Neamul Românesc, februarie 1935 (Anul 30, nr. 25-47)

1935-02-01 / nr. 25

N Anul XXX Nr. 25Ssje» jMstftK tditttl în htj»«»* *­ essuf titrai­ rii nft­ frm0 r­rt. REDACȚIA §1 ADMINISTRAȚIA d­aarl 1 februarie 1935 C ____ ~ ^ nimTnfi mnBA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) n iâ|­lp tari,­­•«* *»aa>800 ^ re »a»8 la8i 300 *«? n. giorgescu • HN­tVA BUCUREȘTI (I) * 1,61 ABONAMENTE Pentru autoritSți și institutlam 1000 E^l ______________ Telefon 3.70.88 Ia străinătate . Pe an an, 1200 lei. pe aase Isaf, 600 tel m S I* F. f. T. W*. îi StitOSl. DL v\\ După o prezentare electorală Câțiva ofițeri trecuți din activitate în rezervă, au avut ingenioasa idee sa se înscrie în clubul d-lui Mihalache. Unii din proaspeții neofiți, sunt, — apoi ziarele — la a doua în­scriere. Au bisat-o, pentru un efect mai mare, pentru o bucurie dublă și falsificată. Repetându-se gestul, care inovează în materie, partidul Mihalache va putea să se declare militarizat, cu excepția că de astă dată, nu e vorba de soldați, de operetă, dar de grade mult superioare... * Nu am fi insistat asupra acestui neînsemnat eveniment electoral. " Dar i se dă o anu­mită interpretare, pe care o respingem. 1 Oficiosul național-țărănist vede în intrarea, și reintrarea domnilor ofițeri cu pricina, în clubul d-lui Madgeam, o solidarizare cu Pana­maua Tunurilor, și o „dezavuare“ a calomniatorilor Im Bruno Seletzkij și a tovărășiei lui suspecte. Cei doua zeci de foști ofițeri, dacă le-o pretinde partidul, sau Le-o comandă imprudenta lor conștiință, sunt liberi să se solidarizeze cu xkodacii, cu jaful Armamentului, cu imensa potlogărie a Ocnașului. E o libertate riscată, — dar îi privește... A ne dezavua însă pe noi, prin interpretările ridicule ale clubului care la recepționat, iată ceea ce noi nu tolerăm. Dosarele Panamalei abundă în dovezi compromițătoare. Jaful a­ fost pregătit în cele mai mici amănunte: spoliațiimea e inant­est­abilă. Dacă noii adepți ai d-lui Madgearu se complac în sinistra tovără­șie a lui­ Macek și a Irimi­tei care a ruinat apărarea națională, nu noi avem să îi felicităm. Dar ținuta de cenzori și de procurori ai clubului patronat de pro­tectorii și aranjatorii Panamarei, nu le stă bine. Și noi, o respingem cu toata, indignarea. Oricâtă deosebire de direcție ar fi între o școală literară franceză și alta, e cu neputință să nu se recunoască aceia ce nu­mim spiritul francez, pe când la noi fiecare-și face lege din tot ce trece, adus de vânt, prin minți care n'au nici experiență, ni­ci răspunderi, dar pretind să dea o direcție unei societăți prea mult lipsite de posibilitatea de alegere. Dar critica, menită să înlăture ce e zăpăcit și bolnav, a fost de mult înlocuită prin re­clama editorilor și a cen­acul­ului. pamn­ii in m­­ ^zemgimssm%. N. IORGA Vinovatul ■ In instanță, la procesul de ca­­­­tomnie interibat de d. profesor N. ] Iorga, inculpatul Zaharia Boită — 1 zi­arist de tdlesut* care are mem­ pro­­i out de a fi nepotul d-lui Win Ma­ j­­m­ — acest­ atrașii«­ adverar­oi­­ d-lui Iorga a declarat: Încă din fragedă tinerețe, noi , cei din Ardeal, am cunoscut un singur om care ne lega de româ­nism: Nicolae Iorga. N­oi nu ci­team încă de pe băncile școalei de lai ziarul „Neamul Românesc Pe j­a t. Iorga îl țineam ca mi­zeu al­­ culturii românești. In 1909 ne-am rugat în Catedrala din Blaj pen­­t­ru reușita în alegeri a d-lui lor-­j .«*“• . I ■ „Primirea pe care i-a făcut-o ! d-lui Iorga Ardealul când a fost­­ la Blaj pentru prima oară după­­ unire, prin manifestația organiza­tă de mine este unică1. Acesta a fost pentru ardeleni și ipenteu­ci. Zaharia Boită, d. N. I­orga. Iar acum, un om inteligent ca j d. Zaharia Boită, mărturisește că i este autorul unui articol, el e mi- i­zertaibilă defăi­mare a aceluiaș Ni- l coke Iorga. De ce? Fiindcă, — o­­ spune tot d. Boită, — am fost cu- i prins de indignare când omul , pe care l’am­ ținut ca idolul nea­­t­ru­­lu­i monstru, a insultat pe un­ s­chitul meu luiliu Mamin și pe fra­ții mei“. Ciudată mentalitate! Cum? în­tregul „românism", întreaga noas­tră cultura ,întreaga noastră spi­ritualitate națională sunt în func­ție de interesele familiei Maniu.­ Boilă? Dacă așa stau lucrurile, și a­­ceasta rezultă din explicația ce da însăși d. Zaharia Boilă infamului atac împotriva d.dui Iorga, atumiei, desigur, nimen­ S. nu trebuie să se mai mire de nici una din neier­tatele, din condamnabilele greșeli politice și naționale insptuite de d- I­uliu Man­­iu și intimii săi, dela Unirea țărilor române până acum, nici de neiertatul refuz de a par­ticipa la­­ încoronarea întâiului Rege al României Mari, făcută nu în Bucureștiul țiganilor regățeni, ci în Alba Iulia, în casa proprie a Ardealului,, dîci atâtea nenorocite campanii regionaliste, nici­­ lupte surdă împotriva supremului factor Constituționali, udei atâtea alte proecte împotriva, intereselor su­periare ale Țării și oile neiamu­­lui nostru întreg, puse toate la re­marca in­tereselor supărărilor, a­m­­bi­ții­lor și răzbunărilor unei fami­lii... Dar să revenim un moment la chestia personală. Crede în­ a­de­­văr d. Zaharia Boilă că ceea ce a contribuit la schimbarea părerilor și­ purtării d-sale față de d. prof­­lorga, poate fi pus în sarcina a­­cestui din mână? Este vinovat d. lorga, că d. Ma­niu da mereu prilej de a se simți nevoia cercetării întregei sale vieți politice și particulare dinainte și de d­u­pă Unire, pentru a se găsi explicația tuturor drumurilor co­tite, a gândurilor și uneltirilor ne­­marturisite, a ambițiilor nepotoli­te, a ieșirilor nechibzuite contra unora și ocrotirilor nesocotite și pactizărilor vinovate cu alții? Nu, d- lorga sa făcut vinovat față de d. Maniu, ci dimpotrivă. Nu o singură data d. Iorga a sir­jit în apărarea. d­-lui Maniu, a­­tunci când în­ viața publică și in Parlamenul țării a fo­i, alat ,a­lte foști, adversari, și actuali prieteni­ Profesorul Iorga a dăruit mu­l li intui d-lui Boită întreaga sa inimă, cât timp credea că o merită- făcând abstracție ele interesele propriului său partid, db Iorga a asvârlit în rândurile armatei politice a d-lui Maniu pe cei mai­ vechi și credin­cioși prieteni ai săi. Când pentru interese superioare, partidul naționalist-democrat s’a contopit, cu acela al naționalilor ardeleni, pot cita nume proprii de actuali și­ foști partizani ai d-lui Maniu, cari, atunci când după fu­ziune, di lorga se afla la Paris, ve­­niau la mine să-mi spule : „tele­graf­iază d-lui Iorga să vie, fiindcă îl lucrează!