Neamul Românesc, septembrie 1935 (Anul 30, nr. 189-212)
1935-09-01 / nr. 189
Anul XXX Nr. 189 taxa poștală pla.0tä in numim conf aprobid Dir G to P X. x AlSSt toSmir birewor p%ut,c ^d . na mTOT îl | ik»T--------------------------------------------------------------------N. IORGA ! Stra<feBRKOl/tfHJo. 25.(etaj)g Sir^~F^Ta, ».I uirectok DUI*UK £.i>T! (I)I ABONAMENTE ! Pentru autorități și institutiuni 1000 Lui I H. GEORGESCU ——— --------------------- ______Telefon 3.70.88 II . ”——------------------------------------- | _________ I in străinătate . Pe un an, 1200 Lei, pe sase lună, 600 Lei I — Stolul lăcustelor țărănisțe. S’a lăsat acum pe sate, sfârșind cu colindatul pe la orașele din centrele județelor, prădate până la sânge fără milă nici căință. ..Marea adunare național-țărănistă dela Almașul-Mare (județul Alba“, — e titlul de sub supra-titlu unui reportaj al României noui: „Județul Alba știe să ducă lupta“. Scurt și cuprinzător. Din acelaș reportaj isbitor mai aflăm că „s’a hotărât ca în fiecare sector să se țină adunări de lămurire a maselor asupra programului nou al partidului național-țărănesc“. Câte „sectoare“ în care e împărțită țara, atâtea duzini de discursuri doctrinare se vor revărsa gâlgâitor din gâtlejul oratorilor care și-au deprins arta de la d. Mihalache. Oamenii aceștia, hotărît lucru, au numai interes de țărani, căci dacă ar avea un pic de stimă, să nu zicem de respect fiindcă se consideră prea de sus, ar scuti satele de tălmăcirea unui program care nu poate fi tălmăcit în mod cinstit. Ceea ce se refuză definiției nu definești, — e o regulă de elementară logică pe care poate a auzit-o și d. Mihalache. Iar programul d-sale e nu se poate mai puțin inteligibil. Noi am avut prilejul de mai multe ori să arătăm ce abracadabrantă gândire cuprinde el, în ce contraziceri se scaldă, proectând și reformă corporatistă după Mussolini și democrație nemărginită după d. Maniu. Poftește, acum, dacă ai un pic de rușine de tine însuți, să convingi țăranii, pe sectoare, că pot fi înhămați la jug un armăsar și un bou. Dar, desigur, stolul lăcustelor oratorice țărăniste nu-și vor face, în nici un caz, scrupul de conștiință din onestitatea de gândire. Vor da drumul la robinetul palavrelor, după cum cetim vm „România Nouă“ că au făcut d-nii dr. Dorin I. Pop, Gh. Pan, Isidor Lazlo, și alții ca și în alte părți, ca pretutindeni, unde este un sector condamnat să asculte programul. Și asta se cheamă țărănism. Și asta pregătește statul pe care-1 va prezida de la înălțimea veacului al XX-lea d. Ion Mihalache, un om intercontinental. • Tezele protivnice anglo-italiene Tu regis imperiu populas, memento, Romane! In vederea importantelor evenimente politice internaționale la care ar putea da naștere conflictul acut dintre Italia și Marea Brirtanie relativ la Abisinia, cred intteresant a expune, după publicațiuni oficioase de la Roma și Bon dra, punctul de vedere englez, arăntat de Sir Anthony Eden la Paris a d-lui Laval, precum și ceeace Italia nu poate admite în această a 'vailyTelegraph fixeaza teza. eu- -preced în WetoraMl dacă Liga^Na s f fÄÄ5* **“”* S altul membru. «nrfiini pe F Ä &l ; • SÍ1 oSt.i »«Mt« f $ li»țS S Kutopa centrala « or.en- d “eputlntape*« Angte <**”£ ‘ Dacă Franța nu TM susține pun_ S'Stata^va retrage j Sn“tăcerile europene recurgând ’ la acorduri bilaterale aiurea. Din cele de mai sus se vede clar ce o enormă presiune face EngUtera asupra Franței, acuzand-o, destul de discret, de o ingăduire fața de Italia ce merge, până la complicitate și amenințând-o de a o „ură în fața Germaniei, cu care