Neamul Românesc, aprilie 1935 (Anul 30, nr. 74-95)
1935-04-02 / nr. 74
Nr. 74 'Anul XXX «■Sitiiftaif piimsis mim «pn. «KttSrit ©ft* tu* v. % r. w«, issmm REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA I ^____________________ Marcuri 3 Aprilie 1938 P DIRECTOR ^1RI€76B POLIfIC Ci-»a.4a ROPTni A IMI I Na 95 /oln Ts Ml il ... P® o» an, 800 I>el| P# țs»e IbbI 300 Ui » rFfininFlfflT N. IORGA BUCURES-nm 2 L#l ».GEORGES«, Telefon 5 79 Sg' * I Ia slräilläla<® ’■ P® un aa, 1100 Iri; »Q »»s® <«al» 800 Scadențele grave i In desbaterile asupra noilor și grelelor impozite ce s’au pus, j unele nedrepte, toate exagerate, am ascultat și răspunsul subsecretarului de Stat, d. Victor Bădulescu. El e foarte succint, și destul de interesant. „Dacă noi, a spus d-sa, am fi vrut să obținem atât cât ne trebuia pentru a echilibra bugetul general, ar fi trebuit să ajungem la o reducere de aproape 30% a aparatului nostru funcționăresc, j O asemenea operațiune. DE AI GAREI NECESITATE SUNTEM ABSOLUT CONVINȘI, necesitate pe care am exprimat-o și în expunerea de motive, căci constitue obiectul principal al preocupărilor noastre, este din acele cari cer timp și noi ne găsim în fața unei necesități absolute și de a echilibra bugetul și de a înzestra armata și nu am avut alegere“’ In numele guvernului, se spune prin urmare, că avem un plus inutil de treizeci la sută, în funcțiunile publice. Socotind acest contingent la cifra totală, care trece de 300 mii de funcționari publici, reese că cel puțin șase zeci de mii de oameni, vor fi într’o zi, concediați... Deflația va fi complectată prin demisii, boli, decese. Dar pot fi zvârliți pe drumuri, șasezeci de mii de funcționari? Și nu cumva, e o cumplită nedreptate să cadă povara, numai pe această categorie de sacrificați? Profesorului Iorga i s’a părut că e mai bine ca slujbașii, laolaltă, să-și împartă greutățile salarizării. Să fie plătiți cu cote, în măsura veniturilor... Dar electoralii persiflează soluția aceasta, — pentru că demagogia nu poate face altfel, decât să mintă lumea, făgăduind imposibilul... întâmplător, aceste geniale mijloace, s’au trezit... Nu mai înșeală pe nimeni.. continuă cel mult să compromită definitiv, pe ultimii sectanți ai demago- J CAND AM VENIT LA GUVERN, IN TOATA LUMEA ERA ACEASTA CREDINȚA CA PRIN GENEVA, PRIN ANUMITE LEGATURI INTRISTATE, SUB ANUMITE PRESIUNI DIN OPINIA PUBLICA, DE FRICA GROZĂVIILOR UNUI RĂZBOI VIITOR, NU SE VA MAI PUTEA PUNE PROBLEMA UNEI NOI CIOCNIRI INTRE STATELE EUROPENE. ȘI TRĂIM IN ACEASTA ILUZIE. ACUM CATEVA ZILE GERMANIA A SFÂRÂMAT ACEASTA UUZIE, ȘI ÎI SUNTEM FOARTE RECUNOSCĂTORI CA PRIN ACEST GEST DE SINCERITATE A ÎNȘTIINȚAT PE TOATA LUMEA: „NOI SUNTEM CU ARMA GATA DE ATAC APARATI-VA CUM PUTEȚI!". N. IORGA (Discursul la Senat) Inventatorii noștri și sprijinul statului Un neobosit cercetător român uitat de mult tocmai pentru că n’a dispus de mijloace financiare personale pentru exploatarea brevetelor sale intrate în domeniul public conform Legii brevetelor de invenții, —nu e un caz izolat in țara noastră. Geniul românesc scoate tot ae greu la suprafață oameni prodigioși care românesc scoate tot mereu la fund după ce oficialitatea „a luat act , cu un foarte mare interes”, iar invențiile lor sunt duse mai departe și realizate de reprezentanții altor popoare mai înțelegătoare a timpurilor. Unul din aceste cazuri e al unui inginer român premergător al transmiterii energiei la distanțe mari, încă din iunie 1919,.d. inginer Const. Vaideanu brevetează în Franța sub nr. 524.389 un așa numit „DISPOZITIV PENTRU DESCĂRCAREA ELECTRICITĂȚII ATMOSFERICE PE O RAZA DE CIRCA 5 KM.”