Neamul Românesc, august 1935 (Anul 30, nr. 165-188)

1935-08-01 / nr. 165

A. Anul XXX Nr. 165 faj» ftwfeg t&vm li ifntantf eesrfc «fenfeSse! mc. r. *. S. *«, SSfflWMR», diheczob comic c - * I N tABiji Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) o Lei I I .„.Z*"■«00 l,lt »«" a°°1,1 I O BUCUREȘTI (1) TM 8 &*0NAMENTE j ‘ Pentru autorități și instrt­ițlmU 1000 to» __________________________ Telefon 3.70.88___________________ _­­ la străinătate: Pe un an, 1200 tei. pe sase Iani, 600 Ut $ k. georgescu Valorificarea o­reg. Auzim mereu de această o­peră fantastică și interesantă. Refrenul nu supără pe nimeni, în definitiv, valorificăm pentru ca cerealele noastre să nu ră­mână nevalorificate. Cu toate că, în alte timpuri, grânele ro­mânești nu așteptau ca să fie prețuite, generozitatea bugetu­lui și nopțile chinuite ale cer­cetătorilor pietrei filozofale, transpusă pe teren agricol. Țară de grâu, țară de aur,— spunea o zicătoare franțuzeas­că. Se pare că reformele noas­tre, și pulverizarea loturilor, a cam atenuat strălucitoarea și atractiva formulă. Acum în ța­ra holdelor de grâu, plugarul rămâne sărac, și când miriș­tile au umplut hambarele, și in cazul nenorocit când pro­ducția la pogon nu acoperă nici cheltuelile. Să ne mulțumim însă cu două aspecte, deopotrivă para­doxale. Grâul se macină, se pu­rifică și se consumă. In unele cazuri excepționale, el se și ex­portă. Dar plugarul rămâne fără mijloace, și valorificarea trece din an în an, la fel cu inundațiile, și cu epidemiile de scarlatina. Nici nu s’ar putea să se în­tâmple altfel, in țara în care, nu e sat să nu aibă cinci ș­ase cluburi locale, și pe toți cetă­țenii majori, înscriși în unul sau mai multe partide. Iată de ce, după credința noastră, singurul mijloc ca să valorificăm cerealele, — adică să le producem bine, și să fie căutate, — se rezumă într’o soluție simplistă: plugarul să nu mai nădăjduiască în neroziile demagogice, și să-și vadă de oborașul lui. Altfel, valorificăm mereu și nu ne alegem cu nimic. Noi nu putem primi formulele de la Berlin sau de la Mosco­va, căci fiecare popor lucrează după necesitățile sale speciale. Și în ce privește problema legăturilor noastre cu neromânii e necesar să ne conducem după nevoile noastre proprii, și nu să primim formulele din altă parte, iar nevoile noastre proprii le învederează desvoltarea istorică. N. Iorga („Necesitatea metodei istorice”) í*i>e£egieriie9 ia Universitatea SSTVSieSu............... MIERCURI 51 IULIE?1.................. D. GUSTAV ROESSLER: Minoritatea germană în cadrul vie­ții țării noastre. D. ing. TRAIAN MEJIANU: Isvoarele de energie în Româ­nia Mare. D. N. IORGA, subiect rezervat. D. ERHAN PANTELIMON, profesor: Unirea Basarabiei. LO­ 1 AUGUST 1955: D. dr. I. BISTRICEANU: Turburările nervoase în alcoolism și tratamentul lor. D. D. CARACOSTEA: Ce aduce nou Eminescu în literatura lumii. D. MIH. MANOILESCU: Românismul activ și îndreptarea lui. D. IOAN COMAN, subiect rezervat. D. ALEX. IONESCU, magistrat: Problema naționalității în Dreptul Internațional. D. N. Iorga, subiect rezervat. D. N. ROȘU, ziarist. Zăpăceala modernistă.