Neamul Românesc, octombrie 1934 (Anul 29, nr. 211-233)

1934-10-02 / nr. 211

Anul XXIX Nr. 211 Taxa poștală plătită în numerar «ml. aprob.ref Dir. G-le P. I. T. No. 155«S8^M.­­­­* r* nso­.1 , 0 " ,0 ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC REDACȚIA 51 ADMINISTRAȚIA Marii 2 Octombri» 1934 C DIRECTOR __ _ _ _ _ Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) o [ Aj­a un ° ° *]6011 Leli ’•*» 1,1111 300 L»‘ n georgescu N. IORGA BUCUREȘTI (D ALOI „0EJULIATI te «"»■ P..m. .■...r...­ . .­uhm­...... l.. N. GEORGESCU _______________________________________________________Telefon 5.70.88 In străinătate ’• Pe an an, 1200 lei. pe saga la nl, 600 lei KM filipicele d-lui Vintilă Brătianu In preziua unei senzaționale schim­bări de atitudine Sa anunțat în presa național-țărănistă, și în foile care o deser­vesc cu un entuziasm vizibil, că d. Dinu Brătianu, s’a întors la d. Maniu. Vâslește adică în apele marelui om de stat și intrigant regional, — Unchiul lui Romul Boită și atoi protectorul Panamarei Skoda. Nu sunt două săptămâni de când, la Turda, într’o populată adu­nare, d. Dinu Brătianu spunea cuvânt cu cuvânt: Și au venit atunci alții, cari au spus : hai să ne îmbogățim și noi ! Iar ca șoarecii de câmp și-au strâns rezerva de spice muncite de alții, reserve depuse în bănci străine. „Azi, ceea ce preocupă în­treaga opinie publică, e purifi­carea morală pe care toată lu­mea o așteaptă de la noi și care trebuie să intervină chiar atunci când nu se pot aplica sancțiuni penale. Se află în curs ancheta parla­mentară asupra afacerei Skoda. Se știe precis că sunt oameni cari au luat bani, în dauna apă­rării noastre naționale și în de­trimentul industriei noastre na­ționale. „Totuși ancheta parlamentară are o sarcină foarte greu de îndeplinit. Căci nu se poate do­vedi cu acte cine sunt acei cari au primit comisioanele. Și nu se poate dovedi cu ac­te, pent­ru c­ă vinovații fiind la cârma Statului, au înlesnit lui Seletzky dosirea actelor. „Cum voiți d-voastră ca aceia cari au primit ca și a­cei cari au dat să recunoască faptul, când și unii și ceilalți au o parte ega­­­lă de­vină ? „Lumină însă s'a făcut cu toa­te acestea. „Din depozițiile contradicto­rii în fața comisiunii de anche­tă parlamentară, pe de o parte, iar pe de altă parte din averile ce le posedă, a căror existen­ță nu o pot justifica. Și nu vor justifica-o niciodată când este de notorietate publi­că, că până ieri proaspeții îm­bogățiți împușcau francul. „Dovada noastră s'a făcut. „Mai mult, Skoda nu consti­tuie numai o afacere scanda­loasă . Skoda constituie un a­­devarat simbol al jafului și risi­pei. In acest cuvânt trebuiesc concretizate: concesionarea chibriturilor, comenzile cu loco­motivele în străinătate, con­tractul Stewart, înstrăinarea te­lefoanelor, etc., etc., — un lanț nesfârșit de afaceri. Pentru ciudata manevră pe care presa d-ui Maniu o atribue șe­fului liberalilor, era util să dăm aceste rememorări interesante. Și să așteptăm verificarea eventualei schimbări la față, a d-lui Dinu Brătianu, dacii în adevăr d-sa e decis să intre în sfera amorală politicește, a d-lui Maniu. Reorganizarea școalelor române din Macedonia Pe cât suntem informați, d. dr. C. Angelescu, ministrul școalelor din țară și de peste hotare, în înalta sa solicitudine și pentru cea mai oropsită frântură a româ­nismului din Fund, ar intenționa sa reorganizeze învățământul româ­nesc din Macedonia în sensul ap­titudinilor practice alle aromâni­­­lor, aptitudini cari a­u