Neamul Românesc, februarie 1935 (Anul 30, nr. 25-47)
1935-02-01 / nr. 25
N Anul XXX Nr. 25Ssje» jMstftK tditttl în htj»«»* * essuf titrai rii nft frm0 rrt. REDACȚIA §1 ADMINISTRAȚIA daarl 1 februarie 1935 C ____ ~ ^ nimTnfi mnBA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) n iâ|lp tari,•«* *»aa>800 ^ re »a»8 la8i 300 *«? n. giorgescu • HNtVA BUCUREȘTI (I) * 1,61 ABONAMENTE Pentru autoritSți și institutlam 1000 E^l ______________ Telefon 3.70.88 Ia străinătate . Pe an an, 1200 lei. pe aase Isaf, 600 tel m S I* F. f. T. W*. îi StitOSl. DL v\\ După o prezentare electorală Câțiva ofițeri trecuți din activitate în rezervă, au avut ingenioasa idee sa se înscrie în clubul d-lui Mihalache. Unii din proaspeții neofiți, sunt, — apoi ziarele — la a doua înscriere. Au bisat-o, pentru un efect mai mare, pentru o bucurie dublă și falsificată. Repetându-se gestul, care inovează în materie, partidul Mihalache va putea să se declare militarizat, cu excepția că de astă dată, nu e vorba de soldați, de operetă, dar de grade mult superioare... * Nu am fi insistat asupra acestui neînsemnat eveniment electoral. " Dar i se dă o anumită interpretare, pe care o respingem. 1 Oficiosul național-țărănist vede în intrarea, și reintrarea domnilor ofițeri cu pricina, în clubul d-lui Madgeam, o solidarizare cu Panamaua Tunurilor, și o „dezavuare“ a calomniatorilor Im Bruno Seletzkij și a tovărășiei lui suspecte. Cei doua zeci de foști ofițeri, dacă le-o pretinde partidul, sau Le-o comandă imprudenta lor conștiință, sunt liberi să se solidarizeze cu xkodacii, cu jaful Armamentului, cu imensa potlogărie a Ocnașului. E o libertate riscată, — dar îi privește... A ne dezavua însă pe noi, prin interpretările ridicule ale clubului care la recepționat, iată ceea ce noi nu tolerăm. Dosarele Panamalei abundă în dovezi compromițătoare. Jaful a fost pregătit în cele mai mici amănunte: spoliațiimea e inantestabilă. Dacă noii adepți ai d-lui Madgearu se complac în sinistra tovărășie a lui Macek și a Irimitei care a ruinat apărarea națională, nu noi avem să îi felicităm. Dar ținuta de cenzori și de procurori ai clubului patronat de protectorii și aranjatorii Panamarei, nu le stă bine. Și noi, o respingem cu toata, indignarea. Oricâtă deosebire de direcție ar fi între o școală literară franceză și alta, e cu neputință să nu se recunoască aceia ce numim spiritul francez, pe când la noi fiecare-și face lege din tot ce trece, adus de vânt, prin minți care n'au nici experiență, nici răspunderi, dar pretind să dea o direcție unei societăți prea mult lipsite de posibilitatea de alegere. Dar critica, menită să înlăture ce e zăpăcit și bolnav, a fost de mult înlocuită prin reclama editorilor și a cenaculului. pamnii in m ^zemgimssm%. N. IORGA Vinovatul ■ In instanță, la procesul de catomnie interibat de d. profesor N. ] Iorga, inculpatul Zaharia Boită — 1 ziarist de tdlesut* care are mem proi out de a fi nepotul d-lui Win Ma jm — acest atrașii« adveraroi d-lui Iorga a declarat: Încă din fragedă tinerețe, noi , cei din Ardeal, am cunoscut un singur om care ne lega de românism: Nicolae Iorga. Noi nu citeam încă de pe băncile școalei de lai ziarul „Neamul Românesc Pe ja t. Iorga îl țineam ca mizeu al culturii românești. In 1909 ne-am rugat în Catedrala din Blaj pentru reușita în alegeri a d-lui lor-j .