“. Și d. lorga, care dăduse prea mult, a­ fost pedepsit pentru ge­neros­itatea lui­ D. Iuliu Maniu când vedea cali are pe profesorii­­longa la remarcă, a avut nevoie­ pentru ambițiile sale politice și ele alte combinații. Și astfel acela pentru a cărui reușită politică, ar­delenii se rugau înainte­ de Unire în catedrala de la Blaj, a fo­st sa­crificat d­u­pă Unire lui Const. Ste­re, aceluia care în timpul, sacrului nostru război a uneltit cu dușma­nii, împotriva intereselor Unirii. Cine e vinovatul ? I. Const. Delabaia —x-sX x---------­ Senatul a început discuția Codului Penal ori a început la Senat discuția generală la proectul de cod pe­nal. A vorbit d. Em. Slătineanu, carie a făctuit o aimplă analiză a prim­nicipiu­llor noului cod. In ședința de azi va continua discuția. La­ cuvânt urmează d. prof­ C. Stoicescu, decanul fa­cultății de drept din Capitală, ii ii ii­ ‘"in 1111iwr—r ■Bwwri in­ww iTwwi Destăinuirea dela Budapesta Procesul contra comunistului Rakossy, bunul patriot și nați­onalist, cu tot veșmîntul roșu a­l ideilor sale, care se laudă c­ă a omorît, în războiu, mulți soldați români, aduce la cunoști­­ință un fapt neștiut pînă acum și care dovedește germanofi­lilor noștri din vremea luptei supreme, cari azi nu știu cum să plîngă mai duios la ușa legației francese, de ce sentimen­te erau însuflețiți oamenii lui Wilhelm al ll-lea. Intorcîndu-se cu mînie contra lui Apathy de la Cluj, care s'a prea grăbit să se înțe­leagă cu „învasia" romînească, Rakossy arătă că Ardealul putea să fie apărat și numai cu forțele ungurești care se mai aflau între m­argen­il­e lui, dar, pe lîngă aceasta, o ofertă for­mală de a lua asupră­ și această operă de apărare a fost făcută aceluiași Apathy de bătrî­­nul general a cărui înaintată aniversară a fost sărbătorită zilele acestea, de trufașul stă­pîn al României ocupate, pe care-l salutau pe stradă atîția din aceia cari astăzi poartă Legiunea de onoare, așa de generos dăruită de o diplomație fără memorie, pînă și la cămașa de noapte : Mackensen. Nu era deci numai un antagonism momentan, ieșit dintr'un anume joc de alianțe, ci ură, adevărată ură din partea aceluia care, dacă ar descleșta buzele, atîția dintre oamenii spălați de păcate prin nesfîrșita îngăduință a acestui bun neam n'ar ști în ce adînc al pă­­mîntului să intre încetul pe încetul toate ascunsurile se vădesc, și sancțiunile iremisibile ale istoriei înaintează.. N. 10 Ei A Pe drum»! I spove­danii io p O alegere parțială, de sena­tori, la Romanați. — Luptă apri­gă, între partide. Ca totdeau­na, strălucite izbânzi, pentru toți participanții. Dar a sosit și ziua socoteli­lor, ca să aflăm de ce e supă­rat partidul d-lui Mihalache. Și am aflat. I­coana după voturi, a luat forma curselor de obstacole. • Au învins, — spune oficiosul­­ d-lui Mihalache, — TALENTELE­­ liberale și ȚUICA argetoianistă. „Boer­ii au lucrat cu țuică, cu­­ vin, cu corupție bănească". „Au mai făcut și o criminală : demagogie îndemnând pe da­­r tor nici să nu mai plătească rata conversiunei și nici fonciera". , „Cu asemenea momeli (plus j' țuria!) au reușit să adune vo­­t mmmmmmmm­mmmmmmmmm turi în plus". „Bătăușii au corectat și ei vo­tul universal" — închee indig­nat oficiosul național-țărănist... * Dar se supără zadarnic, repe­tând și voind să dovedească banalități curente. Procedeul e vechi și con­stant. Să ne mai mirăm că „vo­cea țărei" nu e a ei, și că stra­tegia urnelor e în funcție de băuturi de tării variabile? i—iimmiiii im1 e vwwy•ntwwawBntt”1^ Dar tot