Oastea Domnului, 1944 (Anul 15, nr. 2-52)
1944-01-16 / nr. 3
supliment religio» 1» „LUMINA b A 1ELOR*. Foaie săptămânală pută in slujba m&ptuirii sufletelor prin Hristos fi Ot* serica Sa Organ de propagandă religioasă al societăţii misionare ortodoxe »OASTEA DOMNULUI" Dumnezeu a binevoit ca păstorul nostru de la Biserica Sf. Ecaterina să fie înălţat la rangul de Arhiereu. Sfinţirea intru Arhiereu a avut loc în ziua de 19 Dec. într’un cadru măreţ. Cuvântul rostit în faţa LPS Patriarh şi a Domnului Ministru al Culturii Naţionale şi Cultelor (vezi „Universul" din 22 Dec ), a fost atâta de cald, de adânc, de vibrant încât a străpuns inimile ascultătorilor, veniţi la sărbătoarea de recepţie. In după amiaza acelei zile venind in adunarea noastră îndurată de lacrimile bucuriei,r. Iosif Sinaitul, ne-a făgăduit, sărbătoreşte, că ne va căuta mereu, în acelaş loc în care ne-a păstorit opt ani, venind cu termometrul ca să vadă temperatura credinţei şi lecturii noastre cu Domnul şi Biserica Lui. Din partea fraţilor am adresat P. Sfinţitului nostru Stăpân cuvântul ce urmează : Este astăzi o zi de Ьіісшіє unică pentru adunarea noastră. Pentru Biserica noastră. Pentru Eparhia noastră. După ce ne am împărtăşit dimineaţa dinospiţei bucuriilor cereşti, când aţi fost învrednicit a primt limbile de foc ale Duhului Sfânt, iată acum că această bucurie se răsfrânge din plin asupra vetrei noastre duhovniceşti, prin cinstirea pe care ne-o faceţi Prea Sfinţia Voastră venind in mijlocul turmei pe care aţi păstorit-o 8 ani de zile, dela zi Іe zi şi uneori dela noapte la noapte! Ce vă pot spune in Damele a csstel dragi adorări In ceasul când, bucurie fiind covârştoare pentru saletul nostru, nu găsim cuvântul po hriseli ? Ne aţi deschis — prin învăţăturile ce ne aţi împărtăşit şi prin felul cum aţi ştiut să le pecetluiţi in inima noastră — însăşi perdeaua viitorului spre a vedea fiecare dintre noi, in lumina faraim veşnic, ce ne aşteaptă Prin înaripatei? greieri ale Prea Sfinţiei Voastre, care au foit tot atâtea mtsngii — ultimatum ale lui Dumnezeu către noi, aţi făcut ca, In permanenţă să ne sune „elestelul de alarmă* când ne vom abate din calea mântuirii. Prin pilde Intr’ales, cum nimeni altul nu ne-a mai servit pe tabla învăţăturilor — ne-aţi făcut să legăm în legătură sfântă, ca să nu le mai uităm niciodată, învăţăturile dăruite. Lenţi cules din Sfânta Surlpimă. Pe acolo pe unde ochii noştri au trecut sterpi de Înţelegere, Prea Sfinţia Voastră aţi descoperit comori. Le aţi cules din Proloage, din cărţile bătrâne, din Pateric, din Vieţile Sfinţilor, dinIteratora creştină alee гй ţi ne-aţi oferit, fără sgârcenie, mărgăritar după mărgăritar. Cine ar putea să le indre in coterul pe care l’am atârnat de grumajui sufletului nostru. N'am uitat, când odată, neaţi grăit despre ceea ce este suflete! In comparaţie cu lumea că, in timp ce lumea cu toate ale el bogăjlî ţi podoabe este ca o broască râioasă dîn mal, sufletul este ca vulturul ce se înalţă in văzduh. Chiar de ar f auela sufletul unul cerşetor, aţi fost printre noi pilda unei adânciri fără asemănare In fântâna cuvântului lui Dumnezeu, de unde пев(1 scos, cu burduful mare, apă vie, gâlgâitoare. Aţi fost pentru noi urechea In permanenţă deschisă să prindă din înaltul Cerului glasul Iul Dumnezeu Însuşi, transmiţându-ne prin pălura iubirii messsglise Lui. Aţi fost ales pentru noi toţi modelul inimii gata a primi cu smerenie voia Domnului, — ceea ce ţi explic* taina binecuvântării care a adumbrit mereu viaţa preoţească ce aţi du* o Intre noi ca o mărturie negrăit de pilduitoare. Cum aşi putea spune cât m’a încălzit azi dimineaţă vibrantul cuvânt de mărturisire ce aţi făcut înaintea înaltului nostru Stăpân, vorbind despre ,sufletul incandescent