Olteanul, 1913 (Anul 5, nr. 1-52)

1913-09-15 / nr. 37

ANUL V. Făgăraş, Duminecă 15 (28) Septemvrie 1913. Nr. 37. ABONAMENT: pentru Austro-Ungaria: Pe an cor. 5.— Pe */, an c. 2.50 pentru Romania şi streinatăte Pe an cor. 10.— Un nr. 10 fin­.­­Director: DR­REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Făgăraş, strada Apafi Nr. 19. FOAIE SĂPTĂMÂNALĂ, SOCIALĂ, CULTURALĂ ŞI ECONOMICĂ. INSERŢIUNI se primesc cu preţuri reduse. Scrisori nefran­cate se refuză. • Manuscripte nu se înapoiază. ED­ITO­R-PRO­PRIETAR: CONSTANTIN POPP. Cum îngrijesc stăpânii comitatului de noi? (Prăsîla de cai din ţinutul nostru. — Regularea Oltului şi alte cauze*)­ --Wcr ■ —C/cA In câţiva numeri din «Fogarasi Hírlap» a apărut o serie de articoli, cari se ocupă cu creşterea cailor de prăsilă. Scriitorul acelor articoli lungi şi tânguitori se plânge împotriva ho­tărârii mai marilor de a strămuta her­gheliile de cai din ţara Oltului (cu deosebire cea din Sâmbăta de jos), în altele locuri mai prielnice cultivării cai­lor de rassă. Mai întâiu se însufleţeşte de lo­curile acestea frumoase şi atât de po­trivite pentru hrănirea animalelor de prăsilă, apoi trece la alte locuri mai puţin prielnice cultivării armăsarilor şi în urmă publică ,( memorandul însoţirii economice a comitatului Făgăraş* în tivarea armăsarilor din Făgăraş, se ara­tă defectele, de cari sufer animale­le de prăsilă, şi totodată se arată şi pricina, de la care vin scăderile acestea. Acesta e pe scurt cuprinsul vae­­telor şi suspinelor, ce se scot în câţi­va numeri de-a rândul, pentru un lu­cru, cu care n’are nici în clin nici în mânecă bunul mers al economiei dela noi. Doar «Ţara Oltului» e un ţinut, în care oamenii se ocupă şi tre­­bue să se ocupe numai cu cultivarea sămănăturilor. In tot cuprinsul Oltu­lui afli numai şes, loc potrivit pentru sămânături. De aceea toată grija slujba­şilor din fruntea comitatului trebue pusă pe aceea, ca pământul acesta re­ce şi sărăcăcios, să fie cultivat cât se poate mai bine, să se procure uneltele economice de lipsă şi ,mai vârtos să se reguleze curgerea Oltului, care pe zi ce merge pricinueşte tot mai multă pagubă bieţilor ţărani ce locuesc în comunele din apropierea Oltului. Se ştie, că Oltul pe la noi are de partea stângă pe unele locuri nişte ţăr­muri foarte mici şi neputincioşi, cari nu pot sta împotriva valurilor turbate a curgerii apelor sburdalnice. Aproape în fiecare an, chiar şi când nu sunt atâtea ploi, chiar şi atunci apa Oltu­lui nu încape în alina sa, altmintrelea de­stul de largă, ci se revarsă cu furie asupra pământurilor cu sămânături şi livezilor bieţilor oameni şi le înneacă tot avutul, pentru care au muncit şi s’au străduit aproape un an de zile. Dar nu se îndestuleşte cu atâta Oltul nostru, ci an de an mai rupe şi câte-o făşie de pământ din locurile oa­menilor şi o schimbă în aline, ca să aibă pe unde merge liniştit şi netur­burat de mânile şi gândurile omeneşti. Nu arareori se întâmplă, că Ol­tul rupe locuri întregi, şi-şi face o mat­că foarte largă, mai mare şi de un chi­lom­etru şi aşa îşi Is----tc. tot mai mult. -caiete în sc­hmn, a.M?