Neamul Românesc, iunie 1934 (Anul 29, nr. 114-136)

1934-06-01 / nr. 114

Anul XXIX Nr. 114 Taxa poștală plătită in numerar «ms. aprobarei Dir. G-I* P. T. I. SO. 155038,934, BU ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC REDACTIA ȘI A^ Y?"*1 11”“8» 1934 IL * / f. - - DIRECTOR BUCUREȘTI (I) " «ji* J Pe an an, 600 teni Pe șase mai, 300 Le» *■**•«!»r«wcr*Sî N. IORGA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) I * »**»««• r""n ,rW. „imhmTM,. .o.» I Telefon 3.70.88 in străinătate: Pe an an, 1300 te>. Pe șase lan», «00 ie» INTERNE # Un sentiment de frică instinctivă, a creat o clipă, între partidul liberal de la cârmă, și național-țărănismul în plină derută, o solidaritate care mergea pe alocuri, până la emotiv. S’ar fi crezut intr’o identitate dusă până la emfuzie, și dincolo de ea. Nu insistăm care a fost substratul acestui concurs, de altfel inutil, și în orice caz compromițător pentru formațiunea d-lui George Tătărăscu. Ar trebui să analizăm în fond, — și nu e locul, — mobilele impresionante care au hotărît pe d. Mihalache, să-și renege un întreg și recent trecut de glorie relativă „presărat cu discursuri a căror tonalitate ar fi fost obligator să le fixeze pentru cel puțin un deceniu, în cadrul afumat și acid al localurilor cu brevet din sărmane cătune părăsite... Nu sunt doar prea multe săptămâni, de când, la intervale scurte, bătătorind cu o hărnicie îndoelnică, drumuri desfundate prin politica de aventură a ultimelor sale guverne, șeful de la Topoloveni sancționa vehement „putregaiul“ liberal. Și cu câtă poezie rurală, înconjura volubilul orator, suveranele sale aprecieri ! „Exploatatori ai țărei, trântori odioși, veritabile orgii naționale, speculanți cari sug măduva poporului, celebra măduvă din rărunchii și măruntaele vulgului, — patroni și beneficiari ai sistemului actual de sărăcire colectivă, — așa apăreau liberalii, liberalii d-lor Dinu Brătianu și Tătărăscu, înaintea asistemțței rurale, care asculta încremenită de indignare. Pe alocuri, incompleta pricepere a acestor probleme de amploare vastă — și oscilantă "" pentru cugetele simpliste, — ridica veritabile furtuni de protestare dezarticulată. Dar într'o Vineri, la orizontul așa de apropiat al vieței politice, s’a ridicat un vârtej capabil să răstoarne așezări nu prea milenare și, mai ales, să contrarieze marea forță, așa de serios dislocată în frânturi fără număr, aparat care în limbajul curent și exagerat, se mai numește partidul național-țărănesc. In acele clipe zguduitoare, marile dușmănii s’au topit, și din ambele divergențe imense, ne-am pomenit cu o veritabilă idilă inocenta. Au sărit filozofii metalurgi și pensionarii catedrelor rurale nefrecventate, s’a solidarizat d. Ghelmegeanu cu d. Strunga și d. Guști, valoroasa gogoașe culturală, cu politica liberală a școalei și a sectarismului de partid. Am văzut pe etern surprinsul domn Armand Călinescu secundând pașii marțiali ai d-lui Inculeț. Puzderia devotamentelor d-lui Mihalache se străduia să-și manifeste devotamentul ei revărsat cu o neeleganță totală pe ulițele pustii, ca să scape dela un naufragiu neașteptat, guvernul liberal... După câteva zile, când norii s’au risipit și cabinetul și-a recăpătat stabilitatea, am aflat în sfârșit, câtă sinceritate reflectă neașteptatul concurs, totdeauna suspect, al celor în derută. După ce trecuse furtuna, — ei constatau că „aventura“ Tătărăscu e incapabilă și primejdioasă — dacă i-au sărit totuși în ajutor, era de teama ca nu cumva, aventurei de azi, să-i urmeze o altă aventură, și aceea, să nu fie măcar