Neamul Românesc, iunie 1935 (Anul 30, nr. 119-139)

1935-06-01 / nr. 119

Anul XXX Nr. 119 ______________________ redacția ȘI ADMINISTRAȚIA Sâmbătă 1 Iunie IMS C­­ . , DIRECTOR POLITIC t nnizAt a ivit î­m­pen­u­r­u­ JM ■ [UNK]"""■ 1 DIRECTOR Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) o­g­m­ug Pe un an> 600 tei. Pe *are spui 300 tei u georgesch • IORCA BUCUREȘTI (I) ă UN ABONAMENTE Pent«, autorități și institufi­uni »000 Lei V. GEORGESCU Telefon 3.70.88 In străinătate: Pe un an, 1200 Lei; pe­sage Inni, 600 lei Sas* țfistală plătită & namms Berni, «psbiral Dir. G-ta P. fc X. M.. lSSö^^Sfc 1 Coaliția nepa­ fifg. Acum o săptămână ne expri­mam, tot în acest loc, temerea că guvernul Flandrn cerând de­pline puteri unui parlament ra­dical și socialist, să nu aibe soarta formației Doumergue. Faptul decapitărei lui, s’a să­vârșit. Camera a respins proectul menit să fortifice autoritatea puterii guvernamentale spre a salva, odată cu finanțele țării, Însăși laborioasa gospodărie a burgheziei franceze, care susți­ne și civilizația ei și pe cea occi­dentală. Dar patrie, civilizație, așezare temeinică a muncii, nici una din toate astea, nu au preț pen­tru democrația parlamentară când se crede amenințată în li­bertatea ei stearpă. Franța e paralizată, în ascen­siunea sa universală, de nepu­tincioșii votului universal coali­zați pe partide, cât mai radicale și cât mai socializante. Prăbușirea acțiunii Flandin, după aceea a unui om de dimen­siunile bătrânului Doumergue, arată că democrația partidelor a ajuns la sfârșitul operii de măcinare a forțelor de creație și rezistență. Era firesc și era fatal ca Fran­ța să ajungă aici. Pentru ama­torii de situații anarhice, spec­tacolul e îmbucurător. Noi, socotim că și în acest ul­tim examen, demagogia se de­mască și se compromite. NU E BINE CA STATUL SA SE ÎNCERCE PÎNA CE NU E POPO­RUL PREGĂTIT PENTRU A-L SUSȚINEA. ATUNCI EL, STATUL, POATE AJUNGE ÎN STAPÎNIREA UNOR PĂRĂSIȚI DIN LAUNTRU SAU SUPT ÎNFĂȚIȘAREA LUI SE POATE ASCUNDE O ÎNTREAGA COTROPIRE STRĂINĂ. CÎND DINTR'O NEVOIE A LUMII ÎNTREGI STATUI TREBS " SA SI ALCATUIASCA TOTUȘI ÎNAINTE DE VREME, PRIPIT, CU TOATE NEAJUNSURILE CARE IES DIN NEPOTRIVIREA CU MO­MENTUL, SILINTILE OAMENILOR CARI IUBESC POPORUL ȘI DO­RESC DESVOLTAREA NORMALA A STATULUI TREBUIE SA CAUTE A FACE CA VIATA ÎNSĂȘI A POPORULUI SA NU RAMÎIE PE O TREAPTA DE INFERIORITATE FATA DE FORMA DE STAT PE CARE A ÎMBRACAT-O, CI SA SE ÎNALȚE PINA LA ACEASTA. NIMENI NU TABUK SA SE ÎNȘELE CREZIND CA STATUL AJUN­GE ȘI CA SE POATE LASA ÎN PĂRĂSIRE POPORUL, FARA A-ȘI DA SAMĂ DE TERIBILA RUINA CARE NEAPARAT VA URMA ȘI CARE VA MAI AVEA ȘI BLASTEMUL CA POPORUL, AJUNS DE LA SINE MAI SUS, NU VA MAI AVEA CURAJUL, ÎNCREDEREA, IU­BIREA $1 BUCURIA, CARE SE CER PENTRU CA O NOUA CTITORIE POLITICA SĂ FIE ÎN ADEVAR PUTERNICA ȘI ÎN STARE A TRAI. N. IORGA Mareșalul Pilsudski ■ Mussolini a înfăptuit unitatea sufletească a Italiei, disciplinând toate vigoriile active italiene în­­tr-o convergență de puteri, con­d­use laolaltă în ritm accelerat spre consolidarea patriei­, Hitler, deasemeni, a realizat o Germanie unică pe care nici Bismarck nu a putut s’o faid­ă, spulberând, în acelaș timp, centrala bolșevică de distrușare a principiilor comu­niste, ce devenise Reichul anto­­hitlerist. Opera lui Pilsudski, figură dem­nă de pana lui Plutare a fost cu mult mai grea. Italia și Germa­nia erau țări unitare mai vechi și nesupuse străinilor. Pilsud­ski a trebuit să realizeze o Polonie din cele trei frânturi poloneze eliberate de Austria, Prusia și Rusia. Stăpânirile dușmane dacă nu pătrund în adâncurile populare, însă, insă, urme grele de lim­bă, moravuri și o întreagă civilizație străină elementului național, în­ elite. Pilsudski a suflat