. Invențiunea e bazată pe producerea de unde de lungimea raselor ultraviolete a căror proprietate de a face bună conducătoare de electricitate pătura de aer străpunsă, permite transmiterea, unui curent electric, vertical, intre electricitatea negativă aflătoare în părțile superioare ale atmosferei și electricitatea positivă aflătoare în părțile inferioare ale atmosferei, unde este atrasă de electricitatea negativă a pământului. Intr-o conferință ținută la București prin 1920, inventatorul a arătat posibilitatea sporirii intensității electrice la înălțimi mari, ceea ce l’a îndemnat să întrevadă construirea unui astfel de aparat pentru cercetări asupra proprietăților razelor ultraviolete. Tot atunci desvoltă bazele unui dispozitiv de mărime deosebită cu ajutorul căruia s’ar putea produce ploaia artificială. In ziarul „Argus“ de acum 7-8 ani a scris despre această mare invenție a secolului, dar după aceea totul s’a înmormântat. Constatările precise din brevetul inginerului român au fost puse in aplicare anul trecut de către doi cercetători francezi care au propus să-l execute pentru trebuințele armatei franceze. Deosebirea este numai că francezii vor să utilizeze lungimea undelor superioare, nu a celor ultrascurte. Asupra interesului pe care-l poartă astăzi această vitală problemă a apărărei naționale, ne propunem să revenim cu noui lămuriri. Cu atât mai mult cu cât oficialitatea noastră nu s’a ostenit niciodată pentru Încurajarea cercetărilor de acest soiu, iar streinii au și pus’ ideia inventatorului român in aplicare, cum vom arăta într’un articol viitor. Deia Liga Culturală-Secția Ploești Un ctitor uitat al unității noastre naționale: Napoleon III — Conferința d-lui Munteanu-Râmnic — Duminică 24 Martie orele b p. m. în Amfiteatrul Liceului de Băieți, a avut loc șezătoarea organizată împreună cu Asociația Funcționarilor Particulari (din comerț, industrii ș. a.). După cuvântarea de prezentare a d-lui Chr. Georgescu, președintele Asociației, a vorbit de profesor D. Munteanu-Râmnic, membru în Comitetul Central al Ligii Culturale, despre „Un ctitor uitat al unității noastre naționale: Napoleon III”. D-sa, după ce-a felicitat Asociația pentru vrednicele-i străduințe, culturale, a pus in lumină, odată cu scurta expunere a vieții și concepțiilor lui Napoleon III și ale lui Cuza- Vodă, toată inimoasa contribuție, tot ajutorul dat de marele împărat la Unirea „Principatelor”, în timpul domniei popularului nostru Domn, precum și la fericita alegere a dinastiei Hohenzollern, înrudită cu dinastia Bonaparte. A schițat apoi și ajutorul dat altor națiuni. Căci politica externă a împăratului Napoleon III, s'a întemeiat pe ideea națională sau principiul naționalităților, aceiaș ideie care a biruit și in 1914—18, în marele războiu Împotriva Germaniei și a „Puterilor Centrale”,și căreia îi datorăm și noi ca și alte națiuni, îns&eres și împlinirea Statului național de sine cârmuitor. La aceiași ideie a marelui împărat, care și astăzi e la temelia alianțțelor noastre și ne asigură, împotriva tuturor încercărilor relvizioniste disperate, hotarele „naționale” și viitorul nostru. Omagiază memoria marelui împărat, atât de „actual” astăzi, chiar și’n ce privește Liga Națiunilor, al cărui prim proiect al lui a fost — și termină cu datoria de recunoștință pe care i trebuie s’o avem față de Franța, i pe lângă deplina încredere in puterile noastre. După conferință, Corul Asociației, sub conducerea d-lui Iustin Ionescu, a executat cu pricepere și, căldură, câteva bucăți alese. -----------xxxfcxxx-------— Credite pentru apărarea aeriană a Parisului i Paris, 31 (Rador). Cu o impunătoare majoritate, consiliul general al departamentului Seinei a adoptat proectul prin care se autoriză departamentul Seinei de a consacra suma de 100 milioane franci pentru efectuarea lucrărilor de apărare a populației din această regiune contra atacurilor aeriene în caz de război. Prieteni pe cari nu-i știm Pe cînd în Germania