național-țărănistă... Ceace n’ar exclude ca mâine,, șeful echipei de salvare, d. Mihalache, să nu pretindă compensații, pentru prețioasa cheltuială de energii la care sau obligat ultimele evenimente. Posibilitățile economice ale Germaniei Chestiunea materiilor prime, preocupă foarte mult cercurile economice germane. In adevăr, industria germană este mai ales o industrie de transformare. Ea trebuie deci să se aprovizioneze din străinătate cu materiile prime necesare. Deoarece în ultimele luni exportul Germaniei a fost simțitor inferior importului, după statisticile oficiale, Germania s-ar găsi în fața unei lipse de devize. Regimul național socialist arată un mare interes menținerii înviorării economice provocata de măsurile luate pentru creiarea mijloacelor de muncă. Numeroase cercuri economice sunt de părere că ritmul „creierii mijloacelor de muncă“ a fost prea precipitat și că efortul îndeplinit nu a ținut destul seamă de datele economice. Guvernul se gândește acum la o reglementare încă și mai strânsă a importului, prin numirea unui „comisar al importului de materii prime“, organizație asemănătoare aceleia creiată în timpul războiului de către Walter Rathenau. Și, pentru ca analogia cu starea Germaniei din vremea răsboiului să fie și mai deplină, cercurile conducătoare sunt preocupate de chestiunea înlocuirii materiilor prime, în cazul când ele ar putea lipsi, prin produse „Ersatz“. Cercurile oficiale spun că pentru moment nu există nici un pericol apropiat, că aprovizionările sigure cu materii prime sunt considerabile, dar că trebuie să se evite risipa. Puterile ..comisarului pentru‘importul de materii prime“ vor fi probabil lărgite în acest sens. In aceleași cercuri se adaugă răsboiu și până azi. Presa național-socialistă se ocupă de lucrările de foraj care au dus la descoperirea unor zăcăminte de petrol în Luneburg. Procedeele de distilare oferă posibilități aproape nelimitate. S’a isbutit chiar să se extragă unt de cea mai bună calitate din cărbuni de cea mai bună calitate din lignit. Chimia este capabilă să producă cauciuc sintetic exce Desvoltarea aviației polone VARȘOVIA, “0 (Radar).Aerocluburile, din Polonia numără 2.400 membri, dintre cari aproape 400 sunt piloți. Numărul avioanelor aparținând aerocluburilor au efectuat în cursul anului trecut 23.342 sboruri, de o durată totală de 5.579 ore de sbor și un traseu total de 120.000 kilometri. * « iar „Constituția Ciudat lucru mai e și Constituția României, „pactul fundamental" a cărui existență o tăgăduiește d. Vaida, citind și declarația prin care partidul său se scutură de dînsa, dar pe care același partid o invocă, prin d. dr. Lupu, că să impuie Coroanei o anume metodă în ce privește succesiunea guvernelor. Aici vine pe dos decît în axiomul chelnerilor bucureșteni: „s'a isprăvit, dar este"... De fapt, biata făptură constituțională tradusă în cea mai mare grabă după „pactul" belgian, serios acela, și reparată „pe ici pe colo, așa ca să nu se schimbe nimic" nu cuprinde nici cea mai mică indicație a normei după care în cas de vacanță a puterii trebuie să se cheme cei cari sunt mai bine represintați în Parlament. Căci, dacă așa se face în Anglia, acolo nu se schimbă oamenii dintr'un partid la altul ca la noi. Și nu se votează ca la noi după impresia momentului, dînd resultate care nu-și mai păstrează valoarea după ce momentul, cu impresia lui cu tot, a dispărut. N. I0RG& CI Reapare Reapare „Gazeta Cărților“ D. D. Munteanu-Râmnic, facând sa reapară frumoasa si utila. „Gazeta Cărților“, semnează următorul revelator articol : ...ca să