Neamul Românesc, octombrie 1934 (Anul 29, nr. 211-233)
1934-10-02 / nr. 211
Anul XXIX Nr. 211 Taxa poștală plătită în numerar «ml. aprob.ref Dir. G-le P. I. T. No. 155«S8^M.* r* nso.1 , 0 " ,0 ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC REDACȚIA 51 ADMINISTRAȚIA Marii 2 Octombri» 1934 C DIRECTOR __ _ _ _ _ Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) o [ Aja un ° ° *]6011 Leli ’•*» 1,1111 300 L»‘ n georgescu N. IORGA BUCUREȘTI (D ALOI „0EJULIATI te «"»■ P..m. .■...r... . .uhm...... l.. N. GEORGESCU _______________________________________________________Telefon 5.70.88 In străinătate ’• Pe an an, 1200 lei. pe saga la nl, 600 lei KM filipicele d-lui Vintilă Brătianu In preziua unei senzaționale schimbări de atitudine Sa anunțat în presa național-țărănistă, și în foile care o deservesc cu un entuziasm vizibil, că d. Dinu Brătianu, s’a întors la d. Maniu. Vâslește adică în apele marelui om de stat și intrigant regional, — Unchiul lui Romul Boită și atoi protectorul Panamarei Skoda. Nu sunt două săptămâni de când, la Turda, într’o populată adunare, d. Dinu Brătianu spunea cuvânt cu cuvânt: Și au venit atunci alții, cari au spus : hai să ne îmbogățim și noi ! Iar ca șoarecii de câmp și-au strâns rezerva de spice muncite de alții, reserve depuse în bănci străine. „Azi, ceea ce preocupă întreaga opinie publică, e purificarea morală pe care toată lumea o așteaptă de la noi și care trebuie să intervină chiar atunci când nu se pot aplica sancțiuni penale. Se află în curs ancheta parlamentară asupra afacerei Skoda. Se știe precis că sunt oameni cari au luat bani, în dauna apărării noastre naționale și în detrimentul industriei noastre naționale. „Totuși ancheta parlamentară are o sarcină foarte greu de îndeplinit. Căci nu se poate dovedi cu acte cine sunt acei cari au primit comisioanele. Și nu se poate dovedi cu acte, pentru că vinovații fiind la cârma Statului, au înlesnit lui Seletzky dosirea actelor. „Cum voiți d-voastră ca aceia cari au primit ca și acei cari au dat să recunoască faptul, când și unii și ceilalți au o parte egală devină ? „Lumină însă s'a făcut cu toate acestea. „Din depozițiile contradictorii în fața comisiunii de anchetă parlamentară, pe de o parte, iar pe de altă parte din averile ce le posedă, a căror existență nu o pot justifica. Și nu vor justifica-o niciodată când este de notorietate publică, că până ieri proaspeții îmbogățiți împușcau francul. „Dovada noastră s'a făcut. „Mai mult, Skoda nu constituie numai o afacere scandaloasă . Skoda constituie un adevarat simbol al jafului și risipei. In acest cuvânt trebuiesc concretizate: concesionarea chibriturilor, comenzile cu locomotivele în străinătate, contractul Stewart, înstrăinarea telefoanelor, etc., etc., — un lanț nesfârșit de afaceri. Pentru ciudata manevră pe care presa d-ui Maniu o atribue șefului liberalilor, era util să dăm aceste rememorări interesante. Și să așteptăm verificarea eventualei schimbări la față, a d-lui Dinu Brătianu, dacii în adevăr d-sa e decis să intre în sfera amorală politicește, a d-lui Maniu. Reorganizarea școalelor române din Macedonia Pe cât suntem informați, d. dr. C. Angelescu, ministrul școalelor din țară și de peste hotare, în înalta sa solicitudine și pentru cea mai oropsită frântură a românismului din Fund, ar intenționa sa reorganizeze învățământul românesc din Macedonia în sensul aptitudinilor practice alle aromânilor, aptitudini cari au dat dovezi strălucite dealungul veacurilor de când aromânii conviețuiesc cu celelalte popoare eteroclite din Balcani. In această operă de cultură națională, d- ministru al instrucțiunii publice are ca prim colaborator pe cărturarul profesor universitar Iuliu Valaori, el însăși macedo-român și nu ne îndoim câtuși de puțin că proectul de reorganizare se va traduce in curând în fapt. Mulțumind d-lui dr. C. Angelegen, pentru frumoasele intenții nni pentru macedo-români, ne permitem să-i semnalăm unele din neajunsurile de care a suferit învățământul primar și secundar