Site fS pe Italia, nu pe la putința »TnaS«TfcU V. păe» sângele rece până la urma. In ne privește, noi nu putem crede Unalitera să deslănțue un război “ Italia pe o chestie coloniala, ori cu Rana pe o tantâ> mal ?Si acum hi ajunul alegerilor generale In Englitera este un tiuternic" curent anti-războinic staut de marea massă a muncitor nÂ’tiuaUm, decit «1 ÎS ,* •. » e“,rnt Algeri». En- francez al Marinei de pe atunci, a S ?,£ £?. .SK “credci“ ffi “ti Mussolini U tel S cuceri Abisinia iar manevrele engleze se vor reduce la a Parată, acum? după revista italiana STaSSK Abisinia să nu capete P ° ă mare decât în Erythrea ,Ktalor^ra. Italia consideră cu nencreder proectul de a se crea un mandat, sau un protectorat general, sau colectiv, văzând în aceasta o masca străvezie a unei viitoare stăpâniri engleze în Abisinia. „ . Italia consideră inoportuna o intervenție a Ligii Națiunilor, având socoteU proprii de regulat ca impliră cu Abisinia, care nu se poa reduce la simple compensații econ.Rămâne să mai examinăm nodul vital al conflictului anglo-italian, anume dacă englesii ar putea incerca o închidere a Canalului Suez. Nu credem ca vor izbuti nici aici en Mai întâi, canalul Suezului are un statut internațional care a fost confirmat, în mod implicit, in tratatul de la Versailles. Pe urma Suezul nu este domeniu britanic. Suezul este teritoriu egiptean. Engiteza are numai un drept de control asupra Egiptului, nu și drepturi de proprietate, iar dacă englezii s’ar încumeta să închidă manu militari Suezul, aceasta ar da naștere la conflicte europene și mondiale, cu cele mai vaste urmări posibile. O astfel de acțiune nici n’ar putea fi încercată la Geneva, unde Egiptul lipsește; înaltele puteri contractante, care au fixat statutul internațional al canalului Suez, la 1888, n’au recuprietate, sau simplă stăpânire asupra Suezului, Angliei nici nu i-au dat vre-un mandat ad-hoc. Canalul a fost, doar, construit de francezi, de la 1859-1863, de ilustrul Ferdinand de Lesseps. De asemeni, nici Italia nu poate decide ca ar putea discuta chestia Suezului numai ea singură cu Anglia, căci, dacă ar face-o, ar recunoaște a priori un drept oarecare Angliei acolo. Suezul, doar, nu e amenințat de armata italiană. Oștenii latini numai cât trec spre Abisinia. Dar, să citiți ziarele ce descriu această trecere! Vapoarele pline de soldații Romei cântă, în cor de mii de glasuri, cântece înflăcărate patriotice, iar, la sfârșit, un uragan răsuna, cu nuteri neînchipuite . PE DUCE ! DUCE ! MUSSOLINI! Trec Pajurile romane spre Africa. Noi, frații lor orfani de Roma, atât de îndepărtați de Italia-Mamă, le trimitem salutul și urările noastre, gând în gând și inimă’n inimă cu dânșii. N. N. Lenguceanu Comandor al Coroanei Italiei Noua lovitură a fatalității in Belgia Maria da Hohenzeltem,' aäal'o La liT'în pas,rl Pringiană, era pentru poporul asupra^ cărui domnițură de familie cu dinast belfr^m us ® t.ei Și tuturor virtuților de soție și de mamă Isiefesf0*' Icoana în sâȘ' a tinereței admi rabil și avea, cu o nesfârșită m l față de oria» suferin f C ° PI1' CU.Un devotament sora de caritate căutase, mai de mult a o ajuta acea a 1 S,S °menească, pe care și ca prin care monarhia se impune mai mult decât őra toată 52!’ de modestie și simplicitate, oare ce nu mai impun astăzi , toată sddăra unor pompe extern-Nu știu ce groaznică putere nevăzută ce ticăloasă incestui neam de oameni buni. Moartea în tinereță la SS.Ilî o H mverșunează asupra a tatălui său, care era să fie Domn al României fL de Raid Baudouin" boala sufletească a pe regele Albert, starea de sănătate a văduvei lui și acum la'ten ° i ° Cirea Care a trăsnit plăcere, cei doi soți fiind, ca totdeauna alături aciastărui ' !P,jlocul unei călătorii de Ori bunătatea omenească să fie într'ad... . ciasta cutremurătoare nenorocire, așa de mare păcat? Sâ f'e ,ntradeva "^potriva legilor nemiloasei naturi, un Celj mai învers ut adversar : Nicolae lopgg». Cel care a făcut șefului nostru această onoare deosebită, e d. Virgil Madgearu. Mentorul ocult al d-lui Mihalache, purtătorul de cuvânt și paratrăsnetul ,,țărănist, al cartelurilor indigene și exploatatoare. Să fie oare, d. profesor lorga „cel mai înverșunat adversar“ al țărănismului cu volanele de la cămașe, pe-afară ? Sau e vorba de o adversitate globală, pentru toată gama demagogiei române, indiferent unde-și plimbă albiturile ? Răspunsul e limpede. D. profesor lorga condamnă demagogia, indiferent dacă a încadrat un club, sau o exploatează * altul. „Glasul Țârei“, d-sa îl socotește o vorbă răscolitorii --------mentaura de clasă, și vor asmuți instinctele primare ca să capteze voturi, sistemul electoral va acoperi o farsă grosolana. Libertatea ,,campaniei“ electorale, alimentată cu toate nebuniile și cu nelimitatul bagaj al făgăduelilor mincinoase, adaugă farsei, circumstanțe care înspăimântă. Și numai lipsa de control moral, și de decență politică, poată permite trepădușului de sat sau de la , ^cdtdu, să susți^dcăel^me^J^ sfințenie de Coroană. Când Vocea Țărei se colectează cum știm, și voința masselor se falsifică precum se cunoaște, e firesc să se aplice textul precis al legei fundamentale. Dacă totuși tulburarea electorală continuă, efectele ei nenorocite se anulează mereu și metodic, de robustul bun simț românesc. Prerogativele Coroanei, și conștiința națională rectifică rătăcirea mulțimilor dezarmate și mereu amăgite. Revenind la aserțiunea exponentului autorizat al magiarizării care ne amenință, conchidem că profesorul Nicolae Iorga, e adversarul cel mai înverșunat al unui sistem de înșelătorie colectivă, pe care îl practică de mult, clubul d-lui Mihalache. Iar personagiile care încarnează acest deplorabil sistem D. V. MADGEARU Un comunicat al ministerului de externe „Ministerul Afacerilor Străine al României nu are nici un amestec în expulzarea ziaristului Weber care este de resortul exclusiv al politici interne a României. In consecință afirmațiunile Presei germane că această expulzare este datorită influențelor străine ostile Germaniei, sunt complect lipsite de temei . ---------------------- Funeraliile Reginei Astrid Bruxelles, 30 (Rador). De acord cu Curtea regală, consiliul de miniștri a stabilit ca funeraliile Reginei Astrid să se desfășoare în ziua de Marți, 3 Septembrie. Carul funebru care va transporta rămășițele pământești ale reginei Astrid la mausoleul regal de la Laeken, este acelaș care a servit la funeraliile Reginei Marie-Henriette, soția Regelui Leopold II, precum și la funeraliile Regelui Leopold II. Guvernul a hotărît ca la înmormântarea Reginei Astrid să ia parte toți elevii școlilor din Bruxelles, precum și delegațiile asociațiilor de foști luptători. --------x#------— A murit Henri Barbusse Moscova, 30 (Rador) . Scriitorul francez, Henry Barbusse, a încetat din viață, aci, după o lungă suferință. ...................................... . N. IORGA încheierea conferinței deja Bled „ . . . “ Commnicilm/ Ens au încheiat lucrările conferinței Micii înțelegeri. Comunicatul pe care l-a citit aseară, ziariștilor d Stoiadinovici, constată următoarele fapte : 1 toiacu D Acord asupra situației generale a Europei ; 2) Posibilitățile de cooperare armată în viitor ; 3) Solidaritatea statelor ce compun Mica înțelegere • d6a:Și apăra interesele> Printr’o severă politică dromatică, economica și militară; 5) Atașamentul la Liga Națiunilor ; . 