Neamul Românesc, iulie 1938 (Anul 33, nr. 140-165)
1938-07-01 / nr. 140
Anul XXXIII Nr. 140 IJPaxa fiftst&lX pTEtftS In numerar conform aprobarii Dir. G-rafd T. T. T. No. 1S5088/9S1. "1 Vineri T iulie 1938 t Nobleță pe care o dă munca In cadrul conferinței de deschidere a Congresului Uniunii internaționale a orașelor și a Institutului internațional de științe administrative d. ministru Armand Călinescu, a arătat participanților străini cari sunt bazele nouii așezări a României, depășind limitele obișnuite ale unui cuvânt de deschidere, d. ministru Armand Călinescu a ținut să explice, pe cât a fost posibil, în amănunt, ce reprezintă pentru țara noastră Noua Constituție și noua lege administrativă, care va fi promulgată peste deva zile. Pentru noi, cari am trăit vremurile acelea în care numai politicianul își putea spune cuvântul, lucrurile sunt clare. Pentru participanții la congresul de care ne ocupăm, cuvântarea d-lui ministru «Armand J Călinescu a avut darul să spul bere și deaimul de neîncredere i pe care, câțiva aventurieri politici au încercat să-l sumene, dincollo dehotare. Cuvântul ministrului de interne a fosti hotărît: f „La conducerea țărei nu vor mai participa decât acei clari, prin exercitarea efectivă a unei profesiuni utile, justifică un interes apreciabil în viața publică. Așadar, este limpede astăzi că s’a instituit o ordine a valorilor și un respect al muncii. Nu mai avem loc pentru a-iventurieri ! Cine vrea să trăiască în cadrul nouii așezări, să guste din noblețea pe care o dă munca. ! Cine nu... ! Descreditarea onorurilor In două prilejuri pe care nu le voiu numi s'a putut constata că împărțirea onorurilor a ajuns să fie la noi periculos de ușoară. , Cineva are un prieten în literatură, în știință, în viața socială. Omul a făcut ceva sau n'a făcut nimic. Mai rău, a făcut cum nu trebuia acela ce-l îndemna să facă păcatul ambiției sale. De ce oare o distincție superioară n'ar înălța pe acela care dorește desigur, care se crede el însuși vrednic, dar a cărui valoare, de mult cîntărită de opinia publică, nu-i dă dreptul la această înaltă răsplătire? Se trece pentru a face acest mic dar cuiva pe care-l iubești sau de care nu poți scăpa și peste păcate de acelea care exclud pentru totdeauna din viața publică pe aceia cari le-ai săvîrșit. Ziarul care înregistrează alegerea uită că, odinioară, în chiar coloanele lui, s'au înregistrat procese de trădare în sama aceluiași om. Se ajunge în felul acesta la penibila situație de a te rușina că faci parte dintr'un corp, în care cînd ai intrat nu bănuiai, așa cum erau lucrurile atunci, că vei avea de tovarăș, stînd cu el la aceiași masă, pe un insuficient intelectual sau pe un greșit față de însuși neamul său. In viață oamenii n'au ca avere și rang ceia ce li se cuvine. E o nedreptate cu care ne-am deprins și pe care o tolerăm. S'a căutat o îndreptare în aceia că sunt totuși unele colțuri unde trebuie să arăți certificate valabile. De ce ușurința, în creștere, face și acolo dreapta cumpănă să fie răsturnată? N. IORGA Congresul Ligii Culturale — O uriașă manifestare de afirmare românească. Sosirea Cuvântarea d-lui profesor Nicolae Iorga - Continuă lupta de desrobire economică. Raportul asupra activității anului trecut. Cuvântul reprezentanților din toată țara — Ziua , La Botoșani, în orașul de unde au pornit câțiva dintre cei mai străluciți reprezentanți ai geniului românesc, s-a deschis ori congresul general anual al Ligii Culturale, sub președinția d-lui prof. N. Iorga. De dimineață, la ora 6,30, congresiști au sosit, în frunte cu d. profesor N. Iorga, întâmpinați cu entusiaste ovații de un public numerco - din Botoșani, printre care se afla și c. ministru G. Ionescu-Șișești, dimpreună cu