Neamul Românesc, decembrie 1937 (Anul 32, nr. 263-285)

1937-12-02 / nr. 263

Anul XXXII Nr. 263­­ «as» portara planta la mm«ru conform »prot&re­lor» VaX<U0 •« A« NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) BUCUREȘTI (I) Telefon S.70.88 Joi X Decembrie 1937 C___­­­­ ^ director 2 1 A. . . * *e un» Pe sase­­ ani apo­lei rvARrICCIT L 6I ABONAMENTE în țara, pentru autoritat» și instituliun. IUOU tel «. GEORCESC * In străinătate. Pe un an. 1200 Lei, pe sase <uni, noote» f ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] Hm­M HnBm­ HnmRa Hnm­mnBHgnHnHBMÚn HHBMaH HiHMni Națiunea iugo­slavă, amica și aliata noastră, sărbătorește, ca și noi, împlinirea a 19 ani dela dezrobirea fraților subjugați și de la constituirea unei unități naționale într’o unitate de Stat. Intre noi și statul iugo­slav e o impresionantă asemănare de destine istorice. Și Sârbii și Românii au suferit­ ­ bătoarea Jugoslaviei jugul Turcilor, și unii și alții ne-am liberat de sub jugul oto­­­man. Și Sârbii și Românii consti­tuiți în nucleul unui Stat liber și independent, au lăsat privin vitregia împrejurărilor, frați în­­ afara hotarelor Statului liber ș­i independent, frați subjugați unor neamuri asupritoare. Și frații sârbi și frații români, din afară de independența Statului,­­ s’au­ găsit sub același jug : hră­ i păreața monarchic ’ austro-un­­­­gară, trăgându-și viața din vita­­­litatea și asuprirea iraționalită­­­­ților acaparate prin silnicie. Și Sârbii și Românii au luptat­­ în marele rasboiu în cadrul a­­­celeiași oștiri unite pentru­­ Triumful libertăței și civilizației,­­ sdrobind într’o unitară luptă­­ victorioasă, coaliția germano-­­ austro-maghiară. ’­­ Și Sârbii, ca și noi Românii sărbătorim în acelaș timp ziua cea mare a înfăptuirei idealului istoric: eliberarea fraților sub­jugați și unirea elementelor na­ționale în forma unității de Stat, însăși datele destinului isto­ric dictează amiciția și alianța României cu Iugoslavia. „STANGA" ȘI „DREAPTA" SÎNT NOȚIUNI APROXIMATIVE ȘI ADESEA FIRME ÎNȘELĂTOARE. AMBIȚIA PERSOANELOR ȘI SOCOTELILE GRUPURILOR POLITICE SE POT NUMI CUM VOR ȘI CUM LI CONVINE. NIMIC NU SE SCHIMBA ATÎTA VREME CÎT O NAȚIUNE RA­­MÎNE CREDINCIOASA PORUNCILOR ADÎNCI ALE ISTORIEI SALE. („Franța care este"­ N. IORGA a murit Arpad Bitay " O ăepeș# de cinci Cuvinte a adus azi a­ lui profesor N iorga ști­­­­rea dureroasă că Ar­pad Bitay, prețios colaborator al Cursurilor de la Universitatea Populară din Văleni, a murit. Era un mare erudit, un înțelept care cunoștea sufletul nos­­tru, un onest cetățean al României. Cunoștea literatura noastră, cea curată, era o inteligență de mirare, un caz aprope unic de ungur cuminte și înțelegător. Ani de-a rândul a stat între noi, adoptând ideile morale, prețu­­ind adâncul înțeles al contopirilor sufletești cu care se mândresc Așezămintele lui Nicolae Iorga. Fiica lui a crescut in aceiași atmosferă caldă și românească, lângă prietenele ei misionarele de la Văleni. O . D. profesor N. Iorga, a trimes familiei regretatului colaborator următoarea telegramă: FAMILIA BITAY . Alba-Iulia Adânc îndurerat deplîng pierderea omului atât­ de învățat, de cinstit și de bun și nădăjduesc să aflați o mângâiere în simți­rea înduioșată a tutur­or celor cari l-au cunoscut și iubit. N. IORGA Așezămintele Culturale din Văleni și ministerul Muncei, vor de­pune câte o coroană la sicriul lui Bitay, înmormântarea va avea loc joi la Alba Iulia. Ziare românești în Siberia (1918-1920) Intr’o serie de articole, ziarul „Gazeta Transilvaniei de la Bra­­șov — al cărei centenar se va sărbători la anul — scrie despre ziarele românești apărute în Siberia între anii 1918—1920. In ultimul