Neamul Românesc, ianuarie 1935 (Anul 30, nr. 1-24)
1935-01-01 / nr. 1
' I _______________________ REDACȚIA %1 ADMINISTRAȚIA Mar# I mirii IMI C ® ÎS15C*TCR IPDEslTIC £*, t CD C.,î'a*| A MI îM #18? / sv I .................................................. 111 "——■—— **•—*—*—* •——* —^ I 'mI VAmrA Strada BREZOIANU No. 25* (etaj) 9 IAr in țară. Eras .s*600 Ps *«*« *•«***!,*& JPI ® IUllilA BUCUREȘTI (!) * UW î abonamente *ssis_»aotUAQ ?« InStit«țmnt toootet îeter»« 3.70.88 .■■■■■■■WWMWWWWWPAW^’IIWWnnMffBWMWWWIinanMBBHMMBMnMMMBaaHMaiMia^^ § in stiâiHâtale; Pe ca an, 1200 te*; pe sase Ioni, SOU Ee> | ,„Btr-rn„ m. ctoe€i^cij j j 1925-1934 Revelionul 7 naglem mum wi ni i i im ii m ‘Tui wînmi Intre vorbe, și isprăvi Cum denaturează d, lu tiu Maniu» evenimente și atitudini Ne-am fi menținut pe linia protestelor noastre continue, ca "sa împedicăm tentativele, — respinse categoric și de guvern,— în vederea unei îndrăznețe și inoperante mușamalizări a panamalei. " Dar d. Iuliu Maniu, inventiv și neastâmpărat, lansează una după sita, noul provocări. Că se prinde în propria-i plasa, cazul tWberger, o adeverește fără vreo îndoială. Procesul colosalei potlogării, oferă însă un răgaz scurt, o parțială suspendare de ostilități. Vom beneficia de ea intr’o oarecare măsură, ca să demascam pe toate fețele, pe acest laidus cu atâtea fisionomii, de o falsitate uniformizată. Și nu e vina noastră dacă în versatilul anus cu două fețe, și ía căzut d-lui Maniu cu ceva mai multe, celebrul nepot Romulus Boilă, va descoperi vre-o aluziune la nu mai puțin faim.osus lendi Szabó, sRetr-ego al nepotului aurifer,... deponent ca și ultimul, din vremurile memorabile ale domnului Mamadecar, intre Ianus și Ianoș, o confuzie e totdeauna posibilă. Memoriul nummmmsm'mmmmmi .Dar să revenim La „discursul“ buclucaș. In memoriul său către d. Miralache trimes sub forma de discurs neplasat și directorilor de ziare, d. Iuliu Maniu spune că pregătea cu grije, cu tenacitate, pasionat ca nici odată,... revenirea Prințului Carol... Dam mai jos acele afirmațiuni . — și răspunsul autorizat prin care d. Maniu, acelaș d. Iuliu Maniu, le dtsminte. E adevărat că declarațiile le face în „discursul“ din Decembrie 1934, când credea că s'au uitat precizările textuale din 3 Ianuarie 1926, — patru zile adică, după Consiliul de Coroană de la Sinaia... Dar noi, avem înainte, colecțiile de ziare... Și declarațiile cuvânt, cu cuvânt, ale marelui mistificator. Și nici un considerent nu ne-ar putea impedica să continuam demascarea politicianului Iuliu Maniu, consilierul lui Bruno Setetzjy, și protectorul nepoților îngerași. Și pentru cine vrea să se convingă mai departe, oferim noi «strai» după jocul dublu, și repulsiv, ai domnului Maniu... Pregătirea Restaurației ? • ■ JJ. V&îda și eu ne-am susținut părerea până la sfârșit, iar d. Iorga, pre urmă a declarat, ce se supune hotariri Regelui, cu toate ca a avut cu Regele un schimb de cuvinte destul de accentuate. Consiliul de Coroana a accentul: abdicata Prințului Moștenitor. Regele a fost foarte afectat de atitudinea d-lor iaida, lorga și a mea, și lor. cei paraterîți, după terminarea Consiliului de Coroana, au fost unanim în sfárerea, ca s'a terminat cariera mea politica și că soarta