Neamul Românesc, septembrie 1933 (Anul 28, nr. 187-210)

1933-09-01 / nr. 187

Anul XXVin Nr. 187 NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST* DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IOEGA REDACȚIA :1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Telefon 312 60 2 LEI I Vineri t Septembrie 1333 P Pa nn a». 600 lei: Pe sase luni, 300 le |n }firă‘ — 1mmmmmmmm rnmmmmtmm wjwwi'hh m m mi mm Pentru auto^î2^i_2Li22îini!iîH2Li-122iLi!Si DIRECTOR N. GEORGESCU «anmnMi i INTERNE . Spectacolul pe care îl înfăți­­­șează organizarea învățămân­­­­tului, regizat de" enciclopedicul " conducător de la Instrucție, ilu­­­strează catastrofalele rezultate­ ale unei politici culturale de­ forme, și suprafețe sclipitoare. Dacă d. ministru Guști ar pă­răsi numai pentru o clipă ati­tudinea de multiplu teoretician­­ și mânuitor al doctrinelor goa­le, de sistematizare, bazate nu­­­­mmai pe citate și concepții por­nite dela realități străine de fundamentele etnice românești.­­ ar rămâne desigur încremenit­ă în fața prăpăstiilor ce s'ar des­­­­chide între asiduitățile d-sule­i și pârtiile ce se cer deschise. Iată, zilele trecute, cu ocazia­­ unui congres al învățătorilor fă­­­ră rosturi, s’a pus din nou, în­­ fața publicului dezolat tabloul­­ dezastruos al învățământului primar: ( I Dintr’o populație care dă a­­­­nual trei milioane de copii în­­ vârstă de școală, nu­ sunt, în­scriși decât circa un utility, și jumătate, adică 50 la sută, ceea ce înseamnă că jumătate dân ge­nerația ce se ridică, îngrrpașe numărul impresionant al anal­fabeților de mâine. E tocmai ceea ce ne trebue, oar­e, pen­tru crâncena epocă de refacere prin care trece țara­,? Dar și din acești 50 la sută, nu fregventează regulat decât maximum jumătate, ceea ce ridică la 70 la sută numărul ostașilor viitori, ce vor realiza consolidarea sufletească a na­ției! Pe de altă parte, în ultimul an, — adică cele mai proaspete rezultate ale campaniei cultu­rale național țărăniste, — nu­mărul învățătorilor a scăzut cu câteva mii: de la 40 de mii în 1928, am ajuns în 1933 la 30 de mii, și chiar dintre aceștia ră­mân fard posturi aproape 8 mii de absolvenți în fiecare an. Condițiile pentru combate­rea analfabetismului, sunt res­pectate astfel complect: elevi cât mai puțini, învățători cât mai mulți — fără posturi! Dar nu se oprește numai aici savantă și complicata conduce­re a prea eruditului gospodar sociolog național țărănist: nici pentru ceea ce există, condițiile de desvoltare, nu sunt neglijate. Aparatul de revizori și inspec­tori școlari, recrutat de regimul național țărănist din cele mai slabe și nepregătite elemente didactice, a sistat aproape orice inspecții — pe timpul anului ■ școlar bine­înțeles, dar nu și pentru vacanță când cam­pania electorală se poate face în tih­nă. .­­­­» Localurile școalelor, de ase­­menea, nu numai că nu s­au mai înmulțit, dar și cele vechi, devenite ruine, nu sunt atinse, pentru a se păstra ca niște mo­numente istorice ale unei epoci­­ evocatoare. Iar, pentru a încheia cu de­­­săvârșire opera negativă ce se întreprinde orbește, s’au mai desființat, pe lângă micșorarea numărului elevilor și al învăță­torilor, și numeroase școli pri­mare.