Neamul Românesc, decembrie 1934 (Anul 29, nr. 258-279)

1934-12-01 / nr. 258

Anul XXIX Nr. 258 Tas* plătită la nineri etml. sprobărel Mr. €»•­* P. P. T. Ae, ISSOSSItM. ni..............................in I ■ I­n­ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA _______ Sâmbătă 1 Decembrie 1934 P DIRECTOR Strada BREZOIANU No.25, (etaj) 9 Lei I -f«­ f ‘".TTSTI g *• Georgescu N. IORGA bucurești d! A­ccei ani„a„m,e­r«»1"» ■«"■"«»&. i­»ill“t1“»1 1000a1 Teistofi 3 70 88­­ la strflinatate: Pe un an, 1200 Lei, pe «ase lant, 600 tel Tragedia Franței, urmează. Guvernul IsmS^a în torturat ele uni vot demonstrativ. S'a obținut din panica indescriptibilă a celebrelor guverne ale luptelor de stradă, și de la marele Dou­mergue. Penitenții i-au bătut la ușe, așteptând înfio­rați aprobarea care să scape de oprobiul public și de indignarea însân­gerată a uliței. Dar au uitat repede drumul la noua Canossa din Fe­bruarie 1934, și au reluat sistemul perfid al luptei de culise. Dreptul de disolvare, îl votase în unanimitate, comisia Marchan­­de au, cu­ majoritate radical-socialistu. Când a fost să îl aplice omul de autoritate, pe care îl urmează și azi, și îl va urma totdeauna opinia conștientă a Franței, d- Dou­­mergue devenise pentru sumbrele figuri ale demagogiei, un autocrat. Căci­ politicianismul, de oriunde, are această concepție obtuză : să realizeze răul, dar sa împiedice reforma salutara, când ea este a adversarului... Iar marelui Doumergue nu i se putea aduce nici măcar insulta că voia sa realizeze o reformă buna, din adversitate pentru re­­publică.­Acelaș terifiant fenomen, la noi, D. Mihalache vede minunile pe care le crează fascismul. Italia și-a schimbat factura, și politica de acolo tristele apucături. Vaste do­menii infestate de paludism, milioane de hectare de nămol și putrezi­ciune,­­au fost redate brațelor harnice. Lanuri de grâu, lanuri de aur, se întind rozătoare pe unde bântuia, din vremea Cezarilor, molima, și dezolațiunea. Dar pe Mussolini nu la împiedicat nimeni. N’au mai avut prilej să discute și să vocifereze în gol, vocile „democrației­'' corupte. Inte­resele de gașca au amuțit, unele fără voia lor. Drumuri largi, artere de circulație a bogăției, străbat peninsula. Fi munca oriunde, și disci­plina creatoare, pretutindeni, în uriașa desfășurare a unor realizări. O voință, și o energie neînfrânte, duc spre avânt un popor tulburat până la­ marșul asupra cetăței eterne. — de com­­promisuri și comunism demagogic. In țara atâtor suf­erințe, unde bânlue mai departe, endemia politi­cianista,­— de o mie de ori mai mortală de­cât, toate mlaștinile spre Mediterana —, în România pe care au creat-o eroismul, și rezistența, neamului, tragedia urinează. Rechemat la realitățile românești, reintrând in ambianța capră­­riilor, șeful fascizat la suprafață, nu va rezista desigur, infuziei fa­tale a rătăcirilor electorale. Incapabil să readucă belșugul intro țară bogată, să oprească tra­gedia națională, d. Mihalache și ideologii d-sale, vor continua să a­­demenească naivitatea globala, să exploateze camuflajul falsificat de minciuna „democrată" a unulor. Factorul „popor“, analfabet și suveran, va fi exploatat mai de­parte, în salvarea principiilor sfinte, la­ adăpostul cărora oficiază preo­ții celui mai spurcat dintre ritualele democratice. Spre acest ideal submediocru, se îndreaptă silințele desperate ale­­ rătăciților cari vorbesc în­­ numele Țării.. Ar