Neamul Românesc, august 1935 (Anul 30, nr. 165-188)
1935-08-01 / nr. 165
A. Anul XXX Nr. 165 faj» ftwfeg t&vm li ifntantf eesrfc «fenfeSse! mc. r. *. S. *«, SSfflWMR», diheczob comic c - * I N tABiji Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) o Lei I I .„.Z*"■«00 l,lt »«" a°°1,1 I O BUCUREȘTI (1) TM 8 &*0NAMENTE j ‘ Pentru autorități și instrtițlmU 1000 to» __________________________ Telefon 3.70.88___________________ _ la străinătate: Pe un an, 1200 tei. pe sase Iani, 600 Ut $ k. georgescu Valorificarea oreg. Auzim mereu de această operă fantastică și interesantă. Refrenul nu supără pe nimeni, în definitiv, valorificăm pentru ca cerealele noastre să nu rămână nevalorificate. Cu toate că, în alte timpuri, grânele românești nu așteptau ca să fie prețuite, generozitatea bugetului și nopțile chinuite ale cercetătorilor pietrei filozofale, transpusă pe teren agricol. Țară de grâu, țară de aur,— spunea o zicătoare franțuzească. Se pare că reformele noastre, și pulverizarea loturilor, a cam atenuat strălucitoarea și atractiva formulă. Acum în țara holdelor de grâu, plugarul rămâne sărac, și când miriștile au umplut hambarele, și in cazul nenorocit când producția la pogon nu acoperă nici cheltuelile. Să ne mulțumim însă cu două aspecte, deopotrivă paradoxale. Grâul se macină, se purifică și se consumă. In unele cazuri excepționale, el se și exportă. Dar plugarul rămâne fără mijloace, și valorificarea trece din an în an, la fel cu inundațiile, și cu epidemiile de scarlatina. Nici nu s’ar putea să se întâmple altfel, in țara în care, nu e sat să nu aibă cinci șase cluburi locale, și pe toți cetățenii majori, înscriși în unul sau mai multe partide. Iată de ce, după credința noastră, singurul mijloc ca să valorificăm cerealele, — adică să le producem bine, și să fie căutate, — se rezumă într’o soluție simplistă: plugarul să nu mai nădăjduiască în neroziile demagogice, și să-și vadă de oborașul lui. Altfel, valorificăm mereu și nu ne alegem cu nimic. Noi nu putem primi formulele de la Berlin sau de la Moscova, căci fiecare popor lucrează după necesitățile sale speciale. Și în ce privește problema legăturilor noastre cu neromânii e necesar să ne conducem după nevoile noastre proprii, și nu să primim formulele din altă parte, iar nevoile noastre proprii le învederează desvoltarea istorică. N. Iorga („Necesitatea metodei istorice”) í*i>e£egieriie9 ia Universitatea SSTVSieSu............... MIERCURI 51 IULIE?1.................. D. GUSTAV ROESSLER: Minoritatea germană în cadrul vieții țării noastre. D. ing. TRAIAN MEJIANU: Isvoarele de energie în România Mare. D. N. IORGA, subiect rezervat. D. ERHAN PANTELIMON, profesor: Unirea Basarabiei. LO 1 AUGUST 1955: D. dr. I. BISTRICEANU: Turburările nervoase în alcoolism și tratamentul lor. D. D. CARACOSTEA: Ce aduce nou Eminescu în literatura lumii. D. MIH. MANOILESCU: Românismul activ și îndreptarea lui. D. IOAN COMAN, subiect rezervat. D. ALEX. IONESCU, magistrat: Problema naționalității în Dreptul Internațional. D. N. Iorga, subiect rezervat. D. N. ROȘU, ziarist. Zăpăceala modernistă.