________ L " Când autoritățile din stațiunile noastre de băi sunt lipsite de tact și anul acesta ca și anul tre­cut pe litoralul mării Negre, au început să sosească de la 1 Iunie numeroși vizitatori străini. Cei mai mulți sunt din Cehoslovacia deoarece vecinii noștri dela Nord înțeleg să-și petreacă luna de o­­dihnă sub dogoarea soarelui bi­nefăcător și să se scalde în apele reconfortante ale mării. Afluența puțin obișnuită de cehoslovaci de anul trecut se da­­torește în mare parte, nu atât înlesnirilor ce s-au făcut vizita­torilor, cât mai ales propagandei bine susținute de către Uniunea Foștilor voluntari Români, cu sediul în Cluj. Conducătorii a­­acestei uniuni s-au pus în legă­tură cu foștii voluntari, cehi și astfel a luat ființă de anul tre­cut campamentul voluntarilor români și cehi de la Carmen Syl­­va, care a atras câteva mii de familii cehe pe litoralul mării Negre. Anul acesta numărul vizitato­rilor cehi trebuia, după cum ne-a declarat d. M. Guiu, secre­tarul general al Uniunii, să se îndoiască. Era un fapt îmbucu­rător atât pentru renumele sta­țiunei noastre, cât și pentru pro­prietarii de case din Carmen- Sylva. Dar se vede, că și aici a trebuit să intervină nepricepe­rea autorităților comunale, spre a influența în rău situația. Și cu drept cuvânt. Conform dispoziți­­unilor ministerului sănătății, a­­nul trecut vizitatorii cehi au fost scutiți de taxele comunale, adică 250 lei pe lună, pentru fie­care vizitator. Anul acesta dea­­semenea ministerul respectiv a trimis ordinul Nr. 27.573 din 15 Iunie prin care face cunoscut stațiunea, că menține aceiaș dis­poziție pentru vizitatorii cehi. Autoritățile comunale însă nu voesc să respecte ordinul minis­terului, ba mai mult, hotărăsc să încaseze taxele cu forța. Astfel într’o bună zi în fața sălii de mâncare a campamentului, se postează o duzină de agenți de ai primăriei, încercând pe diferite căi, care numai cinste nu fac ce­lor care au hotă­rit acest proce­deu, să încaseze taxele pretinse. Se produce panică, iar cehii, care la început nu știau despre ce este vorba, rămân prost im­presionați de această întâmpla­re.Rezultatul a fost următorul : D. M. Cuiu, secretarul F. V. R., ne-a prezentat, scrisorile sosite de la Praga, în care peste 1000 vi­zitatori cehi au renunțat de a mai veni în România în acest sezon. Mulți dintre ei se vor du­ce să-și petreacă vacanța pe ma­lurile Adriaticei, în Iugo­slavia, alții vor sta în țară la ei. Efectul acestei hotărîri se și vede. In luna Iunie la Carmen­ Sylva și-au urmat cura peste 500 de familii, iar în Iulie în loc de 500 au sosit numai două. Pentru August s-a comunicat Campamentului, că nu va mai sosi niciun transport, Uniunea denunțând de pe acum contrac­tele cu proprietarii de vile. Și a­­ceasta numai din lip­sa de tact a autorităților. Publicăm faptele așa cum ne-au fost expuse de se­cretarul campamentului, fără niciun fel de comentariu. A. Davidescu Un nou record aviatic BERLIN, 50 (Radar).­­ Pa­tru piloți, plecați ori din Dar­mstadt, au străbătut­ pe un avion fără motor distanța de 500 kilo­metri. Ei au bătut astfel recordul de 4­74 km, deținut de Ludvig Hoff­mann.­­X-ȘIX­ Un succes românesc în Anglia nu prea avem noi — și n'am prea avut niciodată — o atmosferă bună So­cotelile noastre cu oamenii de acolo sînt dintr'un punct de vedere românesc pe care credi­torii nu arată să-l guste. Și „a vorbi prea mult" nu e mijlocul cel mai sigur pentu a cîștiga simpatii, de­și „vorbind prea mult", căci ce asta pot face­­, Ungurii și-au căpătat o mult mai bună situație pe piața politică a Londrei, la care noi rîvnîm în zădar. Dar iată că am avut și noi acolo un succes, un mare succes. El se datorește jocului călușarilor. De ani de zile se lucrează în Anglia la știința nouă a danturilor, parte mai importan­tă de cum se crede a etnografiei și chiar a esteticei. O harnică societate culege, compa­ră și caută a scoate linii generale, care ele aseși pot servi pentru sintese din cele mai nouă. Și această societate a crezut că e momentul să se înfățișeze materialul uman chiar în manifestarea lui directă. Intre cîte jocuri s'au înfățișat