dat dovezi­ strălucite dealungul veacurilor de când aromânii conviețuiesc cu ce­lelalte popoare eteroclite din­­ Bal­cani. In această operă de cultură națională, d- ministru al instruc­țiunii publice are ca prim cola­borator pe cărturarul profesor uni­versitar Iu­liu V­alaori, el însăși macedo-român și nu ne îndoim câ­tuși de puțin că proectul de reor­ganizare se va traduce in curând în f­apt. Mulțumind d-lui dr. C. Ange­legen, pentru frumoasele inten­ții nni pentru maced­o-români, ne permitem să-i semnalăm unele din neajunsurile de care a suferit în­vățământul primar și secundar di­n Macedonia, în timpul din urmă. Este notoriu faptul că, după răz­boaiele balcanice și mai ales după războiul cel mare, chestiunea cul­turală a românilor macedoneni a fost abandonată fără nici un spri­jin diplomatic. Toți marii bărbați de stat cari se perindaseră la gu­vern sau în trecut în a pune în aplicare axioma latină „de mini­mis non curaj pretor și în ade­văr această chestiune, de unde înainte figura ca un punct im­portant în politica externă a sta­tului român, astă­zi s’a­utins cu de­săvârșire în Macedonia sârbească și e neglijată în Macedonia gre­cească. Nu e locul aci să cercetăm cau­zele acestei ne­păsări generale. Fa­cem numai o constatare care nu suferă nici o replică. Totuși, chestiunea culturală a românilor din Macedonia greceas­că există și aceasta, ca să fim sin­ceri și leali treime să recunoaștem și să declarăm sus și tare că se da­­torește nu numai sprijinului ma­terial al statului român, ci și pri­vilegiilor consimțite și consfințite de statul ellen școale­lor române încă din 1915 prin tratatul din Bu­curești. Spre rușinea noastră trebue să mărturisim c­ă singurul privilegiu ce -au avut macedo-românii, a­­cela de a lua parte efectiv la con­ducerea ches­ti­unei culturale a lor ,în calitate de membru­ de drept în comisiunea de trei din­ ministe­rul instrucțiunii publice, serviciul școalelor de peste hotare, li s’a su­primat de către un ministru român al unui guvern român. Fără co­mentarii. Nepăsarea celor dela Ru­de control. Reprezentanții țării, a­­fará de d. consul din Salonic, se des­interesează cu desăvârșire de această chestiune. Nu mai vorbim de faptul că d­­consul general al României din centru latina nu vrea să aibă ra­porturi nici personale, nici ofi­ciale cu profesorii gimnaziului ro­mân. E bizar, dar adevărat. După părerea noastră, prima reformă ce s’ar impune ca noua organizare, ar fi să se înființeze un organ de control la fața locu­lui — în Macedonia, — care, în mod regulat și permanent să con­troleze personalul didactic primar și secundar și, să se convingă de visa asupra mersului școalei și a felului cum profesorii își împli­nesc îndoi­a lor datorie la catedra și in societate. A doua reformă ar fi ca diplo­mele școalelor noastre secundare să fie recunoscute de statul elen în virtutea reciprocității, astfel ca absolvenții noștri să-și poată con­tinua studiile universitare la ete­rni și ca cetățeni eleni,, după ob­ținerea titlurilor, să se bucure de toate drepturile conferite de legi­le statului elen. Fără îndoială Grecia va recu­noaște diplomele școalelor noastre la prima intervenție oficială a sta­tului român și această convingere a noastră rezidă în faptul că ami­ciția eleno-română este sinceră și nu se va desminți niciodată. (Urmare în pag. II-a) Un triumf al muncii Priveliștea Exposiției de la Parcul Carol poate să umple de mîndrie pe oricine nu consideră o țară ca un local de petrecere sau ca