Neamul Românesc, mai 1933 (Anul 28, nr. 95-117)
1933-05-03 / nr. 95
r Anul XXVIII Nr. 95 NEAMUL ROMANESC ZIARUL PARTIDULUI NATIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) __________________Telefon 312160 Marți 3 Mai 1933 C_______________________________ I 2 LEI DIRECTOR N. GEORGESCU 1 Pe un an, 600 Lei Pe șase luni, 300 Le' In țară ............ •• ...................... .—........ ABONAMENTE j Pentru autorități și instituHuni: 1000 lei in străinătate. Pe un an, 1200 Lei 1 Pe sase luni, 600 Le» / INTERNE T * D. Maniu s-a retranșat la Sovata și continuă în vila Doina, cura politică de la Bădăcin, întreruptă în condițiunile știute. Amicii săi, se agită. Misionarii pornesc spre noua localitate faimoasă prin băile ei, prin saramura lor care a fost pusă cândva, in centrul unei campanii de presă. Sovata ajunge azi un nou pivot istoric, din epopea palpitantă a pertractărilor ardeleano-țărăniste. Izolat la „Doina“ unde a preferat să se ascundă, șeful demisionat a pus în mișcare toate unitățile mobile, așa de mobile, de care dispune partidul. Devotații guvernării, sunt lângă d. Vaida, sprijinindu-i călduros și cu toată energia. S’ar putea vorbi cu multă rezervă de stabilitatea acestor sentimente vulcanice, care, deunăzi, nu făceau să vibreze mai de joc, aceeași majoritate,al cărei devotament a mers pe cea mai oscilantă linie cunoscută în politica noastră internă. S’au grupat apoi, într’o unitate ceva mai restrânsă, devotații d-lui Mihalache. Motive multiple și imprudențe nenumărate, au risipit grosul aderenților d-sale. Ultima și insistenta incursiune a învățătorului de la Topoloveni în politica mondială. Demonstrațiile publice în care s’a produs după trecerea d-sale prin jurnalul european, care l-a captivat și e pe punctul să-l neutralizeze complect din punct de vedere club și partid, n’a constituit un eveniment de electrizare, pentru ultimii prieteni. Reflecțiile d-sale recente prin care sublinia că problemele personale au rămas în partidul unde se găsește, pe plan secundar, au aflat la Sovata, un ecou lung și concludent. Pe deasupra ciocnirilor violente și a ostilităților interne și vizibile, s-a simțit totuși nevoia ca doi trei, măcar doi trei gânditori din partid, să aducă în discuție... ideologia național-țărănistă. Uitată de mult intr’un colț mucegăit, ca o rufă inutilă, de care îi leagă amintiri din etapa eroică, cei din urmă doctrinari, și-au adus aminte și de biata cârpă a ideologiei... Iată-i întrebându-se confuzi, dacă nu cumva e momentul să o mai scuture cu precauțiune, să o mai fluture la zile grele. Sărmana ideologie a d-lor Maniu, Mihalache și Vaida ! Câte ultragii neauzite, a avut să rabde... Și dacă se admite că și drapelele de zile mari au un suflet, și o judecată proprie, cu cât dispreț și cu ce indignare nu acoperă sărmanul bagaj doctrinar, pe impostorii cari îl divinizau cândva... Ar fi de dorit ca domnii cu pricina, gânditorii puritanismului trecut, terfelii cu brutalitate în guvernările partidului, să păstreze măcar pe acest teren, o discreție decentă, și dacă nu e prea mult, — religioasă să se ocupe guvernamentalii, teoreticiani cu disenziunile, cu certurile, cu vehementele lor zilnice și reciproce. Dar ideologia s’o lase să-și ducă penibila-i letargie, în colțul în care au uitat-o, — de dragul puterei. Selectiune spirituală ------•. D-nii Edouard Herriot, Ram-Say MacDonald și Roosevelt, representanții celor trei mari democrații mondiale, s-au întrunit. Din punctul de vedere economic și financiar, aceste trei state represintâ massa aurului, materiile prime și industria, dictând prin oficiul burselor din Londra, Paris și New York prețurile mondiale procentelor bănești, cerealelor, colonialelor și fabricatelor derivate Organisarea economiei Statelor Unite, cu imense teritorii, nenumărate fabrici și bănci, pulsând puterea a peste 1oo milioane muncitori, i-a îngăduit a străbate biruitoare criza inflațiunii de credite și a indica cursul monedei proprii. Marea Britanie, cu imperiul său colonial, sistemul său comercial și bancar, dictează traficul comercial întregii lumi, sprijinită pe minunata coeziune conștientă a poporului englez, ce constitue un tot omogen, activ, solidar, — o forță invincibilă, indestructibilă Franța, cea mai veche națiune de pe continent, se apropie de apogeul desvoltării sale integrale. Munca, spiritul de economie, probitatea și realitatea politicii sale externe, ce urmează fără șovăire liniile desemnate de Richelieu și urmate de toate generațiile de iluștri conducători de la Talleyrand până la Poincare, formează armătura morală unică a națiunii franceze, stimată și admirată de toată lumea. Banca Franței posedă cel mai mare stock de aur, iar reservele aur ale poporului francez nu se pot bănui. Peste câțiva ani când se va construi tunelul Gibraltar și linia ferată transsahariană, formând o arteră colosală de mare trafic între Londra și Colonia Capului, via Paris-Gibraltar, Vestul Centrul și Sudul Africei, prin racordul lacului Ciad-Fusoda, isvoarele de mărfuri și reserve armate vor face din Franța, aliata Marii Britanii, o putere ce, astăzi, nu se poate închipui. Flotele engleze și americane vor dispune, mai departe, de pacea mărilor și liniștea traficului maritim. Armata franceză terestră, cu centura actuală fortificată, ce formează un stăvilar nestrăbătut, apoi coeziunea dintre arme, doctrina și înălțimea intelectuală a comandamentului suprem, este sigura garanție de putere a păcii. Așa fiind, care-i motivul pentru care protagoniștii marilor democrații, s’au întrunit ? Desigur că nu poate fi vorba de împărțirea unei prăzi, nici de un tainic atac contra păcii și civilizației. i de K. M.cmijoceanu Cred că, din contra, nu poate fi în discuție decât prevenirea vreunei tentative întunecate și asigurarea unui statut al liniștei generale. Nouă, românilor, care, încă, îndurăm, răbdători, mocedul cotidian politicianist, cu un surâs sceptic, blazat și amar față de truda zadarnică de a ne mai înșela a paiațelor neputinții intelectuale, care nu-și pot asigura (Continuare în pagina H-axox-A murit contesa de Noailles Paris, 1 (Rador). — Contesa Ana Elizabeta de Noailles, născută Brâncovan, a încetat din viață. Prințesa de Noailles, considerată printre cei mai mari poeți contemporani ai Franței, a celebrat eroismul francezilor în cursul războiului, precum și fapte glorioase din viața de toate zilele. Astfel ea a preamărit pe aviatorii Costel și Bellonte, cu prilejul primului lor raid Paris-New York. Ea a fost prima femeie căreia i s-a acordat legiunea de onoare în gradul de comandor. De mai multe luni ea se simțea obosită, în urma muncii sale intense. Eri la ora 13 și 30 s-a stins din viață. Ultimele ei cuvinte au fost o expresiutne a dragostei ei pentru Franța și pentru poporul francez. I Ana Brîncoveanu contesă de Noailles- externe A murit cel mai mare poet frances, care era despre partea țarălui o Romîncă. Nu e locul în cîteva rânduri, a doua zi după moartea ei, să -și arăte ce loc unic a ciștigat în literatura francesă, în a lumii întregi femeia care crease din brelșugul