fie fatrais de folos cititorilor si scriitorilor, editorilor și librarilor, ca si tuturor celor ce prețuiesc cartea bună, publicistica onestă, școala și literatura. Rămâne aceiaș publicație de bibliografie, literatură și cultură generallá — cele două din unuia înlesnind să fie primită și bine folosita cea dintâi. Deși pregătită cu deosebită grije și chibzuință, redactată și administrata cum se vede, cu câtă pricepere am și cu mijloacele de care dispun — totuși, din dorința de-a face să trăiască prin ea însăși și să se desăvârșească neîncetat, se adresează, aici, tuturor, calda chemare de-a se alătura, in orice chip, întru acest scop — deoarece publicația este necesară și utilă, fără îndoială, iar lipsurile se vor împlini și imperfecțiunile se vor înlătura cu vremea... Astfel că binevenite vor fi sfaturile și îndemnurile bune, sprijinul și ajutorul. Le-am mai avut, sunt câțiva ani, când am făcut și o reușită experiență și când, neprevalând alte preocupări, făceam s’apaasă „Gazeta Cărților” ca supliment bibliografic la „România Viitoare“, revistă care înlocuise după răsboiu, foaia de luptă și cultură naționala ce-am redactat în timpul „neutralității“ până la declarația de răsboiu împotriva Austro-Ungariei. Aceste amintiri au constituit și un anumit puternic îndemn pentru reapariția unei asemenea publicații, cum am vestit și azi că îndeplinesc. N’am căutat prilejul onorator ,și oarecum stilul „Saiptă- rUmânii Cărții", a fost numai o întâmplare binevenită... Căci reapariția „Gazetei Cărților trebuia sa aibă loc mai de mult, răspunzând poate și unor ll ®voa,e vremilor grele și uneori rătăcite — contribuind o asemenea tipăritură, cât de cât și la formarea gustului și deprinderii de citire sănătoasă, pentru care scop eu editez, iar ași de câțiva ani, numai pentru tineretul școlăresc, „Biblioteca Școalei Secundare“. Să mi se îngăduie această notă personală, care se pare «S-și are locul aici... Și acum e lămurit, cred, pentru ce reapare „Gazeta Ciuților“ — care e și titlu și program. Nu pentru interese personale de ordin moral sau material, nici pentru altele, de grup sau de cenaclu, departe mai ales de orice rost sau sens „politic", dorință de câștig sau de notorietate ; ba, cum »’a zis „nici pentru a discuta de dragul discuției, nici pentru a stiliza de dragul scrisului", îmi permit să repet: ! numai să fie de folos cititorilor și scriitorilor, editorilor și librarilor. Va fi muncă grea, răspundere și risc, ca să apară bine editată și la vreme — la două săptămâni , ba chiar săptămânal, de va fi sus-ținută... Rar greutățile vor fi înlăturate cu puterile și mijloacele pe care le dă iubirea și respectul pentru cartea bună, mai ales după ce o viață de om le-am deprins lângă cel mai mare cărturar — odată cu nădejdea și credința, munca și lupta, destoinicia de sacrificii... Pentru cultul cărții, la un asemenea altar, primeascâ-se întâiu măcar cu bunăvoință, și această smerită contribuție! D. Munteanu-Râmnic O viață «de om Excelenta revistă „Parlamentul Românesc“, de sub conducerea d-lui Ardeleanu, publică următoarele rânduri pline de înțelegere despre lucrarea d-lui prof. N. Iorga, „O viață de om, așa cum a fost“. In introducerea s cretei sale cuprinsă în cele trei volume de curând apărute, d. N. Iorga constată statornicul adevăr că opinia publică adeseori crează ea, alături de omul care a fost, pe uul care corespunde neștiinței și adesea invidiei și răutăței sale. Parcurgând cu interesul tot mai potențat paginile în care acest mare „cineva“ a căutat să ne arate mediul în care s’a format sufletul, în