Oastea Domnului, 1931 (Anul 2, nr. 1-52)
1931-01-11 / nr. 2
Pag. 2 OASTEA DOMNULUI terile ce isvorăsc din jertfa de pe cruce şi cu ajutorul Bisericii lui Hristos, contra păcatului sub orice formă; de a fi, noi, ■»ostaşii Domnului«, cei dintâi pilduitori ai unei vieţi după voia lui Dumnezeu; de a câştiga suflete pentru viaţa cea nouă pe care am îmbrăţişat-o din clipa când am cunoscut Adevărul«. Acest legământ l-au semnat 34 de fraţi, mulţi lipsind din pricina ocupaţiei lor care і-a reţinut, iar unii scuzându-şi lipsa. S’a adus la cunoştinţa adunării scrisoarea Părintelui Trifa cu vestea bună că e în plină refacere spre bine şi că şcoala prin care a trecut şi trecere spre slava lui Dumnezeu şi a întăririi lucrării Sale în lume. S’a mai adus la cunoştinţa fraţilor că sărbătorirea unui an de lucrare a »Oastei Domnului« la Bucureşti va avea loc la 21 ianuarie, ora 7 seara, în Biserica Manu Cavafu a Părintelui Protoereu C. Moisiu. Secretariatul Oastei. Pe drumuri de propoveduire. — La Lăpuşnicel. — Zeloşii întru Domnul ostaşi Meilă Şandru şi Ianăş Şandru din Mehediea (Bănat) vor merge pe ziua de 25 Ianuarie în comuna vecină Lăpuşnicel (I. Severin) pentru a înfiinţa şi acolo Oastea Domnului, căci au aflat că se găsesc în numita comună buni creştini dornici de îndreptare întru Domnul, cari ar întră în oaste şi ar lucra mai departe pentru răspândirea ei, ca lucru plăcut lui Dumnezeu. Bunii ostaşi din celelalte comune vecine Lăpuşnicelului, sunt poftiţi a merge şi ei pe acea zi acolo, să ajute la lucrul Domnului şi la reuşita cât mai bună a »programului«, adecă a vorbirilor, cântărilor, tâlcuirilor şi rugăciunilor, prin cari să atragă spre oaste sufletele bune ce le vor asculta. ~ ! Pentru cei din vecini cu com. Bârzava. Credincioasa ostaşă a Domnului Iuliana Muntean din Bârzava (r. Arad) ne scrie, că şi în acea comună şi-au făcut sectarii un mic cuib, — dar mulţimea cea mare e a sufletelor bune şi credincioase. Ar fi de dorit, spune zeloasa ostaşă, să vie unii propagandişti vrednici şi la noi pentru a sămăna sămânţa bună a îndreptării şi lăpădării de păcate prin Oastea Domnului, căci, pe cât cunosc eu plăcerile oamenilor, ar fi bine primită aci mişcarea, în preoţii noştri ar afla buni sprijinitori. La mine ar avea adăpost. Să-i aducă Dumnezeu. Iuliana Muntean, ostașă. în Oaste au mai intrat. Din com. Solcea (j. Botoşani): Savel Cojocariu cu soţia Anica şi fii Ioan şi Aglaia Petru Palamari, Mana I. Druc, Elena I. Dascălu. Din Beceni (j. Buzău): Costică Agapie, Stan Ch. Cârceni. Sfinţirea Steagului din Salonta (Bihor). Având noi ostaşii din Salonta în Octobre 1r. serbarea de sfinţire a Steagului ne-am adunat cu inimă curată la sf. biserică să dăm mulţămită Tatălui că ni-a ajutat până aci. Bucuria este a noastră, dar vrednicia a celui ce a înfiripat Oastea Domnului în ţară, şi a făcut legături cu poporul prin »Lumina Satelor«. Iar dintre ostaşii de aici, laudă fraţilor ostaşi Gavril Pârcălab din Picleu, cantor misionar, şi Petru Sas din corn. Şumuşcel (r. Arad), cari sunt adevăraţi luptători în fronturile oastei şi apărători ai sfintei biserici. La fel de laudă vrednici sunt înşişi ostaşii de aici, cari au ascultat chemarea conducătorilor şi au ajutat de s’a putut cumpăra steagul, care e bucuria sufletelor lor. Dăm mai sus chipul luat cu prilejul sfinţirii, cu însufleţiţi ostaşi şi cu preoţii între ei, cu Steagul Oastei între praporii sfintei biserici. Preotul dela dreapta e părintele Lărgeanu de aici, cel dela stânga e părintele Andrei. La spatele lor, ţinând steagul, e Mihai Popovici, zelosul secretar al Oastei. De ele Dumnezeu mulţi ani bucurie, de tot ce vor lucra pentru mărirea lui Dumnezeu şi întărirea bunei credințe. Vestitor. „Mai lângă Domnul meu, mai lângă el“... S’au înştiinţat ca hotărîţi a se apropia tot mai mult de Domnul, în