­­, Ca să zică, sub conducerea d-lui ministru D. Gusti, rezul­tatele ce se diese m învățămân­tul rural, s’au armonizat și de­săvârșit, prin diminuarea, până la distrugere, a celor trei ele­mente fundamentale: elevi, în­vățători, localuri. Mai rămâne ca și capul a­­cestei desăvârșite opere, dim­preună cu tot aportul de orga­nizare, să urmeze cât mai grab­nic, pentru perfecta armonizare instaurată, linia descendentă, spre generalizarea analfabetis­mului indigen. Intre sapă și minge Grija cea mare a conducatrilor asupra tineretului este fără îndo­ială educarea și pregătirea acestui tineret pentru viitor. Tineretul de astăzi este cetățea­nul de mâine și cum va fi educat și pregătit acum, așa își va înde­plini îndatoririle cetățenești. Desi­gur ca se lucrează pentru educa­rea tineretului. Cu toată această activitate, un fenomen invers celui dorit se pe­trece în viata tineretului. Tinerii — afara de rare excepții — au o singură pasiune. Aceea a mingii și boxului. ^­­ Părinții noștri și părinții­­ părin­ților noștri nu și-au făcut o ocupa­ție zilnică din a bate mingea. Ei­­au trudit mult muncind la migă­loasa operă a închegării unui neam. Datoria tineretului d­e­ as­tăzi, ar­ fi să lucreze la desăvârși­rea culturii românești. La fiecare reprezentație de box sau minge, ia parte imensă adu­nare de spectatori, amuzându-se de curbele descrise în aer de min­gea semeață sau scurgerea de sân­ge provocată de pumnii boxerii­­lor. N’am văzut însă nicodată un grup de tineri oprndu-se în fața unui ogor să privească un plugar cum apasă pe coarnele plugului său cum mânuește sapa într’un loc­ de porumb. Nu știu ce prestigiu dobândeș­te România din învingerea unei echipe de foot­ ball aparținând cu­­tărui sau cutărui stat. Și nu știu cu cât se îmbogățește patrimoniul intelectual al neamului românesc din turtirea nasului cutărui sau cutărui adversar. Menirea neamului nostru este cu totul alta. Abia a trecut o jumătate de veac de când neamul nostru a ajuns stăpân pe soarta și destinul lui. In acest timp scurt el­ a câștigat atât în domeniul artei cât și al științei, ceace alte neamuri au câș­tigat cu truda, poate, a multor vea­curi. Poporul românesc n’a îndu­rat atâtea stăpâniri străine și mar­­tirismul atâtor fanarioți, nu a lă­sat pe câmpuri de bătâe atâtea oase în albind, și n’a ieșit­ biruitori din atâtea primejdii pentru a se opri aci din mersul s­p­re progres. Dar pentru a păși înainte și a străluci între­­ neamuri se cere ce­va. .Munca și străduința noastră. Nu munca și nu străduința pumni­lor, ci străduința și munca cu min­tea și sapa. Să cercetăm mai bine­­ în solul și sufletul românesc co­mori încă redescoperite. In subso­lul nostru zac bogății nebănuite, iar în sufletul țăranului sălășlu­­esc vi­ru­ții­le strămoși­lor lui. Muncind cu trudă­ în ogorul grâ­ului ca și în al culturii românești, misiunea profetică a poetului se va realiza. Gr. Boccea Nevoia de autoritate Sentința în procesul Seretzki are o mare valoare și prin aceia că e o manifestare de autoritate. Se dovedește printr'însa că peste zilnica viermuire a intereselor și poftelor e ceva care a rămas și ale carii hotărîri cad sigur asupra păcatelor ce se pot face contra nevoilor țării și contra onoarei ei. Aceasta e întrupată în armată și, din nenorocire, în armata singură. Aceasta pentru că ea e condusă de șefi cari se ridica prin muncă și merit și fiindcă pur­tătorul unui grad înalt nu poate fi înlocuit mîne prin fitecine, știindu-se că el va fi și a doua zi la locul său. Pe cînd în viața politică o alegere poate aduce la Instrucție un institutor destituit, la Interne un fost funcționar prost și leneș, la Războiu­ un ofițer de odinioară pus la retragere pentru incapacitate sau și, cum s'a întîmplat, un protopop la spitale. Fără permanența pe masă de vrednicie nu se poate autoritate. N. IORGIt In străinătate Pa­na an, 1200 lei • Pe sase Iwal, 600 u, Acordul provizoriu asupra grâului — Ob­ligațiile preluate de statele exportatoare — (Rador). Londr­a (Rador). — Acor­­­dul provizoriu­ asupra grâului,­­ elaborat de conferința din Lon­­­­dra, a fost încheiat. Țările ex­­­­portatoare au acceptat prețul­­ de 12 franci-aur pentru chri­­s­tal, sau 63,6 cenți aur pentru­­ un bushel, ca preț internațio­nal la care urmează să aibă loc modificările vamale. Țările exportatoare au mai