al cărui ritm au bătut milioane de alte suflete, vedem că, cu toată râvna de a ne da numai adevărul, așa cum a fost, ci. Iorga nu ne dă figura uriașului așa cum el trăește in sufletele și în considerația generației crescute subt influența ideilor sale. Felul cum scriitorul ni-l prezintă pe deschizătorul de orizonturi și luminătorul de întinse tărâmuri suflești ne face să credem ca dânsul nu vrea să măsoare, să cumpănească și să prețuiascâ tot ce a dat de la sine, pentru formarea și îndrumarea, sufletului românesc. • Și când propria ta viață insu-țin o știi pe de rost“, li observă Eminescu bătrânului lămuritor de începuturi din Scrisoarea sa. Versurile ne-au venit în minte, cetind paginile, în cari o excesivă renunțare la ori ce orgoliu, ne-a dat un „om“ frumos mânat de gândul bun de a fi un model de cinste și de virtute umană și cetățenească. Un „om“ de treabă, ,un „om de ispravă“, după propria expresie. Dar numai un om. Și aceasta este prea puțin, când ai fost stâlpul de foc care a luminat in pustie calea neamului tău spre Canaanul unui vis pe care el abia a îndrâsnit să-l formuleze: „De ce ne-am scoate în vitrină ,de ce ne-am striga în piață sfintele noastre dureri?‘ ? Dar când aceste fericiri sunt urmarea pasului înainte făcut PITM “ne de poporul tău ? Când sfintele dureri sunt ale facerii TMui duhincitor pentru milioanele ce-și doresc de veacuri partea furată de lumină și de bine ? Căci nu este schițare de îndemn spre acțiune .constructivă, in ultimii patruzeci de ani ai vieței noastre, care să nu fie dominată de prezența personalitate! lui N. Iorga. Iar această personalitate este croită parcă după modelul trimișilor biblici. A văzut ce ne stă înainte. A Înțeles câtă suferință și câtă generozitate de jertfă pretinde realizarea. A vestit apropierea biruinței și ’n valurile durerei ce ne-a copleșit a păstrat neclintită credința. A predicat și, când a văzut josnicia, nu a ezitat să împletească biciul, cu care a lovit în vânzători și ri vameși. „O suflare este omul, oricât de tare ar sta“ — zice psalmistul. Dar suflarea ce constitue „viața de om, așa cum a fost“, a fost adierea rodnică și aducătoare de alinare și de belșug a primăverei. A fost suflul cald și invietor, care a făcut să înflorească florile nădejdei și ale credinței in sufletele semenilor. Căci spre el s’au îndreptat odată toate gândurile românești, iu el au văzut pe interpretul aspirațiunilor lor. Prin el s’au cerut realizate atâtea visuri de mai bine. Și atunci gândul că ar putea fi bănuit de orgoliu l-a făcut pe scriitorul „vieței de om“ să coboare prea mult între oameni, preocupări și gânduri, cari azi, după minunea ce s’a făcut cu noi, par a avea legături mult mai sus, decât putința de a se ridica a năzuințelor noastre. O lepădare de la sine a oricărui gând de a-și atribui vre-un merit fie ca sămănător de idei, fie ca îndrumător în lupta pentru ideal. O atitudine din care nu vrea să vadă decât fapta, iar aceasta nu mai aparține omului, ci istoriei. Rămâne ca istoria sa stabilească prețul acestei fapte. Omul acționează mânat de puteri ce-i vin de altundeva. Deci meritul realizărilor sale trebuește atribuit nu lui, ci forțelor active sălășluite într’iisul, și cari nu sunt ale lui. „In ce putem, în ce facem e atâta care vine din ce ne înconjoară, scrie d. Iorga, dela acei cari au stat împrejur, dela acea vastă umanitate, acel eter uman umplând toate spațiile, în cari oricând își lasă partea, fie ea cât de mică. Mai este ceva așa de puternic și plin de mister, care e omul de înaintea ta, omul de la care vii și care se