sufletului ei, din tot ce poate da o ascendență intelectuală, din îndrăzneala de a face cu desăvîrșire nou, din nespusa ei iubire de lumină și de viață, din eroica protestare contra întunericului și a morții, o sensibilitate poetică, pe care nimeni n'a putut-o imita, de care nimeni nu s'a putut apropia măcar și care e formula cea mai delicată a ceia ce are mai intim și mai misterios sufletul modern. De la înaintașii romîni ea a avut acea moștenire de poesie care, prin bunica sa, soția lui Dumitrachi Bibescu, bun gospodar oltean, îi venia de la neamul, atît de înzestrat literar al Văcăreștilor. Tot romantismul ei vine de acolo. Dar simțul ales pentru formă are și ,la origine: tatăl mamei sale, ambasador al Turciei la Londra, Musurus, a fost traducătorul in grecește al lui Dante. Pentru nu știu ce cuvinte spuse într'o clipă de capriciu smuls idealismului ei de acea amintire a Eladei care e în sufletul oricărui închinător al frumuseții s'a aruncat împotriva ei, poetă franceză prin toată creșterea pe care o primise, printr'o înstrăinare de copilă de care nu era vinovată învinuirea că și-a renegat nația. Eu, care am propus și reușit ca Academia Romînă s'o numere printre membrii ei de onoare, cred cu toată convingerea că intre cine cîntă mediocru în romînește după inspirații total străine și între cine aduce genial, acordurile misterioase ale sufletului nostru într'una din cele mai mari literaturi ale lumii, e de preferat cu admirație aceasta. N. IORGA Teatrul Halul: Moartea lui Asur Dramă in 5 acte de d. prof. N. Iorga Ultima premieră a Teatrului Național dă prilejul — întâlnit aproape la toate sfârșiturile de Stagiune a acestui teatru când se joacă o piesă a d-lui prof. N. Iorga — unor reflecții prin care obșteasca literatură dramatică de actualitate apare în lumină necruțătoare, scormonită în tainicele forțe de creație. Pecetea unei personalități culturale copleșitoare, o limbă proprie aleasă din cea mai autentică vână a unui popor, preocupări adânci și subtile ce cutreieră dela un capăt la altul lucrarea, o putere de evocare intensă și identificare cu viața și atmosfera în care trebuie să se miște personagiile, sunt calități care apar îmbielșugate și strălucitoare la o asemenea reprezentație și de care nici pe de o parte nu poate fi învinuit teatrul, în deosebi de succes, ce se joacă la noi cu predilecție. Dar nici forța dramatică, acel dinamism care constitue elementul esențial al operei tetrale, ciocnirile de patimi adânci omenești și rezolvarea lor în planul adecvat genului, nici miezul etic al frământărilor și nici parfumul poetic al umanității ce trebuie să se degajeze dintr’un asemenea spectacol, nu apar într’o lumină mai bună în piesele cu care ne-am obișnuit, atunci când rampa Teatrului Național se aprinde ca într’un apus, la sfârșit de stagiune, aruncând lungi și mustrătoare raze peste întunerecul din urmă. Dacă temele în care inspirația adâncă și avântată a d-ilui prof. N. Ioriga își găsește bogată rodire, sunt alese dintr’o nlume îndepărtată și Străină oarecum de capacitatea generală a unei actualități pornită pe lucii suprafeți, dacă puterea de abstracție ce domină în problemele puse întrece obișnuința comună și dacă factura astfel nepopulară a spectacolului îngreuiază calea spre un prompt succes, acestea constituie tot atâtea elemente de întărire și înălțare către un rang și mai superior al valorii piesei. Iată, în „Moartea lui Asur“, drama reprezentată aseară în condițiile obișnuite la Teatrul Național, mișună neistovite, pe lângă puternica