din Macedonia, în timpul din urmă. Este notoriu faptul că, după războaiele balcanice și mai ales după războiul cel mare, chestiunea culturală a românilor macedoneni a fost abandonată fără nici un sprijin diplomatic. Toți marii bărbați de stat cari se perindaseră la guvern sau în trecut în a pune în aplicare axioma latină „de minimis non curaj pretor și în adevăr această chestiune, de unde înainte figura ca un punct important în politica externă a statului român, astăzi s’autins cu desăvârșire în Macedonia sârbească și e neglijată în Macedonia grecească. Nu e locul aci să cercetăm cauzele acestei nepăsări generale. Facem numai o constatare care nu suferă nici o replică. Totuși, chestiunea culturală a românilor din Macedonia grecească există și aceasta, ca să fim sinceri și leali treime să recunoaștem și să declarăm sus și tare că se datorește nu numai sprijinului material al statului român, ci și privilegiilor consimțite și consfințite de statul ellen școalelor române încă din 1915 prin tratatul din București. Spre rușinea noastră trebue să mărturisim că singurul privilegiu ce -au avut macedo-românii, acela de a lua parte efectiv la conducerea chestiunei culturale a lor ,în calitate de membru de drept în comisiunea de trei din ministerul instrucțiunii publice, serviciul școalelor de peste hotare, li s’a suprimat de către un ministru român al unui guvern român. Fără comentarii. Nepăsarea celor dela Rude control. Reprezentanții țării, afará de d. consul din Salonic, se desinteresează cu desăvârșire de această chestiune. Nu mai vorbim de faptul că dconsul general al României din centru latina nu vrea să aibă raporturi nici personale, nici oficiale cu profesorii gimnaziului român. E bizar, dar adevărat. După părerea noastră, prima reformă ce s’ar impune ca noua organizare, ar fi să se înființeze un organ de control la fața locului — în Macedonia, — care, în mod regulat și permanent să controleze personalul didactic primar și secundar și, să se convingă de visa asupra mersului școalei și a felului cum profesorii își împlinesc îndoia lor datorie la catedra și in societate. A doua reformă ar fi ca diplomele școalelor noastre secundare să fie recunoscute de statul elen în virtutea reciprocității, astfel ca absolvenții noștri să-și poată continua studiile universitare la eterni și ca cetățeni eleni,, după obținerea titlurilor, să se bucure de toate drepturile conferite de legile statului elen. Fără îndoială Grecia va recunoaște diplomele școalelor noastre la prima intervenție oficială a statului român și această convingere a noastră rezidă în faptul că amiciția eleno-română este sinceră și nu se va desminți niciodată. (Urmare în pag. II-a) Un triumf al muncii Priveliștea Exposiției de la Parcul Carol poate să umple de mîndrie pe oricine nu consideră o țară ca un local de petrecere sau ca o circiumă politică în care câteva grupe de specialiști sunt ocupați zilnic să-și dea la cap. E acolo resultatul strălucit al unei munci statornice și inteligente despre care ziarele n'au obiceiul — și poate nici putința — de a vorbi. Pe cînd cîțiva oameni se ceartă, o țară întreagă lucrează și rodul acestui lucru se învederează peste toate așteptările. Nu e însă numai o activitate onestă și devotată, o splendidă realizare ca reproducere a ceia ce se face și aiurea, ci în toate, chiar și în ce fac minoritarii trăind alături de noi, e și altceva : e dovada unei facultăți de creațiune, unui dar, unui har de a inova, de a face ceva care n'a mai fost, și aceasta e marea însușire. Ea se vede la toți : de la crearea în cîteva zile a unui minunat decor, la forma elegantă a vagoanelor d-lui Malaxa și pînă la femeia din Făgăraș care zugrăvește pe Maica Domnului din icoana pe sticlă și la cine împodobește ouăle de Paști. N. IORGA Pe marginea unei aniversări La Vălenii de Munte, s’a sărbătorit, într’un cadru destul de modest, un sfert de veac de la înființarea Universității populare „N. Iorga“. Această aniversare s’a făcut la câteva zile după vizita M. S. Regelui