________ L " Când autoritățile din stațiunile noastre de băi sunt lipsite de tact și anul acesta ca și anul trecut pe litoralul mării Negre, au început să sosească de la 1 Iunie numeroși vizitatori străini. Cei mai mulți sunt din Cehoslovacia deoarece vecinii noștri dela Nord înțeleg să-și petreacă luna de odihnă sub dogoarea soarelui binefăcător și să se scalde în apele reconfortante ale mării. Afluența puțin obișnuită de cehoslovaci de anul trecut se datorește în mare parte, nu atât înlesnirilor ce s-au făcut vizitatorilor, cât mai ales propagandei bine susținute de către Uniunea Foștilor voluntari Români, cu sediul în Cluj. Conducătorii aacestei uniuni s-au pus în legătură cu foștii voluntari, cehi și astfel a luat ființă de anul trecut campamentul voluntarilor români și cehi de la Carmen Sylva, care a atras câteva mii de familii cehe pe litoralul mării Negre. Anul acesta numărul vizitatorilor cehi trebuia, după cum ne-a declarat d. M. Guiu, secretarul general al Uniunii, să se îndoiască. Era un fapt îmbucurător atât pentru renumele stațiunei noastre, cât și pentru proprietarii de case din Carmen- Sylva. Dar se vede, că și aici a trebuit să intervină nepriceperea autorităților comunale, spre a influența în rău situația. Și cu drept cuvânt. Conform dispozițiunilor ministerului sănătății, anul trecut vizitatorii cehi au fost scutiți de taxele comunale, adică 250 lei pe lună, pentru fiecare vizitator. Anul acesta deasemenea ministerul respectiv a trimis ordinul Nr. 27.573 din 15 Iunie prin care face cunoscut stațiunea, că menține aceiaș dispoziție pentru vizitatorii cehi. Autoritățile comunale însă nu voesc să respecte ordinul ministerului, ba mai mult, hotărăsc să încaseze taxele cu forța. Astfel într’o bună zi în fața sălii de mâncare a campamentului, se postează o duzină de agenți de ai primăriei, încercând pe diferite căi, care numai cinste nu fac celor care au hotărit acest procedeu, să încaseze taxele pretinse. Se produce panică, iar cehii, care la început nu știau despre ce este vorba, rămân prost impresionați de această întâmplare.Rezultatul a fost următorul : D. M. Cuiu, secretarul F. V. R., ne-a prezentat, scrisorile sosite de la Praga, în care peste 1000 vizitatori cehi au renunțat de a mai veni în România în acest sezon. Mulți dintre ei se vor duce să-și petreacă vacanța pe malurile Adriaticei, în Iugoslavia, alții vor sta în țară la ei. Efectul acestei hotărîri se și vede. In luna Iunie la Carmen Sylva și-au urmat cura peste 500 de familii, iar în Iulie în loc de 500 au sosit numai două. Pentru August s-a comunicat Campamentului, că nu va mai sosi niciun transport, Uniunea denunțând de pe acum contractele cu proprietarii de vile. Și aceasta numai din lipsa de tact a autorităților. Publicăm faptele așa cum ne-au fost expuse de secretarul campamentului, fără niciun fel de comentariu. A. Davidescu Un nou record aviatic BERLIN, 50 (Radar). Patru piloți, plecați ori din Darmstadt, au străbătut pe un avion fără motor distanța de 500 kilometri. Ei au bătut astfel recordul de 474 km, deținut de Ludvig Hoffmann.X-ȘIX Un succes românesc în Anglia nu prea avem noi — și n'am prea avut niciodată — o atmosferă bună Socotelile noastre cu oamenii de acolo sînt dintr'un punct de vedere românesc pe care creditorii nu arată să-l guste. Și „a vorbi prea mult" nu e mijlocul cel mai sigur pentu a cîștiga simpatii, deși „vorbind prea mult", căci ce asta pot face, Ungurii și-au căpătat o mult mai bună situație pe piața politică a Londrei, la care noi rîvnîm în zădar. Dar iată că am avut și noi acolo un succes, un mare succes. El se datorește jocului călușarilor. De ani de zile se lucrează în Anglia la știința nouă a danturilor, parte mai importantă de cum se crede a etnografiei și chiar a esteticei. O harnică societate culege, compară și caută a scoate linii generale, care ele aseși pot servi pentru sintese din cele mai nouă. Și această societate a crezut că e momentul să se înfățișeze materialul uman chiar în manifestarea lui directă. Intre cîte jocuri s'au