Oastea Domnului, 1943 (Anul 14, nr. 1-53)
1943-01-03 / nr. 1-2
Pag. 4 Anul 13 Nr. 1—2 OASTEA DOMNULUI Mica scânteie dela Oastea Domnului Întâia chemare la luptă şi cel dintâi ostaşi ai Domnului Acum la Anul Nou s’au împlinit 20 de ani de când dintr’o scânteie de pe vatra sfântă a Bisericii noastre s’a aprins focul cel mare. Oastea Domnului care s’a Intirs în toate părţile cării. Da sigur, e uşor de înţeles, că numai Duhul sfânt a putut face această minune a trezirii atâtor mii şi zeci de mii de suflete din somnul păcatelor. El, Mângăitorul a lucrat vădit în mijlocul neamului nostru şi a făcut în scurtă vreme ce n’au putut face în mii de ani toţi învăţaţii lumii laolaltă. Anume, a făcut din zeci de mii de beţivi şi suduitori şi cu altfel de patimi, oameni cucernici şi unii chiar vestitori ai Evangheliei. Noi am fost martori şi am văzut cu ochii această schimbare, de care ne-am mirat şi am cunoscut că în adevăr lucrul lui Dumnezeu este la Oastea Domnului. Dar să vedem cum a pornit Domnul această lucrare ? El cu mult înainte şi-a ales şi a pregătit lucrătorii care aveau să împlinească voia Lui. Astfel, încă din anul 1920 a pus în inima I. P. Sf. Sale Mitropolitului Nicolae, ales atunci în scaunul Ardealului, gândul pornirii unei mişcări religioase pentru luminarea şi Întoarcerea poporului la Evanghelie. Din acest gând a pornit la drum gazeta „Lumina Satelor“ şi prin ea toată lucrarea dela Oastea Domnului. Astfel în „Lumina Satelor“ s’a publicat următoarea Chemare de Anul Nou 1923 către cetitorii gazetei noastre dragi: „Să facem o intrare creştinească in Anul cel nou cu hotărâre şi întovărăşire de luptă împotriva sudalmelor şi beţiilor“. »Feliul cum trecem noi creştinii de azi dintr’un an într’altul, nu e cel bun şi creştinesc. Că ce facem noi la Anul Nou? încă din presără anului nou ne strângem la beutură şi ţinem să bem toată noaptea ca nu cumva Anul Nou să ne afle aşa cum ne-a lăsat bunul Dumnezeu. Cu mintea trează şi limpede. Cu orice pat şi cu orice cheltuială, ţinem la datina năroadă şi păgână, să ne afle anul nou beţi şi să ne îmbătăm în Anul Nou. Diavolul a scornit cu mare vicleşug între creştini această datină. Diavolul vrea cu orce preţ să tulbure mintea şi judecata omului în noaptea Anului Nou şi în ziua de Anul Nou, ca nu cumva omul să-şi poată da seama cum stă cu afacerile sale sufleteşti şi să bage cumva de seamă că el merge înainte pe calea perii. Asta e pricina că oamenii trec dintr’un an într’altul fără nici o schimbare sufletească. Cu păcatele cu cari ies din anul cel vechiu, cu acele întră în anul cel nou, şi tot cu acele se apropie şi de capătul anului şi de... groapa din cimitir. Asta nu e bine şi aceasta nu e viaţă de creştin adevărat. Un creştin adevărat trebue să se facă din zi în zi, din an în an, tot mai bun, tot mai curat şi mai aproape de Mântuitorul Hristos şi învăţăturile Lui. Cetitorilor! Veniţi să facem o intrare creştinească în anul cel nou. Avem noi Românii două mari păcate cari mai ales ne strică sufletul şi traiul cel creştinesc: sudalma şi befla. Veniţi să facem o hotărâre şi o întovărăşire de luptă împotriva lor ca să le scoatem din casa noastră, din traiul nostru şi al vecinilor noştri. Această întovărăşire o facem aşa că publicăm mai jos o hotărâre. Toţi cari voesc şi se hotărăsc să intre în lupta de scoatere a sudalmei şi beţiei din traiul lor, vor iscăli această hotărâre. Cetitorule! Sufletul tău te roagă şi te cheamă să te hotărăşti şi tu pentru apărarea lui de păcate. Ascultă glasul şi rugăciunea sufletului tău şi iscăleşte şi tu hotărârea şi o ţine*! HOTĂRÂRE: Subsemnatul gândindu-mă cum aşi putea intra în anul cel nou cu folos şi mântuire sufletească, mă hotărăsc prin aceasta, cu începere de la Anul nou să scot din traiul meu sudalma şi beţia. îmi dau seama ce păcate grele sunt aceste: cu sudalma de cele sfinte batjocoresc şi răstignesc pe Mântuitorul meu, iar cu beţia îl las pe satana să se facă stăpân peste mine şi voia mea. Mă lapăd cu ură şi cu scârbă de aceste păcate şi mă hotărăsc pe anul ce vine să-mi păstrez mintea şi judecata aşa limpezi şi curate cum mi Ie-a lăsat Dumnezeul meu şi limba de asemenea să mi-o pun numai în slujba Lui. Intru prin această