al mărturisitorului creştin, despre podoaba bisericii ca ехarsele a podoabei sufletului Ціп clipa aceeea mi- am adus aminte de un preot din ţara aceasta care, având în gazdă un mosafir distins, la întrebat dacă aşteaptă cumva pe Episcopul, de a făcut curăţenie şi o împodobire aşa de aleasă a Bisericii. Şi preotul acela a răspuns că el îl aşteaptă zilnic pe Episcopul şi că în fiecare clipă îl simte prezent pe Episcopul Episcopilor. Aşa afi fost P. S Voastră, cu grije până la amănunt de Biserica aceasta care se vede, şi de cea sufletească, ce se adăposteşte intre zidurile acestea, şi care nu totdeauna şi de ori cine se poate vedea. Afl isbutit sâ faceţi, înainte de toate Biserica cea vie, care umblă vâslind pe valuri şi scoţând dela înec sufletele naufragiate. A fi pus pe sufletele noastre, întocmai ca pe o ceară caldă, pecetla Prea Sfinţiei Voastre. Dar bucuria aceasta nu este numai pentru noi. Un cerc mult mai larg aşteaptă revărsarea bloncuvăntirilor Prea Sfinţiei Voastre. Dar nu numai noi ne bucurăm de bucuria de azi. Ci Însăţi Sf Ecaterina, in vatra căreia aţi făcut să nu se stingă focul sacru nici ziua nici noaptea, 8 ani, ImpodoModu-o aţa ca să ni se pară a din cer aievea. Şi in decsiul Sf. loan Gură de Aur se bucură ca patron duhovnicesc al lucrării noastre, când vede de acolo de sus ridicându se brarh cu cuvânt de foc, cu dispreţ total de surogatul religios şi ducând viaţă de sfinţenie. Ce vă mai putem spune în ceasul acesta de bucurie unică şi când nu ni mai este îngăduit a lăsa să treacă prin faţa privirilor noastre duhovniceşti, nourul întristării că ne-a plecat Păstorei ? Vă asigurăm sărbătoreşte că vom continua cu îndeaproape grije lucrea Domnului la acest vad spiriteal pe care l’aţi creiat. Câ vom merge aşa precum ne aţi invăţat an de aa cu colinda dragostei.8 Am înpersat chiar de Vineri seara 17 Dec. cu cartierul Cărămidari unde avem Ішсгаrea grupării noastre cu! titlul «Mai aproape de IUuî*. Văduva de războia ca copiii cercetaţi de noi nu va cita niciodată darurile Domnului »1 Maicii Domnului trimise de Sf. Ecaterina I Azi tot aşa, merii mutilaţi s’au împărtăşit din dragostea Sf. Ecaterina. Iar la Crăciun acelaş lucrat st va petrece Ia spitalul I. O. V. Şi tot aşa mal departe cât darurile, lui Dumnezeu vor veni In mă за Sf. Ecaterina. Căci toată InvăţStara noastră nu va avea valoarea decât Ia măsura dragostli ce* o însoţeşte. Aşa ne-aţi învăţat. Aşa înţelegem să facem. începând de astăzi aţi urcat treapta cea mere a Arbieriel. Este o ascensiune spre Înălţimile primejduite mai mult decât in locul In care aţi stat până acum. Pe piscurile inalte, este adevărat că bate mal mult soarele, dar acolo şl furtunile sunt mai slobode, şl trăsnetele mal neîndurătoare şl viscolele mal fără cruţare. Noi aceştia care suntem aici, III duhovniceşti al Prea Sfinţiei Voastre, şi alţii de aiurea Înţelegem să fim, pentru Prea Sfinţia Voastră, ca nişte mediate furturi cu piese de artilerie. Primiţi această ofrandă a singurului sprijin pe care vi l putem oferi Intru smerenia noastră, deoarece In primejdiile locurilor laalte, rugăciunea celor ce vă iubesc vă poate însoţi, cu folos, In lupta ce se cere celor ce arcă. Iar harul lui Dumnezeu tare este totul va împlini el cele de lipsă. Acestea spunându-vă Vă sărutăm dreapta cu care ne-aţi dat la ziua aceasta prima binecuvântare arhierească I • * A fost o zi de neuitate bucurii. Zece preoţi şi toţi ostaşii Domnului s'au împărtăşit de această binecuvântare arhierească I I. OR, OPRIŞAN Nu te lăuda în vorbe, ci te mărturiseşte în fapte Dela gruparea centrali Bucureşti O bucurie mare pentru noi — Ne-a cercetat Prea Sfinţitul Iosif Gafton Sinaitul — P. S. S. Arhiereul Iosif în mijlocul fraţilor ostaşi din gruparea Bucureşti