fi să se întâmple o catas­trofă, petru vasta asociație a demagogiei, triumfale... Ca d. Miha­­lache să-și­ păstreze clara viziune a unei țări, de ordine și muncă. Să refuze categoric, seducțiile ștampilei degenerate și cântecul de sirenă al dușmanilor României. S’ar prd­uce un cataclism, pe care demagogia l-a suferit și aiurea, spre binele popoarelor eliberate din ghiarele-i otrăvite. —aWBSB WBWWlil IIIIl­­ Ji^BMM Balllllililliilil Wlllllllia IIIIIIII WIWIIil Justiția si școalele desființate : tuata lumea știe ca începând din anul 1930, s­au desființat, din motive de economie­, o serie de școale secundare. Măsura firește, a impresionat. Hitiți au criticat-o și s­au înduio­șat de soarta profesorilor și a e­­­levilor rămași pe din afară. S’a creat astfel o atmosferă de îngri­jorare și compătimire generală. Ceea ce nu știe lumea este că a­­ceasta nenorocire a devenit u­n mijloc de exploatam pentru unii dintre presupușii nefericiți ai a­­celor zile. In 1931, sub m­inisteriatul l­ui Iorga, s’a stabilit prin lege, pen­tru prima oara condițiile în care pot fi reîncadrați profesorii de la goalele desființate. Oarecare dispoziții ministeriale de până aci nu reușiseră să solu­ționeze echitabil situația profeso­rilor rămași fără școala . ■ De aceea s’a creat amintita ie p­­rin 22 iulie 1931, care fixează următoarele norme de reîncadra­­jje prin art. 145: „Reîncadrarea profesorilor de­­­ școalele desființate se va face la cea dintâi epocă de transferare după normele stabilite prin art. 35 din­ legea dela 1928, însă au drept de preferință lu drepturi egale”. Normele stabilite prin art .5 din legea de la 1928 erau urmă­toarele: a) se vor lua în conside­rație întâia profesorii din aceeași localitate; b) profesorii cu notele cele mai bune la inspecție și cu lucrări didactice, literare, științi­fice; c) profesorii cu notele cele mai mari la examenul de capaci­tate; d) profesorii cu interese fa­miliare în localitate; e) profesorii cu vechime mai mare. Atâ­t reîncadrările cât și trans­ferurile trebuiau efectuate conco­mitent, după normele arătate, lo­cul­ vacant atribuindu-se celui cu drepturi superioare, indiferent dacă cerea reîncadrarea sau tran­sferare. Numai când se prezentau con­curenți cu drepturi egale, era preferat cel cu școală desființată. In 1931 transferările urmau conform legii să se facă între 1—31 Mai. Desființând­u-se însă o nouă serie de scoale la începu­tul lui August, era cu neputință ca reîncadrările să se mai facă la aceeași dată cu transferările. Pentru a aduce la aceeași epo­că ambele operațiuni, Ministerul Instrucțiunii e nevoit să suspen­de permutările prin art. 146, din a­ceeași lege din 1931, spre a fi reluate la o dată ce se va fixa prin­­ decizii ulterioare, au intervenit­ una in 1951 și vorbesc in mod­ expres de coordonarea transferărilor cu re­încadrările. In aceasta „epocă“ dela 10—29 August 1951, s’au lu­crat concomitent sute de cazuri de reîncadrări și transferări con­form. art. 115, singurul din lege care fixează drepturile ambelor categorii de profesori. Mai mult: Deciziile cu perfec­tarea acestor operațiuni apar în aceeași zi (29 Aug. 1951). Suspendarea sau amânarea transferărilor e o dispozițiune menită să înlesnească „operațiu­nile de reîncadrare”, aducând și­ pe unele și pe altele la aceeași e­­poca, iar 1111 să confere noui drep­turi reîncadraților. Ce se întâmplă însă ? Unii pro­fesori, dintre cei cu școalele des­ființate, au