articol autorul lor d. Ilie Bufnea relatează urmă­toarele : „După plecarea d-lor Voicu Nițescu și Victor Branișce din Siberia, „Gazeta Transilvaniei“ a fost înlocuită cu „Vestitorul“, scris și litografiat de învățătorul Augustin Șandru din jud. Fă­găraș. Dar această gazetă n’a prins. Nu s’a cetit în măsura în care era căutată „Gazeta Transilvaniei“ și după apariția câtorva nu­mere răslețe a fost înlocuită cu „Neamul Românesc“. Spiritul na­ționalist al profesorului Nicolae Iorga stăpânea pe Românii arde­­leni și în Siberia. „Neamul Românesc“ a fost gazeta oficială, monitorul Secției Culturale a Legiunei de Voluntari și a fost pusă tot sub condu­cerea d-lui Augustin Șandru, având ca principali colaboratori pe scriitorul acestor rânduri și pe d. T. Stoianovici. Noua gazetă apărea în 1200 exemplare, scrisă cu mașina și litografiată in Ir­­kutzk în litografia armatei cehoslovace Se susținea numai din abonamentele de 200 ruble lunar și apărea în fiecare săptămână, in patru pagini, format de gazetă mare. Au colaborat la ea A. Șandru, En­e Bufnea, T. Stoianovici și N. Fior. Din­ „Neamul Românesc“ au apărut în total 23 numere, 15 numere în primul an 1919 și opt numere în anul al doilea 1920.“ Comemora­r­ea M­it­ropoli­tului tope Șaguna S’au împlinit 50 de ani de la moartea marelui mitropolit al Ardealului Andrei Șaguna.­­ Liceul din Brașov, care îi poartă numele, a sărbătorit aceasta aniversare cu toată evlavia și admirația, dând cuvenitul prinos de cinstire a posterității românești luminoasei și călăuzitoarei per­sonalități în destinele românismului din Ardeal, care a fost Mi­tropolitul baron Andrei Șaguna. . . Nu știm până în momentele când scrim aceste rânduri amă­nuntele în care s’a sărbătorit această aniversare în celelalte orașe din Ardeal. Suntem siguri însă că biserica, școala, intelectualita­tea și norodul din Ardeal și-au adus aminte de această dată isto­rică, ca și Brașovul, dându-i cuvenita cinstire sufletească. Andrei Șaguna a fost o figură robustă a românismului, adu­când în mijlocul fraților noștri din Ardeal acel fluid ereditar al ma­cedoneanului din Find, alcătuit și din spirit de luptător și din spirit de go­pod­ar. De aceia pe tărâmul bisericei, socialei și redeșteptarei națio­nale Andrei baron de Șaguna, a fost un inițiator îndrăzneț și un organizator chibzuit, lăsând în urmă o operă fecundă ale cărei roade se mai culeg și astăzi coapte și hrănitoare sufletește. Figura lui Andrei Șaguna nu aparține însă numai Ardealu­­lui, ci întregului românism. Innutțu­pare­a monumentului infanteriei 2 Decembrie, ora 1 dim­., va fi în piața salonului ofi­cial al artelor (șos. Ktoselef), solemnitatea depunerii jurământului de credința a promoției a 6-a a școalei pregătitoare de ofițeri și sfin­țirea monumentului infanteriei.­­­­ Solemnitatea se va desfășura in prezența M. S. Regelui Carol II. ■ sale. Încă o demascare Șeful d-lui Mihalache e în mare fierbere, și aceasta o arată temperatura discursurilor „Măria Sa” d. Maniu, tot așa de viguros în ofensivă ca și amicul său d. Nicolae Titu­­lescu, e hotărît „să rupă mîna în două" și de­sigur și d-sa e pentru revoluția de la Maida­nul Dulapului. Fără șovăire, în momentul reînfrățirii cu energicul domn Hățieganu, domnul șef își pune pur și simplu candidatura la rolul de dictator al României. Dictator cu un Suveran în subordine sau, ca Führerul, și fără nicio concurență și îm­piedecare. <• »• Mă bucur că-șî desvăluiește gîndul întreg, gîndul pe care l-a avut toată viața, acela care l-a chinuit și agitat ani de zile de la unirea unui Ardeal pe care-l credea al său cu o „veche" Românie, pe care înțelege­a o îngenunchia, înaintea țării întregi s'a deschis