acceptat ca pentru anul 1933— 1934 maximul exportului să fie de 560 milioane busheli, iar­ pentru anul 1934—1935 țările­­ exportatoare,—cu excepția Ru­­­­siei și a țărilor dunărene, —­­ vor reduce producțiunea de 1 grâu cu 15 la sută. La începutul după amiezei d­­e Laur, delegatul Elveției, care a­­ prezidat întrunirea ținută se­­­parat a țărilor importatoare, a­­ propus în numele acestora, a­­dăugarea la proectul de acord­­­a următoarelor obligațiuni pre­­­­zente de statele importatoare: Măsurile afectând însăm­ân­­țurile și gradul de protecțiune­­ vamală adoptat, vor depinde în primul rând de condițiunile­­ interne ale fiecărei țări. Țările importatoare nu vor trebui să­­ profite de reducerea voluntară a exportului în țările exporta­toare, desvoltând producțiunea lor internă, astfel încât să frusteze țările exportatoare cari fac servicii în interesul comun și în vederea readucerii prețu­lui grâului la un nivel remune­rator. .. Reprezentanții Franței, Ger­maniei și Elveției au acceptat prețul de 12 franci-aur pentru chintal. Reprezentantul Italiei se declară nevoit să ceară în prealabil asentimentul guver­nului său înainte de a putea semna acordul. Reprezentanții Turciei și Portugaliei nu sunt nici­­ în măsură a semna. Re­prezentantul Rusiei declară că va semna acordul, Rusia anga­jâ­ndu-se nu să limiteze produc­ția ci să îngrădească exportul. Reprezentanții statelor dună­rene au adoptat aceeaș atitu­dine. Președintele adunării a pro­pus să se prepare un document final care să cuprindă dclara­­ția adițională a țărilor impor­tatoare, precum și prețul de 12 franci-aur. . .Acordul va fi probabil semnat în cursul după amiezei, iar un exemplar va fi depus la secre­tariatul Societății Națiunilor. In cercurile apropiate de ma­rile state exportatoare se cere ca rezervele făcute de anumite state să nu fie inserate, în a­­cord. In vederea semnării docu­mentului final a fost convoca­tă o ședință pentru ora 17 si 30. Londra, 25 (Rador). — Con­ferința grâului a hotărît că prețul care trebuie atins și menținut în perioada de 4 luni anterioară angajamentului de reajustare a tarifelor, va fi de 63 centime aur, calculate după metoda Stanford. Londra, 25 (Rador). — Acor­dul grâului a fost semnat de membrii conferinței grâului, în ședința plenară a conferinței, care s-a ținut astă seară la ora 20.30. Washington 1st (Rador). — Acordul grâului intervenit la Londra a fost primit de cercu­rile autorizate cu satisfacție, fiind considerat ca un acord foarte semnificativ. Se emite părerea că acest acord va fi în perfectă armonie cu programul de reducere a însămânțărilor. Ottawa, 25 (Rador). — Cer­curile guvernamentale cana­diene au primit cu satisfacție și cu un sentiment de ușurare știrea acordului intervenit la Londra asupra grâului. Au fă­cut o impresie deosebit de bună in special părțile acordului care se referă la scăderea tarifelor, reducerea însămânțărilor și fixarea unei cifre maxime la export. . EXTERNE Pe ziua de est, ziarul „Le Temps“ examinând evoluția politicei externe a Rusiei, afir­ma că hitlerismul a adus Ru­sia în circuitul european. „Rusia are nevoie în primul rând, scrie ziarul, de pace, secu­ritate și, în al doilea rând, de ajutor financiar și economic. De aci decurge lanțul de pacte de neagresiune, a căror inițiati­vă a fost luată la Moscova, pre­cum și relațiile de încredere în­tre Soviete și Polonia. Relații­­­le acestea sunt atât de încreză­toare, încât anumite cercuri nu ezită să prevadă, în scurtă vre­­­me, încheierea unei înțelegeri ferme între Varșovia și Mos­cova. Toate acestea sunt, în mare­ parte, opera guvernului națio­nal socialist actual din Germa­nia. Greșelile politicei hitleri­­ste au precipitat evoluția poli­ticei externe a Sovietelor. Aceeaș cauză adâncă, teama