o circiumă politică în care câteva grupe de specialiști sunt ocupați zilnic să-și dea la cap. E acolo resultatul strălucit al unei munci statornice și inteligente despre care ziarele n'au obiceiul — și poate nici putința — de a vorbi. Pe cînd cîțiva oameni se ceartă, o țară în­treagă lucrează și rodul acestui lucru se învederează peste toate așteptările. Nu e însă numai o activitate onestă și devotată, o splendidă realizare ca reprodu­cere a ceia ce se face și aiurea, ci în toate, chiar și în ce fac minoritarii trăind alături de noi, e și altceva : e dovada unei facultăți de creațiune, unui dar, unui har de a inova, de a face ceva care n'a mai fost, și aceasta e marea însușire. Ea se vede la toți : de la crearea în cîteva zile a unui minunat decor, la forma ele­gantă a vagoanelor d-lui Malaxa și pînă la femeia din Făgăraș care zugrăvește pe Maica Domnului din icoana pe sticlă și la cine împodobește ouăle de Paști. N. IORGA Pe marginea unei aniversări La Vălenii de Munte, s’a săr­bătorit, într’un cadru destul de modest, un sfert de veac de la înființarea Universității popu­lare „N. Iorga“. Această aniversare s’a făcut la câteva zile după vizita M. S. Re­gelui Carol al II-lea la Văleni, vizită făcută acestui institut de cultură, tot fără fast și fără ri­sipă. De altfel nimeni n’ar fi putut pretinde mai mult căci fastul și risipa nu numai că a lipsit în­totdeauna de aici, dar de cele mai multe ori n’a fost nici mă­car strictul necesar. Nu vreau să spun că nici până astăzi Univer­sitatea aceasta, sau școala de iu­bire, de adâncă gândire și cul­tură românească, cum a num­it-o M. S. Regele în ziua de 9 August a. c., nu are un cămin propriu care să adăpostească pe ascultă­tori și ascultătoare. Vreau să spun că și ceia ce din inițiativa și munca acelui care-i dă suflet, s’a făcut, e amenințat a se pier­de. Cine se poate lăuda în acea­stă țară, a noastră, a tuturor, că a ajutat școala de la Vălenii de Munte ?­ Nimeni, răspund eu, căci cu­nosc toată tragedia ei. E vre-un ministru care și-a în­tinat sufletul cu vreo danie ?• A găsit-o vre­­ o unul de folos în afară de M. S. Regele ? Nu. Căței aici cursurile s’au predat fără programe oficiale, fără pro­fesori plătiți și fără diplome. Aniversarea Sfertului de veac s’a făcut totuși. Au vrut-o cei câțiva binevoitori cari de ani de zile se încăpățânează într’o mun­că neplătită de nimeni cu golo­gani. Și s’au adunat deci în această zi de 12 August, puținii sprijini­tori: Cinci, șase din București, patru, cinci din țara Moldovei, doi, trei din fundul Ardealului, câțiva din țara Oltului, pentru ca împreună cu cei mulți și să­raci care venise dela deschiderea cursurilor, să poată zice că n’au lăsat să treacă și acest an ca ce­lălalt, fără tradiționala aniver­sare. Au lipsit însă mulțișori, cum era și natural. Unora le-a lip­sit obrazul cu care să se poată înfățișa acolo, unde altădată cu laude și măguliri și-au pregătit un viitor. Altora, adică acelor sfi­oși și ascultători care și-au însu­șit virtutea muncii, le-a lipsit cred cele câteva sute de lei pen­tru drum. Căci să nu-și închipu­­iască nimeni că modesta noastră sărbătoare a prilejuit vr’o redu­cere pe C.F.R. ori vreun alt avan­taj. Cei dintâi au făcut rău de tot că, nu și-au mai îngroșat o­dată obrazul. Se poate întâmpla să se m­­ăscă iarăși ocazia unor noui perspective și vor regreta. Totuși sărbătoarea aniversării sfertului de veac s’a făcut. Ceia ce n’a lipsit a fost entuziasmul și sufletul curat. De pe aceiaș scenă cu