fără ascunzișuri, la ceasul căderii tuturor măștilor, un proces. i Vrea cineva pe Maiestatea Sa­luliu­l­iu, Domn fără Constituție al României, care-și are măcar o sută de mii de oameni mai inteligenți, mai culți și mai capabili decît dînsul ? N'are de­cît s'o spuie prin votul său — și să tragă consecințele !N. IORGA ­rrnii­ v r^rnnriu^Tii mnuirmi^, r­r» Aniversarea unirii Ardealului S’au împlinit astăzi 19 ani de la unirea Ardealului la Pa­trie. Zi de mare sărbătoare na­țională a întregului românism, redeșteptând în sufletul de as­­tă­zi, sonor și vibrant, entuzias­mul, delirul sacru al momentu­lui în care s’a înfăptuit marele eveniment din istoria Români­lor. Acum 19 ani, concluziile ma­relui război, hotărînd, in nu­mele just­ției istorice și umane, prin glorioasa isbândă a arma­telor Aliaților, la care a contri­buit în mare parte eroismul și jertfele Românilor, schimbarea veche a hărți Europei, a adus realipirea Ardealului la patria­­mamă. Aceste concluzii, care sunt însă și sentința justiției, divine și umane, ambele având ima­nența lor în seria evenimente­lor istorice, nu au făcut decât să consfințească în forme poli­tice, în unitatea de stat a ro­mânismului, o seculară unitate de suflet și grai, de cultură și conștiință națională, de reci­proce aspirații în cursul isto­riei către unirea înfăptuită a­­cum 19 ani. Unirea de fapt a consacrat o seculară unire de suflet. De a­­ceia faptul de arme, consfințit în formele diplomatice ale tra­tatelor, a găsit perfect pregătit sufletul Românilor, atât al ce­lor din Ardeal, cât și acela al Românilor din fostul vechi re­gat pentru acest mare eveni­ment istoric. De aceia încadrarea în for­mele de stat și sudură politică — cu toate unele răzlețe și efe­mere asperități ale suprafeței, datorită nelipsitelor slăbiciuni umane, nu reacțiunei organis­mului național — s’a făcut de la sine, spontan, automat. De aceia de la început am fost, suntem și vom rămâne­­ un bloc, fiindcă sub­unitatea­­ politică de stat înfățișăm o u­­­nitate etnică și istorică, acea u­­­­ dThftrfhwii. n i>mi mu iffcm ■ nu nire în cuget și simțiri — de care vorbește în chip profetic poetul ardelean — exprimată într’o identitate de grai. In aceste condiții și de trecut și de prezent, din care în mod logic, implacabil decurg planu­rile sigure și liniile geometrice ale viitorului, sforțările, unel­tirile, intrigile și asalturile duș­manilor noștri — dușmanilor actualei situații de stat, Româ­­nia-Mare — rămân zadarnice. De aceia unirea Ardealului cu patria-mamă — ca și unirea celorlalte provincii, formând statul României-Mari, rămâne o realitate veșnică, nu numai prin consfințirea tratatelor­ prin puterea și înzestrarea ar­matei noastre, ci și prin acea premergătoare unitate de su­flet, ce dăinue robustă și astăzi, ce va rămâne pururea vie, e­­nergică și militantă în vecii ve­cilor. Revizionismul nu e, și nu va rămâne decât himera unor in­corigibili halucinați. M­ina-Iulia Alba-Iulia — o mie nouă sute optsprezece... * a. • • « » • • » ■» ca un fulger resfîrșit, gândul lunatic trece, prin timp despicîndu-i oștile­ și încetinesc Mureșul spre cetatea albă din zare... parcă pe-o clipă despicat­ă-și-a apele Mureșul, să treacă Mîhai-Viteazul călare... cu pași șovăelnici îi ies înainte, nemeșii, Vlădica, norodul... cetatea își deschide porțile, cuminte, să intre cu­ ai lui, Voevodul... Șincai­ cronicarul trecut-a și el prin Alba-Iulia trecutului crud... ale pașilor lui încălțăminte de­ oțel prin a veacului larmă parcă se-aud... Horia și Cloșca ce vrură să ’mplînte steaguri valahe pe mîndra cetate, cu oasele frînte sfârșită în teascul unei crîncene roate... pe lancu ’i pălmuită acolo, mișelește, într’o