atât de grosolană este falsificarea votului, prin minciună și înșelăciune. Naivitatea rurală, cade victi­mă pe rând, marilor regizori electorali. Sub guvernele de club s'a petrecut mereu la fel. Dar protestările indignate ale „Dreptăței" spun mai mult de­cât pare... La sate, vocea Jărei se aține la răspântii. Cine oferă mai mult, — acomptul e un stimu­lent serios, un element impor­tant, — are toate șansele. Iar în ziua când în alegeri „pe țară", concurența va zdrobi gogoșeria național-țărănistă,­ e înspăimântător să întrezărim ce va mai rămâne din „marele partid" al imensului bărbat de stat d. Ion Mihalache! O jalnică baz­altă, năruită pe nestatornicia profund democra­tică a minciunei... D. I. MIHALACHE D. G. G. Mirom­escu, fost de atâtea ori ministru și prim-minis­­tru a demisionat din partidul d-lui. Mihalache. Odată cu alarma provocată în mijlocul clubului național-țărănist de această demisie, s'a smuls edi­ficiului politic al d-lui Mi­halache o im­portantă coloană de susți­nere. MOTIVELE LICHIDARE­ NN ETAPE Retragerea strategică, dlar irevocabilă a d-lui Mironescu, om ponderat în toate acțiunile sale, nu este un act izolat. Fră­mântarea ideologică a partidu­lui național-țărănist va sili de­sigur pe mulți alții să evadeze de sub tutela clubului în des­compunere. Faptul își are explicația în intențiile d-lui Mihalache de a transforma țara într-o colecti­vitate quasi-sovietică. Sfatul Țărănesc, așa cum îl formulează d. Mihalache, îm­preună cu cellalt agent de dis­trugere, Virgil Madgearu, nu e în fond de­cât un sovietism rural. Propaganda fostului vis­tiernic, pentru ruina monetară și etatizarea industriilor, a sfâr­șit indigând pe omul de stator­nice convingerii conservatoare, de ordine și disciplină. Prin urmare e vorba de alt­ceva de­cât de o retragere din­­ viața politică. Gestul d-lui George Mirones­­­­cu. e semnalul lichidare­i totale,­­ și fatale, a unui partid ajuns­­ sub conducerea celor doi expo­­­­nenți ai neputinței și destră­­­­mărei naționale, d-nii Madgea­­­­ru și Mihalache. D. MANIU RAMAS PE DIN AFARA Odată cu demisia d-lui Miro­nescu a avut loc întrevederea Vai­­da-Mihalache. Capitularea „șefu­lui" în fața condițiilor ddui Vai­da, care rămâne șeful oficial­­ al organizațiilor din Ardeal PE CA­RE LE VA ORGANIZA CUM VA CREDE DE CUVIINȚA, adân­cește și mai mult golul dintre d-nii Maniu-Mihalache. Nici mă­car declarațiile d-lui Tilea nu vor mai­ fi discutate în ședința dele­gației permanente. In situația aceasta, d. Maniu este de fapt, „exmis din partid Dacă d. Bocui nu-i va fi o cârjă destul de rexistentă, nu-i mai ră­mâne de­cât cu „sihăstriă‘ dela Bădu­cin. LICHIDAREA FATALA ȘI TOTALA Date fiind gravele disensiuni­i în care se încurcă gruparea cu atâtea capete național-țăranis­­te, ca și complectul desacord a­supra ideilor enunțate in pro­gram, se poate afirma că o li­chidare totală a acestei aven­­­­turi electorale, este absolut si­­­­gură.