scânduri putrede și cu cortina dintr’o sdreanță spălă­cită, s’au rostit vorbe frumoase, s’au evocat înduioșătoare adu­ceri aminte și s’au regăsit oa­meni cu părul albit. Din acei care au venit n’a roșit nici unul. Singură sala săraca s’a înfiorat de rușine. In decurs de o săptă­mână, două rușini a căzut pe ca­pul ei. Și ce n’a auzit bieții ei păreți ? ! atâta, patru câți stră­dania ctitorului și mila celor să­raci i-au făcut. Altă dată, în trecut, a auzit săraca fel de fel de făgădueli, de mărire, de prefacere, de împodo­bire și câte altele. Dar vremurile sunt din ce în ce mai grele și ba­nii vistieriei ca și acei ai parti­cularilor n’ajung altor nevoi mai mari. De aceia nici ea nu mai aș­­teaptă nici mărire nici înfrumu­sețare. S’a resemnat. Și până ce nu se vor termina atâtea încer­cări de urgentă nevoie, ea va răbda cu tot stoicismul ctitoru­lui ei. Știe și dânsa că atâta vreme cât în fiecare județ nu sunt de­cât numai câte 10—12 inspectori atâta vreme cât echipele noas­tre sportive n’au o organizație perfect occidentală, cât timp șo­setele nu vor fi toate asfaltate pentru ca să nu mai sdruncine mașinele, atâta vreme cât fon­dul de propagandă românească nu ajunge misionarilor trimiși în străinătate, ea nu poate aștepta nimic. Când toate astea vor fi terminate, s’o gândi atunci și la dânsa cineva. Nu se poate spune, și ar fi pă­cat dacă s’ar tăgădui un adevăr. N’avem noi oameni cu suflet bun și cu inimă mare?! N’am avut și în trecut atâția?! Gândiți-vă numai la Badea Cârțan care ani întregi a trecut cu traista încărcată creasta mun­ților aducând la frații lui de Dincolo istoria românilor scrisă și tipărită la Vălenii de Munte. Nu oare din pilda lui vie a por­nit îndemnul către mulți de a veni la școala din Văleni?! Eu cunosc un tânăr, ajuns a­­cum la conducerea unui cotidian de forță în țara lui Badea Câr­țan, care ani dearândul ne-a o­­norat cu persoana, dar, care acum când cei umili și săraci se înăl­țau cu sufletul până la extas sărbătorind o muncă de două­zeci și cinci de ani, el muncea cred la redactarea apelului de sărbătorire a celor pe care presa i-a botezat Skodișt. Singur cti­torul școalei românești de la Vă­leni a putut spune fără sfială . ..Eu am muncit și muncesc la un armament moral pe care-l co­mand în țară“. Și așa este. ILARION IFRIM Vălenii de Munte Din AAAAAvziare și reviste Concluziio anchetă Min­isteri care a încheiat contractul n'a știut să arate cine a primit oferta făcută d­e Selezky: Statul major cu ministerul­­ armatei? S’a dovedit în urm­a c­ă o primise însuși acest personaj, care atât de sus­pect nu-și mai amintea. Simplă scăpare din vedere? Poate. Sunt însă anumite lucruri care era elementar să rămână vii în mintea autorilor principali ai afacerii. Altfel, sunt îndretățite cele mai penibile concluziuni. Mai ales, când acestor absențe ale unei memorii, care altfel func­ționează, admirabil, li se adaugă ciudate inadvertențe în anumite co­respondențe. Iată de-o pildă, ce putem crede despre amănuntul — ne­însemnat în aparență — că o adresă a ministerului armatei, trimisă la o dată mai nouă, poartă un număr de înregistrare mai mic decât alta expediată cu multe zile înainte? Este aceasta o simplă neglijjență a birourilor? Sau, discordanța ascunde o tendință d­e măsluire a adevă­rului? Dacă admitem ipoteza dintâi, se va recunoaște că în anumite administrații publice domnește o stare căreia i se i poate, pe drept cu­vânt, aplica eticheta de haotică. Sau fabricat piese, în scopul de a servi