furia războinică s’a trezit, cerînd schimbarea hotarelor, în România anume elemente germane, nu cele care la Sibiiu defilează cu muscă și în costume, afirmîndu-se ca o armată—, ci acelea care au creat un partid popular german fac declarații care merită toată luarea aminte. Vorbitorul de acum vre-o zece zile la Cernăuți a rostit cuvinte, în care, pe lîngă sentimentul, firesc, de iubire pentru neamul căruia-i aparține această grupare, sunt asigurările cele mai limpezi că ea nu înțelege a sprijini nicio propagandă care ar căuta să atace hotarele de astăzi a României. Această Românie e „patria". Acestei patrii i se cuvine toată iubirea și devotamentul, contra oricui ea trebuie apărată. In momentul cînd spirite sălbatece visează de o prefacere a hărții Europei în numele unor amintiri din trecutul medieval păstrat nenaturii pînă ieri, sau pe basele unui rasism exagerat care caută pretutindeni puncte de sprijin pentru o unitate națională pe teritorii deosebite, astfel de cuvinte cinstite, desinteresate, care nu tind la nicio răsplătire personală și la nicio înțelegere electorală, fac în adevăr bine și arată că politica de pînă acuma față de naționalități n’a rămas fără de roade. La prietenii pe cari nu-i știm încă trebuie să ne gîndim însă. Ei, nu noi înșine, pot rechema la realitate pe aceia cari, urmărind visuri nebune, greșesc — contra tuturor și în paguba propriului lor viitor. N. IORGA Sancfimf, până la capăt Nu este, evident, prea clară, și destul de categorică atitudinea majorităților, în fixarea listei celor cari trebuesc trimiși, ca vinovați principali, înaintea supremelor foruri de judecată. Și ar fi regretabil să credem, din versiunile curente, ca un conflict aplanat după câteva ceasuri, să fi lăsat dincolo de votul Camerei, pe unul din proeminenții autori ai Panamalei Tunurilor. Expunerea d-lui A. Bentoiu, înaltă ca formă, abundentă în dovezi teribile, a vădit oricui, rolul decisiv al d-lui Madgearu în perfectarea contractului de 5 miliarde. Bruno Seletzky binevoia să depeșeze la Praga, cifrat și confidențial, etapele eliminării progresive a concurentului intern, al industriei naționale. Grija meticuloasă și criminală a aventurierului prevăzuse orice posibilitate. Dacă vreun obstacol s-ar fi l ivit în fața asului samsarilor, erau luate precauțiuni savante. Prin absurd, uzinele Statului, Copșa Cugirul, ar fi luat o parte din comandă? Era stabilit că Seletzky, va avea... conducerea „superioară” — adică monopolul instituțiilor de armament ale României! Dar tenacitatea protectorilor ocnașului, a evitat eventualele neplăceri ale skodacilor. Și țara s'a găsit înglobată nu numai în panamaua primă; i se pregătea în conclavul infam, pus sub înalte protecții de politiciani demascați, al doilea contract de 15 miliarde, și un odios monopol pentru patru decenii Nici o arguție, nici o îndrăsneală, nu vor reuși să escamoteze aceste tragice adevăruri. Iar coautor direct, și dovedit, este indiscutabil, de Virgil Madgearu. Cariera liberală, conștientă de obligațiile luate în 1933 înaintea țării, de Ion G. Duca și de întregul partid, are îndatorirea să lase la o parte menajamente, care, într’o zi, vor fi socotite complicități evidente... Și în fixarea răspunderilor Panamalei, să meargă până la capăt. mmmamm Ideile abstracte și Statulor — Comunicația la Radio, în ziua de 30 Martie, a d-lui profesor JV. Iorga — Un State, forma cea mai înaltă, cea mai promițătoare de roade, cea mai educativă, în viața unui popor. Cînd poporul a ajuns la un anume grad de desvoltare, din rădăcinile lui subpământene, din cotorul răsărit la suprafață — deci din energia claselor muncitoare, din ambiția firească a intelectualității conștiente — răsare și această floare a Statului în care se pregătește fructul, care e aportul adus de acel