înfățișat acolo, ai călușarilor noștri a plăcut mai mult, și li s'au făcut toate onorurile. Dar să nu se creadă că de-acuma oricine se poate face călușar și să ceară valută ca să ne facă de rîs. Dacă așa de bine au ieșit lucrurile acolo e că la spatele călușarilor era un om de adîncă știință și de perfectă măsură, directorul Museului etnografic din Cluj, d. Vuia, care a și dat explicațiile de nevoie. Și, cum de ani de zile situația d-lui Vuia e în aier, refușîndu-i-se și ce trebuie pentru a se face exposiția permanentă a „Skanseriului" românesc, acuma măcar trebuie să ne întoarcem recunoscători către acest om de mare valoare. N. IORGA Intelectualul nouom de afaceri în două rânduri d. profesor Iorga s’a oprit, recent, la afirmația publică a d-lui R. Boilă, profesor la Universitatea din Cluj, că are dreptul să facă afaceri, ca orice cartier de meserie. „Dar de ce numai eu să nu am dreptul de a face afaceri ?“ Iată cuvântul d-lui Boilă rostit răspicat înaintea justiției, pe timpul anchetării panamalei armamentului. Și presa, ca și lumea, a trecut peste el, fără măcar să încresteze noutatea in cronica moravurilor de după război. Căci, să fim drepți, atât pentru aportul original al d-lui Boilă la mersul civilizației în genere, cât și față de înaintașii noștri intelectuali dinainte de război, niciodată și nimeni deținând o poziție socială ca d. Boilă, n’a făcut profesiunea d-sale de credință. Intelectualul, îndeosebi profesorul care crește studenții universitari, era socotit, cel puțin până la ivirea d-lui Boilă, tot așa de stângaciu printre oamenii de afaceri, cum ar fi un călugăr rupt cu totul de cele lumești, în localuri rău famate. Cum a ajuns profesorul Iorga să conducă spiritualitatea românească, aproape o jumătate de veac, dacă nu tocmai, pentru că țara l-a știut slujind, ca profesor universitar, valorile intelectuale, și numai pe ele. E drept că d. Boilă nu este singurul care din tagma sa profesională vine să răstoarne o tradiție de cultură, să calce peste prestigiul unei instituții față de care parcă n’ar fi contractat nici un angajament moral, odată intrat in cadrele ei. Alții însă au măcar decența să stea acoperiți, în orice caz să nu-și pună firmă ca d. Boilă. Nu sunt nici aceștia mai puțin intelectuali noui, însă, cu riscul de a contraveni la morala sincerității, îi preferăm pe ei categoriei Boilă' Măcar ei salvează aparențele, ipocrit, se înțelege, dar le salvează în folosul intelectualului universitar care s’a consacrat cu sfințenie, cu eroism,, dacă vreți tragic într’o lume cum e cea de azi, exclusiv slujbei de cărturari. Căci ce ar fi, unde am, merge și unde am ajunge dacă tinerimea, straturile sociale ar ști că intelectualii în genere, și în parte profesorii universitari sunt, toți, animați de drepturul lui Romulus Boilă, profesor la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj ? De la Universitatea „N. lovsa“ Romani și ne-Romani in alcătuirea poporului românesc ----------------- hi^M I —---------------- — Cursul d-lui prof. IV. Iorga, ținut la Văleni (resumat de d-ra Maria dorea) — Astăzi intrăm in înseși materia făgăduită pentru anul acesta pentru ca să vă arăt de ce rasă sânt locuitorii regiunilor noastre. Deși unii sânt străini cari și zic Români, iar alții se socotesc străini deși sânt cu adevărat Români. Sânt și nume cu înfățișare românească supt care se ascunde ceva străin : nu e greu a le descoperi. Să vedem deci, de ce origină sânt locuitorii acestor ținuturi, Se poate oare vorbi, și aici de o rasă pură ? Desigur că nu. De un amestec am putea vorbi, și