Ş-t~sunt vremuri ploioase cum a fost şi celea din anii din urmă, ameninţă nu numai sămână­­turile, fără şi pe oameni şi satele cu prăpădire şi nimicire totală. Toate acestea vin de acolo, că nu e regulat cursul Oltului, ţărmurii (mai ales cel din stânga) sunt foarte mici şi neîntăriţi; n’are întărituri, cel puţin ar­tificiale, bunăoară îngrădituri de inele şi de pietrii, cari să scape sămânăturile de furia valurilor. Lipseşte aproape cu totul întăriturile ţărmurilor numite lese, cu toate că mai fiecare deputat, chiar şi străini, ce-a fost ales în ţinutul no­stru, a făgăduit, că va cere şi va pri­mi regularea Oltului, dar până acum nu s’a făcut nimic în aceasta privinţă. Ba nici cei cari sunt puşi anume pentru grija ţinutului acestuia, cum sunt mulţimea slujbaşilor din fruntea comi­tatului şi a celor de pela moşiile sta­tului sau erariali,­­cari se preumblă nu­mai cu trăsura, cu câte 4 roibi şi un husar ca vizitiu, dela o moşie la alta fără să aducă ceva folos, nici comu­nelor, nici statului), nici aceia n’au fă­cut şi nu fac nimic pentru ferirea oa­menilor de pagubele, ce le pricinueşte Oltul. Se ’ngrijesc de câte de toate, până şi de prăsilă cailor, pentru care lucru trimit chiar memorande la mi­nistru, şi din care Oltenii nu trag nici un folos, iar când e vorbă de delă­turarea răului, ce-i ameninţă pe olteni de ani de zile nu trimit nici măcar o scrisorică, în care să arete ministrului primejdia economică, în care se află ţăranii de pe Olt. Ce le pasă celor dela putere de ţăranii olteni, cari sunt numai Români, las’ să piară, doar asta o vreau şi ei. Ei dom­nii au cu ce trăi, lor nu le plouă, nici nu le înneacă oltul, hrana şi co­moditatea lor e pe deplin asigurată, încolo fulgere şi trăsnească, puţin le pasă. Dar staţi puţin Domnilor, şi cum vă place să trăiţi din sudoarea şi truda ţăranului român, faceţi bine şi vă în­grijiţi şi de izvoarele,­ "n care vă scoa­te ei hrana de toate"încA. Daţi-i aju­tor în străduinţele, ce le pune pentru cultivarea pământului, pentru că numai aşa vă poate plăti mulţimea dărilor, care în fie­care an e tot mai mare (ca să poată trăi atâţia slujbaşi, cât cu lu­cru, cât fără lucru, numai plata să le meargă). Nu şicanaţi într’una poporul ace­sta blând şi harnic, care din revărsatul zorilor şi până seara târziu lucră şi asudă, ca să-şi poată plăti aruncurile de tot feliul şi când nu le răzbeşte nici aşa, atunci ia drumul cătră America, punându-şi viaţa în primejdie, ca să aveţi cu ce trăi D voastră, deal lui traiu şi viaţă nici că mai bagă seamă. Lăsaţi-i în pace şcolile confesio­nale, ce le are, nu i­ le împiedecaţi pen­tru toată nimica, zicând: că sunt ne­­corespunzătoare ca şcoli confesionale iar dacă e vorbă se fie comunale, zi­ceţi, că sunt foarte bune, numai să înveţe ungureşte. A trecut vremea iobăgiei şi tiră­­niei, nu numai a celei trupeşti, fără şi a celei sufleteşti; suntem în veacul lu­minii, cănd fiecare om şi fiecare po­por îşi cere dreptul la vieaţă. Astfel ne cerem şi noi dreptul la viaţa asta de pe pământ. Vrem să ne ajutaţi în străduinţele noastre econo­mice, scăpându-ne pământul de pri­mejdiile, ce ni-1 fac neroditor. — Articol din afară. — 1« f. : • . • •' i v I ..... *) Articolul de faţă din cauza aglomeraţiei de material, numai acum se poate publica.

Next