socotit că le-a venit vremea să ocupe catedrele cele mai bune, trecând peste elemente superioare lor. Nemulțumiți cu locurile atribuite lor, după crite­riul echitabil] al „preferinței la drepturi egale“ dar Minister,­ în judecată, susțin în fața justiției că „suspendarea temporară­­ a transferărilor“ n a fost o măsură de înlesnire a operațiilor „ci dis­­pozițiune menită“ să le dea „prio­ritate absolută“ față de transferați fără să mai țină seama de valoa­rea și meritele personale ale con­curenților — (criterii fără preț în societatea actuala (sic!)] —, trec tangențial peste decizia ca „CO­ORDONAREA ' adevăratul nod juridic al cauzei și reușesc să tre­zească probabil mila înalților ju­decători care le dau câștig­ de cauză, trecând peste adevărata intenție a legiuitorului și procla­mând indirect principiul răstur­nării valorilor. Trebue să recu­noaștem î­nsă că aceasta s­a petre­cut din cauză că intimații știind­­du-se cu dreptate nu sau apărat îndeajuns. Pentru evitarea erorilor, în vii­tor, înalta justiție este datoare să examineze lucrurile in ordinea faptelor și în lumina adevărului, ce uneori nu se desprinde îndea­juns numai din texte, ci și din­ ceeace însuși autorul legii a ară­tat ori de câte ori a fost nevoie. C. B. F. In marginea contingentărilor Cu cei mai slabi oameni politici cari au fost vre­ odată de la începutul regimului de­mocratic Statul se amestecă necontenit brutal în cea mai delicată chestie din cele care u­nesc popoarele, prinzînd cu stîngacele lui mini aspre firele nespus de supțiri și atît de a­­desea lunecând ale relațiilor economice. Ce nu intră în ele, de la cele mai amănunțite calcule pe care nu se pot face, decit a­­proximativ, birourile, până la stări de spirit pe care le poate prevedea, constata și îndrep­ta numai cine se află, cu totul interesat și dureros interesat, în sinul însuși al formidabilei mașini . Dar aceasta nu împiedecă pe fiecare să intervie cu sistemul său și să-l impune cu si­­guranța că numai astfel se va ajunge la resultate în locul cărora apar sau catastrofele sau tot așa de ucigătoarea paralisis lentă. Ne găsim și noi în fața unei noi experiențe de pe urma căreia miniștrii se ceartă, iar negustorii păgubesc, căci cumpărătorii străini nu se mai pot orienta în zbuciumatul nostru balamuc . Ce bine ar fi ca oamenii să fie lăsați în pace de toată această inteligență organisa­­toare a birourilor. In locul miniștrilor reformatori supt cari lucrează toate felurile de rechini din adîncurile afacerilor ar ajunge acțiunea prudentă a unor Camere de Comerț care-și cu­nosc meseria... N. IORGA Rolul dubios al domnului Iuliu Maniu I—RHihSI ♦ —~ Confidentul lui Bruno Seietzky, identificat in fostul „praesident-minister“ Și cu­m se num­e o argumentație superficială. Obsedat de sfânta dreptate a d-lui Boilă, și de rigiditatea mo­rală a Ocnașului Bruno Seietzky, — d. Armand Călinescu a tre­cut cu vederea, vastul dans al sutelor de milioane... Ușurelul pledant nu spune o vorbă de triplul spor al prețu­rilor. Nu îl interesează „procentul de calitate“, inventat de Skoda, ca să mai scadă voluminosul total al celor peste 1 miliard 700 mi­lioane. Nici o vorbă în Bomba-Raport ,despre „cheltuelile suplimen­tare“ invocate de Herr general direktor Fiala, nici de repulsivul rol al aventurierilor cuibăriți la Skoda, de unde­ exploatează sta­tele prietene și aliate. Am urmărit întreaga evanghelie a lui Bruno Ocnașul, trans­pusă