o cauză necinstită? Ar fi prea grav și prea rușinos... Este aceasta o latură a întregii afaceri, a cărei deslegare ne-o vor da ultimele depoziții, sau, poate, rapoartele ancheta­torilor. Căci anumite puncte — dacă nu toate — în tenebroasa afacere. — adevărat act de brigandaj în avutul Statului, și patentă acțiune de trădare a intereselor cele mai vitale ale statului — vor trebui totuși lămurite. Andrei Soran („Naționalul Nou”) Citiți „Neamul Românesc“ In curândt IM ii lesende: III Ili de M. Jonen Tlutorii Panamarei — pretindeau „un secret absolut* •mmmmmmMKammmmmmmmmMmmmmmmmmmmmmmmm­ biwswr din memoriul Ocnașului de la Jilava Continuăm cu sinistra spovedanie a lui Bruno Seletzky, „pa­triotul" și „„amicul" sărmanei Românii. Sunt noi documente, pe care Onorata Comisie de Anchetă, are îndatorirea să le aibă în vedere. Ele se găsesc la pag. 62 a dosarului preliminar. Dăm loc, în continuare, destăinuirilor Ocnașului: „După ce uzinele Skoda au acceptat condițiunea creditului pe 10 ani, dl general Popescu a stabilit numărul tunurilor și can­titatea munițiunilor ce trebuiau comandate. D. general Popescu a pretins un termen de furnizare cât se poate de scurt, uzinele Skoda au cerut față de această pretenție rate anuale cât se poate de mari. Uzinele au oferit un termen de 6 ani pentru furnizare, d. general Popescu a cerut reducerea la 4 ani. Uzinele au mai cerut un aconto de cel puțin 100 milioane cor. ceh., și garanția statului pentru rest. D. ministru de finanțe Popovici, — în urma unor convorbiri avute cu ambii directori generali ai uzinelor, veniți la București, — a res­pins categoric acordarea garanției de stat, iar în ceea ce privește plata, a oferit un prim acont plătibil numai în al 2-lea an de furnizare. D. director general crezu, că nu poate accepta aceste condițiuni și voi să plece (la Braga). Iarăși interveni eu și-mi reuși să conving pe d. Director general» să accepte condiții unile chiar dacă ele nu sunt favorabile, fiindcă Ro­mânia este im stat aliat cu noi. (De aceea probabil am plătit tunurile cu 30% și materialul cu 50% și obuzele cu 300% ma scump). (N. R.). D. director general încercă încă odată să înduplece pe d. minis­tru de finanțe, realizând și de data aceasta numai un succes slab. Noi am obținut în primul an numai 12 milioane cor. în loc de 100 milioane. Dobânda de 90% pretinsă de Skoda pentru creditul acordat a fost re­dusă de către M. de Finanțe la 50%, și aceasta numai pentru diferența dintre costul materialului furnizat și acontul dat, adică dacă uzinele au furnizat materialul în valoare de 100 milioane pentru care ar fi pri­mit un­ aconto de 80 milioane, dobânda de 5% se va aplica mumal La restul de 20 milioane. „In acest timp, uzinele Skoda erau mai aglomerate cu lucrul decât în timpul războiului mondial deoarece toate statele stăruiau pentru furnizări repezi. China plătea cu aur, prin Londra, statul iugoslav finanță toate comenzile către Skoda. Turcia garanta co­menzile prin concesiuni din monopolul tutunului, etc. Uzinele Skoda nu puteau deci avea nici un interes prea mare față de o atare comandă, fiindcă ele posedau comenzi multe, pe lângă cele mai bune condițiuni de plată. „Dacă totuși uzinele au acceptat condițiunile atât de nefavo­rabile au f­ăcut-o pe de o parte AVÂND IN VEDERE SITUAȚIA EX­TERNA CRITICA A ROMÂNIEI, iar pe de altă parte în urma stă­ruințelor și influențelor mele. (Loewenstein ne jupuia la prețuri, iar Ocnașul ne compătimește în memorii. N. R.). „Acceptarea condițiunilor