«*“• . I ■ „Primirea pe care i-a făcut-o ! d-lui Iorga Ardealul când a fost la Blaj pentru prima oară după unire, prin manifestația organizată de mine este unică1. Acesta a fost pentru ardeleni și ipenteuci. Zaharia Boită, d. N. Iorga. Iar acum, un om inteligent ca j d. Zaharia Boită, mărturisește că i este autorul unui articol, el e mi- izertaibilă defăimare a aceluiaș Ni- l coke Iorga. De ce? Fiindcă, — o spune tot d. Boită, — am fost cu- i prins de indignare când omul , pe care l’am ținut ca idolul neatrului monstru, a insultat pe un schitul meu luiliu Mamin și pe frații mei“. Ciudată mentalitate! Cum? întregul „românism", întreaga noastră cultura ,întreaga noastră spiritualitate națională sunt în funcție de interesele familiei Maniu. Boilă? Dacă așa stau lucrurile, și aceasta rezultă din explicația ce da însăși d. Zaharia Boilă infamului atac împotriva d.dui Iorga, atumiei, desigur, nimen S. nu trebuie să se mai mire de nici una din neiertatele, din condamnabilele greșeli politice și naționale insptuite de d- Iuliu Maniu și intimii săi, dela Unirea țărilor române până acum, nici de neiertatul refuz de a participa la încoronarea întâiului Rege al României Mari, făcută nu în Bucureștiul țiganilor regățeni, ci în Alba Iulia, în casa proprie a Ardealului,, dîci atâtea nenorocite campanii regionaliste, nici lupte surdă împotriva supremului factor Constituționali, udei atâtea alte proecte împotriva, intereselor superiare ale Țării și oile neiamului nostru întreg, puse toate la remarca intereselor supărărilor, ambițiilor și răzbunărilor unei familii... Dar să revenim un moment la chestia personală. Crede în adevăr d. Zaharia Boilă că ceea ce a contribuit la schimbarea părerilor și purtării d-sale față de d. proflorga, poate fi pus în sarcina acestui din mână? Este vinovat d. lorga, că d. Maniu da mereu prilej de a se simți nevoia cercetării întregei sale vieți politice și particulare dinainte și de după Unire, pentru a se găsi explicația tuturor drumurilor cotite, a gândurilor și uneltirilor nemarturisite, a ambițiilor nepotolite, a ieșirilor nechibzuite contra unora și ocrotirilor nesocotite și pactizărilor vinovate cu alții? Nu, d- lorga sa făcut vinovat față de d. Maniu, ci dimpotrivă. Nu o singură data d. Iorga a sirjit în apărarea. d-lui Maniu, atunci când în viața publică și in Parlamenul țării a foi, alat ,alte foști, adversari, și actuali prieteni Profesorul Iorga a dăruit mul li intui d-lui Boită întreaga sa inimă, cât timp credea că o merită- făcând abstracție ele interesele propriului său partid, db Iorga a asvârlit în rândurile armatei politice a d-lui Maniu pe cei mai vechi și credincioși prieteni ai săi. Când pentru interese superioare, partidul naționalist-democrat s’a contopit, cu acela al naționalilor ardeleni, pot cita nume proprii de actuali și foști partizani ai d-lui Maniu, cari, atunci când după fuziune, di lorga se afla la Paris, veniau la mine să-mi spule : „telegrafiază d-lui Iorga să vie, fiindcă îl lucrează!“. Și d. lorga, care dăduse prea mult, a fost pedepsit pentru generositatea lui D. Iuliu Maniu când vedea cali are pe profesoriilonga la remarcă, a avut nevoie pentru ambițiile sale politice și ele alte combinații. Și astfel acela pentru a cărui reușită politică, ardelenii se rugau înainte de Unire în catedrala de la Blaj, a fost sacrificat după Unire lui Const. Stere, aceluia care în timpul, sacrului nostru război a uneltit cu dușmanii, împotriva intereselor Unirii. Cine e vinovatul ? I. Const. Delabaia —x-sX x--------- Senatul a început discuția Codului Penal ori a început la Senat discuția generală la proectul de cod penal. A vorbit d. Em. Slătineanu, carie a făctuit o aimplă analiză a primnicipiullor noului cod. In ședința de azi va continua discuția. La cuvânt urmează d. prof C. Stoicescu, decanul facultății de drept din Capitală, ii ii ii ‘"in 1111iwr—r ■Bwwri inww iTwwi Destăinuirea dela Budapesta Procesul contra comunistului Rakossy, bunul patriot și naționalist, cu tot veșmîntul roșu al ideilor sale, care se laudă că a omorît, în războiu, mulți soldați români, aduce la cunoștiință un fapt neștiut pînă acum și care dovedește germanofililor noștri din vremea luptei supreme, cari azi nu știu cum să plîngă mai duios la ușa legației