de înaintarea Germaniei spre răsărit, care a determinat Ru­sia țaristă a se alia cu Franța, readuce Rusia Sovietică în cir­cuitul european. Evoluția acea­sta, încheie ziarul, prezintă un interes real pentru ansamblul politicei internaționale Economia americană este în plină experiență a posibilități­lor de refacere. ..O avalanșe de planuri și tot atâtea coduri stablesc astăzi un regim pe care a doua zi îl mo­difică măsuri noui. Două lu­cruri rămân doar în prezent ac­tuale și neschimbate în lumea de peste Ocean: pregătirile de război, și, după cum afirmă de­­pășile, nu se va reveni deocam­dată asupra stabilizării dolaru­lui, pe care președintele o soco­tește prematură. Președintele așteaptă ca de­viza americană să-și găsească singură un echilibru față de de­vizele celorlalte state. De ase­­menea, urmează mai întâi a se dovedi dacă celelalte state, care au rămas credincioase eta­lonului aur și al căror buget este deficitar, vor putea să se mențină pe baza etalonului aur Numai după ce toate aceste probleme își vor fi găsit solu­ția, se va putea ajunge la ina­­poerea la etalonul aur. ...Dar aceasta este situația, numai pentru astăzi. Mâine... vom vedea, pentru că și în Ame­rica austeritatea președinților de altă dată, care i-a făcut faima, a dispărut. Volumul comerțului extern­­ al Cehoslovaciei Cu toate dificultățile ce stau în calea revirimentului economic­­ internațonal, comerțul extern ce­hoslovac prezintă în anul acesta importante tendințe de creștere. Până în prezent nivelul comerțu­lui extern cehoslovac este infe­rior celui din anul trecut, însă în ce privește desvoltarea lui se poa­te constata o mare deosebire. In anul trecut, la fel ca și in toți cei trei ani precedenți, comerțul exterior cehoslovac a prezentat o tendință de descreștere continuă. In anul acesta insă el prezintă o intensificare din ce în ce mai mare cu toate oscilațiile ce se pot observa. Din cifrele cusele reese clar, că raporturile comerciale ale Ceho­slovaciei se desvoltă necontenit. Dacă vom face o comparație cu luna Ianuarie 1933, vom ajunge la constatarea că în iulie comer­țul cehoslovac a prezentat o creș­tere de 39,8%, față de prima lună a anului. Este însă necesar a se sublinia, că cifrele comerțului ex­terior cehoslovac sunt încă mereu mici, fiind inferioare nivelului din anul trecut. Totuși creșterea ce se manifestă formează un fenomen foarte favorabil. A doua lătare pozitivă a des­­voltării comerțului cehoslovac în anul acesta formează creșterea exportului de produse industriale complecte. Paralel cu această creștere s’a desvoltat intr’o anu­mită măsură și importul de ma­terii prime. Nu poate fi lipsit de interes a se compara aceste cifre cu cele cind­ lucrătorul care trece. El știe ce este munca, și el respectă pe al­tul care face acelaș lucru. Iată deci una din reformele in­troduse în învățământul secundar: Mai sunt și altele. Eu am considerat profesorul nu ca pe un individ izolat, atașat nu­mai programului său, care trebuia să fie, și care era, programa gene­rală pentru toată țara, neavând nici un raport decât acela de a se întâlni în birouri sau în ruinare cu colegii săi, ignorând tot ce se petrecea în alte școli din aceeași localitate. Mi-a­m zis: cineva a în­țeles datoria d­e a face să profite în felul cel mai larg toată lumea din ceea ce el a învățat, înainte erau directori numiți de minister. Acești directori erau nu­miți după simpatiile politice, care dominau foarte des în Minister. In urma tot acestui interes politic s’a introdus un sistem de ore, cu alte cuvinte fiecare profesor trebuia să aibă un număr oarecare de ore pentru o materie sau pentru alta, intri o școală sau în mai multe, așa că se vedea profesorul d­e germană în cutare școală unde el avea de exemplu patru ore, devenit