partidului rapbín este pecetluita ‘. (Absolut fails. N. 11.). K „Scurt timp după aceasta, Regele s’a îmbolnăvit. Prin mijloace Insuspecte, care îmi slujeau la dispoziție, am lucrat tot timpul ca Regele să-și schimbe opiniile sale față de A. S. R. Prințul Carol. Aveam informațiuni sigure că sentimentele Regelui Ferdinand evoluiaza un traxic ,favorabil, dar ca' anturajul lucrează din răsputeri împotriva Prințului-.'Caroli In situația aceasta, amicornul Regelui o audienija cu motivisti că doresc să-i raportez despre fuziunea partidului ua.Tonad eu partidul țărănesc, dar cu gândul să-i vorbesc despre tranșarea in ant «iodi V a adesliindi Prii] fu lui Carol. (Afirmații necontrolabile. N. 11.). V:Nu mi s’a acordat audiență. Presupun, că l-a influențat antuarajul Regelui, care anturaj avea păreri diametral opuse atitudiniei mele în chestiunea Prințului Carol. (Se vor găsi mai jos JIPARARILE“ d-lui Maniu din 1926, Ianuarie 4. N. R.). ..cu toate acestea nu am încetat a lucra pe diverse căi pentru aL l împrieteni pe Rege cu ideia de a se împăca cu Prințul Carol,] fiindu-mi în acțiunea aceasta de mare ajutor d. Mihail Popovici, prin bogatele’sale legături ajungând chiar la rezultatul că Regele s’a învoit ca ,d. Mihail Popovici să se pună in contact personific cu A. S. R. Prințul Carol, pentru a-i cunoaște vederile și pentru a iniția o revenire. ■ In urma neîmplinitei unor măsuri din partea Curții Regale pusă în vedere pe de o parte, și în urma decedării prea timpurie a Regieim Ferdinand pe de alta, aceste demersuri n'au putut să aibă ^«zultatul dorit. „Clar nu în'am mărginit la o acțiune personală, ci am angajat și partidul în această acțiune. ..Pricîvechea politică îmi impunea și sfârșitul apropiat al Regelui I ’erdinand, care se prevedea, ca decodarea Regelui Ferdinand să nu găsească problema Prințului Carol nerezolvată. c um. ,JuC Păf* d, Maniu , în extru a pregăti opinia publica și pentru a PRIN jîPITA EVENIMENTELE. Biroul Partidului a luat atitudine favorabbilă readucerii Prințului Carol și am publicat și un comunicat din acest sens. Guvernul d-lui Mareșal Averescu a confiscat comitiCatul acesta și când, în Parlament, am cerut cuvântul să moți ,.x împotriva acestei confiscări și să pun acolo problema A.Șirințul Carol, am fost împiedicat să vorbesc.In schimb, des ia ziare că chestia Carol e definitiv închisă. N. RJ. a acest timp am ținut contact cu A. S. R. Prințul ,Dand diferite persoane. ! OPINIA PUBLICA AM MENȚINUT O ATMOSFERA FAILA LUI (?!?), iar când d. mareșal Averescu a intrat cu conversațiuni, pentru realizarea unei fuziuni a partidestre, prima mea condiție a fost, ca așa numita chestiune ițională să nu fie considerată închisă, ci din contră ea scutită ca o problemă de Stat CE URMEAZA SA FIE REIA“. . LA 3 IANUARIE 1925 (două zile după mărirea Consiliului de ana din 30 Decembrie 1923, din Sinaia) . Întrebat de un redactor al ziarului ..LUPTA“ dacă evenimentele petrecute în jurul chestiunei succesiunei la Tron vorăscoli valuri politice mai adânci, d. Iuliu Maniu a răspuns : — „Nu cred și nici nu trebuie atrasă chestiunea aceasta între problemele pieții politice."Prin hotărârea adusă ORICARE AR FI fOSIT ANTERIOR PĂRERILE, PARTICULAR, chestiunea sa rezolvat, IN ' MOD' INDISCUTABIL. ȚINEREA EI LA SUPRAFAȚA NU POATE FOLOSI NIMĂNUI. CEL MULT DUȘMANILOR NOȘTRI. DECI TREBUIE FARA INTARZIERE SCOASA DIN DISCUȚIA PUBLICA. "• . nD&in atâtea probleme mari de atat de discutat și de rezolvat încât, ar fi o neiertata greoală daca am distrage delii ele atențiunea publica prin discutarea acestei chestiuni. ta Ultima Opă: O revoluție religioasă O telegramă care are tîlcuîrî arată, din Constantinopol, că Patriarhul ecumenic, plecând la Muntele Athos, n'a înțeles să proteste contra bizarei măsuri iacobine prin care se interzice clericilor portul lor de atîtea ori secular. Măsura e naivă, și ea face să surîdă pe toți aceia cari înțeleg ce e indestructibil în sufletul omenesc, plin de reminiscențe de o astfel de vechime. Ea e nepolitică, fiindcă, a doua zi după zilele frumoase de la Ankara, ea semăna dușmănie între noua Turcie și o Grecie care, părăsind tot ce avea, ca oameni, lucruri și drepturi,în Asia Mică, a întrecut în concesii marginile eroismului omenesc Naționalismul fanatic al Gaziului e desigur o primejdie, dacă nu pentru Turcia însăși, pentru liniștea lumii. O spun cu tot ce știu din trecutul societății otomane. El nu putea suferi în Istambul pe Papa ortodox. Și astfel, pe o temă de anterie, acuma e silit, dacă am înțeles telegrama, să plece. La Muntele Athos însă tot ce-l punea in fruntea Bisericilor naționale dispare. Acolo e supt steagul național grec. Iar noi, în sfîrșit liberați de fantasme jenante, sintem cu Bisericile noastre supt steagul nostru național. In acest sens președintele Turciei ni-a adus un mare serviciu. N, SORSA ; Mm AH HASJ, CC?IL BALAJ, COPII TIMID, ÎȘI DESCHIDE ARIPILE. A DESCINS DIN LUMEA VIZIUNILOR, FIXÂND O CUPA TIMPUL. ÎNCĂRCAT DE POVERI GRELE, DE PACATELE ALTORA, ALE OAMENILOR, UN MOȘULEȚ GÂRBOV, BATRANI DE UN AN, PLEACA I N HULA GENERALA... IN HULA CELOR BOGAȚI, CĂRORA NU LE-A ADUS DESTUL . GONIT DE MANIA MULȚIMILOR FLAMANDE, CARORA NU LE A DAT NIMIC. ȘI IATA, DESCINDE CA UN FULG, DIN AZURUL CU DUNGI DE TRANDAFIRIU ȘI CU ACCENTE DE ALABASTRU, ANUL NOU... CUM N. VOIM MO! ? IN ACEST ÎNCEPUT DE VELEAT, URĂRILE NOASTRE, REFUZA INSINUĂRI DULCEGE, ȘI FRAZELE TRADIȚIONALE. NU MAI CUPRIND APELURI LA BUNATATEA OMENEASCA, NICI CHEMĂRI CĂTRE UITATUL ÎN UNGHERE SUFLETEȘTI, — SIMȚ AL DATORIEI. VREM ALTCEVA. UN FRAU PUTERNIC NAVALEI PE CARE O CONTINUA ME gi«*VmT«TPR. M. S. REGELE CAROL O MANA DE FER,-ENERGICA si conștienta, care sa redea ȚÂREI DRUMUL DREPT AL MUȘCII ORDONATE ȘI SPORITE; ANUL ACESTA, CADE IA O TERIBILA RĂSCRUCE A NEAMULUI ROMANESC, VOM ȘTI IN SCURTUL POPAS AL LUI 1835, DACA EL VA APUCE SUPREMELE NENOROCIRI ; SAU DACA, PRIN GRIJA UNEI CONDUCERI ÎNDRĂZNEȚE VA SCAPĂ ȚARA PE PECINGENEA i O imCIANILOR ȘI PE PEȘTII? NIȚIILE CLUBURILOR. PLUTIND INTRE PRĂPĂD ȘI ÎNVIERI, NOUL AN VA ZDROBI ȘI ULTIMELE METEREZE ALE VU- I CREDERE ȘI ALE VOINȚEI PATRIOTICE, SAU, GENEROS PRIN MUNCA ȘI SACRIFICIUL NOSTRU, VA ÎNCONJURA IMENSELE PRIMEJDII. AN DE PLĂGI FUNESTE, ORI AN DE MÂNTUIRE NAȚIONAL 1935 AȘEAZA ROMANIA N CEA MAI AMEȚITOARE CU 1- 1 PANA A DESTINULUI. VA PUTEA SA FIE NOUL t % ! AL SALVARE! PRIN UNIREA ELOR BUNI, ȘI CELOR CAPRE U. ZĂLOGUL ACESTORA, AR FI O PREȚIOASA CHEZĂȘIE A 11- TIRULUI «ISiI!, DE UNDE •?KI»UE, SA ■ L”. TIZ. r.’SU? T'TÂ- TÂRZIU. J ! Omul curtoaziilor, deocamdată, pus la popreală la pușcăria din Brașov. — ca să i se dea măcar iluzia ca face sporturi de iarnă, a avut un vir frumos din calea fără. Se făcea că va fi scos cu gardă de onoare, comandată de o companie de Balae lbuși în ținută de ceremonie. România îi comanda, telefonic, încă trei sute de baterii cu prețuri enorme și fără condiții, iar pajul Boilă, avea rolul să bată cu vergi pe toți martorii cari au desvăluit Panamaua. Un imens covor, se întindea dela închisoare până la Poiana, loc de sport, și de pitoresc brașovean. Ia, poalele muntelui, tunuri cu tragere repede, și cu tragere pe sfoară criminale, trăgeau salve în așteptarea Regelui SperțariJior, salutat de plutocaiele solemne ale sperțuitorilor. •„ jovial și distinsv d. Armand Călinescu, pregătea, încă o bombă falsă, prezidând o comisie rogatorie de „scuze“, trimeasă cu raportul pentru patriotul Bruno, de partidul in care măi au cuvânt, ci-mi Maniu și Madgearu, autorii contractului. A Dar s’a întâmplat că prerogativa regală,a refuzat să funcționeze. Așa ceva, ha priceput Bruno, și mai puțin bromul- speriat al Rădăcinului."Să nu funcționeze? Dar ce era oare? O mitralieră plătită însuțit? Și cum iși permite o prerogativă să nu funcționeze, când vrea, și cum vrea Iuliu Maniu? Al doilea paradox, inadmisibil în secolul lui Boilă, și sub semnul celui al optulea Înțelept fixat la Bădăcin. d. George Tătărăscu refuză propunerea de pe urma căreia ocnașul să-și reia libertatea de mișcare, de mișcare a urechilor, și reprezentanța din Batiște? Așa că celebrul, Bruno, rămâne intre autoritatea d-lui Boilă și dexteritatea d-lui Armand Călinescu. Adio Rapid-Sanghay-Express, cu confortabile compartimente, cu vedete de rasă albă, printre care strălucește Greta și dormitează lenevoasă, Marlena. A pierit in ceața Euxinului și in crepusculul Trebizondei, umbra fugară a lui Cavura. . . Iar Expressul Shangay duce in ritmul: feroteniei sale, vedete singurele, și vestea formidabilă că Imperiul Ceresc, a scăpat deocamdată, de un pirat de lux... Căci Bruno ar putea să fie maestrul tuturor confraților săi galbeni ,și organizați in bande care înspăimântă , sutele de milioane de echipezi nefericiți. . Visul ius ,0 tâtâtovle 14 'Sanfflkai*-i £ xppes$9. cu úneta navBo,», y* o revede'te cim Cavurd BRUNO ...și ARMAND \ 193 la mulți ani pentru voi toți, prieteni buni și dragi. Și începând cu 1955. Câțiva mî buni, de hărnicie, de frățească și cuminte înțelegere, de pace pentru Țară -aceasta este îndoita «.rare a „NEAMULUI ROMANESC -Mm fie Copii cu steaua, apar la ferestre, vestind bucuria Nașterei Domnului. Așteptam cu încredere ziua când steaua neamului, va lumina drumul conducătorilor și cugetel tuturora. Zăpada a risipit diamante pe ulei, acoperind cu hermină, urâciunea terestră. ia: ‘ deschiderea porților unui , îioi.,"ante".obicei să "se, arunce, o privire ; generală,'' sau adesea chiar amănunțită, îndărăt, către diferitele domenii de activitate. Fără îndoială însă, că acest bilanț nu se poate obține prin ceea ce s’a adăugit la activitatea unui scriitor sau la îmbogățirea unui gen. E necesară în acelaș timp o integrare a producției ultime în definirea unei personalități și în prompevarea