Neamul Românesc, ianuarie 1935 (Anul 30, nr. 1-24)

1935-01-01 / nr. 1

' I _______________________ REDACȚIA %1 ADMINISTRAȚIA­­ Mar# I­­ mirii IMI C ® ÎS15C*TCR IPDEslTIC £*, t CD­ C.,î'a*­­| A MI î­M #18? / sv I .................................................. 111 "——■—— **•—*—­*—* •­——* —^ I 'mI VAmrA Strada BREZOIANU No. 25* (etaj) 9 IAr in țară. Eras .s*600 Ps *«*« *•«***!,*& JPI ® IUllilA BUCUREȘTI (!) * UW î abonamente *ssis_»aotUAQ ?« InStit«țmnt toootet îeter»« 3.70.88 .■■■■■■■WWMWWWWWPAW^’IIWWnnMffBWMWWWIinanMBBHMMBMnMMMBaaHMaiMia^^ § in stiâiHâtale; Pe ca an, 1200 te*; pe sase Ioni, SOU Ee> | ,„Btr-rn„ m. ctoe€i^cij j j 1925-1934 Revelionul 7 nagle­m m­um wi ni i i im ii m ‘Tui wînmi Intre vorbe, și isprăvi Cum denaturează d, lu tiu Maniu» evenimente și atitudini N­e-am fi menținut pe linia protestelor noastre continue, ca "sa împed­icăm tentativele, — respinse categoric și de guvern,— în ve­dere­a unei îndrăznețe și inoperante mușamalizări a pana­malei. " Dar d. Iuliu Maniu, inventiv și neastâmpărat, lansează una după sita, noul provocări. Că se prinde în propri­a-i plasa, cazul tWberger, o adeverește fără vre­o îndoială. Procesul colosalei potlogării, oferă însă un răgaz scurt, o parțială suspendare de ostilități. Vom beneficia de ea intr’o oare­care­­ m­ăsură, ca să demascam pe toate fețele, pe acest laidus cu atâtea fisionomii, de o falsitate uniformizată. Și nu e­ vina noastră dacă în versatilul­­ anus cu două fețe, și ía căzut d-lui Maniu cu ceva mai multe, celebrul nepot Ro­mulus Boilă, va descoperi vre-o aluziune la nu mai puțin fa­im­.o­­sus lendi Szabó, sRetr-ego al nepotului aurifer,... deponent ca și ultim­ul, din vremurile memorabile ale domnului Mamadec­ar, intre­ Ianus și Ianoș, o confuzie e totdeauna posibilă. Memoriul nummmmsm'mmmmmi .Dar să revenim La „discursul“ buclucaș.­­ In memoriul său către d. Miralache trimes sub forma de discurs neplasat și directorilor de ziare, d. Iuliu Maniu spune că pregătea cu grije, cu tenacitate, pasionat ca nici odată,... reve­nirea Prințului Carol... Dam­ mai jos acele afirmați­un­i . — și răspu­nsul aut­oriza­t prin care d. Maniu, acelaș d. Iuliu Maniu, le dt­sminte. E adevărat că declarațiile le face în „discursul“ din Decem­brie 1934, când credea că s'au uitat precizările textuale din­ 3 Ianuarie 1926, — patru zile adică, după Consiliul de Coroană de la Sinaia... Dar noi, avem înainte, colecțiile de ziare... Și declarațiile cu­vânt, cu cuvânt, ale marelui mistificator. Și nici un considerent nu ne-ar putea impedica să continuam demascarea politicianului Iuliu Maniu, consilierul lui Bruno Se­­tetz­jy, și protectorul nepoților­ îngerași. Și pentru cine vrea să se convingă mai departe, oferim noi «strai» după jocul dublu, și repulsiv, ai domnului Maniu... Pregătirea Restaurației ? • ■­­ JJ. V&îda și eu ne-am susținut părerea până la sfârșit, iar d. Iorga, pre urmă a declarat, ce se supune hot­ariri Regelui,­ cu toate ca a avut cu Regele un schimb de cuvinte destul de accentuate. Consiliul de Coroana a accentul: abdicata Prințului Moștenitor. Regele a fost foarte afectat de atitudinea d-lor i­aida, lor­ga și a mea, și lor. cei paraterîți, după terminarea Consiliului de Coroana, au fost unanim în sfárerea, ca s'a­ terminat cariera mea politica și că soarta partidului rapbín