profe­sor de franceză în alta școală un­de el avea un alt­ număr de ore, și din anul trecut. Se poate consta­ta, că importul­ de materii prime in Iulie depășește importul de materii prime din Iulie 1933. Ex­portul de produse industriale complecte și chiar când a pre­zentat în Iulie cifre de record în comparație cu toate celelalte luni ale anului acesta, nu ajunge la nivelul din Iulie 1932 (378 mil. kc.), însă se apropie repede de această cifră. Ca și în aproape toate țările, cifrele absolute ale exportului de produse complecte sunt foarte scoborâte. Tocmai această situa­ție a exportului de produse indus­triale explică și criza economică din Cehoslovacia, începând din 1929 exportul mediu al produse­lor industriale complecte prezintă o continuă scădere. In anul 1929 exportul mediu lunar al acestor produse cehoslovace s-a cifrat la 1.298 mii. kc., în 1930 la 1.072 mii. kc., în 1931 la 827 mii. kc. Cifrele din 1932 și 1933 sunt considerabil mai mici. Insă creșterea exportu­lui de produse complecte, așa cum s’a observat mai sus, arată o ridi­care a comerțului cehoslovac pen­tru prima oară după o serie de ani de descreștere continuă. Cu toată creșterea ce s’a înre­gistrat de la Începutul anului până în prezent, cifrele absolute ale co­merțului extern cehoslovac, se prezintă destul de scăzute. Simptome de însănătoșire se constată azi în cele mai multe ra­muri industriale cehoslovace, precum și în economia agricolă și in finanțele cehoslovace. Sărbătorirea d-lui D. R. Ioanițescu Banchetul de la Susana Opera înfăptuită de d. ministru D. R. Ioanițescu la ministerul muncii, sănătății și ocrotirilor so­ciale se impune prin realitatea pe care o deservește atențiunii o­­piniei nepărtinitoare. Membrii instituțiilor create de ă-sa pentru ocrotirea muncitori­lor și pentru asistența lor, precum și acei asupra cărora se resfrâng binefacerile legiuirilor bine chib­zuite, intelectuali și muncitori, a­­sesorii judecătoriilor de muncă, patronii și salariații, consilierii camerelor de muncă, comerț și industrie, asociațiile profesionale de muncitori, negustori, marii și micii industriași precum și func­ționarii particulari de toa­te cate­goriile, au hotărît să sărbătorea­scă pe înfăptuitorul legilor lor de ocrotire printr’un banchet, care a avut loc Luni seara, la grădina Luzana. S’au rostit cu acest prilej calde și sincere cuvântări cari rămân o satisfacție și un îndemn pentru conducătorul ministerului muncii. (Continuare în numărul de mâine) ion liu­ul Mi­h Muia C © H­erință tlantă la Societatea studenților dela Univer­sitatea din Paris, de d. profesor N. Iorga (Traducere din franceză de E. Si­mine!) VI Trec la învățământul secundar,­­ învățământul secundar prima reformă ce am­ vrut să introduc,­­ și care a fost introdusă, — școlile ] secundare funcționează după a­­ceastă lege nouă — era aceea de a­ împărți ziua școlară în două părți: a consacra dimineața studiilor ab­stracte, și toată după amiaza lu­crului manual obligatoriu. Acest­ lucru manual se face de aproape doi ani, și rezultatele c­e se obțin invită nii pe elevi să lucreze cu mâinile — nu forțați prea tare — au fost în adevăr extraordinare. Uneltele venind din școlile de meserie , și le împrumutau. Mă veți întreba ce se făcea în timpul acestor ore de lucru manual. Toar­te, adesea lecția de teorie nu pro­duce nimic: agenția nu e decât o aterifie aparentă, se așteaptă cu nerăbdare momentul iesir­ei. Aceste ore de inerit manual se prelungeau câteodată nesfârșit tre­buiau sa fie dați afară pentru ca ei să întrerupă lucrul. Ce făceau ei ? îmi veți zice. Tot ce voiți ; mo­bile pentru școală; ei au fabricat obiecte de metal, până și compa­sul; sunt astfel licee în București în care instalațiunea electrică este făcută în întregime, cu toate