francese, de ce sentimente erau însuflețiți oamenii lui Wilhelm al ll-lea. Intorcîndu-se cu mînie contra lui Apathy de la Cluj, care s'a prea grăbit să se înțeleagă cu „învasia" romînească, Rakossy arătă că Ardealul putea să fie apărat și numai cu forțele ungurești care se mai aflau între margenile lui, dar, pe lîngă aceasta, o ofertă formală de a lua asupră și această operă de apărare a fost făcută aceluiași Apathy de bătrînul general a cărui înaintată aniversară a fost sărbătorită zilele acestea, de trufașul stăpîn al României ocupate, pe care-l salutau pe stradă atîția din aceia cari astăzi poartă Legiunea de onoare, așa de generos dăruită de o diplomație fără memorie, pînă și la cămașa de noapte : Mackensen. Nu era deci numai un antagonism momentan, ieșit dintr'un anume joc de alianțe, ci ură, adevărată ură din partea aceluia care, dacă ar descleșta buzele, atîția dintre oamenii spălați de păcate prin nesfîrșita îngăduință a acestui bun neam n'ar ști în ce adînc al pămîntului să intre încetul pe încetul toate ascunsurile se vădesc, și sancțiunile iremisibile ale istoriei înaintează.. N. 10 Ei A Pe drum»! I spovedanii io p O alegere parțială, de senatori, la Romanați. — Luptă aprigă, între partide. Ca totdeauna, strălucite izbânzi, pentru toți participanții. Dar a sosit și ziua socotelilor, ca să aflăm de ce e supărat partidul d-lui Mihalache. Și am aflat. Icoana după voturi, a luat forma curselor de obstacole. • Au învins, — spune oficiosul d-lui Mihalache, — TALENTELE liberale și ȚUICA argetoianistă. „Boerii au lucrat cu țuică, cu vin, cu corupție bănească". „Au mai făcut și o criminală : demagogie îndemnând pe dar tor nici să nu mai plătească rata conversiunei și nici fonciera". , „Cu asemenea momeli (plus j' țuria!) au reușit să adune vot mmmmmmmmmmmmmmmmm turi în plus". „Bătăușii au corectat și ei votul universal" — închee indignat oficiosul național-țărănist... * Dar se supără zadarnic, repetând și voind să dovedească banalități curente. Procedeul e vechi și constant. Să ne mai mirăm că „vocea țărei" nu e a ei, și că strategia urnelor e în funcție de băuturi de tării variabile? i—iimmiiii im1 e vwwy•ntwwawBntt”1^ Dar tot atât de grosolană este falsificarea votului, prin minciună și înșelăciune. Naivitatea rurală, cade victimă pe rând, marilor regizori electorali. Sub guvernele de club s'a petrecut mereu la fel. Dar protestările indignate ale „Dreptăței" spun mai mult decât pare... La sate, vocea Jărei se aține la răspântii. Cine oferă mai mult, — acomptul e un stimulent serios, un element important, — are toate șansele. Iar în ziua când în alegeri „pe țară", concurența va zdrobi gogoșeria național-țărănistă, e înspăimântător să întrezărim ce va mai rămâne din „marele partid" al imensului bărbat de stat d. Ion Mihalache! O jalnică bazaltă, năruită pe nestatornicia profund democratică a minciunei... D. I. MIHALACHE D. G. G. Miromescu, fost de atâtea ori ministru și prim-ministru a demisionat din partidul d-lui. Mihalache. Odată cu alarma provocată în mijlocul clubului național-țărănist de această demisie, s'a smuls edificiului politic al d-lui Mihalache o importantă coloană de susținere. MOTIVELE LICHIDARE NN ETAPE Retragerea strategică, dlar irevocabilă a d-lui Mironescu, om ponderat în toate acțiunile sale, nu este un act izolat. Frământarea ideologică a partidului național-țărănist va sili desigur pe mulți alții să evadeze de sub tutela clubului în descompunere. Faptul își are explicația în intențiile d-lui Mihalache de a transforma țara într-o colectivitate quasi-sovietică. Sfatul Țărănesc, așa cum îl formulează d. Mihalache, împreună cu cellalt agent de distrugere, Virgil Madgearu, nu e în fond decât un sovietism rural. Propaganda fostului vistiernic, pentru ruina monetară și etatizarea