6 Pactul oriental și pactul danubian vor reduce primejdia de război existentă; 7) Acordul cu Parisul și Londra ar apăra pactul oriental; 8) Asupra pactului danubian Mica înțelegere se află de comun acord cu Parisul și Roma . Pactul oriental va cuprinde garanții asupra respectului reciproc fața de regimul politicei internaționale a tuturor statelor contractante ;garanții asupra integrității teritoriale; garanții de independență publică a statelor semnatare ; 9) Pactul dunărean este conceput ca o bază de colaborare între Mica înțelegere, Austria și Ungaria. De asemenea, intre Marea înțelegere, Italia, Germania, pentru întâia oară acest pact dunărean este înființat ca o soluție de colaborare. Principiul constă in respectarea reciprocă a intereselor naționale . 10) Despre revendicarea de înarmare a Ungariei și Bulgariei, un acord perfect între Franța, Austria, Marea Britanie cu statele micei înțelegeri, a fost stabilit. Asupra chestiunei habsburgice, nimic nu s’a schimbat in poziția Micei înțelegeri. Readucerea habsburgilor ar închide toate căile de colaborare pacifică în Europa. In sfârșit, a luat hotărîrea ca miniștrii Micei înțelegeri să se țină în permanent contact, pentru a decide asupra punerei la punct a măsurilor impuse de evoluția situației în Euriva Cortova odată și • _ Conferința la radio, a d-lui A. - Alegerea carierei, a rostului ji în viață, unul singur de care să i se fie cineva statornic, credincios și cu devotament, nu îngrijește, și n’a îngrijat niciodată, pe tinerii cari stau să-și înceapă munca. Ei sunt prinși de fericita, dar și oarba, beție a vrîstei lor și se cred sprijiniți de părinți așa de mult iicit ei se pot da în voie farmecelor tinereței, ba chiar li se pare că părinții au neapărata datorie de a-i asigura față de greutățile existentei. .. . ’ Pentru aceștia visa grija drumului pe care-l vor apuca odraslele lor e, și încă de cu vreme, una din preocupările cele mai grele și mai dureroase. Ce facem cu copiii noștri, se întreabă ei, mai ales astăzi, cînd atîtea perspective sînt cu totul sau măcar aproape închise și în unele domenii, unde, înainte, cineva era chemat, acuma se duce lupta cea mai îndîrjită pentru a ajunge, a se păstra și a înainta,. Am spus: „mai ales astazi , pentru că altă dată nu era așa, si din cercetarea împrejurărilor in care în alte vremuri se descoperise o cale sigura pe să iasă si unele învățăminte pentru a birui marea casa de astăzi, din care iesem numai oameni fără arma, nepotriviți pentru profesia către care sunt îndreptați, dar munca sociala rău făcută și, cu deosebire furtile catilinare care sunt insure să răstoarne toate rosturile fiindcă n’au fost în stare sa-și găsească nici unul. CONDIȚIILE sociale cari hotărau altădata CARIERA Pe timpuri care nu se vor mai întoarce—și într’o privință, care nu e aceea ce numim noi „progres”, le putem regreta — problema carierei nu se pomea pentru că nu exista libera concurență pe care a deschis-o, acum vre-un secol și jumătate Revoluția franceză. Societatea se împărțea în clase. Nu numai că ele erau, dar se credea că e firesc și legiuit lucru ca ele să existe. Fiecare se năștea în clasa sa, rămînea într’însa și se gîndia ca și urmașii, moștenitorii lui să trăiască în același cerc închis. Erai țeran, erai meșteșugar, erai negustor, erai nobil, — de la o bucată de vreme pe lingă nobilul cu dreptul