Carol al II-lea la Văleni, vizită făcută acestui institut de cultură, tot fără fast și fără risipă. De altfel nimeni n’ar fi putut pretinde mai mult căci fastul și risipa nu numai că a lipsit întotdeauna de aici, dar de cele mai multe ori n’a fost nici măcar strictul necesar. Nu vreau să spun că nici până astăzi Universitatea aceasta, sau școala de iubire, de adâncă gândire și cultură românească, cum a numit-o M. S. Regele în ziua de 9 August a. c., nu are un cămin propriu care să adăpostească pe ascultători și ascultătoare. Vreau să spun că și ceia ce din inițiativa și munca acelui care-i dă suflet, s’a făcut, e amenințat a se pierde. Cine se poate lăuda în această țară, a noastră, a tuturor, că a ajutat școala de la Vălenii de Munte ? Nimeni, răspund eu, căci cunosc toată tragedia ei. E vre-un ministru care și-a întinat sufletul cu vreo danie ?• A găsit-o vre o unul de folos în afară de M. S. Regele ? Nu. Căței aici cursurile s’au predat fără programe oficiale, fără profesori plătiți și fără diplome. Aniversarea Sfertului de veac s’a făcut totuși. Au vrut-o cei câțiva binevoitori cari de ani de zile se încăpățânează într’o muncă neplătită de nimeni cu gologani. Și s’au adunat deci în această zi de 12 August, puținii sprijinitori: Cinci, șase din București, patru, cinci din țara Moldovei, doi, trei din fundul Ardealului, câțiva din țara Oltului, pentru ca împreună cu cei mulți și săraci care venise dela deschiderea cursurilor, să poată zice că n’au lăsat să treacă și acest an ca celălalt, fără tradiționala aniversare. Au lipsit însă mulțișori, cum era și natural. Unora le-a lipsit obrazul cu care să se poată înfățișa acolo, unde altădată cu laude și măguliri și-au pregătit un viitor. Altora, adică acelor sfioși și ascultători care și-au însușit virtutea muncii, le-a lipsit cred cele câteva sute de lei pentru drum. Căci să nu-și închipuiască nimeni că modesta noastră sărbătoare a prilejuit vr’o reducere pe C.F.R. ori vreun alt avantaj. Cei dintâi au făcut rău de tot că, nu și-au mai îngroșat odată obrazul. Se poate întâmpla să se măscă iarăși ocazia unor noui perspective și vor regreta. Totuși sărbătoarea aniversării sfertului de veac s’a făcut. Ceia ce n’a lipsit a fost entuziasmul și sufletul curat. De pe aceiaș scenă cu scânduri putrede și cu cortina dintr’o sdreanță spălăcită, s’au rostit vorbe frumoase, s’au evocat înduioșătoare aduceri aminte și s’au regăsit oameni cu părul albit. Din acei care au venit n’a roșit nici unul. Singură sala săraca s’a înfiorat de rușine. In decurs de o săptămână, două rușini a căzut pe capul ei. Și ce n’a auzit bieții ei păreți ? ! atâta, patru câți strădania ctitorului și mila celor săraci i-au făcut. Altă dată, în trecut, a auzit săraca fel de fel de făgădueli, de mărire, de prefacere, de împodobire și câte altele. Dar vremurile sunt din ce în ce mai grele și banii vistieriei ca și acei ai particularilor n’ajung altor nevoi mai mari. De aceia nici ea nu mai așteaptă nici mărire nici înfrumusețare. S’a resemnat. Și până ce nu se vor termina atâtea încercări de urgentă nevoie, ea va răbda cu tot stoicismul ctitorului ei. Știe și dânsa că atâta vreme cât în fiecare județ nu sunt decât numai câte 10—12 inspectori atâta vreme cât echipele noastre sportive n’au o organizație perfect occidentală, cât timp șosetele nu vor fi toate asfaltate pentru ca să nu mai sdruncine mașinele, atâta vreme cât fondul de propagandă românească nu ajunge misionarilor trimiși în străinătate, ea nu poate aștepta nimic. Când toate astea vor fi terminate, s’o gândi atunci și la dânsa cineva. Nu se poate spune, și ar fi păcat dacă s’ar tăgădui un adevăr. N’avem noi oameni cu suflet bun și cu inimă mare?! N’am avut și în trecut atâția?! Gândiți-vă numai la Badea Cârțan care ani întregi a trecut cu traista încărcată creasta munților aducând la frații lui de Dincolo istoria românilor scrisă și tipărită la Vălenii de Munte. Nu oare din pilda lui vie a pornit îndemnul către mulți de a veni la școala din Văleni?! Eu