fiindcă aici era unul din drumurile cele mari ale lumii și este deci o necesitate geografică amestecul in aceste regiuni, cari nu e o pagubă decât din punctele de vedere rasist, care nu e și al mieu. Fiind trecerea prin Dobrogea, aceia pe la Porțile de Fer, iar la mijlocul prin toate vadurile Dunării, e sigur că amestecul de populație s’a produs. Dar fac multe greșeli în felul cum se socotește amestecul cu așa — numiții barbari. Se crede că ei se strecoară în toate părțile, străbătând pretutindeni ca argintul viu. Dar ei nu doreau să rămână la noi, unde erau păduri, smârcuri, mlaștini, pe când ținta lor era Constantinopolul și alte orașe mari din Balcani. Apoi aici și aiurea oamenii trebuiau să urmeze drumurile posibile. Ideta că se mergea de-a lungul apelor e absurdă. Necontenite piedeci stau in cale. Atingerea cu barbarii e de fapt geograficeste mărginită la anume regiuni : Vadul de la Isaccea, cel de la Porțile-de-Fer si câteva altele, nu prea multe. Adevărul e că aceasta e o regiune de drumuri pe anumite linii, iar dincolo de ele putințele de amestec nu există. Sânt și azi regiuni din Ardeal unde nici un amestec nu s’a putut face, anumite sate înfundate în văgăuni, cu totul depărtate de contactul cu străinii, cu „negreață“ care numai arare ori „țipă în sat“. Nu trebuie să ne lăsăm înșelați de ideia că aici a fost peste tot un teritoriu de trecere și că pe tot acest teritoriu s’a făcut amestecul cu barbarii. Nu se duce cineva, oriunde, ci numai acolo unde vede ceva înainte și unde are un câștig. Stăruiesc asupra acestei „rectificări“, fiindcă greșeala a fost trecută și în cărți ale străinilor. De exemplu într-o publicație engleză se spunea că țara noastră nu este o țară și poporul nu este un popor, fiindcă pe aici a fost doar totdeauna un drum. De ce natură a fost drumul și ce a resultat din acest drum pentru amestecul și alcătuirea poporului nostru ? In ce privește condiții înseși in care s’a alcătuit națiunea noastră și proporția în care s’a făcut acest amestec, de la inceput ne întâlnim cu două teorii. Una, foarte veche și aproape Înlăturată, cealaltă în foarte mare parte îndreptățită, dar este și la dânsa ceva de Îndreptat. (Continuare în n-rul viitor) D. PROF. N. IORGA D. Beck nu merge la Geneva Varșovia, 30 (Rador). D. Beck, ministrul Afacerilor străine nu va lua parte la sesiunea consiliului Societății Națiunilor. Polonia va fi reprezentată la sesiunea consiliului prin d. Komarnicki, delegat permanent la Geneva. EXTERNE — Procesul asasinării Regelui Alexandru al Iugoslaviei se va judeca probabil în Octombrie. Judecătorul de instrucție, însărcinat cu cercetarea acestui asasinat, și-a terminat investigațiile.Ziarul „Tribuna” din Roma scrie următoarele despre eventualitatea retragerii Italiei din Societatea Națiunilor. Se poate spune că a venit momentul ca Italia și d. Mussolini să libereze lumea de sub jugul Societății Națiunilor. Situația Regelui Fuad al Egiptului e din nou critică. Regele Fuad a declarat că simpatizează cu Italia și din această pricină, sub presiunea Angliei va fi nevoit să abdice.Din Addis Abeba se anunță că împăratul Abisiniei ar fi dispus să accepte un mandat internațional al Societății Națiunilor asupra Abisiniei, și acordarea unor concesiuni economice Italiei, dar cu condiția de a se respecta independența țării sale. __ Astăzi se întrunește consiliul Societății Națiunilor pentru a lua în discuție conflictul italo-abisinian. _ In prezent se duc tratative pentru încheerea unui nou tratat comercial intre Franța și Statele Unite. _Criza din Olanda a luat