pe portativul iubirei de neam, și grijei pentru industria na­țională, de măruntul și imprudentul protector al lui Cavura. Pen­tru d. Călinescu n’a existat și nu există nici o tabelă. Prețurile­­ Iugoslaviei îl lasă indiferent. Plătim cu două miloane mai mult tunul antiaerian, un mi­lion 750 mii lei peste prețul fiecărui obuzier de câmp. Generozitatea lui Sică Popescu și a miliardarilor mascați, propune și se admite ca pentru fiecare gură de foc, de 76,5 mili­­rm­etrii, România să achite 2 milioane mai mult, — adică 8 mi­lioane lei sport la baterie, sau 81% peste prețul mondial. Reprezentantul d-lui Boilă, nu știe nimic de toate acestea, în Raportul Bombă. Ca să închee cu o tristă dibăcie, spune că uzinele francezi Schneider-Creuzot erau:... cartelate cu Skoda. Scrisori și adrese, telegrame originale și corespondențele dis­perate primite de la Pilsen, vorbesc mereu de teama concurenței fabricelor franceze de armament. Dosarul anchetei abundă în acest sens; buna credință e total deficitară din neonesta pre­zentare a farsorului de Armament Călinescu. Rolul d-lui Maniu Raportul d-lui Bentoiu are o­­misiuni regretabile. Ei nu se o­­cupă deloc de persoana d-lui Ma­niu. O facem noi, sprijiniți de acte și declarații, mai toate aflate și in dosarele anchetei panamalei. Pentru că umbra bronzului apa­re preutindeni, Romulus Boilă, dragul de nepot, administrator de mine, e umbra spectrului. Ea se profilează în anticamera sfinxu­lui, la Rădăcini, îl urmează pas cu pas și la București, de la hotel la­ președinție, și de aci la hotel. Ea, umbra aceasta, mai are o calitate în plus , se desprinde noaptea, și locuește în hoteluri somptuoase alături de­­ misionarii Ungariei, și tratează cu ei, pe lângă copioasele împrumuturi pentru exploatarea minei de pi­rită, peste capul și fără știrea or­ganelor militare ridicate, cum­părarea de material vechiu, ar­mament și muniții deteriorate, de la Budapesta. In această privință scrisoarea din 12 Martie 1929, adresată d-lui Boilă este edificatoare : In­ga Rehner, arată, cu refe­rire la raportul său PERSONAL că alătură lista cu materialele de război disponibile la Buda­pesta, înșiră materialele disponibile: 1) Puști și muniții ; 2) Mitraliere și tunuri; 3) Arme speciale ; 4) Articole speciale : 5) Articole optice ; 6) Obiecte de echipament ; Un produs pentru facerea de nori de fum ; 8) Tractoare ; 9) Coifuri de o­țel : 10) Vinci­uri „Titan" pentru sco­puri militare : (1) Instrumente­­ geodesice. — arată în continuare că tratează cumpărarea acestor materiale cu fostul general, inginer în armata austriacă, Reutter, din Viena, o­­mul de­ încredere al guvernul­ui austriac și ungar în chestiuni de armament. Urmarea tratativelor dintre Romulus, Rehner și Reutter, nu întârzie. Iată ce a declarat sub jurământ d. col. Drăgănescu­, de la Direcția armamentului: „In Martie 1929, am fost chemat la telefon de către d prim-minis­­tr­u, Iuliu Maniu-D-sa mi-a ordonat să vin la Președinția Consiliului in seara acelei zile (cred la ora 7) și să mă prezint d-sale personal. La ora indicată, a fapi prezentat d-lui prim-ministru în cabinetul d -sale. D. prim­-m­­inistru a început prin «‘iui spune că, deși înverșunat luptător naționalist în fosta Mo­narhie austro-ungară, a fost to­tuși totdeauna stimat de către ad­versarii d-sale și a continuat să rămână în stima lor, întemeiată pe realitatea d-sale.In legătură cu aceasta, i s-a pro­pus