din inima lui un duh de foc atât de puter­nic asupra polonezilor încât le-a ars in cuget toată zgura austria­că, rusă și prusiana, realizând o unitate de gând poloneză, pe pe care a închegat-o cel mai din­­tâiu în armată. Sfânt în viața privată ca și in acea publică, mareșalul nu a cedat ispitei orgoliului și al setii de bo­găție, trăind viața simplă a unui monah cu gândul veșnic închinat țării. In vremea ocupațiilor duș­mane el a crezut în renașterea țării frânte cu o putere nebiruită, insuflând polonezilor speranța în certitudinea împlinirii visului na­țional. Pentru această idee iubi­tă Pilsudski a pătimit în mândria lui de om fiind hulit, battiiocorit de ocupanți și a îndurat chinu­rile fizice ale maltratărilor din închisorile rusești. Iar, după ce a trăsbit la viața liberă a neamului, luând in brațe aspire și curate Cârma țării, nu a îngăduit să se cristalizeze în jurul lui o ciorchi­nă de pantatii care să jefuiască avuția țării și să-i lunece opera și numele în noroiul mișeliilor. Pilsudski s-a înconjurat de foarte puțini, care au trăit ca și dânsul o viață de călugări în sluj­ba unui ideal. Pilsudski, văzând fruntariile deschise ale Poloniei, amenințată din două părți de cotropire, a lu­crat fără odihnă, la formațiunea admirabilei armate poloneze, te­mută forță ca număr, instrucțiu­ne, cadre, echipament, munițiune, armament, comandament și su­flul generos al religiei naționale. Zeci de uzine militare lucrează în Silesia, de cinsprezece ani, neîn­trerupt pentru înzestrarea oștirii. In aceilaș timp mareșalul a isbu­­tit­ să pună în picioare ordinea administrativă și a economiei ță­rii. Iar atunci când a văzut că, în 1926, activitatea desordonată a politicienilor ducea țara de râpă, mai precis când, în acel an, de­fecțiunea socialiștilor năruise coaliția națională sprijinând cabinetul Skrzinski, mareșalul a scurtat partidele f­ormând o nouă democrație, aceia a salvării na­­ționale prin prestigiul, autorita­­­tea, dar și răspunderea unei în­tărite puteri executive, păstrând însă, libertatea de cugetare și un parlament al Sfatului Națiunii. In 1920, vara, când oștirile so­vietelor înaintau biruitoare spre Capitala Poloniei, conduse de Tu­­hacevski și Budieny, PilLsudskii și-a format un grup de izbire de 4 di­vizii și, chiar sub zidurile Varșo­viei, într-un atac năpraznic, a sfărâmat frontul dușman, risi­­pindu-l. In politica externă a în­clinat spre vecinul cel mai puter­nic Hitler, cu care avea­ afinități de principii, ideal și aplicațiuni reale politice. Planul lui Pilsudski, cred că era ca în cazul conflictului general unindu-se cu Germania contra Rusiei va avea siguranța biruin­ței și salvarea țării chiar cu sa­crificiul „coridorului“, căpătând compensații în Vothyni­a, pe când o victorie alături de ruși contra germanilor ar fi cu totul îndoel­­nică, iar un caz de­ isibutire — foarte greu de prevăzut — a unii acțiuni militare polono-ruse con­tra germanilor, ce s’ar mai alege de Polonia, de întreg Răsăritul și Centrul Europei inundat de mi­lioanele de soldați sovietici, în­scăunarea bolșevismului și trium­ful panslavismului total subb pe­­cetia roșie sovietică. Să vedem ce vor face colabora­torii lui Pilsudski, d-nii generali Rydz Smigly, Kozprzyki și Sosu­­kowski. întrebare grea a zilelor ime­diat următoare. N. N. lengirceanu --------x&x—----- O revistă militară finlandeză închină un număr special României Revista de cultură militară fin­landeză ,,Suom­en Sol­das” a scos cu prilejul zilei de 10 Mai un număr special închinat României și Ar­matei române. Conține aproape 100 pagini mari cu un bogat material ilustrativ și cu numeroase articole despre armata română, despre cultura Și despre frumusețile și bogățiile României, semnate­­le d-nii