­­ Frânturile pe care le va mai putea ține lângă dânsul d. Mi­­­­halache, nu sunt de Ioc solida­­­­re în ceea ce privește direc­­­­tivele de mâine. Și cel care va fi exmis cu si­­­guranță, după d. Iul­iu Maniu,—­­, și foarte curând, — va fi dhe­­s­tatorul pretențios și absurd,­­ care operează din umbră, d. , Virgil Madgearu. De pe urma acestei sfâșieri necesare, se va putea menține credem, ca organism politic constructiv, gruparea prieteni­lor de aci și de peste munți, a d-lui Vaida-Voevod. —--------x*x-----------­ Despre Homer D. profesor N. IORGA va inau­gura ciclul de conferințe lite­rare al Academiei Comerciale,­ organizat de Institutul de Isto­­­­rie literară și Folclor. —■ Figuri­­ dominante din literatura lumii. D-sa va vorbi despre: „HO­MER", Vineri 1 Februarie (orele 1­6 seara), în sala Academiei Co­­­­mer­ci­ale, o tragi»comedie Partidul national-țărănesc -------~~~~~~ se destramă — D. G. Mir­one­scu a demisionat alte plecări semnifica­tive. D. Maniu a exmis** din oficiu.­­ Lichidarea fatală și totală — înfiați „Devalorizarea nu poate de­cât să slăbească viața econo­mică a Țărei", GERMAIN MARTIN, ministrul finanțelor france?« „Devalorizarea ar însemna moartea creditului". „Devalorizarea ar duce la o stare de aparenta abundență, urmată însă de o catastrofă incalculabilă". I. CAILLAUX, fost ministru francez de finanțe „Guvernul nu înțelege să ia nici o măsură care ar pune în pericol moneda Țărei".­ FLANDIN, prim-ministru al Franței La noi, d-nii Mihalache și Madgearu, au ca punct de pro­­gram, moartea creditului și provocarea catastrofei economice. Pe marginea Unirei Ianuarrie 1918 Se ridicase cortina actului al doilea al acestui epizod. Apara­­țiunea pe deal al patrulelor noa­stre de călăreți, au făcut pe șe­fii bolșevici, ce erau străini de sat, să fugă, iar localnicii ve­nind să ne resti­tue: geantă, hărți și revolvere ziceau: „aceia sunt nenorocirea noastră, ei ne ațâță, ne răscoală și când se văd în primejdie, dispar“. In toate frazele acestui inci­dent tragico-comic, am consta­tat pe deoparte, inima și sufle­tul ales și mărinimos al țăranu­lui basarabean, impresiune ce nu mi-a fost niciodată desmin­­țită și pe de altă parte, că toată mișcarea de rezistență urmată de GENERALUL SCHINA contra noastră, erea condusă de indivizi străini de Basarabia. Am avut apoi ocazia timp de un an și jumătate să constat în diferite împrejurări că țăranul moldovean din Basarabia a fost mult influențat și de misticis­­mul Slav oriental. La aceasta a contribuit mult biserica cu preo­ții ruși, aleși intenționat dintre cei mai de seamă pentru satele de români, pentru ai izola cât mai mult de restul lumei și mai ales a-i feri de orice contact cu populația de pe dreapta Pru­tului. In satul Creștinești, când pen­tru prima oară a intrat un ofi­țer în Casa lui Hăjdeu, a găsit un bătrân servitor care îi spu­nea că așteaptă încă pe stăpânul său D-rul Hâjdeu.... care murise cu mulți ani înainte. Județul în care elementul străin este mai numeros, este ju­dețul Hotin unde sunt localități în care populațiunea vorbește mai mult rusește și rutenește. Nu trebuie însă judecată ori­gina și naționalitatea locuitori­lor unui sat, numai după limba care o vorbește. Am fost întâmpinat odată la Hotin de un țăran, cu o recla­­mațiune contra unui consătean al său. L’am întrebat dacă satul său este moldovenesc sau rute­­nesc și mi-a răspuns că sunt numai moldoveni.