este pecetluita ‘. (Absolut fails. N. 11.). K „Scurt timp după aceasta, Regele s’a îmbolnăvit. Prin mijloace Insuspecte, care îmi slujeau la dispoziție, am lucrat tot timpul ca Re­gele să-și schimbe opiniile sale față de A. S. R. Prințul Carol. Aveam informațiuni sigure că sentimentele Regelui Ferdinand evoluiaza un traxic ,favorabil, dar ca' anturajul lucrează din­ răsputeri împotriva Prin­­țulu­i-.'Caroli In situația aceasta, ami­cornul­ Regelui o audienija cu m­oti­­visti că doresc­ să-i­ raportez despre fuziunea partid­ul­ui ua.­Tonad eu partidul țărănesc, dar cu gândul să-­i vorbesc despre tranșarea in an­t «iodi­ V a adesl­­iindi Prii] fu lui Carol. (Afirmații necont­rolabile. N. 11.). V:Nu mi s’a acordat audiență. Presupun, că l-a influențat antuarajul Regelui, care anturaj avea păreri diametral opuse ati­­tudiniei mele în chestiunea Prințului Carol. (Se vor găsi mai jos JIPARARILE“ d-lui Maniu din 1926, Ianuarie 4. N. R.). ..­cu toate acestea nu am încetat a lucra pe diverse căi pen­tru aL l împrieteni pe Rege cu idei­a de a se împăca cu Prințul Carol,] fiindu-mi în acțiunea aceasta de mare ajutor d. Mihail Popov­­ici, prin bogatele’sale legături ajungând chiar la rezultatul că Regele s’a învoit ca ,d. Mihail Popovici să se pună in contact perso­nific cu A. S. R. Prințul Carol, pentru a-i cunoaște vederile și pent­ru a iniția o revenire. ■ In urma neîmplinitei unor măsuri din partea Curții Regale pusă în vedere pe de o parte, și în urma decedării prea timpurie a Regieim Ferdinand pe de alta, aceste demersuri n'au putut să aibă ^«z­ultatul dorit. „Clar nu în'am mărginit la o acțiune personală, ci am anga­jat și partidul în această acțiune. ..Pricîvechea politică îmi impunea și sfârșitul apropiat al Re­gelui I ’erdinand, care se prevedea, ca decodarea Regelui Ferdi­nand să nu găsească problema Prințului Carol nerezolvată. c um. ,Ju­C Păf* d, Maniu , în ext­ru a pregăti opinia publica și pentru a PRI­N jîPITA EVENIMENTELE. Biroul Partidului a luat atitudine favorabbilă readucerii Prințului­ Carol și am publicat și un comu­nicat din acest sens. Guvernul d-lui Mareșal Averescu a confiscat com­it­­iCatul acesta și când, în Parlament, am cerut cuvântul să m­oți ,.­­x împotriva acestei confiscări și să pun acolo problema A.Ș­i­rințul Carol, am fost împiedicat să vorbesc.­­In schimb, des ia ziare că chestia Carol e definitiv închisă. N. RJ. a a­cest tim­p am ținut contact cu A. S. R. Prințul ,Dand di­ferite persoane. ! OPINIA PUBLICA AM MENȚINUT O ATMOSFERA FA­­ILA LUI (?!?), iar când d. mareșal Averescu a intrat cu­­ conversațiuni, pentru realizarea unei fuziuni a partide­­stre, prima mea condiție a fost, ca așa numita chestiune ițională să nu fie considerată închisă, ci din contră ea scutită ca o problemă de Stat CE URMEAZA SA FIE RE­IA“. . LA 3 IANUARIE 1925 (două zile după m­­ărirea Consiliului de ana din 30 Decembrie 1923, din Sinaia) . έntrebat de un­ redactor al ziarului ..LUPTA“ dacă eveni­­m­­entele petrecute în jurul chestiunei succesiunei la Tron vor­­­ăscoli valuri politice mai adânci, d. Iuliu Maniu a răspuns : — „Nu cred și nici nu trebuie atrasă chestiunea aceasta între pro­­b­lemele pieții politice."Prin hotărârea adusă ORICARE AR FI f­OSI­T ANTERIOR PĂRERILE, PARTICULAR, chestiunea sa rezolvat, IN ' MOD' INDISCUTABIL. ȚINEREA