genului. Deja o vreme 'literatura,' noiastră, nu-și alege principatul, mod de exprimare'defeat pe calea romanului:' 1 Și pe deasupra avem o îmbel■șugare de asemnea scrieri etan, nu s’a mai cunoscut vreodată. ■ Atât , scriitorii consacrați, cât și ceilalți, se simt obligați de a apărea în fiecare an, cu cel puțin încă un roman, socotindu-și prin această înmulțire cantitativă, sporirea prestigiului. . Din această grabă, justificată oarecum în vremea recordurilor, aceste producții încap tot mai mult să semene îintre ele, și ambițiile se reduc doar la biruințele de ordin comercial. Un eveniment, înttadevăr covârșitor al anului literar, a fost apariția celor două volume de critică ale d-lui prof. N. Iorga : ..Istoria literaturii' române moderne“, 'cari' cuprind deopotrivă adevărate comori de îndrumare în câmpul literaturii noastre. O carte, constituind de asemenea un tezaur al culturii noastre este „Oameni cari au fost“ de dl .prof. N. Iorga, apărută în acest an. Spectacolul teatral se află, deasemenea la o hotăritoare răscruce. Publicul, educat în acelaș timp la școala cinematografului ■ care, oferă realizări tehnice ,în Prin progres, nu,găsește în teatru aceasta, dar nu găsește nici altr ceva, ceea ce ar trebui să formeze principalul rol al teatrului petrecrea sănătoasă, plină de miez, care te urmărește și asupra căreia trebue să reflectezi și după ce s-au stins luminile scenei. Ca și cartea, scena trebue să aducă această contribuție la înălțarea și formarea sufletului. Cartea și scena, cele două puternice arme de luptă culturală, se află, ■ astăzi în fața drumului hotărîtor pe care trebuie , să pășească chibzuit, dar și cu mult „curaj, față de atâtea, piedici ce-i stau in. cale. Fie ca anul ce începe să în»S (min'C ' Bl ‘' Í îl) 1[ [ l TI ], î, ]Ț î, o ,•) (j ] , vârâte pe aceste ogoare de principală hrană sufletească. E urarea pe care o afeern, ca cea , mai de preț,, cu glasul cald și privirile cresătoare, spre porțile deschise. Titul Niculei Rolul bibliotecilor ■» Comunicare la radio, in ziua de 22 Decembrie, a d-lui prof. N. Iorga «■ Intre curiositățile țerii noastre este și aceia ca, avînd fiecare pentru noi iubirea cărților, chiar chid nu ni dăm osteneala să le cetim, ni lipsește simțul necesității înfățișării și mai ales întrebuințării lor pentru aceia cu cari degeaba ne jucăm de-a democrația și de-a poporul suveran dacă-i lăsăm în adînca ignoranță sau în fatalele rătăciri de astăzi. Adeseori cînd în casele bogate se aprinde feerice lumini electrice se văd din stradă șirurile aurite ale cărților așezate pe rafturi de stejar pentru folosul sau numai pentru zadarnica mândrie a unui singur om sau a celor din juriul său. E o veche datină. Odinioară nu era o singură casă de boier știutor de franțuzește care să nu cuprindă sute, uneori mii de volume, foarte adeseori, alese cu o deosebită îngrijire, păstrate cu o delicată iubire, însemnate pe margine cu nedumeriri și explicări. Și astăzi, după ce comorile acestea, aruncate grămadă prin poduri, s'au prăbușit pe nimic la anticari și multe din ele s’au pierdut în miniie neștiutorilor, unele case de la țară. ■— astfel aceia de la Stânca, aceia de la Miclăușani, sau de la Balén în Covurluiu — se pot ■ minări cu colecții