cumpărarea de material de război din Austria și m’a chemat pe nine. Urmează să mă pregătesc pen­tru plecarea cât mai grabnică in Austria, spre a vedea materialul propus spre cumpărare. CHESTIUNEA FIIND EXTREM DE DISCRETA NU TREBUE SA VORBESC NIMĂNUI. Voi cere un concediu de fami­lie, în vederea Paștilor cari se a­­prop­ie . DSA­LVII VA DA DE LA PREȘEDINȚIE UN PAȘAPORT­ PE ALT NUME: la Viena nu voi descinde la un h­otel de primul rang, pentru a nu fi recunoscut. Mi-a arătat și o listă cu mate­rialele ce se propun și mi-a spus că pentru înțelegerea de detaliu, un domn va veni la mine acasă a doua zi la ora 2 ; în acest scop, mi-a cerut adresa domiciliului meu, pe care și-a votat-o. A doua zi, s’a prezentat la do­miciliul meu, la ora 2, un domn, Rehner, pe care nu­-l cunoscusem anterior“. mmmmmmmmimmmm­mm/memmsessemmr^r . mmmaram Mmmmm­mm Să înceteze hărțuielile dintre partide Ca In­totdeauna, cel puțin din vremea regelui Ferdinand este o parte care arată să vie de-a dreptul de la Suveran.. Aici se cere cu cea mai mare hotărâre încetarea unor hărțueli in­tre partide care n­ au măcar maiestatea marilor lupte intre convingeri adevărate, ci sunt continuarea unor obiceiuri rele, și manifestă numai patimi mărunte, adre năcazuri și tendința de a se înlocui unii, prin alții­ Această dorință a Regelui de a se reface o echipă, modestă de mun­că e nota cea mai reală și prevestirea cea mai importantă a Mesagiului. Confidentul lui V. Iuliu Maniu era unul dintre puținii cari știau de contract. Pentru perfectarea acestuia, d. Proesident minister primește in repetate rânduri vizita spionului, chiar la președinție. O declară însăși corupătorul la­­ pagina 22 și 23, la 1 A­ugust 1934, la anchetarea pretinsului fals, textual ■ „...Este exact că am vorbit, însă așa cum am declarat d­v., la Prezidența Consiliului de Mi­­și anume , am vizitat pe d. Ma­niu IN SEMN DE CURTOAZIE nisori din Calea Victoriei. — A DOUA OARA AM FOST CU L. LÖWENSTEIN PREZIDENTUL UZINELOR SKODA. Iar a treia oară când m’am dus, NU AM PUTUT VORBI CU D. MANIU, FIIND PLECAT“. Lucrul îl confirmă și declara­țiile fostului șef de cabinet, d. V. Marin, în ziua de 17 Iunie, care declară : D. V. MARIN , l'am văzut pe d. Seietzky venind la președin­ție în repetate rânduri. Uneori singur, dar foarte des însoțit și de d. Boilă. LA ÎNTREBAREA: ȘTIȚI PEN­TRU CE VENEA CU D. BOILA ? D. V. MARIN RĂSPUNDE: ȘTIU PENTRU CE VENEA LEIETZKY, PENTRU CA EL ÎNAINTE DE A FI RODUS. SPUNĂ CA VINE IN LEGĂTURĂ CU CONTRACTUL DE ARMAMENT. ALTCEVA NU ȘTIU. Și încă un amănunt, care în­dreptățește subtitlul dat de noi, ni-1 dă scrisoarea Nr. 556 sem­nată de Seietzky, către Direcția Co. Praga. In această scrisoare ocnașul face și următorul raport: IContinuare în pag. II-a) BPGmt—ihmiiiiihi iu.......... EXT­ERNE — Președintele comisiunii marinei al Statelor­ Unite a declaret ca Statele Unite nu pot acorda cu niciun preț egalitatea navală cerută de japonia­ . — Delegația financiară a consiliilor legislative elvețiene și-a intoc­­mit raportul anual. In acest raport delegația declară ca „se raliază în totul la principiul etalonului aur și la menținerea parității actuale. ” Eri după amiază, d. Foltei, ministru Iugoslaviei pe lângă Socie­tatea Națiunilor, a remis d-lui Apenel, secretarul general al Societății Națiunilor, memorandumul guvernului iugoslav, care este destinat să sprijine cu dovezi hotărâtoare cererea Iugoslaviei de a se examina res­ponsabilitățile politice în atentatul de la Marsilia.