acolo, ai­ călușarilor noștri a plăcut mai mult, și li s'au făcut toate onorurile. Dar să nu se creadă că de-acuma oricine se poate face călușar și să ceară valută ca să ne facă de rîs. Dacă așa de bine au ieșit lucrurile acolo e că la spatele călușarilor era un om de a­­dîncă știință și de perfectă măsură, directorul Museului etnografic din Cluj, d. Vuia, care a și dat explicațiile de nevoie. Și, cum de ani de zile situația d-lui Vuia e în aier, refușîndu-i-se și ce trebuie pentru a se face exposiția permanentă a „Skanseriului" românesc, acuma măcar trebuie să ne în­toarcem recunoscători către acest om de mare valoare. N. IORGA Intelectualul nou­­­om de afaceri în două rânduri d. profesor Iorga s’a oprit, recent, la afir­mația publică a d-lui R. Boilă, profesor la Universitatea din Cluj, că are dreptul să facă a­­faceri,­­ ca orice cartier de meserie. „Dar de ce numai eu să nu am dreptul de a face afaceri ?“ Iată cuvântul d-lui Boilă rostit răspicat înaintea justiției, pe timpul anchetării panamalei armamentului. Și presa, ca și lumea, a trecut peste el, fără măcar să încresteze noutatea in cronica moravurilor de după război. Căci, să fim drepți, atât pen­tru aportul original al d-lui Boilă la mersul civilizației în genere, cât și față de înaintașii noștri intelectuali dinainte de război, niciodată și nimeni de­ținând o poziție socială ca d. Boilă, n’a făcut profesiunea d-sale de credință. Intelectualul, îndeosebi pro­fesorul care crește studenții u­­niversitari, era socotit, cel pu­țin până la ivirea d-lui Boilă, tot așa de stângaciu printre oamenii de afaceri, cum ar fi un călugăr rupt cu totul de cele lumești, în localuri rău fa­mate. Cum a ajuns profesorul Ior­ga să conducă spiritualitatea românească, aproape o jumă­tate de veac, dacă nu tocmai, pentru că țara l-a știut slujind, ca profesor universitar, valorile intelectuale, și numai pe ele. E drept că d. Boilă nu este singurul care din tagma sa pro­fesională vine să răstoarne o tradiție de cultură, să calce peste prestigiul unei instituții față de care parcă n’ar fi con­tractat nici­ un angajament mo­ral, odată intrat in cadrele ei. Alții însă au măcar decența să­ stea acoperiți, în orice caz să nu-și pună firmă ca d. Boilă. Nu sunt nici aceștia mai pu­țin intelectuali noui, însă, cu riscul de a contraveni la mo­rala sincerității, îi preferăm pe ei categoriei Boilă' Măcar ei salvează aparen­țele, ipocrit, se înțelege, dar le salvează în folosul intelectua­lului universitar care s’a con­sacrat cu sfințenie, cu eroism,, dacă vreți tragic într’o lume cum e cea de azi, exclusiv sluj­bei de cărturari. Căci ce ar fi, unde am, merge și unde am ajunge dacă tine­rimea, straturile sociale ar ști că intelectualii în genere, și în parte profesorii universitari sunt, toți, animați de drepturul­­­ lui Romulus Boilă, profesor la Universitatea Regele Ferdi­nand din Cluj ? De la Universitatea „N. lovsa“ Romani și ne-Romani in alcătuirea poporului românesc ----------------- hi^M I —----------------­ — Cursul d-lui prof. IV. Iorga, ținut la Văleni (resumat de d-ra Maria dorea) — Astăzi intrăm in înseși mate­ria făgăduită pentru anul acesta pentru ca să vă arăt de ce ra­să sânt locuitorii regiunilor noa­stre. Deși unii sânt străini cari­ și zic Români, iar alții se socotesc străini de­și sânt cu adevărat Români. Sânt și nume cu înfă­țișare românească supt care se ascunde ceva străin : nu e greu a le descoperi. Să vedem deci, de ce origină sânt locuitorii acestor ținuturi,­­ Se poate oare vorbi, și aici de o rasă pură ? De­sigur că nu. De un amestec am putea vorbi, și fiindcă aici era unul din drumu­rile