sfârșit. D. Galiin a acceptat să formeze noul guvern. Onena și onerațiile d-lui C. Sr&mvsc. După noi investigații in lucrările de istorie ale altora, am mai dat peste câteva inelegante — ca să le spunem astfel, ale incomensurabilului și discretului savant, d. profesor C. C. Giurescu. După Pârvan, Xenopol; după A. D. Xenopol, d. Ovid Densușeanu, apoi d. Profesor Iorga; și iarăși Pârvan, și apoi Onciul, și acum, iar Xenopol: „Din inscripțiuni nu vom raporta aci decât acele ce se referă fără îndoială, la prezența Dacilor sub stăpânirea romană....“. „1) Aia lui Nando, a trăit 80 de ani. Andrada a lui Biterna j a trăit 80 de ani, Bricena a trăit 40 de ani...“. „...Justa a trăit 30 de ani, Bedar, 12. După moartea lui Herculan libertus au pus (această piatră) patroanei sale, drept recunoștință“. „Numele conținute în această inscripție ne arată învederat pe membrii unei familii dace...”. (A. D. XENOPOL. ISTORIA ROMANILOR. Vol. I. Pag. 184, 185, 186). (C. C. GIURESCU. ISTORIA ROMANILOR. Vol. I. Pag. 104- 105). Și așa mai departe... Căci d. C. C. Giurescu, cel care se laudă că inaugurează EL, adevărul istoric, n’a făcut altceva decât să aplice un sistem dubios de informație științifică. Dar nici cu Nando, sau cu Herculan libertus, n’am terminal libertinajul savant al cosmografului, continuă. E netăgăduit aportul pe care — cu tot modernismul acut și îngâmfat — cercetători harnici l-au adus, în ultimul timp, vechiului și nobilului scris românesc, fie pe cale oficială, fie cu toată modestia unei munci personale. Despre câteva din aceste lucrări va fi vorba în articolul de față, regretând că nu putem spune despre fiecare tot binele pe care îl merită. Și acum numai câteva cuvinte despre cele 2 volume pe care cel mai harnic istoric literar român — d. N. Iorga — le consacră „Istoriei literaturii românești contemporane“, subintitulându-le : I. Crearea formei. II. In căutarea fondului. Este a doua încercare — după aceea ratată, din cauza unui subiectivism exagerat, a d-lui E. Lovinescu — de a pune puțină ordine în arena (căci e o adevărată arenă de circ) a scrisului sub aripa oblăduitoare a căruia trăim. Departe de mine gândul de a aprecia în ea o lucrare definitivă. Autorul a găsit-o totuși necesară mai ales astăzi, căci „prin ea se va vedea zădărnicia capriciilor, corăbii de hârtie, oricât de meșter învălătucită, care pot pluti, priveghiate de copiii autori ai lor, în marginea trotuarului, dar se pierd îndată ce întâlnesc șivoiul“. E o replică usturătoare împotriva acestui modernism exagerat, inuman și obraznic din reliefarea căruia anumiți critici și istorici și-au făcut o adevărată profesiune de credință. De fapt, d. N. Iorga are despre literatură o părere clasică: „Modele cuceresc cu atât mai ușor, cu cât durează mai puțin, îndrăzneala pretențiilor nu le ajuta, nici vehemența polemicelor, nici docila acceptam a publicului prostit pentru un moment“. In lumina acestor sănătoase principii urmărește d-sa, în unități interesante, desvoltarea scrisului românesc de la 1866 până după războiu, notând, așa cum se cuvine, momentele hotărîtoare și trecând repede sau neglijând fenomene de mai mică însemnătate. E un minunat caleidoscop, bazat pe o bogată bibliografie de cărți și, pentru ultimii 25 de ani, de reviste. Firește că, din această cauză, lucrarea de față nu putea fi completă. Revistele nu oglindesc, totdeauna, toată mișcarea literară, fără să uit că aceleași nu găzduesc mereu cea din urmă și — poate — cea mai bună versiune. Și, apoi, câte reviste, și nu dintre cele lipsite de însemnătate, au scăpat ochiului