu­tat economiile, și le văd irosite. Nu cunosc măcar un singur in­divid care să se fi ruinat pentru că a jucat la Loteria Statului. * Un biet plăpumar din Râmni­cul Vâlcei, e chemat în faliment. Nu-i mergea negoțul, și pace. Greutăți mari, câștig neînsem­nat. Iată-1 la tribunal, în ziua fa­limentului. Dar soția lui, pruden­tă ca orice femee înțeleaptă, a cumpărat un SFERT DE LOZ, la Loterie. Și în ziua de 16 Martie 1933, Norocul a căzut pe numărul ne­vestei plăpumarului. Pentru o mie de lei, plăpumarul a câștigat două sute cincizeci de mii de lei! Iar dumneata mai stai pe gân­duri!* Vrei să fii fericit ? E simplu, e ușor, e posibil. Cumpără lotul, de la Tragerea l­ a­­i O lungă listă de oameni de trea­bă și economi, deponenții la bănci. Dintr­ânșii, zeci de mii au fost­­ sărăciți de bancheri imprudenți sau neonești. Cu o mie de tei, și cu puțin no­roc, ori­care dintre înșii mai poa­te să-și vadă iarăși economiile, la ei acasă! Din două loturi ale Loteriei de Stat, unul e câștigător. Din o mie, cinci sute câștigă. Din 80.000, câștigă 40.000, adică jumătate dintre jucători. 63 la sută din valoarea integra­lă a lozurilor, se întoarce la ju­cătorii norocoși. E minunat, nu ? Și cu toate a­­cestea, dumneata tot nu ți-ai luat lozul, sau jumătatea, sau sfertul lui! Știi bine că nu mai poți face a­­vere nici ca moșier, nici ca pod­­gorean, nici cu însurătoarea, nici în comerț. Un loz, e singurul mijloc și te pomenești bogat din senin. * Trăim azi, mai mult cu speran­țe. Ce ne-am face, și fără ele ? Joacă la Loteria de Stat Și speră, căci e foarte posibil să te vezi milionar de azi pe mâitie. * Bătrânul pensionar, săteanul cutare, negustorul din București, meseriașul plin de nevoi, sunt astăzi fericiți. Au câștigat la Lo­terie, ca alte mii de favoriți ai no­rocului zburdalnic. Poți ajunge bogat, e simplu, e ușor, e posibil. Joacă Loterie de Stat. * *

Next