de a cîrmui, fiind și funcționarul care să indeplinească anume sarcini de administrație și de birocrație, —■ îți știai mărirea pe lume, a ta și a familiei tale, și gîndul de a sări peste dînsa era destul de rar. Ceia ce nu Înseamnă că înaintările erau oprite prin lege sau printr’un obiceiu peste care nu s’ar fi putut trece, căci noroacele erau și atunci pe oameni, dar această deslocuire din clasa unde se ivise cineva se făcea sau printr’o minunată potrivire de împrejurări, printr’o îndrăsneală deosebit de fericită sau — și aici e însemnătatea lucrului — prin alegerea unui om cu o inteligență strălucită, cu o mare putere de muncă sau cu aptitudini speciale cu totul deosebite, care nu se putea ascunde nicăiri. Pregătirea copiilor pentru cariera tatălui, care era o obișnuință și ca o datorie de clasă, se făcea din vreme, fără silinți chinuitoare din partea aceluia și fără nici un amestec al unei școli, fără nici o introducere prealabilă în teoria acelei cariere, teorie care nici nu se formase pînă atunci. Ajungea mediul înconjurător, bine definit — pe cînd acuma, de regulă, este un singur fel omenesc de a trăi, doar cu deosebiri de grade și de ranguri, ajungea spiritul care domnia în jurul copilului și al tînărului, ajungeau exemplele acelora cari acuma ajunseseră și se stabiliseră in viață. Putea fi doar dorința de a face mai bine decit dînșii în același domeniu, iar nu patima, aprinsa și dureroasa patimă de a trece peste dînșii și de a ajunge mai sus. Fiul țeranului creștea pe ogor și pentru ogor, pe care-l știa, îl înțelegea și-l iubia, fiindcă nimeni nu era acolo care prin sfatul lui periculos, dar așa de ispititor, să-l învețe de mic a-i desprețul a se crede prea bun pentru această rodnică și sfântă muncă. Meșteșugul era pentru fiul meșterului cinstit, lu jcrând pentru cîștig de sigur, dar și pentru plăcerea lui, ceva sfînt, la care rîvnia și el să se poată închina prin truda binecuvîntată a mînilor sale. Crescut la tarabă, aflînd zilnic cele ce se văd și cele ce nu se văd de toată lumea ale prăvăliei, fiul de negustor se deprindea la ocoteli fără note la aritmetică , n’avea nevoie să consulte nici publicație anume ca să știe ;ustul unor clienți deprinși aumpăra în acel loc, de la acea amilie. Funcționarul căpăta ,in vrsta fragedă obiceiul unei nunei ordonate, împărțită pe multe ceasuri, și conștiința unei datorii care trebuie îndeplinită cu cea mai mare precisiune, interese mari ale altora fiind în legătură cu felul cum și va căuta el de slujba ce i s’a încredințat. Iar nobilul care va comanda oști creștea în spirit militar, așa incit din prima tinerețe el se simția la locul lui între soldații ce i se dădeau în samă și cu cari împărtășia nobilul despreț pentru moartea, pasiunea de a înfrunta primejdia, și tot odată, ca unul ce putea fi și curtean lângă Suveranul înconjurat, servil și iubit de o întreagă clasă ci lung și glorios trecut, el îș apropria un fel de a se purta care-l făcea vrednic de a trăia un loc ca acela. (Continuare în anul viitor) I l >> Opera Colunilor* pe două cotoane L’am dovedit pe d. profesor universitar C. C. Giurescu, ignorant in paleografie , chestia cu Locul III, — de la gura Ialomiței, l’a trecut in rândul studenților prost preparați la examenul de admitere in facultate. L’am dovedit apoi că a... transferat nomina actionis și nomina agentis, —• în volumul său, ca să uimească pe cititori cu vastul său bagaj științific de latinist m *«■/>+/>«,+« ..IV a bulg. mi (milost^Tslafjur)Utiv,' uTi,letivii, pi«TM ---) * L MILOSTIV. USCĂȚIV...” flemTanS SSe connai.............precum și cel “cmanator ... „L ancien LIV (vechml slav LIVU) in ssait en outre, un suffixe, LIVU.. - Liv f l dr: guraliv”. 