ce pot sta alături Și s’a întâmplat astfel, minareaca.Isus și Brahma, eu concursul guvernului român, au scăpat docamdația China așa de nefericit, de cataclismul lui Bruno Sperțaiul. Dar câtă vreme,, oare?. Căci e surprinzător că nu funcționeze progative agreabile ■ Rădăcinului. Chiar dacă de pe urma lor, întreaga rasă galbenă și-ar face harakiri, cu o baionetă model, adusă de la Viena, de juristul, Romulus Boilă,, și încă, menținerea lui Bruno un costum zebrat, rămâne un act dictatorial, și ostil practicelor democratice... cu acelea, de obiceiu mai vechi, ale nobililor maghiari din Ardeal. Evident că asemenea de]. > site,necercetate ,se nimeni ■ deși cuprind uneori și manuscrise de preț, sunt ca neexistente. Și ajunge un foc pentru ca ele să se prefacă în comișe. Dar să ne gândim, cu guvernele și administrațiile noastre comunale, conduse totuși de oameni inteligenți și culți, a întemeia biblioteci publice, aceasta nu intră în cadrul programatic al României civilisate. Pe când Bulgaria are biblioteci sătești cu miile, pe când la Sașii ardeleni în anume zile din săptămână lume de toate vrîstele și de toate categoriile sociale se îngrămădește în cancelaria cutării școa cu cărți de împrumut ca să-și ia lectura pentru câteva zile, la noi se pot număra,pe degete de la o singură mână, biblio*,. • cile deschise publicului fără îngrădiri de specialitate. Bucureștii, capitala țării, n’are nici una — înțelegeți grozăvia culturală a acestui lucru: nici una." Un muncitor, un mic funcționar care, ieșind de la truda lor zilnică, ar dori să petreacă un ceas de seară în lumea gîndurilor senine și a celor mai nobile sentimente, nu are unde se duce, ca să poată ceti, s-ar trebui să fie un recomandat al membrilor Academiei Române, unde nici studenții începători nu sînt primiți sau să dovedească la Fundația dăruită de Carol I-iu, care nu uitase condițiile de viață sufletească ale Apusului de unde venia, că e înscris la vreuna din Facultăți. Dar nu există Ministeru!, nu există autoritate unde să nu se afle o odaie bine închisă in care zac claie peste grămadă ori sunt așezate intr’o inutilă ordine cronică sute și mii de volume care zâmbesc din legăturile lor scumpe. Inițiativa d-lui primar Donescu e abia de ieri și realizarea , poate fi încă îndepărtată. Nu e capitală de județ al cărei Consiliu Comunal — și cite nu se schimbă, la termine scurte, fără a se găsi o minte înțelegătoare și o mână caldă — în care să se afle, pe lângă cluburi de petrecere și cluburi de învrăjbire, locul unde se creiază prin contactul cu spiritele mari și alese ui alt suflet omenesc sau se ajutorează fiecare la rostul lui prin informația pe care o dau în scris cei mai pricepuți in materie. La sate, unde absolvenții de școli primare, pe lingă familiile funcționarilor, simt în adevăr nevoia cetirilor, biserica are un dulap in care se prăpădesc de umezeală cărți trimese de le Ministerial care a dat de fapt o pomană autorilor și care nu știe ce să mai facă înaintea movilelor de maculatură, adesea fără nici un folos. La multe școli, volumele aruncate la întâmplare (Cemiritate în pag. U*a) . Cine vrea să fie mai bun, are, în chiar această dorințe, chezășia că străduințele nu-i vor fi zadarnic.s. ■ ■ CSr nnlimj ■ ‘