ideie centrală, adunându-și luminile pentru a o intensifica, o infinitate de adânci reflecții și simboluri topite într'o filosofie care, străpungând actualitatea, trece in permanentul omenesc, redând astfel și interesul apropiat — deosebit de epoca din care a fost ales subiectul — pentru ca opera în așa fel tratată, să câștige sufletele unei și mai largi pături de spectatori. Un rege căruia mai bine de zece ani nu i-a fost hărăzită bucuria paternității, trecând peste lanțurile ce îl leagă de viața poporului său și mânat de propriile-i pasiuni, se însoțește cu o roabă de altă lege căpătând odrasla atât de fierbinte dorită. Dar și soția pe care poporul, datina și destinele neamului o cer închinată zeului lor, Asur, și copilul a cărui obârșie se află străină de torentul călăuzitor al mulțimii, nu pot întâmpina voința acestora și pier, fiindcă peste toate domnește, nu pofta unui vis, ci imperativele uriașe ale colectivității, care se arată cu atât mai învierșunată cu cât înfruntarea pare mai hotărîtă. Zeul Asur, de care însuși regele se leapădă curmându-și viața, se stinge pentru poporul care i-a înzeit legile. Tumultul dragostei și a morții, bucuria paternității și răsvrătirea mulțimilor, conflictul dintre sângele neamurilor deosebite, care glăsuește în vinele acelora ce-și dau mâna o clipă, precum și înțelepciunea adâncă ce zace în înfățișarea faptelor, sunt zugrăvite de autor, așa cum numai o pană mânuită de uriașe personalități o poate face. Moartea lui Asur" rămâne încă o adâncă, fierbinte și tâlcuitoare evocare ce se adaugă la bogata frescă de umanitate, zugrăvită de către d. prof. N. Iorga. Interpretarea a dat piesei o lumină adecuată, însuflețind personagiiiile și creiind atmosfera cerută prin tumultuoasa acțiune. D. I. Manolescu, artist de puternică emotivitate, a redat frământarea năpraznică a regelui, cu mijloace simple și captivante. D. Romald Bulfinsky, impunătoare și cuceritoare figură a teatrului nostru, în rolul Marelui preot, și-a arătat o sobrietate și abnegație măiastră. D ncile Marietta Anca în rolul reginei nefericite, Sorana Țopa, artistă a cărui categorică valoare este atât de rar pusă în lumină: Sylvia Colberti, superbă Maria Voluntaru, M. Burdea, Dona Carozzi, Kety Gheorghiu, Olga Țăranu, Ella Manu ș. a., alcătuind ansamblul femenin și d-nii A. Athanasescu, Pop Marțian, N. Brancomir, D. Grigoriu, I. Anastasiad, M. Gingulescu, Dobre Ene, G. Soare, I. Pella, A. Marius, I. Frumușanu, etc., complectând numeroasa distribuție, au dat duh spectacolului, dirijat cu competența ascuțită a d-ilui Soare Z. Soare. Titus Nicolau Cronica dramatică ■. Prof. N. Iorga In statul Iowa din America au avut loc grave tulburări agrare. Zece fermieri cari fuseseră arestați pentru că se opuseseră la vânzarea unui imobil ipotecat, au bătut pe magistratul care încercase să respecte legea. Guvernul urmărește cu mare atențiune mișcarea deoarece și în numeroase alte localități din Iowa au avut loc, din motive asemănătoare, ciocniri cu poliția și armata. Criza agricolă din Iowa este cu atât mai caracteristică cu cât acel stat era considerat în 1920 ca stând în fruntea tuturor statelor federale ca bogăție pe cap de locuitor. Actuala situație este disparată. Astfel fermierii au obținut mai puțin în 1932 decât reprezintă valoarea salariilor lucrătorilor agricoli. Valoarea producțiunii a scăzut din 1929 până în 1932 cu 57 la sută.