EI LA SUPRAFAȚA NU POATE FOLOSI NIMĂNUI. CEL MULT DUȘMANILOR NOȘTRI. DECI TREBUIE FARA INT­ARZIERE SCOASA DIN DIS­CUȚIA PUBLICA. "• . n­D&in atâtea probleme mari de atat de discutat și de rezolvat în­cât, ar fi o neiertata greoală daca am distrage delii ele atențiunea pu­blica prin discutarea acestei chestiuni. ta Ultima Opă: O revoluție religioasă O telegramă care are tîlcuîrî arată, din Constantinopol, că Patriarhul ecumenic, ple­când la Muntele Athos, n'a înțeles să proteste contra bizarei măsuri­­ iacobine prin care se interzice clericilor portul lor de atîtea ori secular. Măsura e naivă, și ea face să surîdă pe toți aceia cari înțeleg ce e indestructibil în sufletul omenesc, plin de reminiscențe de o astfel de vechime. Ea e nepolitică, fiindcă, a doua zi după zilele frumoase de la Ankara, ea semăna dușmănie între noua Turcie și o Gre­cie care, părăsind tot ce avea, ca oameni, lucruri și drepturi,în Asia Mică, a întrecut în con­cesii marginile eroismului omenesc Naționalismul fanatic al Gaziului e de­sigur o primejdie, dacă nu pentru Turcia însăși, pentru liniștea lumii. O spun cu tot ce știu din trecutul societății otomane. El nu putea suferi în Istambul pe Papa ortodox. Și astfel, pe o temă de anterie, acuma e silit, dacă am înțeles telegrama, să plece. La Muntele Athos însă tot ce-l punea in fruntea Bisericilor naționale dispare. Acolo e supt steagul național grec. Iar noi, în sfîrșit liberați de fantasme jenante, sintem­ cu Bisericile noastre supt steagul nostru național. In acest sens președintele Turciei ni-a adus un mare serviciu. N, SORSA ; Mm AH HASJ, CC?IL BALAJ, CO­PII TIMID, ÎȘI DESCHIDE ARI­PILE. A DESCINS DIN LUMEA VI­ZIUNILOR, FIXÂND O CUPA TIMPUL. ÎNCĂRCAT DE POVERI GRE­LE, DE PACATELE ALTORA, ALE OAMENILOR, UN MOȘULEȚ GÂRBOV, BATRANI DE UN AN, PLEACA I N HULA GENERALA... IN HULA CELOR BOGAȚI, CĂ­RORA NU LE-A ADUS DESTUL . GONIT DE MANIA MULȚIMI­LOR FLAMANDE, CARORA NU LE A DAT NIMIC. ȘI IATA, DESCINDE CA UN FULG, DIN AZURUL CU DUNGI DE TRANDAFIRIU ȘI CU AC­CENTE DE ALABASTRU, ANUL NOU... CUM N­. VOIM MO! ? IN ACEST ÎNCEPUT DE VE­LEAT, URĂRILE NOASTRE, RE­FUZA INSINUĂRI DULCEGE, ȘI FRAZELE TRADIȚIONALE. NU MAI CUPRIND APELURI LA BU­­NATATEA OMENEASCA, NICI CHEMĂRI CĂTRE UITATUL­ ÎN UNGHERE SUFLETEȘTI, — SIMȚ AL DATORIEI. VREM ALTCEVA. UN FRAU PUTERNIC NAVA­LEI PE CARE O CONTINUA ME­ gi«*VmT«TPR. M. S. REGELE CAROL O MANA DE FER,-ENERGICA si­ conștienta, care sa re­dea ȚÂREI DRUMUL DREPT AL MUȘCII ORDONATE ȘI SPO­RITE; AN­UL ACESTA, CADE IA O TERIBILA RĂSCRUCE A NEA­MULUI ROMANESC, VOM­ ȘTI IN SCURTUL POPAS AL LUI 1835, DACA EL VA APUCE SU­PREMELE NENOROCIRI ; SAU DACA, PRIN GRIJA UNEI­ CON­DUCERI ÎNDRĂZNEȚE VA SCA­PĂ ȚARA PE PECINGENEA i O­ imCIANILOR ȘI PE PEȘTII? N­I­­ȚIILE CLUBURILOR. PLUTIND INTRE PRĂPĂD ȘI ÎNVIERI, NOUL AN VA ZDROBI ȘI ULTIMELE METEREZE ALE VU- I CREDERE­ ȘI ALE­ VOINȚEI PA­TRIOTICE,­ SAU, GENEROS PRIN MUNCA ȘI SACRIFICIUL NOS­TRU, VA ÎNCONJURA IMENSE­LE PRIMEJDII. AN DE PLĂGI FUNESTE, ORI AN DE MÂNTUIRE NAȚIONAL 1935 AȘEAZA ROMANIA N CEA MAI AMEȚITOARE CU­ 1- 1 PANA­ A DESTINULUI. VA PUTEA SA FIE NOUL t % ! AL SALVARE! PRIN UNIREA E­­LOR BUNI, ȘI CELOR CAPRE U. ZĂLOGUL ACESTORA, AR FI O PREȚIOASA CHEZĂȘIE A 11- TIRULUI «ISi­I!, DE UNDE •?