oarbă și surdă ’nchisoare, de-aceea, poate, Alba-Iuli­a crescut­a și crește, în noi, peste noi, tot mai mare... în 1918, într’o Alba-Iulie nouă, veniți de pretutindeni cît frunză și iarbă, ne-am rupt, într’un glas, istoria în două, într’o pornire năvalnică, oarbă... fii ai aceluiaș neam, ai acelorași, datine, c’o patimă aspră și idolatră, ridicat-am, în fața Europei ce prindea să se clatine, — Ardealul acesta de fier și de piatră... și din ăst tăcut, năprasnic, țintirim, dat-am mâna cu toți frații, pîn’ la Nistru și la Mare, și ’mpreună vrem să ducem lupte mari, să biruim și să zidim cîntînd ca nici un alt popor sub soare... ARON COTRUL _iih.ii • %nr»~irv­­-------- • i “ La Pavilionul Român­ei de la Expoziția Internațioală «v­ol. 1­l­ofesor­in. Iorga, u­ra hiena Vacarescu și d. profe­sor D. tiusci FARA A FI MORALIȘTI EXCESIVI, SUNTEM DATORI SA IICI RATAM ÎN PRIMUL RAND CĂRȚILE CARE POT SLUJI LA RID­CAREA MORALA A POPORULUI ȘI CARE POT SA DIFUZEZI I ÎNTREAGA NAȚIUNE CUNOȘTINȚELE DE CARE EA ARE NEAP­A­RATA NEVOIE. M. S. REGELE CAROL II E. L>ovinescu văzut de *»> atii Nu știu dacă d. E. Lovinescu, cazicîul va fi trăit un sfert..d­ oară mai dureros decât acela pe care i l-a provocat fostul cosa­­emul și tovarășul întru cultivarea pornografiei d. G. Câlinescu, una dintre alcătuitorii grupului celor șapte, care, de când a ajuns comn­ferențiar universitar, pare să fi apucat pe calea desmeticirii. E vo­­ba de studiul pe care acesta din urmă îl consacră celui d’intâiu prin „Viața Românească“ (XXIX, 8-9), prima etapă a unei cercetări ..J re credem, va contribui în largă măsură la demascarea aceluia care prin apucături neliterare, a coborât atât de jos scrisul românesc ac­­tual. I Intrând în judecarea criticii împricinate, n. Câlinescu in^pl prin a nega valoarea monografiilor „de care autorul lor este și acuI­ma așa de mândru, arătându-le ca o mustrare Universităților cari­­ nu l-au primit“. De fapt „ele compilează fără nicio elaborațiune dat­­e biografice și bibliografice, iar, când vine vorba de a da o judecata estetică, istoricul fuge în generalități didactice....“. I „Iată de ce aceste monografii nu pot fi recitite, iar un cercetă­­­tor care voiește raporturi istorice fundamentale se poate scuti de a le consulta“.­­ Trecând la critica propriu-zisă, d. Câlinescu începe prin a dis­­tinge un soiu de impresionism fals, „acela cultivat de d. E. Lovines­­cu, și care nu e decât o vegetație livrescă în jurul operei de artă“. Afirmațiunea e cu grijă confirmată prin caracterisări din volul mele d-lui E. L. în măsură să nu arate că , „în impresionismul livresc al d-lui E. L., adesea lipsit de impresia literară, se ascunde nu rara ori un dogmatism rigid“. De fapt „tot aparatul fantastic e un decor extern ce cu greu acopere goliciunea ideii“. De aici conclusiunea că nu e vorba de im­­­presionism, ci de artificiu literar. Și alte ponoase: „puținătatea ideologică a d-lui E. L. este o no­­tă bătătoare la ochi, iar talentul literar lipsește“.. Cât despre „aptitudinea de totdeauna a criticului de a socoti sti­­lul drept o mașinărie de creație“, d. Câlinescu arată chinul prin care trece frasa la acest reformator: „ii strânge, o desface, după cum îi place­ pentru simpla plăcere a urechii“. E, fără îndoială, un început fericit de caracterisare, care, pe lângă altele, va contribui la desumflarea acelui balon pretențios ca­­re se mai numește, de unii, criticul E. Lovinescu. Personal mulțămim d-lui G. C., pentru această premenire, care, cu timpul, îl va face să desavueze și propria sa contribuțiune la rătă­­cirea scrisului românesc. Nu de alta, dar e bine să vezi și bârna din ochiul altora ca și pe aceea, ceva