R. Bossy, Ministrul României la Helsinki, Lt. Colonel Diacone­­scu, Colonel A. J. Svensson din armata finlandeză, Fl. Codrescu, E. Lisitzin, M. Libros, Al. Scră­­deanu, etc. Numărul acesta, pre­gătit din inițiativa revistei „Suo­­nen Sotilas” cu concursul Legați­un­ii Regale a României din Hel­­­­sinki și al Direcțiunii Presei și­­ [UNK] In­formațiunilor di­n Ministerul A­­facerilor Străine, consUtue o ma­nifestare frumoasă și reușită a prieteniei dintre poporul român și­­ el finlandez. -------x-fcx—----­ Muzica Românească la Praga La stația de Radio din Praga, interpreții muzicei românești Nec­­­ar de Flondor și Sandu Albu a­u repurtat un succes care a avut un puternic răsunet în presa locala In urma admirației stârnite în cercurile artistice din Praga, Nec­­­ar de Flondor și Sandu Albu au fost invitați a face un tu­rneu de m­uzică românească prin toate o­­rașele Ceho-Slo­vaciei. o V . -----­ Lecție naivilor Cu toate îngrijorările firești pe care le provoacă astfel de manifestări, nu se poate să nu se bucure cine a prevăzut de mult lucrurile de le­cția pe care Ungaria și Bulgaria o dau naivilor din Apus, Francesi, Englesi și Italieni, cari au plîns pe ruinele imperialismului panonic și celui balcanic, s'a­u înduioșat de bietele nații umilite, de țerile despoiate și au visat de o nouă Europă în care s'ar restitui mutilaților,, ce se poate ca să redev­ie zdraveni. Cum s'au insinuat iredentiștii de la Budapesta pe lîngă Francesi și pe lingă Italieni, cît de mult au cultivat pe lingă Englesi presupusele asemănări medievale și agitațiile revolu­ționare ale lui Kossuth la Londra ! In același timp se amintiau Franciei nu știu ce relații de pe vremea ultimului Rakoczy, pe lingă legături medievale, iar Italiei i se aducea înainte epopeia garibaldi­ană cu generalul Türk­ și Kossuth al IIIea. Bine­înțeles că limba franceză, cea italiană erau cultivate de preferință. Iar, în ce privește pe Bulgari, cari au căpătat și căsătoria italiană, ei puseseră mina în Italia pe toate mijloacele de propagandă, exploa­­tînd conflictul italo-iugoslav. Și acum... Acum la Buda­pesta se poartă pe scutul revanșei octogenarul zeu păgîn Mackensen și la Sofia hitlerismul e primit, în persoana d-lui Goring, ca o solie providen­țială. Va ajunge această lecție ? N. IORGA in pustiul programatic Am încheiat cercetarea obiectivă a „preambulului”, cu care începe noul program al d-lui Mihalache. Enormită­țile au fost subliniate: anchi­loza senilă, democrația eter­nă, și cu toate astea perima­tă, statul gestionar, etatis­mul de grup, și alte năsdră­­vane formule răsunătoare și goale, rămân totuși, pentru cei cari vor să afle cum se cristalizează verbul și con­cepțiile aventurei... Omiseserăm o întrebare . Se spune, in aceiași introdu­cere pream­bulară și pream­­bulatorie, că „seducțiile re­gimurilor de autoritate silită, lasă rece, marele partid”. A suferit deci seducții. I s’au insinuat avantagiile dic­­taturei. Le-a cumpănit, și le-a respins. Toate au lăsat parti­dul, la rece. E o chestie de temperatură, și atât. Cel mult răcoarea unde se menți­ne, ar putea să ofenseze de­­licvențele notorii pe care d. Mihalache se acoperă incom­plet, cu mândra-i fustanelă. Aluziile la frigorific, pot com­plica și mai mult, armoniile din club... Intrăm acum, în prevede­rile programului. Aventura d-lui Mihalache vrea „o Con­stituție care să fie un așeză­mânt organic, isvorât din conștiința obștească și cores­punzător cu marile aspirații ale poporului nostru, cu posi­bilitățile sale de desvoltare și cu structura sa organică, — (iar organică!) specifică, a societăței românești”. Un noian de vorbe peste un pustiu de idei. Pact fun­damental... organic, obligat să corespundă... aspirațiilor neamului, cu... specificul său organic!...!... Elementarele noțiuni de drept, ar trebui puse și ele la contribuție de savanții de la Eforie, măcar când se o­­cupă de o nouă lege a legilor, — având rostul să fixeze simplu, și clar, normele de conducere ale unui popor... activitatea instituțiilor lui fundamentale: „Consecvent cu aceste !