­­KI»UE, SA ■ L”. TIZ. r.’SU? T'T­Â- TÂRZIU. J ! Omul curt­oaziilor, deocamdată, pus la popreală la pușcăria din Bra­­șov. — ca să i se dea măcar iluzia ca face sporturi de iarnă, a avut un vir frumos din cale­a fără. Se făcea că va fi scos cu gardă de onoare, comandată de o companie de Ba­­lae­ l­buși în ținută de ceremonie. România îi comanda, telefonic, încă trei sute de baterii cu prețuri enorme și fără condiții, iar pajul Boi­lă, avea rolul să bată cu vergi pe toți martorii cari au­­ desvăluit Panamaua. Un imens covor, se întindea dela închisoare până­­ la Poiana, loc de sport, și de pitoresc brașovean. Ia, poalele muntelui, tunuri cu tragere repede, și cu tragere pe sfoară cri­minale, trăgeau salve în aștepta­rea Regelui SperțariJior, salutat de plutocaiele solemne ale sperțuitori­­lor.­­ •„ jovial și distinsv d. Armand Căli­­nes­cu, pregătea, încă o bombă falsă, prezidând o­­ comisie rogatorie de „scuze“, trimeasă cu raportul pen­tru patriotul Bruno, de partidul in care măi au cuvânt, ci-mi Maniu și Madgearu, autorii contractului.­­ A Dar s’a întâmplat că prerogativa regală,­­a refuzat să funcționeze. Așa ceva, ha priceput Brun­o, și mai puțin bromul-­ speriat al Ră­­dăcinului."Să nu funcționeze? Dar ce era­ oare? O mitralieră plătită însuțit? Și cum­­ iși permite o prerogativă să nu funcționeze,­­ când vrea, și cum vrea Iuliu Maniu? Al doilea paradox, inadmisibil în secolul lui Boilă, și sub semnul celui al­­ optu­­lea Înțelept fixat la Bădăcin. d. George Tătărăscu refuză propune­rea de pe urm­a căreia ocnașul să-și reia libertatea de mișcare, de miș­care a urechilor, și reprezentanța din Batiște? Așa că celebrul, Bruno, rămâne in­tre autoritatea­ d-lui Boilă și dexte­ritatea d-lui Armand Călinescu. Adio Ra­pid-Sanghay-Express,­­­ cu confortabile compartimente, cu ve­dete de rasă­ albă, printre care stră­lucește Greta și dormitează lene­­v­oasă, Marlena. A pierit in ceața Euxinului și in crepusculul Trebizondei, umbra fu­gară a lui Cavura. . . Iar Expressul Shangay duce in ritmul: feroteniei sale, vedete sin­gurele, și vestea formidabilă că Im­periul Ceresc, a scăpat deocamdată, de un pirat de lux... Căci Bruno ar putea să fie maestrul tuturor confraților săi galbeni ,și organizați in bande­ care înspăimântă , sutele de milioane de echipezi nefericiți. . Visul­ ius ,0 tâtâtovle 14 'Sanfflkai*-i £ xppes$9. cu úneta navBo,», y* o revede't­­e cim­­ Cavurd BRUNO ...și ARMAND \ 193 la mulți ani pentru voi toți, prieteni buni și dragi. Și începând cu 1955. Câțiva mî buni, de hărnicie, de frățească și cuminte înțelegere, de pace pentru Țară -aceasta este îndoita «.rare a „NEAMULUI ROMANESC -Mm fie Copii cu steaua, apar la ferestre, vestind bucuria Nașterei Dom­nului. Așteptam cu încredere ziua când steaua neamului, va lumina dru­mul conducătorilor și cuget­el­ tuturora. Zăpada a risipit diamante pe ulei, acoperind cu hermină, urâciu­nea terestră. ia: ‘ deschiderea porților unui , îioi­.,"ante".obicei să "se, arunce, o­­ privire ; generală,'' sau adesea­­ chiar amănunțită, îndărăt, către diferitele domenii de activitate. Fără­ îndoială însă,­ că­ acest bilanț n­u se poate obține prin ceea ce s’a­ adăugit la activitatea unui­ scriitor sau la îmbogățirea­ unui gen. E necesară în acelaș timp o integrare a producției ul­time în definirea unei personali­tăți și­­ în prompev­area