înfundă în adâncul vremilor : părinții, moșii strămoșii, vieața pe care ai fost chemat s’o duci mai departe“. Acestora tuturor le aduce scriitorul omagiul său pentru tot ce a gândit și a realizat omul. Pentru înclinările ce i-au înmugurit în suflet, pentru direcția în care a apucat. Ce este al lui ? Poate mângâerea că nu i se poate imputa c’a ascuns talentul pe care i l-a lăsat în grije stăpânul, cel mare, vieața Și iată-i depămând cu modestie firul unei vieți de la care, pare că n’ar fi a lui, atât cere de puțin Casa părintească cu tradiția-i de muncă intelectuală. O mamă devotată până la sacrificiu, ea însăși muncitoare pe ogorul scrisului. O școală servită de oameni buni și răi, după unii i-a trimes acolo Hazardul sau anumite preocupări meschine. O viață socială la înălțimea vremei și, în toată întretăerea de năzuințe varii, de așteptări și ciocniri, un suflet tânăr, dornic de lumină, care de când se trezește simte arzătoarea sete de a ști, de a pune ceea ce știe în folosul binelui obștesc. Vieața de liceu, cursurile universitare, anii din străinătate, toate sunt străbătute de acel generos fior al înfăptuirei. Bucurii ca și păreri de rău sunt germinate de această pornire a faptei, pentru care înțelege din vreme că trebue o temeinică pregătire. Și în vederea ei tinerețea lui va ști să renunțe la atâtea, va ști să se supună unei discipline de ascet și va avea norocul de a nu risipi nimica din timpul disponibil ci-l va utiliza pentru îmbogățirea minței și a sufletului, pentru înarmarea în vederea luptei ce va avea să dea. Căci, odată intrat în viață, omul va face cunoștință cu gelozia, cu invidia, cu răutatea, cu toate relele ce sunt în chip fatal legate de mâna de țărână ce ne alcătuește. Pentru a le înfrânge pe toate și a trece biruitor inainte numai această pregătire îl va ajuta. ..Amestecul in viața politică era să-mi vie mai târziu, nu ea obișnuit mijloc de a parveni, ci ca îndeplinirea cu multă luptă și multe suferințe a unui categoric imperativ moral“. Din acest imperativ vor tinde spre înfăptuire toate gândurile, pe cari azi,le trăește aevea o generație de rătăciți. Din acest imperativ se va desfășura elanul cu care un suflet blazat este zguduit și îndreptat spre semnul adevăratei vieți. Din acest imperativ va porni strădania de a pune in evidență ceia ce este al unui neam și prin ce el se poate ridica la strălucirea la care a mai fost odinoară. Ștergerea colbului de pe sfintele icoane ale trecutului, descifrarea sufletului ce s’a destăinuit în scris, atunci, în zilele de mărire, punerea în evidență a adâncurilor ce au sălășluit în mintea și inima înaintașilor, toate se vor face din chemarea acestui imperativ moral. Și nu va fi glasul care se pierde în pustie. La lupta ce se pornește pentru a se da demnităței românești ofranda cuvenită este o generație care se atașază. Generația sămănătoristă este o realitate. Singura realitate intr’o lume de vânători de pricopseală și de glorie ușoară. Ea a creat curentul de revendicări cari au trecut peste hotarele impuse de nedreptatea subt care am gemut. Și în vreme ce sămânța gândului înmugurește în milioane de suflete, animând curentul ce avea să treacă peste toate impedimentele puse de îngăimurile diplomatice, opera științifică a neobositului muncitor crește, impunându-se unei întregi lumi intelectuale. Meschinăria de acasă va primi usturătoarea mustrare a recunoștinței și aprecierei de peste hotare. Și ’n lumea științifică numele de român se va impune prin strălucirea operei lui N. Iorga. Și’n acest timp o lume se frământă în feluri de