>BiiMIM­­­­>»»iHi illiilHl'11 ii......... ' IMIM Iliig prin­ci­pii, —— (așa se spune beției de fraze a ideologilor țărăniști) partidul n. ț, a for­mulat cea mai hotărîtă pro­testare împotriva Constitu­ției OCTROSATE in 1923, și a înscris în fruntea progra­mului său, reforma constitu­ționala". De atunci, aceiași aventură a recunoscut Constituția „oc­­trosată“; guvernele sale au jurat pe ea, au călcat-o cu frenezie, iar azi, d. Iuliu Ma­­niu e apărătorul ei înfocat. Programul nou, o condam­nă categoric. Și vrea să o re­formeze... E desigur, o surpriză, prin­tre atâtea. Afară de cazul când amicii d-lui Mihalache, nu vor înțelege cazul, de-a’n­­oi oasele. Oestronală, anchilozare cru­cială, senilitate de grup, și democrație eternă, ce va ră­mâne în mințile simpliste, din toate astea. Ne gândim la supliciul bie­ților țărani și orășeni, și la jalea cu care se vor privi unii pe alții blânde patrupede la poarta nouă... * O îndrăzneață tentativă de mistificare publică D. V. Madgearu a patronat jaful trusturilor și se laudă cu opera-i odioasă. — A redus [tariful vamal,—dar a menținut regimul pro­hibitiv - Printro scrisoare publică, apă­rută în ziare, d­. Madgearu pole­mizează cu d. D. R. Ioanițescu, a­­poi cu d. M. Manoilescu, și în sfâr­șit cu partidul liberal. Susține­­ fostul ministm de in­dustrie că a red­us mult taxele va­male, la tabla galvanizată, d­ela 660 și 180, la 540 și 560. Iar la cea plumbuită, de la 800 la 600 lei su­ta de kgr., dela 1040 la 75 lei suta de kgr., după dimensiuni. Am apărat deci pe consumatori! N’am ajutat trusturile indigene. Am redus protecția vamală, se la­udă d. Madgearu. SCĂDERILE AU FOST RIDICALE ȘI NEOPERANȚI Răspundem noi, cu date și fapte riguros exacte, ușor con­trolabile. Unul economist ca fostul vis­tiernic, care a sabotat industria națională așa cum numai d. Maniu știe, nu-i este permis să uite că în 1929 prețurile mon­diale ale fierului ERAU IN MARE SCĂDERE. Deflația care-și arăta efectele a provocat reducerea, mult mai însemnată, înaintea d-lui Mad­gearu. D-sa n’a redus tariful protec­­ționist nici MACAR IN RITMUL deflației. Comparația cu tariful Maroules­­cu din 1926 constitue un eftin vi­cleșug, care nu poate înșela pe ni­­meni. In realitate, d. Madgearu nici n­u avea nevoe să se apere, fiind­că la 1929 chiar dacă reducea va­ma, nu cu PATRUZECI DE BANI dar cu 2—5 LEI la kr. și încă ta­riful rămânea prohibitiv. JAFUL A URMAT ȘI CONTINUA Prin urmare: 1) D. Madgearu a redus tari­ful vamal la tablă, cu o sumă ridicată: de la 1 leu până la 20 bani de kgr. 2) Această reducere era ine­vitabilă. Fabricatele de fer și fertil, sufereau în 1929 o mare depresiune de prețuri. 3) Cu toate reducerile făcute de ochii sumei, taxele vamale au rămas prohibitive. Piața a stat mereu la discreția mono­polului scandalos al piraților ferului, și cumpărătorii au fost jefuiți ca în cadru, cum sunt și astăzi. Cunoaștem cazul precis al u­­nei singure persoane, care a plătit pentru ferul și tabla trus­tului indigen, două milioane lei. — aceeași cantitate la fel cali­tativă, ar fi putut-o aduce de peste granița, pe șantier, cu 880 mii lei!! De altfel acelaș trust scanda­los, și altele la fel, operează și astăzi, iar pontifii cari îl con­duc, alimentează serios, pe protectorii politi­ciani, între cari d. Madgearu este proeminent. ERA NECESARA ACEASTA PUNERE LA PUNCT, CA SA SE VADA CU DATA INSOLENTA SE APARA AZI IN OFICIOASELE D-LUI MIHALACHE, POLITICA