genului. Deja o­ vreme 'literatura,' noias­­­tră, nu-și alege principatul, mod de exprimare'defeat pe calea ro­manului:' 1 Și pe deasupra avem o îmbel­­■­șugare de asem­nea scrieri etan, nu s’a m­ai cunoscut­ vreodată. ■ Atât , scriitorii consacrați, cât și ceilalți, se simt obligați de a apărea în fiecare an, cu cel pu­țin încă un roman, socotindu-și prin această înmulțire cantita­tivă, sporirea prestigiului. . Din această grabă, justificată oarecum în vremea record­urilor, aceste producții încap tot mai mult să semene­­ îintre ele, și am­bițiile se reduc­­ doar la biruin­țele de ordin comercial. Un eveniment, întt­adevăr co­vârșitor al anului literar, a­ fost apariția celor două volume de critică ale d-lui prof. N. Iorga : ..Istoria literaturii' române mo­derne“, 'cari' cuprind deopotrivă adevărate comori de îndrumare în câmpul literaturii noastre. O carte, constituind de aseme­nea un tezaur al culturii noastre este „Oameni cari au fost“ de dl .prof. N. Iorga, apărută în acest an. Spectacolul teatral se află, de­as­emenea la­ o hotăritoare răs­cruce. Publicul, educat în acelaș timp la școala cinematografului ■ care, oferă realizări tehnice ,în P­rin progres, nu,găsește în teat­ru aceasta, dar nu­ găsește nici altr ceva, ceea ce ar t­reb­ui să forme­­ze principalul rol al teatrului petrecrea sănătoasă, plină de­ miez, care te urmărește și­ asupra căreia trebue să ref­lect­ezi și după ce­­ s-au stins luminile sce­nei. Ca și cartea, scena trebue să aducă această contribuție la­­ înălțarea și­­ formarea sufletului. Cartea și scena, cele două pu­ternice arme de­ luptă culturală, se a­flă, ■ astăzi în fața drumului hotărîtor pe care trebuie , să pă­șească chibzuit, dar și cu mult „curaj, față de­ atâtea, piedici ce-i stau in. cale. Fie­­ c­a anul ce încep­e să în­­»S (min'C ' Bl ‘' Í îl) 1[ [ l TI ], î, ]Ț î, o ,•) (j ] , vârâte pe­ aceste ogoare de prin­cipală hrană sufletească. E urarea pe care o afeern, ca cea , mai de preț,, cu glasul cald și priviri­le cresătoare, spre por­țile deschise. Ti­tul Niculei Rolul bibliotecilor ■» Comunicare la radio, in ziua de 22 Decem­brie, a d-lui prof. N. Iorga «■ Intre curiositățile țerii noas­tre este și aceia ca, avînd fiecare pentru noi iubirea cărților, chiar chid nu ni dăm osteneala să le cetim, ni lipsește simțul necesi­tății înfățișării și mai ales între­buințării lor pentru aceia cu cari degeaba ne jucăm de-a de­mocrația și de-a poporul suve­ran dacă-i lăsăm în adînca ig­noranță sau în fatalele rătăciri de astăzi. Adese­ori cînd în casele boga­te se aprinde feerice lumini elec­trice se văd din stradă șirurile aurite ale cărților așezate pe rafturi de stejar pentru folosul sau numai pentru zadarnica mândrie a unui singur om sau a celor din juriul său. E o veche datină. Odinioară nu era o sin­gură casă de boier știutor de franțuzește care să nu cuprindă sute, une­ori mii de volume, foarte a­dese­ori, alese cu o de­osebită îngrijire, păstrate cu o delicată iubire, însemnate pe margine cu­ nedumeriri și expli­cări. Și astăzi, după ce comorile acestea, aruncate grămadă prin poduri, s'au prăbușit pe nimic la anticari și multe din ele s’au pierdut în m­iniie neștiuto­rilor, unele case de la țară. ■— astfel aceia de la Stânca, aceia de la Miclăușani, sau de la Ba­lén­ în Covurluiu — se pot ■ min­ări cu