dt. col. Craiu, prefectul județului, col. Vasile Gorski, primarul orașului, pr. Al. Dolinescu, protoereul județului, căpitan Bogatu, prof. N. Răutu, Mihail Vasiliu, președintele asociației învățătorilor, Gh. Măzărescu, administrator financiar, Eug. Goțeanu, destubiți tovarăși de croding, și de silinți. Mai mult decât, anul trecut, la Iași, unde mi-am arătat adânca durere de a vedea așa de coborit, de umilit și profanat, lipsit tot mai mult de orice vlagă român casei orașul din care odinioară se cârmuia cu sabia și buzduganul Domniei glorioasa maică Moldova, aici, la Botoșani, de unde îmi sunt înaintașii după tată și unde mi-am început o viață care s’a dus apoi prin așa de multe și depărtate locuri aceleași constatări se impun, peste marea încercare prin care am trecut cu toții ca să ajungem, biruind încercările de a ni se da cu sila o guvernare a nepriceperii și a neexperienții pe căi nouă și atât de periculoase, la înscăunarea unui regim de Stat, în care și libertatea gândirii, ca pedeapsă venită dela cei cari așa de mult au abuzat de dânsa a trebuit să fie îngustată, deși nu jertfită cu totul, ca în alte țări amenințate de revoluție, pentru ca să avem măcar, supt scutul regal, ordinea și siguranța de viitor. Am sfătuit atunci potrivit și cu o parte din tradițiile Ligii Culturale, dar mai ales după cerințele vremii aspre de astăzi, o întreagă acțiune de recâștigare a posițiilor economice pierdute, adică a întregii noastre gospodării ruinate, chemând intru aceasta, cu dreptul unei societăți care a făcut așa de mult ca să se ajungă la hotarele de astăzi, atât de râvnite, silințile tuturora. Cerem ceva și Statului, — care nu poate fi o formă legală sub care să scadă, mergând spre picire, poporul însuși care l-a făcut, i-a apărat și l-a crescut, ci icoana ce indepinește acest popor și îndemnul statornic către alte isprăvi și biruinri —, să-și aducă aminte de ce n’a ținut în seamă atâta vreme dintre cele dintâia datorii ale sale. Nu mai putem îngădui ca el în issuși să se razime, de pe urma unei continue acțiuni ticăloase de corupție, pe aceia chiar cari, ridicați de inconștiența noastră, lucrează, în orbirea interesului lor, contra dăinuirii însăși a României naționale. MUNCA ROMANEASCA Munca românească poate fi singurul temeiu sănătos pentru Statul rromân, care-și va trage toate puterile tocmai dintr’insa, și România lărgită pe baza dreptului național if trebue să știe ura de dânsul perntru ca din adâncul puterilor neamului să iasă necontenit ceia ce o poate asigura deocamdată și întări pe viitor. Deci, când ramurile vieții de stat au nevoie de un concurs al societății, el trebue căutat mai ales în țară, iar, în cuprinsul însuși al stării, la vechii ei cetățeni, și nu la fce sîa adaus în urmă prin invazii moi sau vechi, care nu dau nimănui precădere față de aceia în casa cinstită și curată a cărora au venit. Deși, la un moment se luaseră linele măsuri de acest sens, mi-etorul poliției, Gambescu, șeful siguranța și multe alte personalități intelectuale și oficialități ale orașului. După ce ă. prefect al județului, dt. col. Dinu Craiu și președintele secției Botoșani a Ligii Culturale, d. N. Bidnei, au urat oaspeților bun sosit și au făcut prezentările președintelui suprem al Ligii Culturale, cei sosiți, dimpreună cu ă. prof. N. Iorga au vizitat muzeul, biserica Sf. Nicolae Popăuți și catedrala orașului, unde au fost fotografiate crucile și inscripțiile. La catedrală s-a oficiat un Te- Deum, la ora 9, de către preoții Al. Dobnescu și Gheorghiu, în prezența autorităților locale și a congresiștilor. S. S. Pr. Dobnescu, protoereul teamă că s’a revenit aproape cu totul asupra lor, că lipsa de virtute sau de curaj a unora din cârmuitori CARTIERE ROMÂNEȘTI Am