ele­mentele de mecanică, de elevi. Am fost invitat la sfârșitul anului pen­tru a vedea rezultatul; acest re­zultat era neașteptat. Mi se mul­țumea câteodată făcându-mi-se ca­dou c­âte un cuțit de tăiat hârtie, câte o peniță lucrată de elevi și purtând numele autorului acestui mic lucru, înscris cu mândrie. E ceva mai mult: ci numai că obiec­tul era fabricat la fel cu al lucră­torului, totdeauna la fel. Elevul pu­nea aici toată mândria sa ; el avea atâta timp cât voia. Era în a­cel­aș timp o școală de atenție și de che­mare la tot ce era original și eu simț estetic la copil. În sărbători­le de iarnă nu am gândit la posibi­litatea de a face să profite școlile din acest lucru ; s’a recomandat să se facă jucării timp de o lună. Re­gret că aceste jucării, au fost vân­dute îndată , ne-a fost imposibil să facem fotografii după fiecare, era o adevărată crea­țiu­ne nouă a jucăriei. Trebue să te gândești că este o deosebire între jucăria fă­cută de fabricant și jucăria făcu­tă de copil, care știe așa de bine ceea ce poate să placă unui alt co­pil. Era acolo o vegetație stufoasă și înflorită de creați­uni spontane, care a fost pentru noi o revelație și suprema recompensă a sforțări­lor noastre.. S’a strâns mai mult de un mi­lion numai din București vânzând jucăriile făcute astfel. Această su­mă a servit la crearea burselor pentru copiii care fără aceasta ar fi fost obligați să părăsească școa­la. Acei care au făcut jucăriile se gândeau la rezultatul ultim al vânzării operei lor lucrate fără îndoială cu un elan, un sentiment de fraternitate ce nu se poate câ­știga altfel. Vă asigur în sfârșit că acela care începe a avea degetele învârtoșate de munca lemnului, a metal mii, când va eși în stradă nu va, mai avea atitudinea unui boer mic ori­ i se putea cere de asemenea să facă ore de istorie în a treia școală. Ei perdeau mult timp mergând de la o școală la alta prin zăpadă și noroi, și trebuia să vezi starea în care acești profesori puteau să a­­jungă în a doua sau a treia școala. Orele erau împărțite de director și directorul ținea seama de nuan­ța politică. El singur fusese numit în urma simpatiilor sale în acest domeniu. Eu am făcut altceva. Am încer­cat să restabilesc catedra neîmpăr­țită între mai mulți ocupanți: pro­fesorul de franceză era un profe­sor de franceză; profesorul de germană era un profesor de ger­mană, profesorul de istorie era un profesor de istorie. Chiar dacă el nu cunoștea așa de bine materia, el ar putea fi ultimul dintre idioți dacă nu va ajunge după câtva timp să știe cel­ puțin tot atât ca și cel mai bun elev din clasa sa. Sunt deci profesori pentru fiecare materie. Pe urmă încă o inovație, care poate părea îndrăsuneață, dar care s-a dovedit buna : directorii au fost aleși de colegii lor. Mi s’a spus la început : profeso­rii cei mai toleranți vor fi aleși de colegii lor. Or noi am făcut statis­. Continuare în pag. fl.aT nuja și între felul de a preda a­­ceeaș materie de către altul. E de a­juns ca un profesor tânăr sa facă trei lecții din materia sa într’o școală unde celalt să trezește și caută în inițiativa sa lucruri care i­ se par că le-a uitat de mult. In acelaș timp avea datoria de a se pune în contact, prin reunirile făcute de mai m­ulte ori pe an, cu toți membrii învățământului din aceeași localitate, astfel că profe­sorul universitar­, rectorul univer­sități și ultimul dintre învățători trebuiau să se întâlnească pentru a forma un program care depășeș­te cu mult toate școlile, compunân­­du-se conferințe, de expuneri, de propagandă sub toate formele pen­tru a servi la ridicarea nivelului localității. Primul an, acesta n’a mers pentru că ere prejudecata castei. Se zicea : cum, eu profe­sor Universitar, eu trebue să fiu a­­lături de acest mic învățător... dar