colecții ce pot sta alături Și s’a întâmplat astfel, minar­ea­ca.Isus și Brahma, eu­ concurs­ul guvernului român, au scăpat d­o­­ca­mdația China așa de neferici­­t, de cataclismul lui Bruno Sperțai­ul. Dar câtă vreme,, oare?. Căci e surprinzător că nu funcțion­eze p­­­­­rogative agreabile ■ Rădăcinului. Chiar dacă de pe urma lor, în­treaga rasă galbenă și-ar face ha­rakiri, cu o baionetă model, adusă de­ la Viena, de juristul, Romulus Boilă,, și încă, menținerea lui Bruno un costum zebrat, rămâne un act dictatorial, și ostil practicelor democratice... cu acelea, de obiceiu mai vech­­i, ale nobililor maghiari din Ar­deal. Evident că asemenea de]. > site,­­necercetate ,se nimeni ■­­ de­și cuprind une­ori și manu­scrise de preț, sunt ca neexis­tente. Și ajunge un foc pentru ca ele să se prefacă în com­ișe. Dar să ne gândim, cu guver­nele și administrațiile noastre comunale, conduse totuși de oa­meni inteligenți și culți, a în­temeia biblioteci publice, aceasta nu intră în cadrul programatic al României civilisate. Pe când Bulgaria are biblioteci sătești cu miile, pe când la Sașii ardeleni în anume zile din săptămână lume de toate vrîstele și de toate categoriile sociale se îngrămă­­­dește în cancelaria cutării școa cu cărți de împrumut ca să-și ia lectura pentru câteva zile, la noi se pot număra,pe degete­­ de la o singură mână, biblio*,. • cile deschise publicului fără în­grădiri de specialitate. Bucureș­tii, capitala țării, n’are nici una — înțelegeți grozăvia culturală a acestui lucru: nici una." Un muncitor, un mic funcționar care, ieșind de la truda lor zil­nică, ar dori să petreacă un ceas de seară în lumea gîndurilor se­nine și a celor mai nobile sen­timente, nu are unde se duce, ca să poată ceti, s-ar trebui să fie un recomandat al membri­lor Academiei Române, unde nici studenții începători nu sînt pri­miți sau să dovedească la Fun­dația dăruită de Carol I-iu, care nu uitase condițiile de viață su­fletească ale Apusului de unde venia, că e înscris la vre­una din Facultăți. Dar nu există Mi­nisteru!, nu există autoritate unde să nu se afle o odaie bine închisă in care zac claie peste grămadă ori sunt așezate intr’o inutilă ordine cronică sute și mii de volume care zâmbesc din legăturile lor scumpe. Inițiativa d-lui primar Donescu e abia de ieri și realizarea , poate fi încă îndepărtată. Nu e capitală de județ al cărei Consiliu Comunal — și cite nu se schimbă, la termine scurte, fără a se găsi o minte înțelegă­toare și o mână caldă — în care să se afle, pe lângă cluburi de petrecere și cluburi de învrăj­bire, locul un­de se crei­ază prin contactul cu spiritele mari și alese ui alt suflet omenesc sau se ajutorează fie­care la rostul lui prin informația pe care o dau în scris cei mai pricepuți in materie. La sate, unde absolvenții de școli primare, pe lingă familiile funcționarilor, simt în adevăr nevoia cetirilor, biserica are un dulap in care se prăpădesc de umezeală cărți trimese de le Mi­nisterial care a dat de fapt o pomană autorilor și care nu știe ce să mai facă înaintea movile­lor de maculatură, adesea fără nici un folos. La multe școli, vo­lumele aruncate la întâmplare (Cemiritate în pag. U*a) . Cine vrea să fie mai bun, are, în chiar această dorințe­, che­zășia că străduințele nu-i vor fi zadarnic.s. ■ ■ CSr­ nnlimj ■ ‘

Next