mai cerut atunci deslușit și neted, să se lucreze — și ce rău am fost înțeles de unii totalitari ai teoriei pure, cari în viața lor n’au izbutit să facă un singur pas pentru punerea in practică a unor așa de frumoase principii! —, ca dacă nu ni se poate da înapoi, pe calea legală, singura la care ne putem gândi, tot ceia ce am avut, și mai ales de pe o zi pe alta măcar să se lucreze, evident și cu sprijinul, absolut necesar, al Statului, la îngrădirea unei cetățui românești, de apărare astăzi de avânt recuceritor mâne. Cartiere românești trebuie să răsară, prin înțelegerea, solidaritatea și energia oamenilor noștri, dar și cu sprijinul imediat și necondiționat, al oricării autorități municijudețului, într’o scurtă cuvântare, a arătat importanța congresului Ligii Culturale și a zilei sf. Petre și Pavel, pentru care a fost hotărîtă deschiderea congresului, subliniind totodată uriașa acțiune românească a d-lui profesor N. Iorga. DESCHIDEREA CONGRESULUI Congresiștii, s’au adunat, după Te-Deum, în sala teatrului Eminescu, unde a avut loc deschiderea congresului și s’au desfășurat lucrările la ordinea zilei. S’a format biroul, după propunerea d-lui profesor N. Iorga, din d-nii general Marinescu-Chișinău, locot-colonel Sever Al Slătinescu-Cernăuți, și prof. Nicolae D. prof. N. Iorga a rostit apoi următoarea cuvântare : pare, în această tristă lume cotropită. Centrul va putea trăi prin activitatea sa de comerț, oricui i-ar aparținea, momentan, comerțul acesta, dar ceia ce numim așa de urît, cu un vechiu termin turcesc : mahalalele trebuie să se bucure, după o înțeleaptă curățire de infiltrațiile străine, de tot sprijinul și al Primăriilor și al Statului înnsuși. Acolo să fie fabricile la care să-și afle hrana ai noștri, acolo așezămintele de ajutor și binefacere, acolo școli înfloritoare ca, odată, a neuitatului dascăl Ion Creangă, acolo începuturile unui nou comerț cu furnituri de Stat din depositele sale, acolo mijloacele de desfacere pentru ce aduc țăranii ca produse ale muncii lor , acolo chiar și unele din clădirile noi ale autorităților, adesea îngrămădite nepotrivit în case cu chirie, pentru că mi se pare că decât să aducem pe omul nostru din margene în clădirile din centru e mai potrivit și mai drept ca străinul din acest centru să se ostenească pentru nevoile sale acolo unde bate mai puternic inima poporului băștinaș. Iar în acest mijloc unde am fost așa de rușinos bătuți să se îngăduie bisericilor noastre, singurele monumente ce ni-a fost îngăduit a înălța și a păstra să răsufle liber prin aceia că s’ar înlătura, și ca o măsură de igienă, maghernițele de asiatică putreziciune sau și trufașele palate noi ale biruitorilor noștri, cărora nu le putem permite și mai departe o așa de urâtă pângărire. Aș putea să aduc înaintea d-voastră frumoasele făgădueli ce am primit pentru Iași, de care fusese vorba întâiu, de la primarii ce s’au succedat. Trebuie să mărturisesc, cu tristeță, dar fără descurajare, căci, după un vechiu obiceiu al mieu, nu mă voiu lăsa, nimic absolut nimic nu s’a făcut in acest sens. Atunci, pentru că, până ce Statul se va înjgheba mai bine în formele cele noi, care sunt încă numai în plăsmuire, lucrul de îndeplinit, care nu sufere zăbavă, se cere neapărat săvârșit de fiecare asociație care simte obligația imperioasă ce ne apasă și asupra căreia am insistat cu putere. Trebuie ca ele, trezind și unind inițiativele particulare ale celora care pot simți, și nu numai în această Moldovă, mai nenorocită decăt orice altă parte a țării. CĂ V’A AJUnS CUȚITUL Negoț românesc se poate face oriunde, dacă lumea va înțelege odată unde are datoria națională de a cumpăra.Negoț pentru negoț, desigur, și negoț pentru neam, dar fără să se amestece în