cunosc un tânăr, ajuns acum la conducerea unui cotidian de forță în țara lui Badea Cârțan, care ani dearândul ne-a onorat cu persoana, dar, care acum când cei umili și săraci se înălțau cu sufletul până la extas sărbătorind o muncă de douăzeci și cinci de ani, el muncea cred la redactarea apelului de sărbătorire a celor pe care presa i-a botezat Skodișt. Singur ctitorul școalei românești de la Văleni a putut spune fără sfială . ..Eu am muncit și muncesc la un armament moral pe care-l comand în țară“. Și așa este. ILARION IFRIM Vălenii de Munte Din AAAAAvziare și reviste Concluziio anchetă Ministeri care a încheiat contractul n'a știut să arate cine a primit oferta făcută de Selezky: Statul major cu ministerul armatei? S’a dovedit în urma că o primise însuși acest personaj, care atât de suspect nu-și mai amintea. Simplă scăpare din vedere? Poate. Sunt însă anumite lucruri care era elementar să rămână vii în mintea autorilor principali ai afacerii. Altfel, sunt îndretățite cele mai penibile concluziuni. Mai ales, când acestor absențe ale unei memorii, care altfel funcționează, admirabil, li se adaugă ciudate inadvertențe în anumite corespondențe. Iată de-o pildă, ce putem crede despre amănuntul — neînsemnat în aparență — că o adresă a ministerului armatei, trimisă la o dată mai nouă, poartă un număr de înregistrare mai mic decât alta expediată cu multe zile înainte? Este aceasta o simplă neglijjență a birourilor? Sau, discordanța ascunde o tendință de măsluire a adevărului? Dacă admitem ipoteza dintâi, se va recunoaște că în anumite administrații publice domnește o stare căreia i se i poate, pe drept cuvânt, aplica eticheta de haotică. Sau fabricat piese, în scopul de a servi o cauză necinstită? Ar fi prea grav și prea rușinos... Este aceasta o latură a întregii afaceri, a cărei deslegare ne-o vor da ultimele depoziții, sau, poate, rapoartele anchetatorilor. Căci anumite puncte — dacă nu toate — în tenebroasa afacere. — adevărat act de brigandaj în avutul Statului, și patentă acțiune de trădare a intereselor cele mai vitale ale statului — vor trebui totuși lămurite. Andrei Soran („Naționalul Nou”) Citiți „Neamul Românesc“ In curândt IM ii lesende: III Ili de M. Jonen Tlutorii Panamarei — pretindeau „un secret absolut* •mmmmmmMKammmmmmmmmMmmmmmmmmmmmmmmm biwswr din memoriul Ocnașului de la Jilava Continuăm cu sinistra spovedanie a lui Bruno Seletzky, „patriotul" și „„amicul" sărmanei Românii. Sunt noi documente, pe care Onorata Comisie de Anchetă, are îndatorirea să le aibă în vedere. Ele se găsesc la pag. 62 a dosarului preliminar. Dăm loc, în continuare, destăinuirilor Ocnașului: „După ce uzinele Skoda au acceptat condițiunea creditului pe 10 ani, dl general Popescu a stabilit numărul tunurilor și cantitatea munițiunilor ce trebuiau comandate. D. general Popescu a pretins un termen de furnizare cât se poate de scurt, uzinele Skoda au cerut față de această pretenție rate anuale cât se poate de mari. Uzinele au oferit un termen de 6 ani pentru furnizare, d. general Popescu a cerut reducerea la 4 ani. Uzinele au mai cerut un aconto de cel puțin 100 milioane cor. ceh., și garanția statului pentru rest. D. ministru de finanțe Popovici, — în urma unor convorbiri avute cu ambii directori generali ai uzinelor, veniți la București, — a respins categoric acordarea garanției de stat, iar în ceea ce privește plata, a oferit un prim acont plătibil numai în al 2-lea an de furnizare. D. director general crezu, că nu poate accepta aceste condițiuni și voi să plece (la Braga). Iarăși interveni eu și-mi reuși să conving pe d. Director general» să accepte condiții unile chiar dacă ele nu sunt favorabile, fiindcă România este im stat aliat cu noi. (De aceea probabil am plătit tunurile cu 30% și materialul cu 50% și obuzele cu 300% ma scump). (N. R.). D. director general încercă încă odată să înduplece pe d. ministru de finanțe, realizând și de data aceasta numai un succes slab. Noi am obținut în primul an numai 12 milioane cor. în loc de 