de plată de către uzinele Skoda au însemnat pentru Ministerul de Război un mare succes, fiindcă acum acesta putea pretinde aceleași condițiuni și de la Fabrica de la Bru­nn (Brunn) și de la uzinele Schneider, lucru la care în special aceste două firme nu au mai putut fi înduplecate nici­odată. „Țin să remarc totdeodată, că după cât știu eu, aceste trei firme nu au acceptat nici unui alt stat astfel de condițiuni favo­rabile, și nu le-ar fi acceptat nici acum­­ față de România, dacă uzinele Skoda, datorită influențelor mele, nu ar fi anticipat cu exemplul său. „ , „Indicerea formalităților administrative s'a executat intr un timp relativ scurt, deoarece la aceasta s'a procedat numai după ce condițiunile teh­nice fuseseră stabilite în prealabil prin ne­gocieri de câteva săptămâni cu experții noștri și după ce uzi­nele Skoda acceptaseră condițiunile de plată.. . „Negocierile în legătură cu această comandă, AU FOST ȚI­NUTE« INTR’UN SECRET ABSOLUT» conform dispozițiimilor DATE DE D. MINISTRU DE RĂZBOI, ȘI D. GENERAL POPESCU. „După sosirea comisiunei de recepție la Pilsen, uzinele au în­ceput imediat fabricația cu ocazia încheerei definitive a cantului de sarcini. M. de Război a pretins ulterior încercarea unui mo­­­­del din fiecare tip de tun. „După această nouă condițiune, fabricația în serie până la terminarea experimentărilor s’a făcut numai cu riscul absolut al uzinelor, și dacă modelele nu ar fi corespuns, bineînțeles că riscul ar fi fost suportat de către acesta. Uzinele Skoda au acceptat și această condițiune foarte grea. Domnii generali Cihoski și Condeescu, precum și d. colonel Contisiuape în pag. 2-a N. Iorga: Orizonturile mele — O viață de om—așa cum a fost — (3 vol. București 1934 p. 319 p. 315 p. 256) IV Arhiva mii iustini Hurezului, din Oltenia, unde era o viață, o întreagă viață, în care-și aveau încă de pe la 1700, rostul lor Voe­­vozii ctitori, boierii ajutători, egu­menii, protopopii, preoții — o im­presionantă exhumare — precum și documentele descoperite la Mu­zeul Aman din Craiova și în „niște grajduri părăsite ale boeri­­lor Glogoveni din aceiași Craio­va“ , dau prilej unei alte serii de publicații în monumentalul ciclu de „Studii și Documente“. Tot în acest timp se produce și atacul, de altfel interesat și vio­­fenist al lui I. Tarnoviceanu și in­trarea în Academia Română — „în aceste TEMPLA SERENA", după ce "„mă reținuse Hotărîrea lui Spiru Hard de a da ,­o deosebită strălucire aniver­sării de patru sute de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare 44, dau naștere răspânditei cărți ..Istoria lui Ștefan-cel-Mare și mai în urmă a descrierii deosebitei solemnități „Pomenirea lui Ștefan-cel-Mare. In mijlocul bucuriei generale se ridică un glas stingher, care în­cearcă sa profaneze această săr­bătorire națională, acel al unui „fost călugăr t­eo­dor­escu care is­­călia pornografiile sale favorite : Tudor Arghezi. Peste trei­zeci de ani netrebnicia unui tineret con­­rupt era să facă din el un nou Emi­­nescu“.... Lupta­­ pentru um nou spirit își ia curs­ul său, prin­­ articolele precum și prin o serie de confe­rințe „pentru femeile din lumea bogată". Nici cealaltă luptă, a cercetăto­rului neobosit, nu încetează. .,Am descoperit, vaste de vale, povârniș de povîrniș, tot cuprinsul serii mele"... „Am pornit deocam­dată de-a lungul României, spre Severin". „Imi luam note în cale, scriin­­du-le pe băncile zăvoaielor, în li­niștea pe care, cum nu sunt­em noi deprinși a trăi în a­­er liber, nu