negoț interese de club și cu atât mai puțin interesele, condamnabile, de cuib revoluționar. Ce a făcut Liga noastră la Iași, cu o librărie, o tipografie, la care se adaugă Museul lui Cuza Vodă și al Unirii, ce au făcut membrii secției Brăila în marele port muntean, ajuns la atâta decădere de câțiva ani încoace, arată că, atunci când nu apasă bănuiala scopurilor de răsturnare, concursul general nu poate lipsi. O sucursală a așezămintelor noastre, ajutate și de acelea, care sânt supt ocrotirea Ligii și ele, de la Vălenii-de-Munte, cu Școala Artelor Uitate, care dovedește și aici, acuma, ce poate, în lucrul icoanelor, în care ea singură păstrează sfânta tradiție de artă, în al unei olării care se inspiră de la ce e mai frumos în datinile tuturor timpurilor și țărilor, păstrând totuși o notă generala românească, în al unei țesături de covoare care nu se rătăcește după ispita unor forme oficiale cu totul greșite și chiar în unele începuturi de legătorie artistică, o astfel de sucursală o vom înjgheba și aici, încredințând-o bunei gospodării, pe care o vom ști supraveghia, pentru că proprietatea tuturor creațiunilor va rămâne a Comitetului Central, a Botoșănenilor adunați în jurul Ligii Culturale. Prin creațiuni, prețuite de toată lumea cunoscătoare, ca pavilionul românesc care zăbovise atâta, de la marea expoziție internațională din Veneția, am arătat că, scotocind mijloacele oriunde, suntem în stare să ridicăm și peste hotare așezăminte vrednice de a sta alături cu acelea pe care, pentru alte așezăminte fin Institutul Sud-Est European, LAOS, să arăte ce pot, niciuna, neputându-se scuza prin aceia că servește unor scopuri speciale. Din partea noastră, am dat, din puținul ce aveam, care e insă așa de mult față de ce era în trecut, un exemplu pe care-l vom lărgi din toate puterile noastre, arătând că oricine voiește ln adevăr, izbutește. Sprijinindu-ne și pe Comisiunea Monumentelor Istorice, căreia i se datorește și aci păstrarea și împodobirea Popăuților lui Ștefan cel Mare cu minunata pictură, și aceia a creațiunii Elenei lui Petru Rareș, Sf. Gheorghe, a cărui suliță, biruitoare asupra grozavului balaur, trebuie să vă fie d-voastră, Botoșănenilor, un alt îndemn, am ajutat ca în noul cartier ieșean de la Copou să se ridice o biserică după acele bune datini pe care le-a servit în toată viața sa marele arhitect moldovean și istoric al artei, Nicolae Ghica Budești. Aici în Botoșani nu e nevoie de așa ceva, căci oriunde s’a păstrat încă acea viață românească din margine în care am crescut și din vlaga căreia mi s’a hrănit sufletul, aveți solide zidiri ale unui mai bun trecut. Dar, dacă Sfântul Gheorghe are împrejur un spațiu care poate fi refăcut într’o mândră grădină, asediul evreiesc în jurul Uspeniei, dar al aceleiași Doamne și „fată de împărat“ Elena, trebuie să înceteze, sau și Statul român, am putut eu personal să le întemeiez tot acolo la Veneția, ca frumosul palat al Casei Românești, unica vatră națională în cetatea celor mai mari minuni, sau la Fontenay-aux-Roses, în marginea Parisului, mâine poate, dacă e să mai am câțiva ani de viață, și aiurea. Mă sprijin pe ce am făcut ca să cer o colaborație devotată in vederea atâtor alte lucruri a căror înfăptuire e în curs, ca la Vălenii-de-Munte, unde peste două săptămâni reîncepem cursurile și peste trei luni redeschidem pentru o altă serie acea Școală de misionare pe care o curioasă mărginire îndărătnică a împiedecat societatea mai înstărită din orașele noastre să o înțeleagă, fie și după izbânda pe care, în acest an chiar, fetele noastre au câștigat-o la Veneția și chiar, mulțumită ministrului nostru în Italia, d. Alexandru Zamfirescu, la Roma însăși Pentru această operă mare și grea nu mai poate merge însă