* In cursul întrevederii la Geneva între miniștrii de externe ai statelor Micii înțelegeri, se va fixa data viitoarei conferințe a Micii înțelegeri, care va avea loc probabil la Praga. Se afirmă că data întâlnirii ar fi fixată pentru Rusalii, în tot cazul însă înainte de deschiderea conferinței economice mondiale din Londra. La viitoarea conferință va avea loc și schimbul de ratificări al pactului încheiat. Tot cu acel prilej se va crea și consiliul economic al Micii înțelegeri, prevăzut în pact. ★ D. Borak a rostit un discurs asupra datoriilor în cursul căruia a declarat că în momentul de față nu se poate justifica discutarea problemei datoriilor. D. Borah a încheiat declarând că ,,nu poate exista moratoriu în materie de datorii, dacă nu intervine și un moratoriu in materie de înarmări“. In acelaș timp primul-ministru al Canadei a făcut presei newyorkeze următoarele declarații asupra necesității stabilizării tuturor devizelor : „Producătorul de grâu din Saskatschewan, producătorul de portocale din Florida, lucrătorul din industria textilă din Lancashire, coolic-ul chinez, minerul din minele de cupru din Chili, toți au înțeles acum că sunt grav atinși în interesele lor imediate prin fluctuațiile zilnice ale valorii devizelor“. Astfel se explică, a încheiat d. Benett, că a luat naștere o nouă voință de cooperare pe un plan internațional. N. D. prof. N. Iorga membru al Academiei grecești într'o recentă ședință solemnă, ținută cu prilejul serbării naționale grecești, Academia din Atena a proclamat pentru prima oară mai mulți membri streini. Printre aceștia se află d. profesor Nicola Iorga, alături de domnii: Painlevé, Herriot, Emile Picard, Einstein, Gaetano de Santis, Arthur 3, Evans și Charles Diehl. ---------Fox-------— Congresul studenților Micei înțelegeri Belgrad, 1. (Rador). — Eri dimineață, în sala mare a Universității populare din Belgrad, în fața reprezentanților Ministerului de Externe iugoslav, a reprezentanților legațiunilor română și cehoslovacă și ai Universității, s’a deschis al treilea congres al Micei înțelegeri studențești. Congresul a fost deschis de președintele studenților iugoslavi, d. Ivanov. D. profesor universitar Novacovici a adus congresului salutul Universității și al Rectoratului. Au vorbit apoi d-nii Mihail Panaite, în numele studenților români, d. Milici în numele studenților iugoslavi și d. Pleyti în numele studenților cehoslovaci. De asemenea a vorbit și d. Radoslavovici, în numele studenților Micei înțelegeri din Genieva. S’au expediat telegrame M. S. Regelui Alexandru al Iugoslaviei și miniștrilor de Externe ai celor trei țări ale Micei înțelegeri. După ședința plenară, congresiștii au început să lucreze în comisiuni. Din lecțiile d-lui prof. N. Iorga la Academia de Comerț Saint-Simoniens și Fourieriști Mișcarea pentru binele, pentru fericirea claselor muncitoare ,porni, în Franța, din isvoare străine în destul de mare parte, dar nu fără ca în pornirea ei să aibă un rost de căpetenie romantismul, îndată triumfător. Se gândește cineva de obiceiu numai la romantismul literar și artistic. Rupere de echilibru, desfacere dintr’o armonie artificială, „căutare de subiecte rare, exotice, bolnave, urmărirea efectului prin efecte rari, o sintaxă dislocată, o tehnică de exagerație și surprindere, sentiment și sentimentalism, în dauna vechiului raționalism, iată-i semnele osebitoare în epoca lui Lamartine și Victor Hugo. Dar obiceiurile de spirit, căpătate o dată, trec neapărat dintr’un domeniu în toate celelalte, deci și romantismul acesta în domeniul politic și social. Viitorul „Mesia“ al ideilor de totală refacere a societății, Saint- Simon, rudă a ducelui, autor de