­­ După știri sosite din Buenos Aires aci și cari din cauza cenzurii severe n’au putut fi controlate, la La Pun, capitala Boliniei, a isbucnit revoluția. D. Salamanca, președintele Boliviei, ar fi demisionat. In capitala Boliviei se dau lupte violente de stradă între revoluțio­nari și trupele rămase credincioase guvernului. Cerem sancțiuni „Bunul român, cf. Maniu, pentru interesul partidului lui și pen­­tru trona ți beatitudinea partizanilor lui întru nelegiui, nu vrea in ruptul capului, sa audă de pedepsirea vre-unuia din grangurii pa­rti­­dului, și mai cu seamnă a drăguțului de nepot, Romulus Boila, chiar d­acă, ar fi să piară și țara și neamul și chiar și lumea întreagă. Ce grozăviei!... Vasăzică, di [UNK] Manici, cu partidul său, se pune față de ț­­ară în ro­lul unui stă­pân obosi­­t al ei și bunurilor ei, de care poate dispune cum vrea, și numai conform interesului lui și al partidului lui. ' Și stăpânit de această aberație, pe care a presat-o numai înde­lunga răbdare a prea blândului și... hai să-i apun cee ce merită... a prea indolentului popor românesc, partidul național-țărănesc se prepara acum, să dea chiar joc țării, dacă partidul liberal, sau ori­care altul, nu va renunța la gândul de a pedepsi pe vre­unul din ai lui, ori cât ar fi de vinovat. „Deșteptarea Colonel Ion Zamfirescu Doi luiptători din vremuri orele ,, Arhiepiscop­ia noastră își îndeplinește o sacră datorie..,SSd! Duminica m­­a .Noembrie a.c., amintirea celor doi mari luptători în slujba bisericii *. a­uca­ inului, de la a căror naștere se împlinesc 100 de ani: Zaharie boiu și Nicolae Cristea. Amândoi discipoli și colaboratori ai mitropolitului Andrei Șaguna, ,l­a 1''"n.S-­a stud,x­iu.­­Și-a îndrumat apoi activitatea, ei t­­­ îf €ec Ș Mad­rna intelectuală, și morală a epocei șaguniene, ei sunt lacurile prin­ care continuă să lumineze­­ și să încălzească postum Uti­li ai lui Șaguna. Zarhiaria Boiu și Nicolae Cristea! Fii spirituali ai lui Șaguna și li­ ciLi de din­unca entuziastei, näecuji și morți la­­ rae timpuri apropiate n­­oua vă datorește neamul românesc din Ardeal, atâta recunoștința! Luptători viteji și destoinici în slujba trezirii neamului nostru la o viață de lumină și de creație, fiți cu noi și de aici înainte! Pilda voas­tră sa sporească in sufletele noastre puterile de muncă­­ și de idealism!“, „Telegraful român" Dr. D. Stăniloae Dizolvarea cuiburilor comunist­ e După reluarea raporturilor noastre cu Sovietele, nucleele de de­zagregare sociala apăruseră cu ciupercile după ploaie. Ca expresiune­­a ideologiei pe care o militează aceste organizații, cu un scop bine cu­noscut, apăruse o serie de periodice comuniste. Numai din enumărarea acestor organe de publicitate se poate de­duce iminenta primejdie pentru actuala organizare socială de la noi. Ce e drept, toate ziarele românești, închinate marilor comandamente naționale și etice,­ au semnalat necontenit svârcolirile și mijloacele se­crete prin cari reprezentanții ideilor comuniste căutau să-și creieze fo­carele lor de acțiune. Au fost veștejite toate cutezanțele lor, de aceas­ta presă conștientă de rolul și chemarea ei. Și a fost subliniată cu o sa­tisfac­țiu­ne măsura prin care sau desființat cuiburile­­ comuniste“. „Țara Noastră" Ziua car>e vine • t f­uria cu care șeful Skodnliților sper țuri a primit acest raport; furia cu care la apărarea nepotului