hotărîre în rândul acelor cari se vor hotărî ca şî mine, ca astfel toţi împreună ca nişte buni ostaşi ai lui Hristos să începem lupta cea sfântă a curăţirii vieţii noastre de păcatele cele multe şi grele. In fruntea oştirii noastre stă Mântuitorul Hristos şi El ne va duce la biruinţă. Pe Mântuitorul meu Isus Hristos, rugându-L să mă ajute şi pe mine ca să lupt în Oastea Lui, iscălesc această hotărlre ce s’a făcut pentru binele şi mântuirea mea sufletească“. Dar în ... la anul nou 1923, abonat al gazetei «Lumina Satelor» Cei dintâi ostaşi ai Domnului La această chemare au venit câteva răspunsuri de la cetitori, dintre care dăm aici câteva. Cel dintâiu a fost al fratelui Ioan Buzaş din Codreni (lacul român, jud. Târnava-mare, care zice: „Vin şi eu cu drag să mă alătur ca ostaş al Mântuitorului nostru Isus Hristos, împotriva faptelor celor mai urîte şi păgâneşti, beţia şi sudalma, ca să luptăm cu credinţă împotriva dejmanului nostru diavolul, să-l supunem sub picioarele noastre. Rog pe bunul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos ca să ne ajute in anul acesta nou să mergem înainte cu spor de fapte bune până la sfârşitul anului, şi atunci să putem sta cu faţa sus înaintea Conducătorului nostru Hristos. Să ne ajute bunul Dumnezeu ca să putem atrage cât mai mulţi în tovărăşia noastră, să cunoască toţi ce e lumina şi binele sufletesc! Jacul român la 25 Ian. IOAN BUZAŞ econom Lum. Silelor Nr. 5—1923 Iar din răspunsul fratelui Gh. Greaua din Lisa—Făgăraş desprindem : ...„Cu ajutorul lui Dumnezeu vreau să intru şi eu în societatea aceasta să las beţia şi sudalma şi să le înlocuiesc aşa: în locul beţiei să fac milostenie şi în locul sudalmei rugăciune. Sunt şi alte fapte rele care ne omoară sufletul şi cu ajutorul lui Dumnezeu să le scoatem şi pe acelea“... OH. GREAVU, cant. bis. ort. Lisa L. Satelor Nr. 7—1923. Pe cum se vede, odată lupta pornită nu s’a oprit numai la cele două păcate sudalma şi beţia, ci lupta s’a întins împotriva tuturor păcatelor fără deosebire şi aşa s’a încins focul unul dela altul. In şcoala mântuirii Iatăraţilor scânteia Duhului Sfânt din care s’a pornit focul Oaste! Domnului! A pornit smerit şi a crescut potrivit cu voia lui Dumnezeu. El ne-a trecut prin toate piedecile şi năcazurile ce ne-au stat în cale şi din toate ne-a învăţat câte ceva, încă nici acum n’am ajuns la desăvârşire ci învăţăm mereu în şcoala cea sfântă a mântuirii şi lucrăm pentru închegarea luptei tot mai temeinic. Avem încredere deplină că Duhul Domnului este cu noi şi ne conduce pe calea biruinţei până la sfârşit. Lupta Oastei Domnului a devenit o cerinţă sufletească a vremii noastre şi cu bucurie trebue să-i mulţămim lui Dumnezeu că acum i s’a deschis uşa sfintei Biserici în toate părţile ţării şi atâţia preoţi şi mireni s’au pus în slujba ei spre folosul mântuirii sufleteşti a credincioşilor. De asemenea suntem încredinţaţi că încă multe vom avea de învăţat în această şcoală minunată în care mâna Domnului ne conduce prin bunii slujitori ai Altarului până la limanul mântuirii, având deapururi în noi dorul şi dragostea scumpului nostru Mântuitor, pentru care am părăsit lumea cu plăcerile ei şi ne am împreunat cu bucuriile şi mângâierile vieţii trăite după voia lui Dumnezeu de care nu ne mai despărţim niciodată. Ebenezer — până aici ne-a ajutat Domnul! El va fi şi de aici înainte cu noi de vom face numai voia lui. Deci cu Domnul înainte, fraţilor I GR. FORSEA, ostaş al Domnului, Sibiu sv-Ч- Oastea Ротішім Ce-a făcut în fara asta, Sfânta Oaste a Domnului, N’o să poată veşnic face Toată ştiinţa omului. Oastea a scăpat de crâşmă, De sudalme şi păcate. Iară cei ce au lăsat lumea Merg pe căile curate. Acum însă îmi dau seama Cât de pierdută eram, Crezând că slujesc pe Domnul Şi eram sluga lui Satan. Dar de când luai Scriptura Şi foile de la Sibiu începui să văd ca orbul Şi ca Lázár să înviu. Biserica Maică sfântă Crucea Evangheliile Ne-au scos din noapte adâncă Şi ne-arată zorile Domnul, fraţi, să ne ajute Să ne dea puteri de sus Să fim şi de azi ’nainte Slujitorii lui Isus. Otaşă Rozalia S. L. Comşa, Comana de sus, Făgăraş Tiparul Tipografiei Arhidecezane, Sibiu Redacţia şi adm. Sibiu, Str. Mitropoliei Nr. 45