fete și calcule. Oameni se agită și se lovesc. Intriga se țese cu mai multe sau mai puține ascunzișuri. Buni și răi vin în angrenajul unei vieți in prefacere. Scriitorul îi vede, îi cunoaște, îi înțelege, având pentru toți o evanghelică îngăduință, o îngerească ertare a greșelei făcute cu știință, sau cu neștiință. Nume cunoscute se pomenesc în atmosfera aceea de întreceri și deșertări, de surprise și de transacțiuni. Pentru toți are privirea plină de omenească îngăduință, chiar când rătăcirea ii coborâse jos de tot. Pentru „omul“ pe care-l prezintă scriitorul, uitarea va fi măsura de apărare și o părintească atenție sancțiunea nerecunoștinței. Căci din toate se desprinde, ceia ce de altfel autorul cărții o mărturisește, o adâncă dragoste de oameni, pe care i-ar dori buni și înțelegători ai altora și ai propriei lor insuficiențe. (Continuare în pag. îl-a). D. PROF. EXTERNE . Miniștrii de externe ai statelor semnatare ale pactului balcanic au continuat la Geneva însfătuirile lor asupra realizării unei apropieri cât mai strânse intre statele balcanice. Consiliul permanent balcanic va ține două conferințe în fiecare an. Prima conferință se va ține la 24 octombrie la Nukara. — Discursul d-lui Barthou, ministrul afacerilor străine al Franței, pronunțat ori în fața comisiunei generale a conferinței de dezarmare, după discursul lui sir John Simon, este socotit ca cel mai bun discurs din câte s’au rostit din partea delegaților Franței, de la începutul conferinței de dezarmare. D. Barthou, a făcut cu franchețea care-l caracterizează, procesul Germaniei și Angliei, impărtășind tema fundamentală susținută ieri de d. Litvinow, adica securitatea. ___ Ministrul de externe al Frantei a asigurat țărei sale o situație întărită prin această desbatere, indiferent de reacțiunea pe care o va produce discursul său, desigur, în presa germană și britanică, oricare ar fi in viitor discursurile ce se vor mai ține aci. La Geneva, identitatea temeinică a d-lor Litvinov și Barthou, care este de altfel și a Micii înțelegeri, este larg comentată și din ea se deduc toate consecințele. La frontiera dintre Soviete și Manciuria, s’au produs ori noui incidente. Trupele sovietice au tras din nou focuri de armă asupra vaselor manciuriene, care navigau pe fluviul Amur. Știri din sursă manciuriană declară că în regiunea unde s’au produs incidentele sunt concentrate 8 canoniere sovietice. Nu s’a încheiat nici un acord între Franța și Germania asupra plebiscitului din Saare, După conferința presei polono-române Conferința presei polono-române, întrunită la București zilele acestea a fost o nouă demonstrație, plină de învățăminte și bogate sugestii pentru strângerea legăturilor spirituale și propășirea luminoasă a celor două țări. In consfătuirile cari au avut loc, strângându-se laolaltă cele mai reprezentative personagii ale presei române și polone, s’au făcut schimburi de idei prețioase și s’a creiat acea stimulare care ajută la înfăptuirea acțiunilor largi și concurează la purificarea realațiilor naționale. După excursia care se face astăzi la băile Herculane, Cazane, Ada Kaleh și Turnu-Severin, membrii conferinței se vor despărți cu acel sentiment fericit că apropierea avută a slujit la realizarea unui pas mai mult spre înfăptuirea unor idealuri înalte. o nouă regrupare a societăților studențești ffiârîrea Consiliului interuniversitar de a dizolva toate asociațiile studențești și a le regrupa întruna singură. „Uniunea generală a studenților universitari“ a sosit într’o vreme când problema se află in cea mai acută fază. Experiența