industriilor, a sfârșit indigând pe omul de statornice convingerii conservatoare, de ordine și disciplină. Prin urmare e vorba de altceva decât de o retragere din viața politică. Gestul d-lui George Mironescu. e semnalul lichidarei totale, și fatale, a unui partid ajuns sub conducerea celor doi exponenți ai neputinței și destrămărei naționale, d-nii Madgearu și Mihalache. D. MANIU RAMAS PE DIN AFARA Odată cu demisia d-lui Mironescu a avut loc întrevederea Vaida-Mihalache. Capitularea „șefului" în fața condițiilor ddui Vaida, care rămâne șeful oficial al organizațiilor din Ardeal PE CARE LE VA ORGANIZA CUM VA CREDE DE CUVIINȚA, adâncește și mai mult golul dintre d-nii Maniu-Mihalache. Nici măcar declarațiile d-lui Tilea nu vor mai fi discutate în ședința delegației permanente. In situația aceasta, d. Maniu este de fapt, „exmis din partid Dacă d. Bocui nu-i va fi o cârjă destul de rexistentă, nu-i mai rămâne decât cu „sihăstriă‘ dela Băducin. LICHIDAREA FATALA ȘI TOTALA Date fiind gravele disensiunii în care se încurcă gruparea cu atâtea capete național-țăraniste, ca și complectul desacord asupra ideilor enunțate in program, se poate afirma că o lichidare totală a acestei aventuri electorale, este absolut sigură. Frânturile pe care le va mai putea ține lângă dânsul d. Mihalache, nu sunt de Ioc solidare în ceea ce privește directivele de mâine. Și cel care va fi exmis cu siguranță, după d. Iuliu Maniu,—, și foarte curând, — va fi dhestatorul pretențios și absurd, care operează din umbră, d. , Virgil Madgearu. De pe urma acestei sfâșieri necesare, se va putea menține credem, ca organism politic constructiv, gruparea prietenilor de aci și de peste munți, a d-lui Vaida-Voevod. —--------x*x----------- Despre Homer D. profesor N. IORGA va inaugura ciclul de conferințe literare al Academiei Comerciale, organizat de Institutul de Istorie literară și Folclor. —■ Figuri dominante din literatura lumii. D-sa va vorbi despre: „HOMER", Vineri 1 Februarie (orele 16 seara), în sala Academiei Comerciale, o tragi»comedie Partidul national-țărănesc -------~~~~~~ se destramă — D. G. Mironescu a demisionat alte plecări semnificative. D. Maniu a exmis** din oficiu. Lichidarea fatală și totală — înfiați „Devalorizarea nu poate decât să slăbească viața economică a Țărei", GERMAIN MARTIN, ministrul finanțelor france?« „Devalorizarea ar însemna moartea creditului". „Devalorizarea ar duce la o stare de aparenta abundență, urmată însă de o catastrofă incalculabilă". I. CAILLAUX, fost ministru francez de finanțe „Guvernul nu înțelege să ia nici o măsură care ar pune în pericol moneda Țărei". FLANDIN, prim-ministru al Franței La noi, d-nii Mihalache și Madgearu, au ca punct de program, moartea creditului și provocarea catastrofei economice. Pe marginea Unirei Ianuarrie 1918 Se ridicase cortina actului al doilea al acestui epizod. Aparațiunea pe deal al patrulelor noastre de călăreți, au făcut pe șefii bolșevici, ce erau străini de sat, să fugă, iar localnicii venind să ne restitue: geantă, hărți și revolvere ziceau: „aceia sunt nenorocirea noastră, ei ne ațâță, ne răscoală și când se văd în primejdie, dispar“. In toate frazele acestui incident tragico-comic, am constatat pe deoparte, inima și sufletul ales și mărinimos al țăranului basarabean, impresiune ce nu mi-a fost niciodată desmințită și pe de altă parte, că toată mișcarea de rezistență urmată de GENERALUL SCHINA contra noastră, erea condusă de indivizi străini de Basarabia. Am avut apoi ocazia timp de un an și jumătate să constat în diferite împrejurări că țăranul moldovean din Basarabia a fost mult influențat și de misticismul Slav oriental. La aceasta a contribuit mult biserica cu preoții ruși, aleși intenționat dintre cei mai de seamă pentru satele de români, pentru ai izola cât mai mult