cele mari ale lumii și este deci o necesitate geografică ameste­cul in aceste regiuni, cari nu e o pagubă decât din punctele de vedere rasist, care nu e și al mieu. Fiind trecerea prin Dobro­­gea, aceia pe la Porțile de Fer, iar la mijlocul prin toate vadu­rile Dunării, e sigur că ameste­cul de populație s’a produs. Dar fac multe greșeli în felul cum se socotește amestecul cu așa — numiții barbari. Se crede că ei se strecoară în toate părțile, străbătând pretutindeni ca ar­gintul viu. Dar ei nu doreau să rămână la noi, unde erau păduri, smârcuri, mlaștini, pe când ținta lor era Constantinopolul și alte orașe mari din Balcani. Apoi aici și aiurea oamenii trebuiau să urmeze drumurile posibile. Idet­a că se mergea de-a lungul apelor e absurdă. Necontenite piedeci stau in cale. Atingerea cu barbarii e de fapt geograficeste mărginită la anu­me regiuni : Vadul de la Isaccea, cel de la Porțile-de-Fer si câteva altele, nu prea multe. Adevărul e că aceasta e o regiune de dru­muri pe anumite linii, iar dinco­lo de ele putințele de amestec nu există. Sânt și azi regiuni din Ar­deal unde nici un amestec nu s’a putut face, anumite sate înfun­date în văgăuni, cu totul depăr­tate de contactul cu străinii, cu „negreață“ care numai arare ori „țipă în sat“. Nu trebuie să ne lăsăm înșelați de ideia că aici a fost peste tot un teritoriu de trecere și că pe tot acest teritoriu s’a făcut ame­stecul cu barbarii. Nu se duce ci­neva, oriunde, ci numai acolo unde vede ceva înainte și unde are un câștig. Stăruiesc asupra acestei „rec­tificări“, fiindcă greșeala a fost trecută și în cărți ale străinilor. De exemplu într-o publicație en­­gleză se spunea că țara noastră nu este o țară și poporul nu este un popor, fiindcă pe aici a fost doar totdeauna un drum. De ce natură a fost drumul și ce a resultat din acest drum pen­tru amestecul și alcătuirea popo­rului nostru ? In ce privește condiții­ înseși in care s’a alcătuit națiunea noastră și proporția în care s’a făcut acest amestec, de la ince­­put ne întâlnim cu două teorii. Una, foarte veche și aproape În­lăturată, cealaltă în foarte mare parte îndreptățită, dar este și la dânsa ceva de Îndreptat. (Continuare în n-rul viitor) D. PROF. N. IORGA D. Beck nu merge la Geneva Varșovia, 30 (Rador).­­ D. Beck, ministrul Afacerilor străi­ne nu va lua parte la sesiunea consiliului Societății Națiunilor. Polonia va fi reprezentată la sesiunea consiliului prin d. Ko­­marnicki, delegat permanent la Geneva. EXTERNE — Procesul asasinării Regelui Alexandru al Iugoslaviei se va ju­deca probabil în Octombrie. Judecătorul de instrucție, însărcinat cu cercetarea acestui asasinat, și-a terminat investigațiile.­­Ziarul „Tribuna” din Roma scrie următoarele despre even­tualitatea retragerii Italiei din Societatea Națiunilor. Se poate spu­ne că a venit momentul ca Italia­ și d. Mussolini să libereze lumea de sub jugul Societății Națiunilor.­­ Situația Regelui Fuad al Egiptului e din nou critică. Regele Fuad a declarat că simpatizează cu Italia și din această pricină, sub presiunea Angliei va fi nevoit să abdice.­­Din Addis Abeba se anunță că împăratul Abisiniei ar fi dis­pus să accepte un mandat internațional al Societății Națiunilor asupra Abisiniei, și acordarea unor concesiuni economice Italiei, dar cu condiția de a­ se respecta independența țării sale. __ Astăzi se întrunește consiliul Societății Națiunilor pentru a lua în discuție conflictul italo-abisinian. _ In prezent se duc tratative pentru încheerea unui nou tra­tat comercial intre Franța și Statele­ Unite. _Criza din Olanda a luat sfârșit. D. Galiin a acceptat să for­meze noul guvern. Onena și onerațiile d-lui C. Sr&mvsc. După noi investigații in lucrările de istorie ale altora, am mai dat peste câteva inelegante — ca să le spunem astfel, ale in­comensurabilului și discretului savant, d. profesor C. C. Giurescu. După Pârvan, Xenopol; după A. D. Xenopol, d. Ovid Densu­­șeanu, apoi d. Profesor Iorga; și iarăși Pârvan, și apoi Onciul, și acum, iar Xenopol: „Din inscripțiuni nu vom ra­porta aci de­cât acele ce se re­feră fără îndoială, la prezența Dacilor sub stăpânirea roma­­nă....