mai mică, din al tău: începutul înțelepciunii e, totdeauna, greu. Restul urmează de la sine. Chiar dacă d. G. C. o face din nevoia de a-Și arăta superiorita­­tea asupra criticului căruia îl a luai înainte. Căci, se știe, d. E. S. n’a ajuns nici... conferențiar universitar, Paul I. Papadopol („Cuget Clar“). . j E cerul senin, și visările zboară . Iar gândul nebunatic în spații d­e petrece Al sideralei bolte mister îl în­ Ifioară. Și ca să-l descifreze, porni spre Bolta Rece. Lui Păstorel DESTIN Dar cine poate să'nțeleagă Ce tragedie am răbdat ? Mă afumai o viață 'ntreagă. Și am rămas neafumat. COCOȘ D. M­. lorga văzut de străini într’o mare revistă franceză­­, „La Tribune des Nations“, s’au publicat unele aprecieri ale d-lui N. Iorga, asupra politicei externe a României, și cu acest prilej revista străină face un foarte precis portret al învățatului român, considerat ca unul din cei mai mari istorici ai timpului. Revista străină vede in d. N. Iorga pe un istoric, care introduce in studiul trecutului cunoașterea vieței actuale. Studiile istorice ale cărturarului român, nu sunt astfel desmormântări de arhive și reproduceri din biblioteci, ci adevărate transpuneri pe planul ac­­tualității. Istoria nu mai este, în concepția iorghistă, o înșirare de fapte înghețate in trecutul ce nu mai revine, ci este un museu viu omenesc, o viață caldă chemată la fervescența actualităței, prin talentul și intuiția artistului, dublat de savant. Și această concepție este legată temperamental de D. N. Iorga, care este un suflet cald, o minte ce trece mereu dincolo de îngră­dirile timpului. Cu marele talent al d-lui N. Iorga de­ a învia trecutul, firește că studiile istorice capătă și o latură de învățăminte atUe, căci ele se leagă de viața actuală. Trecutul nu mai e mort. E lanțul ce unește ori cu azi, și seria vieței nu se întrerupe astfel, prin diferențierile piețelor individuale,­ ci se completează prin pasul de viață, care u­­nește secolele, actualizază trecutul, ori trecutul îl chiamă la ziua de azi, și în această endosmoză și exosmoză a veacurilor, umanitatea defilează pe scena lumii. Istoria trebue astfel înțeleas­ă ca un îndreptar, și privită sub unghiul unei umanități eterne, în care epocile se succed, ca vadu­rile pe mare, marea rămânând aceeași în ființa ei enormă și eternă„ Simțimântul nostru patriotic, însă, este și el profund măgulit, prin aceste aprecieri atât de juste asupra rolului ce-l joacă d. N. Iorga, in mișcarea ideologică a Europei contemporane. Sunt aprecieri, cari prin ele inșile ne dau curajul afirmațiilor naționale. („Viitorul") Petronius .................................................. Go­la­bor­are­a organizațiilor tin­ei* es­ti a .pY-tij—■­.­mm—gTM—«"«! Ta-fim, rsolomo-woman*? D. Vladislav Gutorionowiicz, secretar general al organizației m­itor tineretului polonez, este de câteva zile oaspetele „Străjii Țării”. D-sa a venit pentru a studia și pune la punct împreună cu co­mandamentul Străjii, problema acordului încheiat între tineretul țării aliate și tineretul străjeresc. O comisie din Straja Țării a lucrat cu reprezentantul polonez stabilind câteva puncte de aplicare imediată a acordului. Astfel schimbul de tineret sportiv în vacanța Crăciunului, schimb de co­mandanți și instructori la centrele de inițiere și aplicarea conven­­ției culturale stabilită de guvernele celor două țări cu privire la în­tocmirea unor vocabulare pentru tabere, colonii și e­scursii, cursuri practice, schimb de reviste și publicații, precum și învățarea celor două imnuri naționale de către tineretul străjeresc și cel polonez. Azi:­­«» . Desene­ de NEAGtț IN PAGINA 3-a Expozeul buclucaș de la Topoloveni

Next