TRUSTOFILA A GUVERNELOR IN CARE D. MADGEARU AVEA VOT HOTARITOR. DAR N'AM ISPRĂVIT. PENTRU CA NUMAI UN SINGUR TRUST DIN SERIA CELOR PROTEJATE DE D. VIRGIL MADGEARU, OB­ȚINE ANUAL, UN SUPRA­BENE­FICIU DE 300 MILIOANE LEI. D. V. MADGEARU Fes/fimiuf isionaretor de la Văleni Elenele misionare de la Școala din Vălenii de Munte, au organizat ori la Ateneul Mardite Voevod­ Mihai un festival artistic, cu dansuri și teatru. In fața unei săli pline, misionarele au executat admirabile dan­suri naționale: Fecioreasca, Braulețul, Câmpeanca, Rosteul, Alimeiul, Brâul Ardelenesc. Au jucat apoi „Hangița" frumoasa comedie a lui Goldoni în tra­ducerea d-lui profesor N. Iorga. D-ra Valentina Georgescu (Hangița) și d-ra Elena Mavarie (actri­ța), au creat două interesante roluri. D-rele Dandea Elena, Sofia Ghi­­nea, Elena Tănăsoiu, Edith Roth au completat un ansamblu reușit și au cules laolaltă, aplauzele publicului. Serbarea, cu așa de bune rezultate de ordin artistic, s’a dat cu în­grijirea d-lui Ard­eleanu de la Liga Culturală. D. Băjenaru, directorul Șc. Sfinții Voevozi, a dat concurs prețios, oferind sala Ateneului, fapt pentru care ii aducem mulțumiri. EXTERNE — In ultima vreme ziarele din străinătate au publicat unele știri, după care Statul Liber al Irlandei ar fi dispus să acorde unei anu­­mita puteri străine posibilitatea de a ataca Marea Britanie. In legătură cu aceste afirmații d. de Valera a făcut în parlament, următoarea declarație: „Pot să ai asigur în mod categoric că întrucât privește Irlanda, atâta vreme cât va exista guvernul irlandez, și măsura în care această chestiune privește guvernul irlandez, nu se va permite nimănui să folosească teritoriul nostru ca o bază de atac contra Marii Britanii. — Ziarele publică știrea unui demers făcut de atașatul militar al Japoniei la Peking, pe lângă guvernatorul Chinei de Nord. Prin documentul prezentat guvernatorului se cere imediata înce­­tare a ori­căror acțiuni împotriva Japoniei și Manciurei în China de Nord, dizolvarea tuturor asociațiilor care îndeamnă la acte de tero­rism și împiedecarea răspândirii de manifeste ațâțătoare. In cazul când situația­ nu se va schimba, trupele japoneze vor fi nevoite să înainteze dincolo de zidul chinez.­­ Grupul parlamentar al partidului poporului pregătește un proect de reformă agrară. In acest proect de lege se vor prevedea măsuri care să facă posi­­bilă împroprietărirea tuturor țăranilor. Jacordurile cu Germania — D. Manolescu-Strunga nu demisio­­nează.­Spre o altă formulă economică Guvernul a luat în cercetare, di­n nou, problema grea a schim­burilor noastre cu străinătatea.­­ Guvernul francez ar fi făcut chiar eri, demersuri, în ce pri­vește acordurile economice dintre noi și Germania. E probabil că se vor aduce serioase modificări, înțelegerilor indicate cu delegația germană, zilele trecute. Precizăm­ In legătura, cu această chestiune, H. Manolescu-Strunga, ministrul Industriei și Comerțului, vizat ca singur autor al convențiilor cu Ber­­linul, a dat eri următoarele previziuni: „Campania care se duce, de o presă insuficient informată, în legătură cu convenția comercială încheiată cu Germania, este lipsită de orice temei. S’au publicat informații inexacte și tendențioase. Convenția comercială, care cuprinde bazele comerțului nos­tru cu Germania, a fost tratată de o comisiune compusă din de­legați ai departamentelor: Industrie și Comerț, Agricultură, Fi­nanțe și Externe și a fost încheiată la Berlin în luna Martie a acestui an. In tratativele, care s’au dus în ultimul timp la București, s’a încheiat un acord de plăți între Banca Națională și Banca Reich-ului,­ care a fost ratificat de guvernele respective. Cu prilejul acestor tratative s’a discutat și chestiunea utili­zării