* I-am indicat ziua și ora când să mă aștepte la Primărie, că voi veni eu în­­su­mi să cercetez cazul. Ajuns la locul de întâlnire in­dicat, găsesc pe prietenul meu împreună cu Primarul și încă vre-o 15-20 locuitori din sat. Care mi-a fost însă mirarea să constat, că nimeni altul nu vor­bea moldoven­ete decât el. Nedumerirea mea erea și mai mare, fiindcă pe fețele lor, să vedeau trăsăturile tipului curat moldovenesc, ceace nu crea im­presia ce o aveam când intram în sate rutenești. Nici că ’mi venea să cred, din cele constatate, că în tot satul de câteva sute de locuitori, nu vorbea limba noastră decât, o­­mul meu și o femee bătrână, Ca­­tinca, întreb dacă poate să vie Ca­­tinca și pe dată un băiat alergă să o cheme. După câte­va minute, văd ve­nind pe drum, o femee de statu­ră mijlocie, slăbuță și vioaie, re­­amintindu-mi în mersul ei por­tul româncilor noastre. In limba cea mai curată moldovenească și cu acea volubilitate de român­că isteață mi-a răspuns la toate întrebările mele și când i-am spus : dar cum de numai D-ta vorbești moldovenește, mi-a răs­puns imediat: „dacă-s proști și „au uitat! acum 50 de ani toți „vorbeau limba noastră !”. Am rămas gânditor și'mi zi­ceam : dacă Germania nu ar fi dezlănțuit războiul mondial la 1914 și pacea ar fi ținut încă 50 de ani cu Basarabia sub­ domi­nația Ț­arilor Rusiei, nu s’ar mai fi auzit pe stânga Prutului o vorbă românească deși po­pulația erea­ pur moldovenească. Societatea feministă, înainte de a căuta să înlăture femeea de la adevăratele căi ale desti­nelor ei în lume, trebuie să nu uite că femeea a fost în istoria neamului nostru , păstrătoare a limbei, credinței și virtuților strămoșești. De ce femea pe frun­tea căreia stă scris : caritate, iubire și bunătate să o scobo­ram din menirea ei de inger creator, în vâltoarea josnică a patimelor și viciilor luptelor po­litice ? Nu ne ajunge că am tâ­rât pe preoți și învățători în a­­ceastă mocirlă ? lipsind popo­­ CmUmime în pag.­­l-r IV Zilele se scurgeau line, și po­­ductive. O muncă neobosită, se desfășu­ra pe plaja sistematic plină de goliciuni, nesfârșite incomensura­bile, și de genuri multiple. Cu fiecare ceas, alte bronzuri inundau localitatea. O tenacitate fără seamă a d-lui Mihalache, sfi­da „mondenități", răducând pro­grame, distracții și escapade. Va trebui să recunoaștem că nu era de glumit. La masa umbrită de o imensă umbrelă, se dărâma un stat, făcut cum a dat Dumne­zeu; era înlocuit de neobosiți meș­teri în specialitate cu alt­­ceva, nou, strălucitor, cu linii largi, cu ceva cubism în interior, cu destul stil baroc pe din afară. Lucrau de zor, sa reducă la ni­mic un trecut de oligarhie și voe­­vodate, de luptă și de frământări care au­ de la romaneasca așeza­re de azi. Cu­ ce frenezie activau substanțialele personagii­, în candi­dul decor al­­ mutismului și al flo­rei marine! Giganții, cu d. Armând în frun­te și d. Mihalache în ariergardă, sfidau secolele de becisnicie națio­nală, pentru ca ei, numai ei, să așeze însfârșit România, pe teme­lia unor concepții geniale... Din străduința, nebună a Efo­riei, a eșit o Charta Magna a răs­pântiilor noastre rurale, Statul Țărănesc.. Aș­i s'a născut, ca sa transforme România în Paradis și pe giganții de la Eforie în eroi naționali, ce­lebrul și mărețul complex de dog­me ultra-marine, încrustate în Programul­ V Legi&tură. * Și mai târziu­.. Când suferinzi, dezbrăcați de modă, de rulote și hotelieri, își ur­cau zorț­l cuferele goale, în rapi­dul bătrânului Danubiu, când toamna friza luciul cenușiu al mărei și obliga pe ultimii pilegia­­turiști la decență, o servietă imen­să, era urcată ca o relicvă scum­pă, într’un