de restul lumei și mai ales a-i feri de orice contact cu populația de pe dreapta Prutului. In satul Creștinești, când pentru prima oară a intrat un ofițer în Casa lui Hăjdeu, a găsit un bătrân servitor care îi spunea că așteaptă încă pe stăpânul său D-rul Hâjdeu.... care murise cu mulți ani înainte. Județul în care elementul străin este mai numeros, este județul Hotin unde sunt localități în care populațiunea vorbește mai mult rusește și rutenește. Nu trebuie însă judecată origina și naționalitatea locuitorilor unui sat, numai după limba care o vorbește. Am fost întâmpinat odată la Hotin de un țăran, cu o reclamațiune contra unui consătean al său. L’am întrebat dacă satul său este moldovenesc sau rutenesc și mi-a răspuns că sunt numai moldoveni.* I-am indicat ziua și ora când să mă aștepte la Primărie, că voi veni eu însumi să cercetez cazul. Ajuns la locul de întâlnire indicat, găsesc pe prietenul meu împreună cu Primarul și încă vre-o 15-20 locuitori din sat. Care mi-a fost însă mirarea să constat, că nimeni altul nu vorbea moldovenete decât el. Nedumerirea mea erea și mai mare, fiindcă pe fețele lor, să vedeau trăsăturile tipului curat moldovenesc, ceace nu crea impresia ce o aveam când intram în sate rutenești. Nici că ’mi venea să cred, din cele constatate, că în tot satul de câteva sute de locuitori, nu vorbea limba noastră decât, omul meu și o femee bătrână, Catinca, întreb dacă poate să vie Catinca și pe dată un băiat alergă să o cheme. După câteva minute, văd venind pe drum, o femee de statură mijlocie, slăbuță și vioaie, reamintindu-mi în mersul ei portul româncilor noastre. In limba cea mai curată moldovenească și cu acea volubilitate de româncă isteață mi-a răspuns la toate întrebările mele și când i-am spus : dar cum de numai D-ta vorbești moldovenește, mi-a răspuns imediat: „dacă-s proști și „au uitat! acum 50 de ani toți „vorbeau limba noastră !”. Am rămas gânditor și'mi ziceam : dacă Germania nu ar fi dezlănțuit războiul mondial la 1914 și pacea ar fi ținut încă 50 de ani cu Basarabia sub dominația Țarilor Rusiei, nu s’ar mai fi auzit pe stânga Prutului o vorbă românească deși populația erea pur moldovenească. Societatea feministă, înainte de a căuta să înlăture femeea de la adevăratele căi ale destinelor ei în lume, trebuie să nu uite că femeea a fost în istoria neamului nostru , păstrătoare a limbei, credinței și virtuților strămoșești. De ce femea pe fruntea căreia stă scris : caritate, iubire și bunătate să o scoboram din menirea ei de inger creator, în vâltoarea josnică a patimelor și viciilor luptelor politice ? Nu ne ajunge că am târât pe preoți și învățători în această mocirlă ? lipsind popo CmUmime în pag.l-r IV Zilele se scurgeau line, și poductive. O muncă neobosită, se desfășura pe plaja sistematic plină de goliciuni, nesfârșite incomensurabile, și de genuri multiple. Cu fiecare ceas, alte bronzuri inundau localitatea. O tenacitate fără seamă a d-lui Mihalache, sfida „mondenități", răducând programe, distracții și escapade. Va trebui să recunoaștem că nu era de glumit. La masa umbrită de o imensă umbrelă, se dărâma un stat, făcut cum a dat Dumnezeu; era înlocuit de neobosiți meșteri în specialitate cu altceva, nou, strălucitor, cu linii largi, cu ceva cubism în interior, cu destul stil baroc pe din afară. Lucrau de zor, sa reducă la nimic un trecut de oligarhie și voevodate, de luptă și de frământări care au de la romaneasca așezare de azi. Cu ce frenezie activau substanțialele personagii, în candidul decor al mutismului și al florei marine! Giganții, cu d. Armând în frunte și d. Mihalache în ariergardă, sfidau secolele de becisnicie națională, pentru ca ei, numai ei, să așeze însfârșit România, pe temelia unor concepții geniale... Din străduința, nebună a Eforiei, a eșit o Charta