popor în viața generală a civilizației umane. Atita numai, pentru a face o osebire in această comparație, că acele fructe vin, vin necontenit fără ca formele capabile de desvoltare, de îmbogățire ale florii să dispară. Nu e bine ca Statul să se încerce până ce nu e poporul pregătit pentru a-l susținea. Atunci el, Statul, poate ajunge în stăpânirea unor părăsiți din lăuntru sau supt înfățișarea lui se poate ascunde o întreagă cotropire străină. Cînd dintr’o nevoie a lumii întregi Statul trebuie să se alcătuiască totuși înainte de vreme, pripit, cu toate neajunsurile care iese din nepotrivirea cu momentul, silințile oamenilor cari iubesc poporul și doresc desvoltarea normală a Statului trebuie să caute a face ca viața însăși a poporului să nu rămne pe o treaptă de inferioritate față de forma de Stat pe care a îmbrăcat-o, ci să se înalțe până la aceasta. Nimeni nu trebuie să se înșele crezând că Statul ajunge și că se poate lăsa în părăsire poporul, fără a-și da samă de teribila ruină, care neapărat va urma și care va mai avea și blăstămul că poporul, ajuns de la sine mai sus, nu va mai avea curajul, încrederea, iubirea și bucuria care se cer pentru ca o nouă ctitorie politică să fie în adevăr puternică și în stare a trăi. Statul duce mai departe însușirile poporului, coordonând și conducind silințile pentru a-l face să înainteze, dar el nu trebuie să se îndepărteze de la însușirile poporului din care și pentru care este creat, și el trebuie sa ramuna credincios acestor însușiri deosebitoare, să se oferească de a întrece posibilitățile care se găsesc în acest popor. E trat cînd Statul e inferior poporului de care e legat și nu știe să se folosească de tot ce acesta-i poate pune la îndemînă, dar e foarte periculos cînd el urmărește ținte care sunt cu mult mai presus de ce poate da voința cea mai încordată și cea mai sfântă putere de sacrificiu a poporului. Atunci se produc catastrofe ca acelea ale Bulgarilor și Sârbilor în evul mediu sau, supt ochii noștri, a Marii Grecii reniiizeiiste întinse și asupra Asiei Mici. Statul e astfel un lucru organic. El iese dintr'o viață națională și se hrănește necontenit din această viață, avînd atîta putere cită vine de acolo. E în zădar să se lucreze la îndreptarea, îmbogățirea și înălțarea formelor lui prin legi, prin regulamente, prin acțiuni administrative, care de la o bucată de vreme încurcă și împovărează, dacă o necontenită muncă fățișă sau mai ales ascunsă, ferită de privirile curioase și scutită, de reclamele zgomotoase nu se îndreaptă asupra temeliilor lui vii. Un Stat care-și trage forțele vitale de acolo poate trăi și cu legi așa de puține vicit să ]’e poată ști orice cetățean cult, pe cînd un altul, asupra căruia s’a revărsat toată patima legiferării în gol ajunge să decadă supt ochii desnădăjduiți ai celor cari știu câtă muncă au cheltuit în birourile ministeriale, șî în Parlament ca să-l înzestreze cu o teribilă armătură legală în care trupul firav al unui cavaler plăcînd să cedeze înrășării înseși cu acest formidabil oțel de apărare și împodobire. Teorii asupra Statului e natural să se facă de cugetători. Și această materie e supusă unor corectări abstracte care extrag din tot ce este formulele menite a se lega în sisteme. Dar e o mare greșeală să se confunde ce fac oamenii aceștia vrednici de stimă sau și de admirație cu ceia ce ar fi datoria conducătorilor, condamnați să se inspire din toată această metafizică, uneori așa de frumoasă, fără socoteală, poate să falsifice toate resorturile Statului și să-l împiedice într’o acțiune care nu se poate opri un singur moment ca să culeagă în cale fie și cea mai atrăgătoare din aceste flori ale gândirii libere, care nu-și cunoaște hotare în relativitatea și slăbiciunea omenească și nu-și dă samă de nicio răspundere. Continuare