memorii, din secolul al XVIII-lea, dar și un moștenitor al averii lui, făcuse campania în America, trecuse în Olanda ca să provoace o acțiune franco-olandeză, contra pocsiuniilor engleze din Indii, propusese Spaniolilor o fantastică legătură a Madridului cu Marea. In timpul Revoluției, ideologia, xxu 1 interesase, și el formase o societate de exploatare a bunurilor naționale. O călătorie în Anglia îi puse în fața impresionantelor realizări tehnice, așa cum le descrise vre-o treizeci ani după aceia Petrachi Poenaru al nostru. In Germania fu înrîurițt puternic de misticismul dominant. încă din 1805 el .publică pa mfletul Lettres d un habitant de Geneve a ses coniemporaim și la 1808 Introduction aux travaux sciențifiques du XlX-e siede. Știința nouă inginerească, ieșită din Școala Politehnică, mediul noii ideologii, câștigă pe omul care avea instinctul creațiunilor tehnice, învață matematicile, științe” naturale. Astfel ajunge, în 1814, la ideia „reorganisării societății europene", pe care o exprimă și în L'Organisateur, în care, provocîndu-și o urmărire penală, afirma că mântuirea a 10.000 de lucrători face mai mult ca viața tuturor membrilor familiei regale împreună. Înainte și după o încercare de sinucidere ei dă „Sistemul industrial" (pentru „albine", contra „trăitorilor"), „Catehismul industrial", contra capitalismului crud, pentru ca, în 1825, anul morții sale, să ajungă la „Opinii literare, filosofice și industriale“ și la Noul creștinism, predicând aceiași noua religie a iubirii, cu care începuse Owen, desigur un inspirator. După moartea învățătorului se creiază, cu ziarul Le Producteur (1825-7), oastea de luptă pentru așa-numitele idei ale omului care dorise atîta: mobilarea muncii și legătura ei prin iubire. Cei cari vin la arând sunt deosebiți ca pregătire și mijloace. Hazard (n. 1796)ema fost carbonar, condamnat pentru complot, care prin conferințele lui cîștgă oameni de valoarea lui Carnot, lui Michel Chevalier. lui Auguste Compte. Politehnician ieșit, din școala creată de Napoleon, ruda generalului St. Cyr, fiul de bancher, negustorul de vinuri, Enfantin (n. 1796) a fost în Germania mistică, în Rusia lui Alexandru liu, unde era un grup de ingineri francosi. A cetit pe Bentxan și pe acel J. B. Saț (n. 1767)), L.youes, bancher și fabricant de bumbac, ajutor al lui Mirabeau la Courtier de Provence asociat cu Chamfort și Cingueneția La decade, care dăduse încă, din 1803, supt influența lui Adam Smith, „Tratatul de economie politică”, apoi, la 1815, „Catehismul de economie politică“, la 1820 „Scrisori către Malthxis“, încheind, ca profesor, prin „Cursul complect de economie politică, din 1828—50. Bazard, minte cumpănită, vede în ordinea de lucruri de după Revoluție tot „vechea comedie“. In lume două concepții se formează: cea individualistă, provocatoare de antagonisme, critică, aducând „războiul tuturor contra tuturora“ și cea unitară, de asociație, organică, însuflețită, o „sintesă socială”. In ea ranguri xxouă iese din pricepere și mxxxx că: „Fiecăruia după capacitate, fiecării capacități după muncă“. Trebuie o conducere; ea va fi, cum cerea Saint-Simon, a înțelegătorilor capabili de speculație activă. Ei se sprijină pe o dogmă, dar ea e demonstrabilă. Nici o libertate a aventurii, ci producția universală ,guvernată pentru exploatarea complectă și metodică a planetei. Capitalul se va căpăta prin asociația comanditară cu 50 de milioane în 50.000 de acțiuni. Bănci ierarhizate vor crea creditul. Bazard se va retrage însă, puțin înainte de moarte, în