Boilă, marele capitalist de pe urata „minelor de aur", care nu valorează aproape ni­m­­ic : amenințarea dusă până la șantaj contra guvernului actual pent­ru a cocoloși panamaua ; toate acestea desigur nu vor putea împiedica sancțiunile în con­tra tuturor sper­turilor. Guvernul național-liberal prezidat de cl. Gh. Tătărăscu, să știe că are la spatele său întreaga conștiință românească, pe care se poate sprijini, până când sancțiunile vor fi luate iar toți spertarii Skodei vor fi trimiși alături de tovarășul lor Seietzky. Iar daca sar întâmpla ca unul măcar dintre vinovați ar încerca să scape, să se știe că tot se va găsi în țara aceasta un mănujochiu de oameni care să ducă până la capăt pedepsirea tuturor vinovaților.Ochii tuturor se îndreaptă deci și acum către marele român NI­­COLAE IORGA". Ziarul „Dâmbovița Nouă" din Târgoviște ...Se joacă această „piesă“ cu un succes neîntrecut de nu știm câte sute ori în... Statele Unite. In Ita­lia a avut un răsunet considera­bil, care... firește, a ajuns și pe ma­lurile întunecate ale Dâmboviței noastre, interceptat de receptaco­­lul gata la orice astfel de sunet și răsunet, al teatrului Regina Maria, nu departe de editura celor 15 lei. Nu mai e nevoe să semnalăm la această premieră și onorata pre­zență a d-lui Marton Hertz, ca să ghiciți că este vorba de o piesă po­lițistă și astfel să se explice suc­cesul trecut și viitor al spectaco­lului Căci, fără­ îndoială „Spionaj“ sau „Tratatul dispărut“ va fi căutat de un public, destul de mare, care de­vorează cu patimă fascicolele sen­zaționale și literatura polițistă deghizată in producție de artă. Intre comedia muzicală care țin­tea tot un astfel de succes, bazat aci pe moda muzicii ușurele difu­zată la orice colț de stradă de popu­larii „diferii“ între farsa trecută de limitele râsului de bună voe și câ­­teva­ piese originale selecționate după acelaș criteriu, teatrul aso­ciaților după acelaș criteriu, teatrul asociațiilor de pe cheiu, ca oriși­care teatru al nostru, gonind după recoltarea febrilă de spectatori, nu se oprește la scrupule de artă în alegerea repertoriului. „Spionaj“ a întrunit cu prisosin­­i, toate con­dițiun­e pentru a face o **ară palpitantă în căutarea ho­țului misterios: n’a­i­ Ufe pe de­tectivul sinpatic, pe aventurierii dubioși, fiul decavant la club, fal­sificator de polițe și strâns ln chingi de o dragoste obscură, n’a lăsat la o parte dilema dintre sinucidere și asasinat, mâna misterioasă, scriso­rile compromițătoare și atâtea al­tele, toate situate intr’un colț de țară unde orice e posibil, Monaco, încurcând ițele la paroxism în primele două acte, în al treilea to­tul e dat pe față, elegant, uimitor de detectivul faimos și publicul respiră ușurat. Amiralul uriaș, cu figura de lup de mare, al d-lui G. Storin, silueta simpatică de detectiv, cu ticuri și cu ciudățenii a d-lui Tony Bulan­­­dra: frământarea clocotitoare de tânăr decavat a d-lui Ronea, so­brietatea de militar convins a d-lui Marcel Enescu miseria nevăzută a spionului servitor, d. Manta strania și diversa frământare a aventurie­rului baron, d Jules Cazaban, pre­cum și patologica apariție a­ d-nei Beatty. Fredanov, silueta de falsă contesă a d-nei Nelly­sterian, au slujit piesa, pentru a asigura un succes de care filmele de cartier pot fi geloase. Dins Nicotte-­ ----------x*x----------- Cronica teatrală Teatrul Regina Maria: „Spionaj” — Piesa in 3 acte de Galar și Arta —

Next