imens compartiment de vagon salon. Statul Țărănesc lua astfel loc în tren, cu asistența admirativă și ta­cită a pontifilor cari-l scoseseră din valurile mărei și din formida­bila lor competență văratică. * Un peron pustiu și o noapte os­tilă." Statul Țărănesc, intra­dactilo­grafiat și, triumfal, in capitala oligarhiei speculatoare și nesățioa­se, pe când umilii lui creatori, luau taxi­uri elegante și închise, ca să nu debarce în vile personale, sau în jocul oglinzilor paraleliza­te, puse ca să atragă fluturi și bondari, în Palaturi metropoli­tane. De a dou­a zi, evenimentul cir­cula pe străzile mute, cu o viteza nereglementară. Capitala era în curent cu ma­rea minune. Oligarhia tocmai se pregătea să arboreze. Puțin lucru? Să creezi un stat, un nou stat la un aperitiv și într’o lună de băi cu nămol? . . Giganții, se recunoșteau semi­zei, dar nu sar fi înhămat la o asemenea operă de arhitectură, so­cială. Dinamica așa de concentrată a fiilor poporului,­strânși intro su­gestivă, fascie pe terenul­l de golf al Eforiei, vădea că giganții noș­trii, sunt incomparabil, superiori, strămoșilor în ceartă cu Olimpul. Cinci perechi de gânditori se­­­­nini și imperturbabili, sfidând orizonturile până unde se întin­dea regatul­ lui Mircea cel Bătrân, operau cu gri­je ca să omoare cât mai rapid, România care se întin­sese și sub venerabilul Voevod, până la Marea cea Mare... Dar ucigașii scoaseră ca Pigma- Hon, din țărână și nisip, o mă­reață realizare... Statul Țărănesc: închegare de analfabetism­­ și demagogie, de răsturnări colosale și de râs omeric. Ceva în care ștampila să țină loc inteligenței, unde „parsanii lui Moncher Ar­mand să fie numai șefi, șefi exclu­sivi. Iar peste milioanele celor ex­trași pe masa de la Eforie din ghia­­rele tiraniei, și din rigida lege care o obliga să-și trimeată copiii la școală, să troneze implacabil ca Buda, încruntat ca un excentric fetiș congelez, să dicteze lumei, grandilocventul Ion Mihalache! Cel dintâi care lua severul plan al noului stat ruralizat, în discu­ție, reuși cu greu să aplice unei ironii invincibile, și năvalnice, o cotă­ redusă de conversiune. Era d- Gitelmegeanu. Dar îl dezarma seriozitatea ce­lorlalți preoți ai religiei euforice și ruralizate. In vasta adunare a Sfatului de partid, o voce care ar fi cutremu­rat toată strada Corăbiei, invită solemn asistența: — S’auzim! D. Mihalache începu sa citeas­că încet, ca sub impresia unui ri­tual păgân și nautic, sfintele pre­cepte ale Statului Țărănesc, așe­zare genială a josului în sus și a acestuia, la coada superbei noas­tre democrații autohtone. II asculta o asistență arhicunos­cută. O serie de telefoane date la vreme, reconstitui­se în strada Co­răbiei, cenaclul ideologic de la Eforie. I se citea solemn ceea ce el re­dactase în gluma, fără nădejdii să vadă eșind din undele Pontului minuni de silfide, ca din imperiul miraculos al lui Dardanus. Programul-V ilegiatură își pre­zenta astfel: goliciunea concen­trată din vastul gol eforian; ascul­tătorii, disperați, așteptau din cli­pă în clipă să trupă în sală gro­­om-ul cu pate­uri ;și garsonul cu soda­roaser... Extaziat și volubil, d. Mihala­che psalmodia mereu, din ce în ce mai sarcerdotal, straniile versete date la mașină. R. Acționar D'ntr’o de mult poveste S’a întâmplat pe­ o plaje însorită... ARMAND...

Next