100 milioane. Dobânda de 90% pretinsă de Skoda pentru creditul acordat a fost redusă de către M. de Finanțe la 50%, și aceasta numai pentru diferența dintre costul materialului furnizat și acontul dat, adică dacă uzinele au furnizat materialul în valoare de 100 milioane pentru care ar fi primit un aconto de 80 milioane, dobânda de 5% se va aplica mumal La restul de 20 milioane. „In acest timp, uzinele Skoda erau mai aglomerate cu lucrul decât în timpul războiului mondial deoarece toate statele stăruiau pentru furnizări repezi. China plătea cu aur, prin Londra, statul iugoslav finanță toate comenzile către Skoda. Turcia garanta comenzile prin concesiuni din monopolul tutunului, etc. Uzinele Skoda nu puteau deci avea nici un interes prea mare față de o atare comandă, fiindcă ele posedau comenzi multe, pe lângă cele mai bune condițiuni de plată. „Dacă totuși uzinele au acceptat condițiunile atât de nefavorabile au făcut-o pe de o parte AVÂND IN VEDERE SITUAȚIA EXTERNA CRITICA A ROMÂNIEI, iar pe de altă parte în urma stăruințelor și influențelor mele. (Loewenstein ne jupuia la prețuri, iar Ocnașul ne compătimește în memorii. N. R.). „Acceptarea condițiunilor de plată de către uzinele Skoda au însemnat pentru Ministerul de Război un mare succes, fiindcă acum acesta putea pretinde aceleași condițiuni și de la Fabrica de la Brunn (Brunn) și de la uzinele Schneider, lucru la care în special aceste două firme nu au mai putut fi înduplecate niciodată. „Țin să remarc totdeodată, că după cât știu eu, aceste trei firme nu au acceptat nici unui alt stat astfel de condițiuni favorabile, și nu le-ar fi acceptat nici acum față de România, dacă uzinele Skoda, datorită influențelor mele, nu ar fi anticipat cu exemplul său. „ , „Indicerea formalităților administrative s'a executat intr un timp relativ scurt, deoarece la aceasta s'a procedat numai după ce condițiunile tehnice fuseseră stabilite în prealabil prin negocieri de câteva săptămâni cu experții noștri și după ce uzinele Skoda acceptaseră condițiunile de plată.. . „Negocierile în legătură cu această comandă, AU FOST ȚINUTE« INTR’UN SECRET ABSOLUT» conform dispozițiimilor DATE DE D. MINISTRU DE RĂZBOI, ȘI D. GENERAL POPESCU. „După sosirea comisiunei de recepție la Pilsen, uzinele au început imediat fabricația cu ocazia încheerei definitive a cantului de sarcini. M. de Război a pretins ulterior încercarea unui model din fiecare tip de tun. „După această nouă condițiune, fabricația în serie până la terminarea experimentărilor s’a făcut numai cu riscul absolut al uzinelor, și dacă modelele nu ar fi corespuns, bineînțeles că riscul ar fi fost suportat de către acesta. Uzinele Skoda au acceptat și această condițiune foarte grea. Domnii generali Cihoski și Condeescu, precum și d. colonel Contisiuape în pag. 2-a N. Iorga: Orizonturile mele — O viață de om—așa cum a fost — (3 vol. București 1934 p. 319 p. 315 p. 256) IV Arhiva mii iustini Hurezului, din Oltenia, unde era o viață, o întreagă viață, în care-și aveau încă de pe la 1700, rostul lor Voevozii ctitori, boierii ajutători, egumenii, protopopii, preoții — o impresionantă exhumare — precum și documentele descoperite la Muzeul Aman din Craiova și în „niște grajduri părăsite ale boerilor Glogoveni din aceiași Craiova“ , dau prilej unei alte serii de publicații în monumentalul ciclu de „Studii și Documente“. Tot în acest timp se produce și atacul, de altfel interesat și viofenist al lui I. Tarnoviceanu și intrarea în Academia Română — „în aceste TEMPLA SERENA", după ce "„mă reținuse Hotărîrea lui Spiru Hard de a da ,o deosebită strălucire aniversării de patru sute de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare 44, dau naștere răspânditei cărți ..Istoria lui Ștefan-cel-Mare și mai în urmă a descrierii deosebitei solemnități „Pomenirea lui Ștefan-cel-Mare. In mijlocul bucuriei generale se ridică un glas stingher, care încearcă sa profaneze această sărbătorire națională, acel al unui „fost călugăr teodorescu care iscălia pornografiile