în No. viitori D. PROF. N. IORGA In ziua de 14 Aprilie a. col. vor avea loc în toată țara concursurile primare urbane și rurale, organizate de Soc. Tinerimea Română. Ele se țin pe regiuni, adică în orașele: București, Iași, Chișinău, Cernăuți, Cluj, Timișoara, Craiova, Galați, Brașov, Oradea, înscrierile se închid definitiv la 7 Aprilie. Concurenții vor avea o reducere de 75% pe C. F. R. învățătorii și institutorii arată, o mare însuflețire pentru această chemare a lor la o întrecere pe calea gradului de educație patriotică a copiilor. EXTERNE — Consiliul Soc. Națiunilor se întrunește în sesiune extraordinara la 15 Aprilie. — Conversațiile anglo-sovietice s'au terminat astă seară. La sfârșit s’a dat presei un comunicat oficial, în care se spune, între altele : Conversațiile au purtat asupra elementelor principale ale situației internaționale, actuale, inclusiv pactul oriental propus, precum și asupra celorlalte chestiuni amintite în comunicatul franco [UNK]britanic deia 3 Februarie și asupra altor descotări și ameliorări în relațiile anglo- sovietice. XLVII Ne aflăm, cu marea mulțime de capete și de căciuli, în cătunul Leoaca, de pe imensa moșie a d-lui Mihalache. In cele două chichinețe ale Universităței ds adulți fără știință de carte și fără putință s’o mai dreagă la bătrânețe... D. Andrei, șef de foarfece pe vremuri, și de censură a gândirei, filozof în plină desfășurare, vorbește despre concepția lui Aristotel și „eul“ în formație postmeridiană... Subtilul gânditor stărue să despice firul de păr în patru părți perfect egale, și tubul capilar într’un număr egal de felii convex-concave și concav-convexe... Chindie Mărin, om cucernic trasează discret o cruce cu cele trei degete serios îmbibate cu ceea ce se poate numi sudoarea solidificată a poporului... — Să știi vere Henghelule, că ăștia ne duce d’a dura! N’auzi ce spune? Că ne uităm, înăuntru, în mațele noastre, și să o aducem cu binișoru... Că acolo vedem noi alte alea, dă o să le implice el odată... — Care el? Andriu ? — Candriu mă vericulc! Că te privește drept în ochi și ta amețește cu chilozofia asta! !— bine voi să adauge Stamate Popândău, din care d. Andrei, — mare personaj în vasta și buna comedie a Covrigului, — vrea cu orice preț să extragă un subtil bergsonian... O, dacă aceste valori care secundează pe șeful Mihalache, pensionar al unei catedre pe care n’a ilustrat-o prea mult și cine știe cum, ar aplica în ce le privește, a patra dimensie în viața lor publică... Dar nu în speculații asupra deviației razelor luminoase prin atracția masselor moleculare, ci la o unitate de măsură, pe care bună cuviința indigenă și etnică, o aplică oricui... E vorba de măsura acelui instrument decisiv în fisionomia umană, care a trecut la nemurire pe Cyrano, și a contribuit la faima lui Tănase... De-ar fi văzut Bergson ravagiile produse de marele său interpret, în sala din Seoaca, este sigur că s’ar fi simțit mult mai comod în spații fluide și intercosmogonice... La rând, în marea înșiruire a expunerilor, intră hotărît ca totdeauna, profesor colossal, și eșean„ omul deciziilor repezi și lineare. Maestru al celebrului alambicaj capabil să împace apa cu jocul... Să armonizeze interesele naționale cu d-nii Madgearu și Ruș-Nit, într’o idilă pe care să stropească aghiazma cosmopolită a d-lui Mihalache... Sufletist plin de dulceață, perforat pe ici pe colo de îndoeli... programatice, ca un imens și pufos cozonac moldovenesc... Urcă solemn pe estrada universitară. Și începu să explice marele, și bineînțeles salvatorul „program dela Iași“... Citea cu modulații pe care Massenet le-ar fi încrustat cu certitudine în elegia lui nemuritoare; regăseam și eu, din colțul salei, în mierosul expozeu, ritmul de valse lente cu care se strecoară spre Nicotină, — dacă