Neamul Românesc, aprilie 1937 (Anul 32, nr. 72-96)
1937-04-01 / nr. 72
Anul XXXII Nr. 72 NEAMUL ROMANESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT Pncătuirea urbanisticei față de arta românească Vizita d-lui de Martonne a prilejuit, printre altele, întărirea unor observații, care de altfel sunt de mult cunoscute de publicul nostru. Se vede însă că, atunci când ele sunt spuse de un străin, care pe deasupra mai reprezintă și o înaltă autoritate culturală și științifică, sunt cu deosebire subliniate de întreaga opinie publică și mai ales de presă, așa cum s’a întâmplat cu pasagiul din interviewul luat de Universul: „Toate „blocurile“ dvs., care năpădesc străzile principale, aduc o notă anonimă și lipsită de gust, când arta decorativă românească este recunoscută pretutindeni ca ceva cu totul deosebit“. In această privință, și nu numai când a fost vorba de construcțiile urbanistice, dar și despre viața largă a poporului nostru, despre îmbrăcăminte, mobile, articole casnice de podoabă sau strictă utilitate, prin permanenta grijă de afirmare și înflorire a specificului național, d. profesor N. Iorga a arătat ,cu o puternică și neîntrecută observație, toate păcatele săvârșite de societatea româ fntr'o concepție sănătoasă, dreptul vine din fapta împlinită și în direcția, în margniile acestei fapte. Iar până atunci oricine are numai datorii, și cu aceste datorii se naște. Datoria fiecăruia de a-și cîștiga merite prin ce ar face, nu în folosul său, ci în folosul societății, al societății întregi. Datoria fiecăruia de a se iniția în ce s’a făcut până la dînsul, — deci de a învăța. Și, a treia datorie a fiecăruia , de a mulțămi recunoscător acelor cari lasă gata făcută o moștenire, de la a carui înălțime se pot privi problemele vieții și datoriile pe care le implică © ie. N. IORGA („Este tinereța in drept ?“) Pentru Casa și Biserica lui Eminescu Ziarul „Neamul Românesc" a deschis o listă de subscripție pentru Muzeul și Biserica de la Ipotești, unde s'a născut și a copilărit Mihail Eminescu. Lista, în frunte cu d. profesor Nicolae Iorga, cuprinzând reprezentanți din toate straturile sociale, desvăluie admirația curată care va dăinui cât neamul, pentru acela care s'a arătat zeu al poesiei și frumosului etern. Ecoul larg și răsunător al inițiativei constitue în acelaș timp un răspuns concret și o lecție profund semnificativă rătăciților și otrăvitorilor literaturii de astăzi. Continuăm a publica numele subscriitorilor: SUMA DIN URMA 336.423 lei Părintele Nichita Fuiorea, Târpești-Petricani, jud. Neamț 100 „ „Asociația literară a școlarilor clasei a Vl-a a Liceului Enăchiță Văcărescu“ din Târgoviște, prin d. Ilie El. Angelescu 212 Sublocot. Șt. Ciortan, șeful subcentrului de pregătire premilitară No. 17 școlar București 170 „ Total 337.830 Lei importanța deverului lor afacerist... Dacă semnalăm această lipsă o facem fiindcă voim să subliniem odată mai mult câtă înțelegere găsește ideea naționa- MIHAIL EMINESCU Limba italiană in școala românească Institutul de cultură italiană din București, condus de d. B. Manzone, merită laude și recunoștință pentru faptul de a fi organizat cursuri de limbă și literatură italiană, contribuind astfel la răspândirea gustului pentru acest nobil graiu, un instrument fără pereche în univers de exprimat cugetarea omenească. Bogăția literaturii, grandioasa istorie a țării și demna prezentare a cărții italiene sunt elemente care pledează cu entusiasm să ne ocupăm mai cu intensitate de viața culturală a imperiului cel nou. O mare greșală a noastră este de a ne fi lăsat subjugați prea mult de cartea streină, foarte adevărat, însă nu trebuie să uităm