cu organizația de până acum a Ligii Culturale, organizație „democratică“ într’o vreme de faliment a „democrațiilor“ de sistem vechiu. Ne sprijinim pe un sistem de libertate la intrare, de alegere la conducere, care e, în amândouă privințile, anacronic și greșit. In Ligă nu trebuie să intre oricine se oferă sau este solicitat. Nu e vorba de vre-o distincție de clasă sau de talente, ci de una care să se fi manifestat în domeniul muncii. Cerem deci secțiilor să verifice foarte de aproape pe cine cuprind și să considere ca ieșit din ele pe oricine în curs de un an de la data acestui Congres nu va dovedi prin ce a ajutat, în cultură sau în domeniul economic, scopurile noastre naționale. (Continuare în pag. ll a) Cuvântarea dlui IV. Desrobirea negoțului românesc D. PROF. N. IORGA n’a îndrăznit să ducă lucrurile până la capăt. IN SUFLETUL FIECĂRUIA DINTRE STRĂJERII DE AZI TREBUIE SA SE ÎNRĂDĂCINEZE LOZINCA CA REALIZĂRILE INDIVIDUALE SUNT TOATE PENTRU FOLOSUL OBȘTESC. MERITUL FIECĂRUIA ESTE UN ADAOS LA PROGRESUL ENTITĂȚII NAȚIONALE ROMANEȘTI. M. S. REGELE CAROL II , ANARHIA LITERARĂ Răsunetul campaNiei de purificare a literaturii, întreprinsă cu atâta succes de d. profesor N. Iorga se arată tot mai larg, în toate cercurile scriitorilor și a cititorilor noștri. In ultimul timp s’a instituit chiar un premiu, al d-lui prof. dr. Paulian, pentru o lucrare intitulată: ..^Mijloacele de combatere a imoralității în artă“. Cu prilejul distribuirii premiului al treilea d-nei Aurelia Vanghele, la asociația publiciștilor români, premianta a rostit o sugestivă cuvântare, din care reproducem următoarele pasagii edificatoare: Sunt oameni cari socotindu-se poeți, romancieri, artiști, fără de talent și fără să cunoască mai întâi de toate, nici chiar gramatica și ortografia limbei românești, se găsesc obligați să aducă tributul lor, injectând virusul molimei pornografice în sufletele tineretului dornic de sensații, conrupându-le, deșanțându-le, revărsând darnic cerneala condeiului, cu mult liberalism asupra unor forme literare degradante, cari ni se înfățișează prin ciudățenia concepției, anarhia limbei, destinderea formei, într’un cuvânt, noutatea, moda / tăiguelile necuviincioase ale conrucătorilor, s’au revărsat în toate straturile societăței, începând cu școlile de la mic până la mare, minți de toate calibrele le-au savurat! Dar trâmbița lor de deșteptare către o literatură nouă, modernă, cum o socotesc ei, disciplina zănatică pe care vor s’o impună ca o gimnastică a sufletelor desbrăcate de vălul pudicității, nu se va statornici pe multă vreme ; căci, biciul cuvântător, repezit peste obrazul celor ce pângăresc demnitatea scrisului, a făcut pe mulți să se pocăiască. In curând, vor amuți toți... Hotărîrile luate, alarma, sunt unanime ! Marile uși trântite zgomotos în fața producției lor inadmisibile, au demoralizat o mare parte din ei. Cu greu își vor mai aduna rândurile ca să formeze o armată de contraofensivă. Admiratorii lor, nu mai au siguranță în glas. Elanul lor s’a topit căci „clica“ făuritorilor de obscen, inconștienților, înstrăinărilor de neam, este acum o ruină. Procesul de cristalizare este în curs și epilogul lui va fi foarte tragic pentru ei căci ochii ucenicilor acestor fel de școli literare și artistice, au fost deschiși! Punem mare temei pe declarațiile valorosului nostru istoriolog, românului neaoș Nicolae Iorga și membru de onoare al Asociațiunei noastre, a cărui pană, nu va înceta un moment, să apere scrisul românesc ! Iată ce scrie domnia sa : „Contra sălbăticirei sufletului românesc, revin la o luptă fără cruțare la vârsta când mi s’ar putea recunoaște în altă atmosferă, un drept la odihnă. Dar când sănătatea neamului meu e în joc, reiau vechea mea misiune, în credința că nu e pentru mine o datorie mai imperioasă decât aceasta. Voi semnala literatura bună, voi târî la prăbușirea meritată pe aceia care e tot atât de proastă, sub raportul estetic, pe cât de otrăvită sub cel moral și sunt sigur că ’mi răspunde conștiința tuturor oamenilor de bine !