topografic nu sunt sub imperiul unei erezii explicabile, — talazurile apei domoale, cu atâta cacofonie în nume, și cu rare esențe în unde. . . Șeful Moldovei, — al acelei Moldove care se rezumă în fustanela d-lui Mihalache și în programul savant al nrilor ideologi de pe coasta euxină, porni să explice lenevos, ce e cu programa din Sărărie, și cu genialele soluții ale cercului — de studii, — din brânzoveneasca citadelă național-țărănistă... — Noi, iubiți săteni, frațile pooooooorrri! (aplauze). — Frați de cruce! roști imprudent Ghiță Trăscău, Forul academic și ambulant, simți că i se urcă în obraz valuri de indignare eșano-periferică.... Se produse o rumoare teribilă : — Frați, numai frați și atâti rosti furios consiliul facultăței din Leoaca-Muscel. Și doctul profesor, cu fulgere ’n priviri, dădu lămuriri liniștitoare: — Ce-a spus onorabilul întrerupător, poate provoca grave conflicte europene... — Dă dă ce? Nu suntem frați dă cruce? Or veți fi păgâni și alte alea? răbufnii din cojocu i bicentenar, Ilie Potcoavă. — Noi, — adause d. Prețăchescu, n’avem dreptul să susținem că suntem frați de cruce. Nu vrem să supărăm Marile Puteri. Ar fi să creem grave dificultăți diplomatice... Chiar Liga Națiunilor s’ar simți ofensată. După încheerea păcei, frați de cruce, ar constitui o provocare mondială... Țăranii înțelegeau puțin, și se mirau mult. — Cum veriule, frate de cruce, să fie vorbă de ocară? Și îndoeli grave, cuprinseră suflete bune, și evlavioase. — Să vedeți cum stă chestia, — încercă so dreagă ă. Mihalache, șeful șefilor și protectorul Academiilor de la Afumați și din Pâtlogi-Moșneni. Eu, sunt mare român; d. Maniu e un român considerabil; d. Costăchescu e și el român, de viță veche; da ne-am înțeles, ca să nu supărăm Liga Națiunilor, și să nu spăriem pă d. Hărioiu și pă Simon ăla, care e d’ai noștrii cum să zice, și pă d. Mahmahonu dă la Londra, o lăsăm mai domol, cu frați dă cruce, și cu românismu... Că așa e tărășenia, neicușorilor. Să păcălim pă evrei, dar să nu le-o spunem că se face foc scumpu meu Madgearu, și de — nu e glumă să te cerți cu finanța aia mare... cu care el e pretin. C’altminteri per dem Parisu și fără Paris să duce naibii clubu și țărănismul nostru... In loc de tunete de aplauze, o tăcere de pustiu. Doar două palme imprudente, prezintă în fund, cu ciudate resonanțe de scatoabe autentice aplice repede pe obraji de tovăl pilit. • Țăranii, se priveau nedumeriți... Halul de școală înaltă, cu profesori d’oștia! Să spună ei că le e frică dă șoacății pământului! Și că „frați de cruce“ e vorbă de ocară! Dacă rumânii sunt frați de cruce, auzi că e prăpăd! — își descarcă sufletul un bătrân cu plete cărunte, ca și d. profesor Costăchescu. Țăran simplu, un țărănist cu principii complicate... Odată incidentul închis,—și sala evacuată de prudență sensibilei diplomații a Covrigului—, d. profesor continuă să expună Programul de la Iași, consiliului suprem al academiei mihalaliene din Leeaca protocolară... Se părea că în fața savantei disertații, intra cu încetul la apă, solemn și ridicul, rivalul lui ideologic, programul de pe litoral... Se înfiripa astfel conflictul aquatic, monstruos , și sanguinar, dintre Eforia parfumată, selectă, și talazurile mândrului fluviu care încinge ca întrun cerc de foc, sud-vestul... cocainizat al bătrânei, cetăți moldovane... cu toți șoiticii neamului, aglomerați acolo... R. Acționar " „ lipsa Covrigului Un loggic conflict”" între programe... ■ ——— 0 noua regiune petroliera descoperită in Baku Moscova, 30 (Rador). In regiunea Baku s'a stabilit o nouă regiune petroliferă la Bibieibat, cu o suprafață de 100 hectare. Țițeiul se găsește în această regiune la o mare adâncime insă sondagiile făcute au fost încununate de succes, reușindu-se să se provoace erupția unei sonde.