apropierea căruia vieţuind, omul simte cum învinge toate grijile, cum cad de pe trupul lui toate greutăţile şi fuge dela el întristarea, iar când se ţine de el, o sufere cu mulţămire... lată cu ce cuvinte cuminţi şi calde îşi înştiinţează noii fraţi intrarea în oaste, păşirea lor »mai lângă Domnul«... Bertea, Vârbilău (r. Prahova). Cucernice părinte! — Deschidem şi noi uşa inimii noastre, ca să între Mântuitorul în ea, căci de mult a tot bătut la uşă, ca să ne sculăm din somnul rătăcirii şi păcătuirii... Desbrăcăm haina cea veche şi îmbrăcăm haina luminii, înscriindu-ne în Oastea lui Iisus, Ioan Preda din Vârbilău şi Lupu Paraschiv din Bertea. * In noaptea de 29 spre 30 Nov. am avut un vis, că eram în uliţă, în faţa jocului, culcat jos şi privind jocul, când iaca un ostaş al Domnului se apropie de mine şi mă atinse ca o nneluşă, zicându-mi: Ridică-te Gheorghe şi hai cu noi, că tu de ostaş Domnului eşti bun! Şi au venit şi alţi ostaşi. Dar a venit şi un om al ispitei care cerea să-i amăgească să bee spirt, dar ostaşii făcându-se că beau, îl vărsau în sîn şi nu-1 beau, nici tutunul lor nu-l primeau. Şi când ispititorul întreba, de ce n’ai beat, creştine ? De ce l’ai vărsat pe de lături? aceştia răspundeau : Aşa e legea noastră, pe care n’ai tu putere să o strici... Şi alte lucruri frumoase am văzut cu sufletul, cam aşa mi-au plăcut, că dimineaţa am rupt luleaua (pipa), iar tutunul l’am aruncat în foc, şi vin cu plină inimă să mă înscriu şi eu în şirul bunilor ostaşi. George Fiordean, Bărboşi (r. Turda). * Auzind noi multe vorbe bune despre Oastea Domnului, am călătorit într’o Duminecă la Lugoj, unde am cercetat şcoala Duminecală şi pe surorile din Oaste, şi văzând ce lucru frumos săvârşesc acolo, ne-am hotărât a ne alătura acestor surori, ajutând lucrul Domnului şi acum am început a ne aduna şi aici în Dumineci şi sărbători, şi avem nădejde în Dumnezeu că vom întări şi în satul nostru pornirea cea atât de plăcută Domnului. Elena Orăşan şi Elena Mateica, din Mămicul-mare (r. Severin). * Cetind de 2 ani »Lumina Satelor« şi apoi foaia »Oastea Domnului« şi cărţi tipărite acolo, m’am hotărât şi eu cu casa mea, a părăsi cărarea rătăcirii pe care nici nu băgăm de seamă că umblăm. Azi privind înapoi, îmi pare că am fost fratele Fiului rătăcit şi am fost argat la porcii diavolului, pe cari îi păşteamprin mocirlele păcatelor. Acum mă întorc spre bunul meu Părinte, şi vin în faţa lui fără haină, căci haina mi-au rupt-o spinii păcatelor. Ci bunul părinte îmbrăca-mă-va în haina duhovnicească cea curată şi mă va primi ca să fiu sluga lui cea ascultătoare, în veci, amin. Th. Cazacu şi Catrina Th. Cazacu şi fiul lor Constantin, din Stăneşti (corn. Măgireşti, j. Bacău). * Subscrişii, lăpădând pe omul vechiu şi pătat de păcate, dorim a fi o făptură nouă, îndreptată cu totul cu faţa spre Domnul, slujindu-i lui cu umilinţă. Vă rugăm a ne scrie în Oastea bună a Lui, Jipa D. Tudor şi soţia Stana, Gh. Ion, din Gura Nişcov (r. Buzău). * Iar, printre alţii mulţi, pe cari îi vom tipări pe rând, — s’au mai înscris următorii, însoţind înştiinţarea lor de cuvinte bune, simţite, sau de versuri închinate Domnului, — pe cari, din lipsa de loc, nu le putem da aci pe toate. Fie lăudaţi pentru hotărârea şi râvna lor. Cuvintele bune în care şi-au pus sufletul lor, le-a auzit Domnul! Iată cine şi de unde sunt: Din Caţcău (j. Someş): Florica Greblea, Grigore Greblea, Nastasie Greblea, Dumitru Boldur, Iuliana Cozma, Iese Gavriş. Din Lunca Bradului (j. Murăş): Soţia lui Man Niculae (ostaş), Panga Ioan şi soţia, Costea Iosif şi soţia, Buta Petrea. Din Sălătruc-Chineşti (j.Someş): Cristea Gavrilă, Rampaciş Victor, Doboş Nicolae, Doboş Gavrilă, Doboş Vasile. Din Chineşti (j. Someş): Boţea Susana, Lador Susana, Frenţ Susana, Sfecheş Dominica, Bál Maria, Bal Dochia, Sagmar Ana. Nr. 2