tulbura nimeni". Din lungile excursii făcute, în scop științific, in străinătate, pre­cum și din călătoriile făcute doar lunguil și de-a latul țării noastre ies la iveală încă două cărți: „Pe drumuri depărtate“ și „Drumuri și orașe din România"4 ■ Astfel, după cunoașterea reali­tății spirituale, din pătrunderea documentelor istorice, profesorul Nicolae Iorga, prin călătoriile sale, aj­unge la aproape complecta ,,‘ini­­țiare în realitățile pământului ro­mânesc liber, și în ce privește pi­torescul, și în ce privește monu­mentele, dar și în ce privește oa­menii, cu tot felul de a fi. Am în­vățat astfel, fără alfabetul știin­țific îndătinat și fără cunoaște­rea termenilor tehnici de care, prin­­tr’o ciudată incapacitate de a în­văța treptat, amm rămas străin și până astăzi, o mulțime de lucruri care s’au integrat în cunoștințele mele, ajutîndu-mi esențial în stu­diile de mai târziu“. De aici, se deschide un alt ori­zont, până atunci, la noi, aproape necunoscut, studiul bisericelor noastre. Așa se pun bazele celor două volume „Inscripții din bisericile României44. „S’a adunat astfel puțin cite pu­țin, în cîtă greutate, adese­a lu­­crînd spre noapte, pe lumina cea mai nepotrivită, în graba birjaru­lui și a nevoii unui adăpost, în­tins in brând­ pe lespedea umedă"... . „Dar, înainte de orice, cunoș­team, acum, pe omul dela noi". ..Il cunoșteam în conversația din biserici, în arătarea drumului, dar și oprindu-mă la hanuri de dru­mul mare.... am întâlnit și dte un mojiv din clasa „cultă".... la țersim"îtu&'n,mn 4$ (at kHffa» voință și o politeță îndătinată care face mai­ mult de­cit cinci­spre­zece ani de­ gu­vernantă". Din studiul acestei realități na­turale și etnice ia naștere scrierea „Sate și mînăstiri din Român­ia”, apărută în 1905. După două călătorii în Buco­vina, pline de peripeții și de cer­cetări noi, urmează călătoria „în larga lume, mai mult fără dru­muri“ a Basarabiei, călătorie­i plină de riscuri, ca apoi să reîn­ceapă „drumul de explorare în Ardeal... din Brașov pînă la Sighetul Mara­­murășului și dela Satmar pînă la granița secui­asc­ă a Moldovei, că­lătorii făcute cu scopul „să leg ne­contenit trecutul la care lucrasem cu acest prezent plin de speranțe44. Avînd o așa de vastă și adâncă cunoaștere a tuturor chestiunilor, în legătură­ cu neamul românesc de pretutindeni, era ușor, pentru un spirit sintetic și genial, să trea­că ddn amailisa cea mai migăloasă la opere de sintesă și la catpitole separate de adevărată viață ro­mâneasca. Contactul cu publicul, mai ales cu acel al Ateneului Ro­­mân, ce men­ține: "prin conferințe asupra istoriei antice și asupra trecutului nostru. .,Negoțul și meșteșugurile in tre­cutul romanesc44 desvăluisc o nouă latura a vieții poporului nostru­ In lupta nefuidurată însă pentru opera de renovare a societății noastre era, meorie și de alte arme, de alte instituții.­­ In acest timp, în 1908, la sfatul „bălanului birjar sprinten, Tohă­­neanu“ profesorul Nicolae Iorga deschide templul cultural de la Vă­lenii de Munte,­­pentru realizarea căruia era lipsă de multe sacri­ficii și de mult suf­let: ...„astfel, de Paști, în anul 1908, eu puteam să privesc zidirea is­­prăvită... mă încântam în grădi­nița din fund supt pom­ii în floa­re... de aburirea vântului proaspăt al dealului și de ușoara musică a albinelor scormonind în florile prunilor numai o zăpadă. O mul­țumire care nu se poate rosti prin cuvinte — mi cuprindea trupul și sufletul întreg (Continuare în No. viitor) **

Next