“. „1) Aia lui Nando, a trăit 80­­ de ani. Andrada a lui Biterna j a trăit 80 de ani, Bricena a trăit 40 de ani...“. „...Justa a trăit 30 de ani, Bedar, 12. După moartea lui Herculan libertus au pus (această piatră) patroanei sale, drept recunoș­tință“. „Numele conținute în aceas­tă inscripție ne arată învederat pe membrii unei familii dace...”. (A. D. XENOPOL. ISTORIA ROMANILOR. Vol. I. Pag. 184, 185, 186). (C. C. GIURESCU. ISTORIA ROMANILOR. Vol. I. Pag. 104- 105). Și așa mai departe... Căci d. C. C. Giurescu, cel care se laudă că inaugurează EL, adevărul istoric, n’a făcut altceva decât să a­pli­ce un sistem dubios de informație științifică. Dar nici cu Nando, sau cu Herculan libertus, n’am terminal­ libertinajul savant al cosm­ografului, continuă. E netăgăduit aportul pe care — cu tot modernismul acut și îngâmfat — cercetători harnici l-au adus, în ultimul timp, ve­chiului și nobilului scris româ­nesc, fie pe cale oficială, fie cu toată modestia unei munci per­sonale. Despre câteva din a­­ceste lucrări va fi vorba în ar­ticolul de față, regretând că nu putem spune­­ despre fiecare tot binele pe care îl merită. Și­ acum numai câteva cuvin­te despre cele 2 volume pe care cel mai harnic istoric literar român — d. N. Iorga — le con­sacră „Istoriei literaturii româ­nești contemporane“, subinti­­tulându-le : I. Crearea formei. II. In căutarea fondului. Este a doua încercare — după aceea ratată, din cauza unui subiec­tivism exagerat, a d-lui E. Lo­­vinescu — de a pune puțină or­dine în arena (căci e o­ adevă­rată arenă de circ) a scrisului sub aripa oblăduitoare a căruia trăim. Departe de mine gândul de a aprecia în ea o lucrare de­finitivă. Autorul a găsit-o totuși necesară mai ales astăzi, căci „prin ea se va vedea zădărnicia capriciilor, corăbii de hârtie, oricât de meșter învălătucită, care pot pluti, priveghiate de copiii autori ai lor, în marginea trotuarului, dar se pierd înda­tă ce întâlnesc șivoiul“. E o re­plică usturătoare împotriva a­­cestui modernism exagerat, i­­numan și obraznic din reliefa­rea căruia anumiți critici și is­torici și-au făcut­ o adevărată profesiune de credință. De fapt, d. N. Iorga are des­pre literatură o părere clasică: „Modele cuceresc cu atât mai ușor, cu cât durează mai puțin, îndrăzneala pretențiilor nu le ajuta, nici vehemența polemi­celor, nici docila acceptam a publicului prostit pentru un moment“. In lumina acestor sănătoase principii urmărește d-sa, în u­­nități interesante, desvoltarea scrisului românesc de la 1866 până după războiu, notând, așa cum se cuvine, momentele h­o­­tărîtoare și trecând repede sau neglijând fenomene de mai mică însemnătate. E un minu­nat caleidoscop, bazat pe o bo­gată bibliografie de cărți și, pentru ultimii 25 de ani, de re­viste. Firește că, din această cau­ză, lucrarea de față nu putea fi completă. Revistele nu oglin­desc, totdeauna, toată mișca­rea literară, fără să uit că ace­leași nu găzduesc mereu cea din urmă și — poate — cea mai bună versiune. Și, apoi, câte reviste, și nu dintre cele lipsite de însemnă­tate, au scăpat ochiului destul de vigilent al d-lui