eu cred că au sfârșit prin a se o­­bișnui­ cu această nouă concepție și au curajul de a o practica. Iată câteva din schimbările in­troduse în școala secundară. Cuvântarea d-lui N. £­. Chirculescu fost ministru­ al Muncii Mulțumesc inițiatorilor acestui banchet, ca mi-au dat posibilitatea în primul rând de a unig urările mele cu ale lor, pentru înfăptuito­rul legii de unificare a asigurări­lor sociale și în al doilea rând pen­tru că au­ înțeles să sărbătorească în acelaș timp alegerea mea ca președinte a celei mai importante instituțiuni cu caracter social, in­stitut Lung de care am avut motive să fi fost mândri până azi. Suntem siguri că aceste motive se vor în­mulți pentru viitor. Urările mele se adresează pen­tru convingerile adânci și sincere, care au dictat ministrului aduce­rea acestei legi și pentru spiritul generos și drept față de clasa mun­citoare de care dă dovadă în apli­carea ei, ceea ce face ca legea să fie o literă vie. De aceea am ținut să-i aduc aci, din parte-mi recunoașterea acestor speciale merite și să vă explic dv. și tuturor rostul colaborării mele la aplicarea­ legii, colaborare care, deși, mai găsesc­ în fruntea institu­­țiunei pe bază de alegere, repre­zentând o grupare de salariați, este sigur că n’ar fi avut loc, dacă mi­nistrul s’ar fi con­dus de conside­ra­țiuni de partid, care mi-ar fi fă­cut imposibilă o colaborare, care nu poate avea loc, între mine și d- Ioanițescu, decât în cele bune, iar tică. Nu era așa. S’au ales cei mai buni camarazi care erau în acelaș timp, în cele mai multe cazuri, cei mai buni profesori. Când ești investit de an­ mandat prin colegii tăi este altceva decât când ai o situație unică datorită ministerului. Pentru că profesorul să nu se închidă în practica sa ve­che, repetând mereu manualul­­ în ce privește manualul trebue să spun că eu am permis de a nu se recomanda nici unul , profesorii recomandă pe acela care le place, fiind responsabili de ceea ce dau e­­levilor. Ei nu mai poate să arunce responsabilitatea cărții pe minis­tru. Programa este o direcție, dar adesea fiecare poate să fie seama de condițiile localității sale și de calitatea elevilor ce-i are înaintea sa. Profesorul are dreptul și dato­ria de a interpreta programul, du­pă cum el are dreptul de a alege manualul său. Pentru că profesorul să nu repe­te fără încetare ceea ce a învățat în tinerețe la Universitate eu am in­trodus — dar aici trebue să spun că piedica era prea mare — siste­mul câtorva lecții date de fiecare profesor în altă școală, pentru ca sa se poată face comparație între felul de a presenta materia a­lu­nii în cele rele. Ori, eu nu cunosc nimic, mai înălțător și mai sănătos în mora­vurile de după război, de­cât a­­­ceasta voință fermă din partea d-lui ministru Ioanițescu, reprezen­tând un partid și a mea, reprezen­tând un alt partid, de a feri insti­tuțiile cu caracter social, pe a noa­stră în primul rând, de înrâuririle nefaste, ale intereselor de partid, care au făcut până acum destul rău i insti­tuf­i m­ei și dacă răul nu s’a întins, — trebue s’o recunosc și eu, după cum a făcut-o și d. mi­nistru azi,----grație mlădierii în­țelepte a directorului general, care a știut să apere instituțiunea, ce­dând în cele mărunte, pentru a a­­păra ceea ce era de seamă, funda­mentul temeinic al instituțiunei. D-sa a­ccentuiază, nevoia că, la asigurările sociale, atât conducă­torii cât și șefii organizațiunilor profesionale, să se călăuzească nu­mai de grija pentru interesele muncitorimei și fagăd­uește că va depune toată puterea sa de muncă, în sprijinul acestui principiu să­nătos. D. SAMOILA, președintele Came­rei de muncă spune : Sărbătorim pe d. D. R. Ioanițescu, ministrul muncii, care schimbând cu trecutul a pășit în mijlocul claselor munci­

Next