îndelungată a dovedit că risipirea în fel de fel de asocații, a studenților a dus la acea dezorientare vătămătoare, bine cunoscută care putea oferi surprize neplăcute la tot pasul. Măsura luată de astă dată, de ministerul instrucțiunii pentru a interveni pe lângă guvern ca autoritățile administrative să nu intre în legătură cu societățile studențești decât prin intermediul rectorilor respectivi, este de asemenea potrivită. Se va stabili astfel o înțelegere mai adâncă a sufletului tinerimii prin întărirea legăturilor dintre autoritățile școlare și apropierea atât de dorită va fi înlesnită. Rămâne însă de văzut dacă nu cumva și aici politica își va bagi codița, căutând a se infiltra anumite idei și tendințe cari nu ar fi la locul lor pentru orientarea obiectivă a tinerimii. In special de aceasta trebuie să se îngrijească înaltele foruri universitare. Partidele din Bulgaria Din însemnările asupra revoluției din Bulgaria, luate la fața locului. ..Daca totuși, lovitura a reușit atât de bine și nu a trezit o imediată reacțiune, cum ar fi fost de așteptat elate fiind cele expuse mai sus, se datorează nu numai faptului că mișcarea revoluționară a fost admirabil organizată, ci, în considerabilă măsură, discreditului care apasă aci, de multă vreme, asupra tuturor partidelor politice. In timpul ultimei crize politice, care a durat cinci zile și s’a terminat cu lovitura de stat, fracțiunile liberale s’au bătut — la propriu, nu la figurat, — in Sobranie, pentru a decide care din ele se va prezintă, ca reprezentantă a partidului liberal, în audiență, la regele Boris, cu prilejul consultărilor! Este ușor de înțeles pentru ce, în momentul când opinia publică a aflat venirea la putere a unui regim îndreptat contra partidelor, știrea nu a putut produce decât bucurie, indiferent de faptul că nouii guvernanți sunt, mai toți, politiceșie necunoscuți“. *.Apărarea“ limbii românești S'au găsit o seamă de profesori universitari și secundari, precum și câțiva publiciști, să constituie o „Ligă pentru apărarea limbii românești". Iată o acțiune demnă de spiritul larg al cruciaților, dar ce e drept cu mai multe piedici decât ale acestora. Dintre cei ce s'au adunat, dela prima ședință, s'au dovedit că unii susțin tocmai lucrurile contrarii pe cari le sprijină ceilalți și biata limbă românească, scărmănată fără milă, rămâne și mai oropsită în fața „Ligii" salvatoare... Desigur că nu oricine poate să aducă schimbări și îndreptări ale limbii care nu este un lucru mort, ci un organism viu ce nu poate fi străbătut decât cu un simț special departe de savantlâcurile și teoriile încurcate ale pretinșilor linguiști. Se prevede de pe acum soarta „Ligii pentru apărarea limbii"... Ea va da naștere la o nouă serie de polemici pe temeiul unor chițibușuri cari nu vor contribui cu nimic la îndreptarea cerută. Cât despre această îndreptare, ea se face lent și sigur în perioade însuflețite de cultură și largă împrospătare spirituală, care într'adevăr cere cruciați vrednici, pătrunși de bunul simț al acțiunii. Cursurile de vară ale Universităței Populare din Vălenii de Munte Cursurile de vară ale Universității Populare „Nicolae Iorga" din Vălenii de Munte, se vor ține între 15 Iulie—15 August 1934. In timpul cursurilor va funcționa ca și în anii trecuți o cantină și căminuri pentru băeți și fete. Costul este de 1.100 lei, de persoană, pe întreaga lună. Înscrierile pentru cursuri se fac pe adresa următoare: „Universitatea Populară „Nicolae Iorga“ b-dul Schitu Măgureanu no. 1, București I, — unde se găsește Secretariatul Cursurilor.