N. Iorga ! Sunt lipsuri inerente unei lu­crări de ansamblu al cărei o­­biect e atât de nesigur, ca și unele erori de transcriere (nu­me și date) care nu pot întu­neca marile merite ale acestei prime încercări de sistematiza­re a unui scris în care e așa de greu să te orientezi. Oricum ar fi, noua lucrare a d-lui Iorga constitue o reală contribuțiune la limpezirea atmosferei noastre literare, un semnal venit la timpul oportun și cea dintâi încercare de a aduna datele și informațiunile necesare pentru fixarea acestei epoci. („Universul") Paul I. Papadopol din câmpul cărții Mii (istm literaturi) latinare — N. Iorga : „Istoria literaturii române contem­­porane‘‘ 2 vol. Buc. 1934 •— „Inscripțiunile latine din Da­cia, ne arată o serie de nume dace, e o dovadă peremptorie de continuitate a populației au­tohtone sub noua stăpânire“. „1) Aia lui Nando, a trăit 80 de ani. Andrada a lui Biterna a trăit 80 de ani, Bricena a trăit 40 de ani...“. Be­„Justa a trăit 30 de ani, dar a trăit 12 ani. După moartea stăpânei sale Herculan libertus i-a pus a­­ceasta, fiindcă a binemeri­tat-o“. „Inscripția ne arata o fami­lie de Daci: toate numele subli­niate sunt nume dacice“. Dela Liga Culturală­­ Cernăuți In amintirea faptului că, in a­­nul 1907, s’a cerut de către căr­turarii Bucovinei cursuri de is­toria și literatura românească, organizându-se, pentru împlini­rea acestei dorinți, de către d. profesor Iorga, cursurile dela Vălenii-de-Munte,­­ Liga Cul­turală, secția Cernăuți, îndeam­nă pe cărturarii de acum și pe tineretul studios al Moldo­vei de sus, să păstreze legă­tura dintre generații și să par­ticipe în număr cât mai mare la cursurile pe care le-au dorit îna­intașii lor. În acest scop, Secția Cernăuți, a pus la dispoziția, ce­lor fără de mijloace, cinci burse. ■ătr D. profesor Marmeliuc, preșe­dintele Secției, îndemnat de pro­punerea d-lui Dr. Ciu­bici, de a se face la Mănăstirea Humor, un adăpost iconografilor, care vor să execute icoane după picturi­le și stilul biserices­c și în deo­sebi pentru studiile de pictură ale Misionarelor dela Vălenii-de- Munte, — ideie dată și de d. pro­fesor Iorga, a luat asupra Ligei toată grija strângerii de fonduri, astfel ca în toamnă să înceapă construcția casei, ce va avea a­­ceastă menire.­­ Comitetul Secției Cernăuți, în­trunit după congres, a primit cu mare bucurie, propunerea d-lui prof. Victor Brătulescu, de a se­creta, după modelul celui din Bu­curești, un „oficiu de turism ști­ințific al Ligei“, având grija de a sprijini excursiile culturale la Mă­năstirile din Bucovina la mormin­tele dela Futna și Rădăuți și pentru vizitarea cetăților Sucea­va și Hotin. Oficiul va fi compus din delegați ai Ligei Culturale Cernăuți și Suceava delegați ai C. F. R., Bisericii Bucovinei, Co­­misiunii Monumentelor Istorice locale și ai Prefecturilor Cernă­uți, St­orojineți, Rădăuți, Sucea­va, Câmpulung și Hotin. Delegatul Secției Cernăuți și secretarul Oficiului de turism științific al Bucovinei a fost de­semnat de Maior Sever Slătines­­cu, căruia urmează a i se adresa (în str. Iancu Flondor Nr. ÎS) cererile doritorilor de a vedea, în grup, monumentele trecutului nostru. S. A. S. -------xfax------­ M ___£. S-a descoperit o rază misterioasă pentru recunoașterea vaselor inamice la mari distanțe New­ York, 30 (Rador).­ Ziarele anunță că specialiștii chimiști ai armatei au desco­­perit o rază misterioasă care permite recunoașterea vase­lor inamice chiar când sunt la 50 mile depărtare de coa­stă. Experiențele întreprinse in laboratorul Formouth din New-Jersey, de către corpul de semnalizatori au fost în­cununate de succes.

Next