“. Nutrim de mult vederile acestea și suntem fericiți că se accentuiază un crainic literar de competința și valoarea profesorului Nicolae Iorga. „Geniile" lansate de unele edituri, care aveau de scop spoliațiunea paginelor licențioase, rămân ca niște caricaturi monstruoase . Pe lângă acest cercetător care a înțeles tendința de stricăciune catastrofală a nouei arte literare și artistice, ziarele : „Universul“, „Neamul Românesc“, „Cuget Clar“, „Curentul“, etc. nu se dau în lături să protesteze vehement în contra acestei țicneli cerebrale. Majoritatea colaboratorilor, se compune din oameni cu mintea profundă, cari citesc și scriu; din cei ce-și pot permite îndrăzneala unei cercetări literare și au dreptul să o facă viabilă sau nu. Așadar, succesul campaniei noastre anti-pornografice, se arată la orizontul vremei, cu auroră clară, un luminiș pașnic al unei ere noi, sănătoase, pe tărâmul cultural, artistic. Să sperăm că, după atâtea protestări și sbucium sufletesc, în săptămâna cărței ,nu vom mai vedea vitrinele librăriilor împestrițate cu tot felul de cărți semnate de cei ce s’au deochiat pentru totdeauna ! Din proza și poezia vulgară, nu trebuie să mai rămână decât o dureroasă amintire. E punctul de vedere categoric și hotărîtor, al unui popor îndrăgostit de cugetarea și linia clasică, peste cari au trecut veacurile și or să mai treacă fără să le tulbure. Protestările izolate, frânte, a celor învinși, nu vor mai reuși să fărămițească atențiunea încordată, îndârjită să lupte fără preget pentru salvgardarea literaturei, artei jignite și purității sufletelor tineretului nostru ! ! « Păstorul sicilian Istorie nu are, dar a fost iubit de Theocrit și de Virgiliu și treburile lui și-au pus sigiliu Pe-al dulcelui Siciliei lui rost. A fost păstor de capre și de oi Și turmele lui colindau coline Și a fost în urmă crescător dealbine Și paznic propriilor lui nevoi. Umbla cu cântecele după el, Ca un silvan cu sarica ’n spinare, Din poesia bună In naiul așteptat în înserare De somnu’n parte-al fiecărui miel. S’a și luptat odinioară, când Călcaseră pe-aici Cartaginezii, Dar mai ales a rătăcit cu iezii Și visurile și le-a tors în gând. Acum e fericit pe sub pământ Că odihnește alături de el Cloe Și că de-asupra groapei lor un roi e Aducător din soare de cuvânt. .(„Roma“). N. DAVIDESCU INAUGURAREA HANULUI DIN MUZEUL SATULUI ROMÂNESC Eri la orele 11.30 s’a făcut inaugurarea Hanului din Muzeul Satului în prezența d-lui prof. Dimitrie Gusti, directorul general al Fundației Culturale Regale „Principele Carol“. Festivitatea a început printr’un serviciu divin oficiat de preotul Grigore Popescu. * D. prof. Dimitrie Gusti a arătat într’o scurtă cuvântare că această cooperativă a funcționarilor Fundației Culturale „Principele Carol“ înseamnă un exemplu practic pe care-l dă instituția care a propovăduit înființarea atâtor unități cooperative la sate. Cooperația se încadrează în efortul cultural pe care-l depunem în lumea satelor. Solemnitatea s-a sfârșit la orele 12!2. Pentru statuia lui Eminescu WWSARA/WWWWWWWWWWWWWW TOTAL GENERAL 778.381 leî Donat. Comitetului pentru Casa, Crângul și Biserica lui Eminescu din comuna Ipătești, județul Botoșani 400.000 Suma subscrisă până acum pentru monumentul lui 1 Mihail Eminescu ce se va ridica în Capitală 377.881 Publicăm numele noilor subscriitori: Colecta profesorilor și elevilc Seminarului „Veniamin Costache“, Iași 500 „ Total 378.381 lei