fața misticismului pueril al lui Enfantu, care vrea o altă religie, a Tatălui, care e însuși, el, cu „liberarea cărnii" și dezlănțuirea plăcerii. In curând comunitatea se va strânge în casa de muncă și de rugăciune, care devine ridicule, prin riturile și uniformele ei, pin promiscuitatea sexelor — la urmă se caută „Femeia" liberatoare ca șef —, prin ce un proces pentru felul de întrebuințare al unui împrumut aduse falimentul. Dar rămase propaganda „Ciobului" și ucenicii „Tatălui" merseră în Orient, oferindu-se ca ingineri, pentru tăierea Istmului de Suez și bararea Nilului, încă din 1822. Fourier (1772— 1857), fiu de negustor de postav și însuși negustor, deși luptător contra negoțului contemporan, tipărise „Tratatul despre asociație domestică“, pe care o vor urma Le nouveau monde, Le phalanstere ou la reforme sociale, publicațiile La Phalange (1856) și La democratie pacifique din 1895. Poate supt influența d-nei de Stael in cercetarea ei despre „influența pasiunilor“,. Fourier cere admiterea, întrebuințarea, prin „sertare" a pasiunilor, ca xxx ordinea casnică ori în musică, în grupe care se reunesc în „falanga“ de 1.200—1.800 de colaboratori. Încercările făcute în deosebitele puncte n’au avuut măcar succesul trecător al întreprinderilor lux Owen, care desigur a influențat pe reformatorul francez. ---------r '-------- Din Înțelepciunea vremurilor noastre Ca să fii fericit, trebue să ai și un dram de noroc... Dar cum să dai prilej acestui dram de noroc să sară pe balanța soartei -dtale, dacă nu joci la Loteria de Stat ? - A» Cunosc mii de oameni ruinați la Bursă. Zeci de mii cari și-au pierdut avutul speculând acțiuni. Sute de mii cari și-au împrumutat economiile, și le văd irosite. Nu cunosc măcar un singur individ care să se fi ruinat pentru că a jucat la Loteria Statului. * Un biet plăpumar din Râmnicul Vâlcei, e chemat în faliment. Nu-i mergea negoțul, și pace. Greutăți mari, câștig neînsemnat. Iată-1 la tribunal, în ziua falimentului. Dar soția lui, prudentă ca orice femee înțeleaptă, a cumpărat un SFERT DE LOZ, la Loterie. Și în ziua de 16 Martie 1933, Norocul a căzut pe numărul nevestei plăpumarului. Pentru o mie de lei, plăpumarul a câștigat două sute cincizeci de mii de lei! Iar dumneata mai stai pe gânduri!* Vrei să fii fericit ? E simplu, e ușor, e posibil. Cumpără lotul, de la Tragerea l ai O lungă listă de oameni de treabă și economi, deponenții la bănci. Dintrânșii, zeci de mii au fost sărăciți de bancheri imprudenți sau neonești. Cu o mie de tei, și cu puțin noroc, oricare dintre înșii mai poate să-și vadă iarăși economiile, la ei acasă! Din două loturi ale Loteriei de Stat, unul e câștigător. Din o mie, cinci sute câștigă. Din 80.000, câștigă 40.000, adică jumătate dintre jucători. 63 la sută din valoarea integrală a lozurilor, se întoarce la jucătorii norocoși. E minunat, nu ? Și cu toate acestea, dumneata tot nu ți-ai luat lozul, sau jumătatea, sau sfertul lui! Știi bine că nu mai poți face avere nici ca moșier, nici ca podgorean, nici cu însurătoarea, nici în comerț. Un loz, e singurul mijloc și te pomenești bogat din senin. * Trăim azi, mai mult cu speranțe. Ce ne-am face, și fără ele ? Joacă la Loteria de Stat Și speră, căci e foarte posibil să te vezi milionar de azi pe mâitie. * Bătrânul pensionar, săteanul cutare, negustorul din București, meseriașul plin de nevoi, sunt astăzi fericiți. Au câștigat la Loterie, ca alte mii de favoriți ai norocului zburdalnic. Poți ajunge bogat, e simplu, e ușor, e posibil. Joacă Loterie de Stat. * *