Magna a răspântiilor noastre rurale, Statul Țărănesc.. Ași s'a născut, ca sa transforme România în Paradis și pe giganții de la Eforie în eroi naționali, celebrul și mărețul complex de dogme ultra-marine, încrustate în Programul V Legi&tură. * Și mai târziu.. Când suferinzi, dezbrăcați de modă, de rulote și hotelieri, își urcau zorțl cuferele goale, în rapidul bătrânului Danubiu, când toamna friza luciul cenușiu al mărei și obliga pe ultimii pilegiaturiști la decență, o servietă imensă, era urcată ca o relicvă scumpă, într’un imens compartiment de vagon salon. Statul Țărănesc lua astfel loc în tren, cu asistența admirativă și tacită a pontifilor cari-l scoseseră din valurile mărei și din formidabila lor competență văratică. * Un peron pustiu și o noapte ostilă." Statul Țărănesc, intradactilografiat și, triumfal, in capitala oligarhiei speculatoare și nesățioase, pe când umilii lui creatori, luau taxiuri elegante și închise, ca să nu debarce în vile personale, sau în jocul oglinzilor paralelizate, puse ca să atragă fluturi și bondari, în Palaturi metropolitane. De a doua zi, evenimentul circula pe străzile mute, cu o viteza nereglementară. Capitala era în curent cu marea minune. Oligarhia tocmai se pregătea să arboreze. Puțin lucru? Să creezi un stat, un nou stat la un aperitiv și într’o lună de băi cu nămol? . . Giganții, se recunoșteau semizei, dar nu sar fi înhămat la o asemenea operă de arhitectură, socială. Dinamica așa de concentrată a fiilor poporului,strânși intro sugestivă, fascie pe terenull de golf al Eforiei, vădea că giganții noștrii, sunt incomparabil, superiori, strămoșilor în ceartă cu Olimpul. Cinci perechi de gânditori senini și imperturbabili, sfidând orizonturile până unde se întindea regatul lui Mircea cel Bătrân, operau cu grije ca să omoare cât mai rapid, România care se întinsese și sub venerabilul Voevod, până la Marea cea Mare... Dar ucigașii scoaseră ca Pigma- Hon, din țărână și nisip, o măreață realizare... Statul Țărănesc: închegare de analfabetism și demagogie, de răsturnări colosale și de râs omeric. Ceva în care ștampila să țină loc inteligenței, unde „parsanii lui Moncher Armand să fie numai șefi, șefi exclusivi. Iar peste milioanele celor extrași pe masa de la Eforie din ghiarele tiraniei, și din rigida lege care o obliga să-și trimeată copiii la școală, să troneze implacabil ca Buda, încruntat ca un excentric fetiș congelez, să dicteze lumei, grandilocventul Ion Mihalache! Cel dintâi care lua severul plan al noului stat ruralizat, în discuție, reuși cu greu să aplice unei ironii invincibile, și năvalnice, o cotă redusă de conversiune. Era d- Gitelmegeanu. Dar îl dezarma seriozitatea celorlalți preoți ai religiei euforice și ruralizate. In vasta adunare a Sfatului de partid, o voce care ar fi cutremurat toată strada Corăbiei, invită solemn asistența: — S’auzim! D. Mihalache începu sa citească încet, ca sub impresia unui ritual păgân și nautic, sfintele precepte ale Statului Țărănesc, așezare genială a josului în sus și a acestuia, la coada superbei noastre democrații autohtone. II asculta o asistență arhicunoscută. O serie de telefoane date la vreme, reconstituise în strada Corăbiei, cenaclul ideologic de la Eforie. I se citea solemn ceea ce el redactase în gluma, fără nădejdii să vadă eșind din undele Pontului minuni de silfide, ca din imperiul miraculos al lui Dardanus. Programul-V ilegiatură își prezenta astfel: goliciunea concentrată din vastul gol eforian; ascultătorii, disperați, așteptau din clipă în clipă să trupă în sală groom-ul cu pateuri ;și garsonul cu sodaroaser... Extaziat și volubil, d. Mihalache psalmodia mereu, din ce în ce mai sarcerdotal, straniile versete date la mașină. R. Acționar D'ntr’o de mult poveste S’a întâmplat pe o plaje însorită... ARMAND...