că slova italiană de astăzi nu ne poate aduce decât tipărituri de înaltă ținută morală, in spiritul tradiției noastre. Nimic subversiv nu ne poate veni prin intermediul cărții italiene, dintr’o țară eminamente monarhică și creștină. Credem că s’am putea introduce cu mult folos în liceu învățământul limbii italiene. Începând din cl. IV sau cl. V, n’ar fi greu de găsit orele disponibile și prin ușurința predării nu se poate vorbi de încărcarea programului sau surmenaj. Ca factor educativ, moral și estetic importanța introducerii Italienei în liceul nostru vorbește de la sine. Trebue să mărturisim, cu destulă jenă, că ignorăm aproape Italia în școlile noastre , suficient faptul că nepredându-se în liceu istoria artelor, rămâne necunoscută tânărului întreaga artă italiană. Italia întreagă este doar un vast muzeu, cu rămășițele a tot ce a conceput mai nobil și grandios cei mai iluștri artiști ai omenirii, pe care Dumnezeu i-a făcut să se nască italieni. Câteva secole de sublimă artă pledează pentru introducerea obligatorie a Limbii italiene in liceul românesc. In biblioteca mea, aduce aminte de parfumul vremurilor de acum 75 de ani, „Gramatica Italiano-Romena“ de fostul profesor de la Liceul Național din Iași, Luigi Ademollo, tipărită in Iași, la Tipografia Buciumului Roman la 1861. Volumul este interesant cu prisosință, partea românească fiind redactată în limba italienizată-latinizantă a timpului. O dedicație către Alexandru Ioan I, începe volumul : Altezza! A suo Aliezzo Serenissima Alessandro Giovanni Ii Principe della Romania. Voi Altezza Serenissima Cultore Gentile ed Amantisimc delViialico idioma, l’umile sottoscritto ardisce intitolare questo suo terme lavoro, deslinato a rendere familiare alia Romana gioventu, il linguaggio dei fratelli italienii. Degnatevi, Altezza Serenissima, accoglierlo con quella bonta ehe în Voi e innata, e nel tempo stesso permettere all’ossequioso esponente, l’altissimo onore di essere con distinto rispetto e venerazione. Dell Altezza Vostra Serenissima, umüissimo tObbedientissimo Servilere, Luigi Ademollo... Această frumoasă dedicație este apoi tradusă și în românește, fiind urmată de prefața autorului, o pagină vibrând de admirație pentru nobleță limbii sale materne, pe care desrădăcinatul dascăl italian a predat-o, odată de mult, în bătrânul Iași. L. Ademollo, în prefață, speră că lucrarea sa va fi bine primită, loru, a unei limbe singure chironoma aliu frumosului grecu și latinu si a caria necontestabili frumuseție și profunda intierlepciune reversata în scrierile alatoru mari omeni, contribui odată a civiliza pe Europa barbară“. Către sfârșitul manualului, profesorul găsește aceleași accente de apoteoză cu ocazia unor dialoguri asupra unei călătorii în Italia. Iată câteva rânduri înflăcărate dar vibrând de adevăr (redate în limba de astăzi): — „Gândesc că Italienii au fost atâtea veacuri cel mai puternic popor din lume, că au cucerit-o și stăpânit-o mult timp, gândesc ca pe când toate popoarele din Europa erau acoperite în cel mai des întuneric, împrăștiat de invasiunile barbarilor. Italienii singuri cultivau astfel, literele și științele pe care le scoaseră din mormânt, gândesc că ei au fost cei mai mari pictori, cei mai mari sculptori, cei mai mari arhitecți. ...Apoi cantitatea capetelor de operă moderne, îți dovedește că nu a dispărut puterea geniului creator al națiunii acesteia extraordinare“. Fără Îndoială că se impune cunoașterea celei mai strălucite civilizații și arte din omenire in școala românească. Arta combinată cu acel cult al energiei iată de ce ar profita factorul educativ. O lămurire WWW de I. AI. Brătescu-Voineșt’i