sale favorite : Tudor Arghezi. Peste treizeci de ani netrebnicia unui tineret conrupt era să facă din el un nou Eminescu“.... Lupta pentru um nou spirit își ia cursul său, prin articolele precum și prin o serie de conferințe „pentru femeile din lumea bogată". Nici cealaltă luptă, a cercetătorului neobosit, nu încetează. .,Am descoperit, vaste de vale, povârniș de povîrniș, tot cuprinsul serii mele"... „Am pornit deocamdată de-a lungul României, spre Severin". „Imi luam note în cale, scriindu-le pe băncile zăvoaielor, în liniștea pe care, cum nu suntem noi deprinși a trăi în aer liber, nu tulbura nimeni". Din lungile excursii făcute, în scop științific, in străinătate, precum și din călătoriile făcute doar lunguil și de-a latul țării noastre ies la iveală încă două cărți: „Pe drumuri depărtate“ și „Drumuri și orașe din România"4 ■ Astfel, după cunoașterea realității spirituale, din pătrunderea documentelor istorice, profesorul Nicolae Iorga, prin călătoriile sale, ajunge la aproape complecta ,,‘inițiare în realitățile pământului românesc liber, și în ce privește pitorescul, și în ce privește monumentele, dar și în ce privește oamenii, cu tot felul de a fi. Am învățat astfel, fără alfabetul științific îndătinat și fără cunoașterea termenilor tehnici de care, printr’o ciudată incapacitate de a învăța treptat, amm rămas străin și până astăzi, o mulțime de lucruri care s’au integrat în cunoștințele mele, ajutîndu-mi esențial în studiile de mai târziu“. De aici, se deschide un alt orizont, până atunci, la noi, aproape necunoscut, studiul bisericelor noastre. Așa se pun bazele celor două volume „Inscripții din bisericile României44. „S’a adunat astfel puțin cite puțin, în cîtă greutate, adesea lucrînd spre noapte, pe lumina cea mai nepotrivită, în graba birjarului și a nevoii unui adăpost, întins in brând pe lespedea umedă"... . „Dar, înainte de orice, cunoșteam, acum, pe omul dela noi". ..Il cunoșteam în conversația din biserici, în arătarea drumului, dar și oprindu-mă la hanuri de drumul mare.... am întâlnit și dte un mojiv din clasa „cultă".... la țersim"îtu&'n,mn 4$ (at kHffa» voință și o politeță îndătinată care face mai mult decit cincisprezece ani de guvernantă". Din studiul acestei realități naturale și etnice ia naștere scrierea „Sate și mînăstiri din România”, apărută în 1905. După două călătorii în Bucovina, pline de peripeții și de cercetări noi, urmează călătoria „în larga lume, mai mult fără drumuri“ a Basarabiei, călătoriei plină de riscuri, ca apoi să reînceapă „drumul de explorare în Ardeal... din Brașov pînă la Sighetul Maramurășului și dela Satmar pînă la granița secuiască a Moldovei, călătorii făcute cu scopul „să leg necontenit trecutul la care lucrasem cu acest prezent plin de speranțe44. Avînd o așa de vastă și adâncă cunoaștere a tuturor chestiunilor, în legătură cu neamul românesc de pretutindeni, era ușor, pentru un spirit sintetic și genial, să treacă ddn amailisa cea mai migăloasă la opere de sintesă și la catpitole separate de adevărată viață româneasca. Contactul cu publicul, mai ales cu acel al Ateneului Român, ce menține: "prin conferințe asupra istoriei antice și asupra trecutului nostru. .,Negoțul și meșteșugurile in trecutul romanesc44 desvăluisc o nouă latura a vieții poporului nostru In lupta nefuidurată însă pentru opera de renovare a societății noastre era, meorie și de alte arme, de alte instituții. In acest timp, în 1908, la sfatul „bălanului birjar sprinten, Tohăneanu“ profesorul Nicolae Iorga deschide templul cultural de la Vălenii de Munte,pentru realizarea căruia era lipsă de multe sacrificii și de mult suflet: ...„astfel, de Paști, în anul 1908, eu puteam să privesc zidirea isprăvită... mă încântam în grădinița din fund supt pomii în floare... de aburirea vântului proaspăt al dealului și de ușoara musică a albinelor scormonind în florile prunilor numai o zăpadă. O mulțumire care nu se poate rosti prin cuvinte — mi cuprindea trupul și sufletul întreg (Continuare în No. viitor) **