leilor blocați, aparținând detentorilor germani, precum și cererea unor industrii românești de a folosi aceste depozite. S’au fixat până acum bazele unui program în cadrul căruia dețină­torii de lei blocați și industria să poată acorda credite pe ter­men lung întreprinderilor românești. Tratativele asupra acestui program continuă. Iată faptele: Rog presa să le ia la cunoștință“. D. G. Tătarăscu, de acord cu d. Victor Antonescu, studiază în­de­aproape ceea ce trebue făcut pentru ușurarea pieței și pentru trasarea altor directive privind exportul și importul. E probabil că se va decide în viitoarea delegație econo­mică, politica primelor valutare, care să varieze după țări, și după produsele de import și export. Convențiile de clearing, vor fi și ele, revizuite. Se tinde în ac­el­aș timp ca Banca Națională să-și rezume ac­tivitatea, în ceea ce privește devizele, la obținerea unei cote din ele, pentru nevoile cuponului, pentru plățile legațiilor, etc. Restul va fi pus la dispoziția instituțiilor bancare, cu anumite condițiuni de negociere. Bursele Am mai scris aici despre a­­ceastă chestiune. Dar lucrul tre­buie repetat. D. dr. Angelescu este un om de internă activitate și-și servește Ministeriul cu rîvna și devotament. Este întrebarea dacă d-Sa este tot atât de bine servit de colaboratorii săi și de organele in subordine. Iată despre ce e vorba, gene­ros și iubitor de școală și de șco­lari: Ministrul a instituit la în­ceputul anului curent un număr de burse pentru orf­ani sau alți copii lipsiți de mijloace la in­ternatele școlilor normale și ale liceelor. La liceul de fete „Despina Doamna“ din Ploești s-a prezin­­tat un număr de eleve sărace la examenul pentru dobândirea a­­cestor burse. Era vorba ca bursa să fie de lei € 000 pe an, urmând ca elevele să plătească la internat restul până la 12.000 lei. A­poi s’a anunțat că bursa va fi numai de lei 3000. Părinții sau tutorii ele­­­­velor reușite la examenul pentru­­ bursă, au plătit de unde au putut i până la 9000 de lei, așteptând complectarea prin bursa dobân­dită. Dar bursa nu a mai venit. Anul se încheie și elevele bursiere sunt amenințate a fi respinse de la exa­men, dacă nu achită costul inte­gral al internatului. Este posibil aceasta? Se poate ca din cauza aexecutării dispo­ziției Ministerului, copiii să piardă un an de școală? Rugam pe d. dr. Angelescu să intervie urgent pentru evitarea acestei dureroase eventualități, care s'ar adăuga la neîncrederea ce se manifestă în atâtea direcții față de promisiunile și dispozi­țiile guvernanților, și nu se poate un lucru mai rău pentru rosturile unei țări. I. C. B. ■———x^x-------­Însemnări­­ Medicale Resursele bolnavelor și helioterapia Idealul helioterapiei in trata­mentul tuberculozei osteoarticu­­lare este cura la munte sau la mare. Dar muntele și marea sunt rezervate unei minorități de bolnavi privilegiați. Se pune următoarea problemă: „heliote­­rapia poate da sau nu să fie ac­cesibilă resurselor tuturor clase­lor sociale ?“ Răspunsul este afirmativ și medicul trebue să adapteze re­giunea de ales pentru cura so­lară mijloacelor bolnavilor, fiind­că se poate face helioterapie pretutindeni avându-se în vede­re numai cei 2 factori eențiali: 1) să fie aer și lumină; 2) să nu fie praf în atmosferă și cerul să nu fie noros sau cețos. Deci munte, mare sau câmpie, medicul trebue să aplice trata­mentul după condițiunile impu­se din: 1) indicațiunile clinice speciale (provenite din starea generală a bolnavului și din caracterul e­­volutiv al leziunei); 2) etatea bolnavului; 3) condițiunea socială a bolna­vului; 4) regiunea unde practică. Astfel pacientul sărac ca și cel bogat va putea să beneficieze de acțiunea curativă a razelor so­lare. Petre Trifoi» ’

Next