destul de vigilent al d-lui N. Iorga ! Sunt lipsuri inerente unei lucrări de ansamblu al cărei obiect e atât de nesigur, ca și unele erori de transcriere (nume și date) care nu pot întuneca marile merite ale acestei prime încercări de sistematizare a unui scris în care e așa de greu să te orientezi. Oricum ar fi, noua lucrare a d-lui Iorga constitue o reală contribuțiune la limpezirea atmosferei noastre literare, un semnal venit la timpul oportun și cea dintâi încercare de a aduna datele și informațiunile necesare pentru fixarea acestei epoci. („Universul") Paul I. Papadopol din câmpul cărții Mii (istm literaturi) latinare — N. Iorga : „Istoria literaturii române contemporane‘‘ 2 vol. Buc. 1934 •— „Inscripțiunile latine din Dacia, ne arată o serie de nume dace, e o dovadă peremptorie de continuitate a populației autohtone sub noua stăpânire“. „1) Aia lui Nando, a trăit 80 de ani. Andrada a lui Biterna a trăit 80 de ani, Bricena a trăit 40 de ani...“. Be„Justa a trăit 30 de ani, dar a trăit 12 ani. După moartea stăpânei sale Herculan libertus i-a pus aceasta, fiindcă a binemeritat-o“. „Inscripția ne arata o familie de Daci: toate numele subliniate sunt nume dacice“. Dela Liga Culturală Cernăuți In amintirea faptului că, in anul 1907, s’a cerut de către cărturarii Bucovinei cursuri de istoria și literatura românească, organizându-se, pentru împlinirea acestei dorinți, de către d. profesor Iorga, cursurile dela Vălenii-de-Munte, Liga Culturală, secția Cernăuți, îndeamnă pe cărturarii de acum și pe tineretul studios al Moldovei de sus, să păstreze legătura dintre generații și să participe în număr cât mai mare la cursurile pe care le-au dorit înaintașii lor. În acest scop, Secția Cernăuți, a pus la dispoziția, celor fără de mijloace, cinci burse. ■ătr D. profesor Marmeliuc, președintele Secției, îndemnat de propunerea d-lui Dr. Ciubici, de a se face la Mănăstirea Humor, un adăpost iconografilor, care vor să execute icoane după picturile și stilul bisericesc și în deosebi pentru studiile de pictură ale Misionarelor dela Vălenii-de- Munte, — ideie dată și de d. profesor Iorga, a luat asupra Ligei toată grija strângerii de fonduri, astfel ca în toamnă să înceapă construcția casei, ce va avea această menire. Comitetul Secției Cernăuți, întrunit după congres, a primit cu mare bucurie, propunerea d-lui prof. Victor Brătulescu, de a secreta, după modelul celui din București, un „oficiu de turism științific al Ligei“, având grija de a sprijini excursiile culturale la Mănăstirile din Bucovina la mormintele dela Futna și Rădăuți și pentru vizitarea cetăților Suceava și Hotin. Oficiul va fi compus din delegați ai Ligei Culturale Cernăuți și Suceava delegați ai C. F. R., Bisericii Bucovinei, Comisiunii Monumentelor Istorice locale și ai Prefecturilor Cernăuți, Storojineți, Rădăuți, Suceava, Câmpulung și Hotin. Delegatul Secției Cernăuți și secretarul Oficiului de turism științific al Bucovinei a fost desemnat de Maior Sever Slătinescu, căruia urmează a i se adresa (în str. Iancu Flondor Nr. ÎS) cererile doritorilor de a vedea, în grup, monumentele trecutului nostru. S. A. S. -------xfax------ M ___£. S-a descoperit o rază misterioasă pentru recunoașterea vaselor inamice la mari distanțe New York, 30 (Rador). Ziarele anunță că specialiștii chimiști ai armatei au descoperit o rază misterioasă care permite recunoașterea vaselor inamice chiar când sunt la 50 mile depărtare de coastă. Experiențele întreprinse in laboratorul Formouth din New-Jersey, de către corpul de semnalizatori au fost încununate de succes.