0 ISTORIA ROMANILOR HISTOIRE DE LA LÁNGUL 7paff o28j ROUMAINE <-FaS- “Ai}) (Pag. 252) “» -»** * 5i ,am «c«(ic, ca un avertisment ,-ff agg»g. Marti zi de doliu Președinția Consiliului de Miniștri comunică : „La funeraliile M. S. Reginei Belgilor, Guvernul român va fi reprezentat prin D. Ghica, Ministrul României la Bruxelles. „Ziua funeraliilor, Marți 3 Septembrie, este declarată zi de doliu,Președinția Consiliului de Miniștri și Ministerul Afacerilor Străine vor arbora drapelul în doliu până după oficierea funeraliilor defunctei Regine. „Guvernul a dat instrucțiuni ca Ministrul nostru de la Bruxelles să depună o coroană pe a cărei panglică tricoloră se găsește gravată inscripția: „Le Gouvernement Royal de Roumanie”. Teatrul „ligii Culturale“ „Avarul“ de Molière cu d. V. Brezeanu în rolul titular Inițiativa lăudabilă a teatrului de vară al „Ligii Cultural: de a prezenta piese clasice, iici un anotimp socotit greșit Pana j," cum a nu fi propice manifestărilor teatrale superioare se bucură de un răsunător și bine meritat succes. Ceea ce n’au putut înfăptui teatre subvenționate de Stac, teatre cu tradiție și — mai ales — cu vaste posibilități, a reușit — cu mijloace modeste teatrul din iadul Schitu Măgură preocuparea de căpetenie a ,Ligii” de a populariza în masse operile clasice a reușit pe deplin, aceasta o confirmă afluxul din ce în ce mai mare de spectatori la reprezentațiunile „Avarului ” juca pe Moliére nu e lucru prea ușor nici pentru un teatru național. . . D V. Brezeanu, directorul teatrului „Ligii“ cunoștea posibilitățile de realizare ca și greutățile unei atari întreprinderi. Acționat de un robust optimism, d-sa a dovedit că totuși cu mijloace restrânse — aceste greutăți nu sunt de neinlăturat. „Avarul“ una din cele mai desăvârșite comedii de caracter a lui Molière ne prezintă moravuri și tipuri din societate prinse sub un aspect în care comicul se îmbină cu un puternic sentiment tragic. Tipurile create de Moliére nu aparțin unei epoci și unei tari: ele aparțin umanității. De aceea oriunde și oricând sunt reprezentate sunt interGS6. Comedia lui Moliére a avut darul să pună în evidență laturi noui ale consacratului talent al d-lui Brezeanu. D-sa părăsește cu acest prilej genul obișnuit de comedie bufă, in care totdeauna a excelat obținând și in comedia clasică acelaș neîntrecut succes. • Rolul lui „Harpagon“, — avarul, lipsit de demnitate, de simțul onoarei, de dragostea Și îndatoririle pe care trebue să le aibă un părinte față de copii săi, subjugat numai de patima arginților — prin caracterul său complex a constituit, în toate timpurile, piatra de încercare pentru toți marii actori. D. Brezeanu, la rândul său își dă contribuția. Studiind in amănunțime fiecare gest, fiecare latură a sufletului „cămătarului“ clasic, d. Brezeanu, ne-a prezentat o interpretare personală reușită și de un bun efect teatral. Această piesă a dat prilejul de afirmare și unor tinere elemente din ansamblul „Ligii“. Cu un joc de scenă impecabil și cu fine nuanțări ne-a prezentat d N. Antoniu, personajul simpatic „La Fliehe”. Deasemenea d. N. Massim a fost fericit distribuit în rolul jupanului Jacques, arătând că dispune de frumoase calități teatrale. In restul distribuției au jucat conștiincios d-nii: C. Iacobeanu, C. Șincan, N. Baltasiu, Al. Belan.Rolurile feminine mai puțin importante au fost jucate satisfăcător de d-nele : Nella Mircescu, Nineta Gusty, Cecilia Barbulescu și Radu Niculescu. v. m. f i